Mihai, Rusnac Daniel , Grosu Victor • 1. Definiţii: • Resursele naturale sunt mijloace puse la dispoziţia oamenilor de mediul natural (minereuri, combustibili fosili, terenuri agricole etc.) pe care aceştia le pot utiliza în realizarea unor activităţi economice. • Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. (conform dex). • Resursă = totalitatea surselor sau a rezervelor care pot fi valorificate. • Rezervă = cantitate de substanțe minerale utile aflate în scoarța terestră. • Ciclul hidrologic cu unele aspecte induse de activitatea umana • 2. Clasificarea resurselor naturale • După repartiţia spaţială: • – resurse extraatmosferice şi atmosferice: energia solară, energia eoliană, azot, oxigen, dioxid de carbon. • – resurse ale hidrosferei: Oceanul Planetar, apele continentale. • – resurse ale litosferei: petrol, gaze naturale, cărbuni, substanţe minerale utile, roci de construcţie, solul etc. • – resurse ale biosferei: elemente de vegetaţie şi faună. • 2. După modul de folosinţă: • – resurse energetice: petrol, gaze naturale, cărbuni, forţa apei, lemnul, vântul, energia solară. • – resurse de materii prime industriale: minereurile feroase, lemnul, azotul etc. • – resurse alimentare: produse vegetale, animale; sarea etc. • 3. După locul de folosinţă: • – transportabile. • – netransportabile. • 4. După gradul de cunoaştere: • – bine cunoscute: energia solară, eoloana, resursele de apă etc. • – relativ bine cunoscute: resursele biosferei, ale solului etc. • – slab cunoscute: resursele litosferei, apele subterane etc. • 5. După durabilitatea exploatării şi a particularităţilor de refacere: • – resurse inepuizabile: aerul, apa. • – resurse epuizabile: petrolul, cărbunii, gazele naturale, zăcămintele de minereuri. • Apa în sistemul sol-planta-atmosfera • 3. Resursele extraatmosferice • Soarele: este o sursa permanentă de energie datorită proceselor termonucleare care au loc în interiorul său. În urma acestor procese hidrogenul se transformă în heliu determinând eliberarea unei cantităţi uriaşe de energie. O parte din aceasta cantitate de energie, adică 1,98 cal/cm2/min., ajunge la limita superioară a atmosferei terestre, distribuţia ei ulterioară fiind inegală în spaţiu datorită formei Pământului (din cauza căreia cantitatea de căldură scade de la Ecuator la poli) şi a nebulozităţii. • Energia solară (heliotermică) este valorificată pe cale naturală prin bioconversie (energia solară se transformă în biomasă: plante animale) şi artificial, prin utilizarea panourilor solare, care trasformă această energia în energie termică.. Un alt mod de valorificare a energiei solare este conversia acestei în energie electrică, cu ajutorul celulelor fotovoltaice (pe baza unei baterii de siliciu). • Utilizarea energiei solare: agicultură, încălzirea locuinţelor, a apei, gătit etc. • Ţări care valorifică energia solară: S.U.A., Israel, Cipru, Japonia, Canada, Australia, Germania, Spania etc. • Ţări care valorifică energia solară: S.U.A., Israel, Cipru, Japonia, Canada, Australia, Germania, Spania etc. • 4. Resursele Atmosferei • Vântul – produce atunci când are o viteză mai mare de 5 m/s, energie eoliană. • Energia eoliană are o repartiţie neuniformă pe suprafaţa Pâmantului, determinată în principal de latitudine şi altitudine. Zonele cu vânturi permanente (alizee, musoni) sunt cele mai favorabile pentru valorificare energiei eoliene. • Utilizare: producerea energiei electrice. • Ţări care valorifică energia eoliană: Danemarca, Ucraina, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda etc. • Ferma eoliană MIDDELGRUNDEN, Danemarca • Azotul: este un gaz care deţine 78% din masa Atmosferei. Este utilizat în industria chimică (transformat în amoniac, care poate fi folosit ca îngrăşământ). • Oxigenul: constituie aprox. 21% din masa Atmosferei terestre. Oxigenul întreține viața și arderea. Se utilizează în medicină, aparat autonom de respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri de luptă, albirea țesăturilor, sudură, tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare etc. • Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte în metan, deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică. • Compoziţia şi proprietăţile fizice • Gazul natural este un amestec puternic inflamabil, de regulă insipid și inodor (din care cauză pentru odorizare se adaugă gazului mercaptan cu scopul de a ușura detecta scurgerile) cu o temperatură de aprindere de circa 600 °C. Este un gaz mai ușor ca aerul; pentru arderea 1 m³N de gaz sunt necesari circa 10 m³N de aer. Gazul este clasificat după compoziție în diferite categorii, gaz sărac și gaz bogat. Gazul sărac are un procent mai ridicat de metan (87–99% volumic), pe