HIPERTERMIILE

Barabas Marina
HOMEOTERMIA
 Homeotermia rezulta dintr-un echilibru intre crearea de
căldura, sau termogeneza (alimentare, exerciţiu fizic…),
si mijloacele de a lupta împotriva acesteia, sau termoliza
(transpiraţie mai mult sau mai puţin abundenta, aport
hidric - apa).
 Exista, totuşi, variaţiiale temperaturii centrale pe
parcursul unei zile de ordinul a 0,6ºC, temperatura cea
mai scăzuta înregistrându-se dimineaţa si cea mai
ridicata, seara.
HOMEOTERMIA
 Este important de reţinut ca, in mod normal, copiii au o
temperatura uşor mai mare decât temperatura normala a
adulţilor, putând, uneori, sa ajungă pana la 38ºC, ba chiar
la 38,5ºC seara.
FEBRA
Temperatura corpului se ridica prin:
 Producere de caldura, prin frisoane;

 Scaderea pierderii de caldura prin shuntarea

sangelui de la suprafata pielii;
 Tesutul grasos brun;

Febra scade prin

 1. Vasodilatatie periferica;

 2. Transpiratie profuza;
PARTICULARITATILE METABOLIZMUL
TERMIC LA COPII NOU NĂSCUŢI

a) Termoproducţie insuficientă.
b) Incapacitatea de a creşte
pierderile termice în caz de
hipertermie şi termoproducţia în
caz de suprarăcire.
c) Incapacitatea prezentării unei reacţii
febrile tipice ( cauzată de sensibilitatea
insuficientă a neuronilor hipotalamici faţă
de substanţele pirogene leucocitare şi
concentraţiei mari de arginin – vasopresin
care scade temperatura corpului).
Abea la vârsta de 2-3 ani la copii se
instaurează ritmul circadian al
temperaturii corporale.
 SINDROMUL HIPERTERMIC
- esteunul din cele mai frecvente sindroame
întâlnite în practica pediatrică, deoarece
creierul este maturizat incomplet şi
mecanismele de termoreglare încă nu sunt
atât de efective ca la maturi.
 SINDROMUL HIPERTERMIC
 Acest sindrom, îl atribuim la sindroamele
preponderent cerebrale generale, deoarece
pentru prima dată reglarea temperaturii
corpului a fost posibilă la fiinţele, apărute
în filogeneză, cu un creier bine determinat
din punct de vedere morfologic şi
fiziologic.
SE CUNOSC DOUĂ FORME ŞI DOUĂ MECANISME DE
BAZĂ DE RIDICARE A TEMPERATURII CORPULUI:

 Vorbim de febra atunci când temperatura corpului este mai

mare de 38°C.
 O senzaţie febrila poate surveni atunci când temperatura
depaşeşte valoarea medie normala de 37°C.
 STARE FEBRILĂ
- apare pe fondalul când funcţia centrelor de termoreglare
din hipotalamus nu este dereglată, dar sub acţiunea
substanţelor pirogene (exogene – lipopolisaharidele, sau
endogene – din macrofagi, granulocite, neutrofile,
euzinofile în urma fagocitozei) se schimbă “punctul de t
corpului” genetic determinat la un nivel mai înalt în urma
activităţii mecanismelor da termoreglare.
STĂRILE FEBRILE
 Au un caracter pozitiv biologic de apărare a
organismului.
 Pentru ele este caracteristică eficacitatea preparatelor
antipiretice (analgina, paracetamol, aspirina etc.).
REACŢIA HIPERTERMICĂ
 (t mai înaltă de 38,0 – 38,5 C), care apare pe fondalul
tulburării şi decompensării funcţiei mecanismelor de
termoreglare. Reacţiile hipertermice se întâlnesc des în
practica pediatrică mai ales în neuroinfecţii, diferite
viroze etc. şi sunt lipsite de sensul biologic pentru
organism. Ele poartă un caracter numai patologic.
ETIOLOGIA FEBREI

Infecţioase
 1.Infecţii bacteriale

 2. Virale.

 3. Micoplazme

 4. Hlamidii

 5. Parazitoze

 6. Micoze şi altele.
NEINFECŢIOASE
1.Procese imunopatologice (colagenoze,vasculite de sistem,
alergii)
2.Tumori ( limfogranulomatoza, limfoame,neuroblastoame)
3. Traume intracraniene
4. Hemoragii
5. Infarct
6. Maladii endocrine
7. Vaccinarea
8. Hipertermia malignă şi al.
FEBRĂ SE MANIFESTĂ PRIN URMĂTOARELE
FORME:

 1.Subfebrilă (pîna la 38C)

 2.Febră moderată (38.1C – 39.0C)

 3. Febră avansată (39.0C - >)

 4. Hiperpirexie (mai sus de 41C)

TEMPERATURA NORMALA LA SUGARI

 671 sugari sanatosi < 3 luni

 Varsta in zile. Temp rectala (media)

 0-30 zile 37,4

 31-60 zile 37,5

 61-91 zile 37,6

DUPĂ TIPUL CURBEI TEMPERATURII:
 1. Febra continue – oscilarea în 24 ore nu mai mult de 1C
(tif)
 2. Febra remitentă - oscilarea în 24 ore mai mult de 1C (
infecţii virotice şi bacteriene)
 3. Febra iregulară sau atipică– oscilaţiile sunt iregulare
cel mai des întâlnită formă de febră in cadrul diferitor
patologii.
 4. Febra hectică – corelare intre febra remitentă şi iregulară cu
oscilaţii mai mult de 2-3 C
 5. Febra intermitentă – perioade scurte de temperatură înaltă
care corelează cu perioade temperatură fiziologică
(tuberculoză, infecţii purulente)
 6. Febra recurentă – caracteristic este alternarea crizelor febrile
2-7 zile cu perioade de apirexie 1-2 zile (malaria).
CLINIC FEBRA SE MANIFESTĂ PRIN 2 FORME:
 forma roză

 forma albă
FEBRA ALBĂ
- apare din cauza unei hiper catecolaminemii care duce la
apariţia simptoamelor de centralizare a circuitului sangvin:
paliditate, pielea uscată, marmorată, membrele reci,
tahicardia, creşterea presiunii sistolice arteriale şi creşterea
diferenţei între temperatura rectală şi axială mai mult de 1C
şi mai sus.
FORMA ROZĂ

 tegumentele sunt roze , umede şi fierbinţi la

palpaţie.
SCHIMBĂRILE IN SISTEME DE ORGANE:
 Sistemul circulator: creşterea pulsului cu 8-10 bătăi la
creşterea febrei cu 1 grad. In cazuri de stări febrile
îndelungate şi manifeste cu valori mari se determină
colaps, insuficienţă cardiacă, sindromul CID.
 Sistemul nervos: oboseală cefalee, delir, insomnie sau
somnolenţă.
 Respiraţia în prima fază a febrei frecvenţa respiraţie scade
apoi crescând cu 4 mişcări respiratorii la fiecare grad de febră.
În acelaş timp volumul respiraţiei nu creste, ba chiar se
micşorează fiind determinantul apariţiei hipoxiei ca mecanizm
patogenetic deafectare în febră.
 Sistemul digestiv se caracterizează prin scăderea activităţii
motore şi fermentative,micşorarea acidităţii sucului gastric,
scăderea poftei de mîncare.
VALOARE CLINICA IN EVALUAREA SEVERITATII
INFECTIILOR

 Constienta
 Letargia este semn de infectie severa

 Comportamentul social

 Nu-si cunoaste parintii, nu reactioneaza la

examinare, nu plange la examinare sau recoltari,
sta nemiscat
 Hipoperfuzia tisulara