când în gazul bogat conținutul în metan oscilează între 80 și 87% volumic, având în compoziție cantități mai mari de dioxid de carbon și azot. Densitatea este între 0,700–0,840 kg/m³. După compoziție (gaz sărac sau gaz bogat), căldura degajată prin ardere (puterea calorifică) este: 8,2– 11,1 kWh/m³N = 30–40 MJ/m³N, iar temperatura de fierbere este de -161 °C. • Gazul natural acoperă 24% din necesarul de energie al lumii. Zăcămintele de gaz, de regulă, sunt sub presiune, fapt ce ușurează exploatarea lui. Rezervele globale de gaz estimate în anul 2004 sunt de 170.942 miliarde m³, respectiv 185 miliarde tone (SKE) care ar acoperi necesarul pe o perioadă de 67 de ani. Din această cantitate de gaz, 2.830 miliarde m³ aparțin Orientului Apropiat (Peninsula Arabă, o parte din Nordul Africii), 64.020 miliarde m³ Europei și Statelor GUS (Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m³ Asiei și Australiei, 14.060 miliarde m³ Africii, 7.320 miliarde m³ Americii de Nord și 7.100 miliarde m³ Americii de Sud. • Cererea globală este așteptată să sară de 5,1 trilioane de metri cubi (tmc) până în 2035, cu 1,8 tmc mai mult decât în 2011. • Utilizarea • Gazul natural este folosit ca agent termic. El este un combustibil superior cărbunelui şi chiar produselor petroliere: este mai avantajos, deoarece uşor se transportă prin conducte şi este cel mai inoofensiv din punct de vedere ecologic, comparativ cu alte surse naturale. Utilizările gazului sunt multiple, în special în industria chimică, unde metanul este una dintre cele mai valoroase materii prime. • RESURSELE VEGETALE.Plantele sunt cea mai răspândită formă de viaţă pe Pământ. Ele contribuie la îmbogăţirea aerului cu oxigen, la sinteza substanţelor organice, care servesc ca hrană pentru toate fiinţele vii, la formarea solului. Resursele vegetale oferă omului produse alimentare, materiale de construcţie, spaţii recreaţionale, păşuni pentru creşterea animalelor etc. în funcţie de condiţiile climatice, în unele regiuni ale Globului cresc specii ierboase (savane, stepe, tundră), iar în altele - specii lemnoase (diferite tipuri de păduri). • Resursele genetice vegetale sunt considerate a fi în pericol de eroziune genetică cu condiția ca în notificarea către Comisie să fie descrise și incluse documente justificative suficiente referitoare la eroziunea genetică, bazate pe rezultate științifice sau pe indicatori privind reducerea populațiilor locale/varietăților locale endemice, diversitatea populației acestora, precum și, dacă este cazul, la modificările practicilor agricole dominante la nivel local. • invită statele membre să utilizeze mai eficient instrumentele deja disponibile ale PAC și ale politicii de coeziune pentru a sprijini agricultorii și silvicultorii în vederea atingerii obiectivelor în materie de biodiversitate; evidențiază necesitatea de a promova utilizarea sustenabilă a resurselor genetice vegetale și a soiurilor agricole tradiționale, precum și a unor soluții sustenabile pentru agricultură și silvicultură; • Se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 90 în ceea ce privește prelungirea anuală a angajamentelor după perioada inițială a operațiunii, condițiile aplicabile angajamentelor privind utilizarea unor metode diferite de extensificare sau de gestionare a creșterii animalelor, limitarea utilizării îngrășămintelor, a produselor de protecție a plantelor sau a altor produse, creșterea raselor locale aflate în pericol de abandon sau conservarea resurselor genetice vegetale, precum și în ceea ce privește definirea operațiunilor eligibile în temeiul alineatului (9). • Resursele faunistice reprezintă, o resursă importantă a omenirii, care se referă la resursele renovabile. Resursele faunistice sunt utilizate pentru hrană, muncă, îmbrăcăminte etc. Pe Pământ există câteva milioane de specii de animale. Multe dintre ele sunt vânate pentru blănuri, carne, fildeş, pene, păr etc. împreună cu vegetaţia naturală speciile de animale alcătu iesc fondul genetic al planetei. O importanță economică prezintă în primul rind resursele cinegetice (animalele pe ntru vînat) și cele piscicole. Principalele animale de vînătoare sînt mamiferele, dintre care cele mai importante sînt: iepurele de cîmp, vulpea, căpriorul, mistrețul ș.a. Se vînează și unele specii de păsări: rața sălbatică, gîsca sălbatică, porumbelul, prepelița, fazanul ș.a. Micșorarea arealelor vegetației natural în urma valorificării intense a teritoriului a condus la distrugerea mediului de viață al animalelor și implicit la reducerea considerabilă a lumii animale. • DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA RESURSELOR NATURALE
• Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată
(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică sau privată. Tipul de proprietate asupra unor resurse naturale concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare. (2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului. (3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin unităţilor administrativ-teritoriale. (4) Resursele naturale proprietate privată aparţin persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra resurselor naturale este limitat. (5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia în vigoare privind proprietatea. [Art.8 al.(5) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141- 145/07.09.07 art.599] • Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice (1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor administraţiei publice locale. (2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi folosinţă. Regulile, particularităţile şi limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale publice sînt reglementate de legislaţia respectivă. [Art.9 al.(3) exclus prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599] (4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect. (5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi a autorităţii administraţiei publice locale şi se legalizează printr-un document juridic. [Art.9 al.(5) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599] (6) Dreptul de folosinţă a resurselor naturale se acordă conform prevederilor actelor legislative şi normative. [Art.9 al.(6) în redacţia LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599] Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune (1) Resursele naturale pot fi date în folosinţă pe termen lung în condiţii de arendă sau de concesiune, dacă faptul nu contravine legislaţiei în vigoare. (2) Darea resurselor naturale în folosinţă în condiţii de arendă sau de concesiune este reglementată de Legea cu privire la arendă, de Legea cu privire la concesiuni şi de alte acte legislative. (3) Se interzice subarendarea, răscumpărarea sau ipotecarea resurselor naturale proprietate publică date în arendă sau concesiune. • Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale (1) Resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale. (2) Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale. (3) Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt: a) valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării; b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale; c) răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane; d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo; e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală. (4) Raportarea resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale se efectuează conform anexei nr.2, parte integrantă a prezentei legi. • FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
• Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale
(1) Folosirea resurselor naturale se efectuează contra plată. (2) Plata pentru resursele naturale este compensarea în bani de către beneficiar a cheltuielilor publice (în sens mai larg - cheltuielile proprietarului resurselor naturale) pentru explorarea, conservarea şi restabilirea resurselor naturale utilizabile, precum şi a eforturilor societăţii (proprietarului) pentru compensarea naturală sau înlocuirea adecvată în viitor a resurselor naturale exploatate. (3) Folosirea contra plată a resurselor naturale în cazul poluării mediului înconjurător se reglementează prin acte legislative speciale. Articolul 20. Plătitorii Plătitori pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural. Articolul 21. Obiectele plăţii (1) Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele minerale, pădurile, resursele biologice, regnul animal şi cel vegetal, aerul (în scopuri tehnologice). [Art.21 al.(1) modificat prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06] (2) Folosirea contra plată a pămîntului se reglementează prin legislaţie specială. Articolul 22. Cuantumul plăţii (1) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă. (2) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al supralimitei) se stabileşte conform legislaţiei în vigoare. [Art.22 al.(2) modificat prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06] (3) Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi ale căror cuantum se stabileşte de către proprietar în dependenţă de preţul resurselor naturale. (4) Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi extraeconomică, ce diferă în dependenţă de poziţia geografică şi calitatea resurselor. [Art.23 exclus prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06] Articolul 24. Sursele plăţii