 Timpul de recolorare capilara > 3 sec

 Cianoza

 Hipo sau hiperventilatia

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
 Corectarea eventualelor tulburari metabolice
(deshidratare) si a semnelor de insuficien¡å
respiratorie;
 Repaus la pat

 Temperatura camerei: 18-20°C

 Îmbracaminte usoara

 Hidratare larga

 Se va asigura o ratie alimentarå corespunzåtoare

vârstei si greutåtii copilului, cu un minimum

proteic de cel putin 1 g proteine/kg/zi.
COMBATEREA FEBREI SE VA FACE PRIN:

metode fizice
 lotiuni generale cu apa calduta

 baie progresiv racita (se începe cu 2°C sub

temperatura corpului si se scade progresiv, în 4-5
minute pâna la 36°C)
 – în primele ore si la copiii peste 5-6 ani împachetari
generale (t° apei 36°-38°C, 10-15 minute)
 – administrarea de antitermice; acestea sunt necesare

când temperatura depaseste 38° C

 – în practica pediatrica se utilizeaza: acidul
acetilsalicilic (aspirina), paracetamolul, Nurofenul
(ibuprofen).
ANTITERMICE
Paracetamol 10-15 mg/kg/doza,
 max. 50 mg/kg/zi la opil

 Max. 2,6 g la adult (4 g)

 Are efect 4-6 ore

Ibuprofen 10 mg/kg/doza la 8 ore interval 10-40

mg/kg/zi
 Are efect 6-8 ore
PRECAUTII CARE TREBUIE LUATE CU
ANTIPIRETICE

 Aspirina folosita la bolnavii cu varicela si gripa

au cauzat epidemie de sindrom Reye (sever)
 Paracetamol (acetaminofen) este un excelent
antitermic dar in dozele mari afecteaza ficatul
 In sindromul socului toxic cauzat de Streptococ
mortalitatea a crescut in cazurile unde febra a
fost tratata cu ibuprofen.
Ibuprofenul inhiba agregarea trombocitelor, uneori
pote sa produca hemoragii gastrointestinale
CONVULSIILE FEBRILE:

 Reprezintă tulburări critice care apar la copii între 6 luni

şi 5 ani, în asociere cu febra dar fără semne de infecţie
intracraniană şi fără crize afebrile în antecedente.
 Majoritatea crizelor, până la 90% „ apar înaintea virstei
de 3 ani, cu un vârf al incidenţei la 15 luni.
 Cel mai frecvent, crizele din convulsii febrile insoţesc
infecţiile virotice ale tractului respirator, gastroenterita
severă cauzată de Shigella sau alte infecţii ce provoacă
febra minimă de 37,8 – 38,5C .
 Crizele apar de obicei cu primul bufeu de febră sau sunt

primul simptom de manifestare a febrei în 25 -42% din

cazuri.
 DIAGNOSTICUL
 Diagnosticul de convulsie febrilă simplă sau complexă
necesită excluderea unor boli infecţioase cu localizarea la
nivelul SNC. Aceasta impune o decizie in privinţa
efectuării unor investigaţii paraclinice, puncţia lombară,
neuroimagistica EEG.
 PRONOSTICUL
 Favorabil.
 În 70% din cazuri va exista un singur epizod
convulsivant şi numai in 9 % din cazuri vor exista peste
3 episoade.
 Riscul mai mare de recurenţă a CF este mai mare la
copilul sub 1 an.
 După 4 ani riscul de recurenţă este de 10 %. Riscul de
dezvoltare a epilepsiei este de 4 ori mai mare la copilul
cu convulsii febrile.
PREVENIREA CONVULSIILOR FEBRILE.
 Se recomanda:
Evitarea producerii de convulsii febrile în
cazul în care febra este peste 38°C, precum si la
copiii cu antecedente de convulsii febrile;
In aceste situatii se va administra diazepam
intrarectal 5 mg la sugar si 10 mg la copil, cu
repetare dupa 12 ore.
HIPERTERMIA MALIGNĂ (HM)
 este o afecţiune a febrei musculare scheletice cu
determinism farmacogenetic, apărută la indivizi
susceptibili, expuşi la anumiţi agenţi anestezici
consideraţi “triggeri” şi care induc o eliberare masiva
intramioplasmatica de ioni de calciu de la nivelul
reticulului sarcoplasmatic.
 FACTORII DE RISC AI HM
 Susceptibilitatea unei persoane de a dezvolta HM trebuie
menţinută chiar în condiţiile unei anestezii anterioare
fără complicaţii.
 Susceptibilitatea trebuie bănuită dacă o rudă de gradul
întîi a dezvoltat un episod hipertermic legat de o
anestezie generala în antecedente.
 DIAGNOSTIC
Diagnosticul ştiinţific definitiv de susceptibilitate
la a dezvolta HM este obţinut prin testul genetic de
evidenţiere a mutaţilor genetice (peste 170 de
variante dintre care 29 mutaţii „cauzative”) ale
receptorului de tip 1 de ryanodină (RYR1) sau prin test
pozitiv de contractură musculară la cofeina –halotan
(realizabil în USA) sau test de contractură in vitro
(realizabil în Europa).
Medicamente trigger pentru Medicamente sigure,
hipertermia malignă neimplicate în
producerea hipertermiei
maligne
Volatile inhalatorii Protoxid de azot
Halotan, Narcotice
Izofluran Benzodiazepine
Enfluran Barbiturice
Sevofluran Propofol
Desfluran Ketamina
Miorelaxante nedepolarizante
Anticolinesterazice şi anticolinergice
Anestezice locale
Antiinflamatoare non-steroidiene
Calciu şi magneziu
Miorelaxante depolarizante
Succinilcolina

Blocanţii canalelor de calciu??

Foma clinică Semne clinice Modificări ale Modificări
variabilelor bioumorale
monitorizate
Fulminantă Spasm maseterian Creşterea CO2 Creşterea PaCO2
după succinilcolină Tahicardie Acidoză metabolică
Ineficienţa calcei Aritmii şi respiratorie
(extrasistole
sodate Hiperpotasiemie
ventriculare)
Tahicardie, Aritmii Unde T înalte pe
Hipertermie ECG
Creşterea t
centrale
Desaturarea Hb în
O
Intermediară Febră, cianoză Tahicardie Hipoxemie
Sînge închis la Aritmii Hiperpotasiemie
culoare în plaga (extrasistole
operatorie ventriculare)
Tahicardie, Unde T înalte pe
Aritmii ECG

Tardivă Contractură Aritmii Creşterea creatin

musculară (extrasistole kinazei, lactat
Sîngerare prelungită ventriculare) dehidrogenazei şi
Urină închisă la Unde T înalte pe aldolazei
TRATAMENTUL CRIZEI DE HM
1.Întreruperea administrării de volatil şi succinilcolină. Se
solicită ajutor!!!
2.Hiperventilaţie cu oxigen 100%
3.Administrare de bicarbonat de sodiu
4.Administrare de dantrolene (derivat de hidantoină se administrează
i.v în doze iniţiale de 2,5 mg/kg repetate la intervale de 5-10 min., până la
reversarea dezordinilor metabolice, dar nu peste o doză totală mai mare de 10
mg/kg. )
5.Instituirea de măsuri de răcire
6.Tratamentul hiperpotasemiei severe (Administrarea de glucoză
şi insulină (10unităţi Insulină cristalină în 250 mL glucoză10%).
 7.Tratamentul hipotensiunii sau tulburărilor de ritm
 8.Monitorizare invazivă arterială şi venoas centrală

 9.Monitorizarea debitului urinar şi a probelor biologice (analiza

gazelor de sânge, electroliţi, enzime de citoliză şi rabdomioliză,
probe de coagulare)
 10.Contactează şi consultă centrele specializate în diagnosticul
şi tratamentul HM