Sesizarea ICCJ in vederea

pronunțării unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept
 DE CE ?

Necesitatea acestei instituții se caracterizează prin :

▪ Prevenirea apariției unei jurisprudențe neunitare
▪ Preîntâmpinarea erorilor judiciare din partea instanțelor
judecătorești
▪ Evitarea comiterii unor nedreptăți atunci cand se constată nevoia de
lămuriri suplimentare in vederea interpretării unei norme de drept în
curs de judecată
 CÂND ?

În cazul în care în cursul judecății un complet de judecată al Înaltei Curți

de Casație şi Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu
soluționarea cauzei în ultimă instanță, constată că există o chestiune de
drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei
respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casație şi Justiție nu s-a
pronunțat anterior printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în
interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs
de soluționare , va putea solicita Înaltei Curți de Casație şi Justiție să
pronunțe o hotărâre prealabilă prin care să se dea rezolvare de principiu
chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
 CONDIȚII DE EXERCITARE

O prima condiţie este aceea ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de

lămurirea chestiunii de drept cu care va fi sesizată Înalta Curte de Casație şi
Justiție.
Prin urmare, dacă instanța de judecată în fața căreia se judecă pe fond cauza,
consideră că invocarea respectivei norme de drept ce necesită o dezlegare de
principiu nu este pertinentă pentru soluționarea fondului cauzei, nu va sesiza
Înalta Curte de Casație si Justiție. Urmând ca in cazul constatării unor soluții
contradictiorii atunci cand obiectul cererii este același , să se poata recurge la
Recursul în interesul legii.
A doua condiţie, respectiva chestiune de drept trebuie să fie nouă şi asupra
acesteia Înalta Curte de Casație şi Justiție să nu se fi pronunțat.
 CINE POATE INIȚIA PROCEDURA?

Doar instanţa de judecată este

competentă să sesizeze Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie cu
o cerere de pronunţare a unei
hotărâri prealabile.
Conform art . 477 CPP:
Asupra sesizării, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
se pronunța prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă
dezlegării.
Decizia se motivează in cel mult 30 de zile de la pronunțare si se publică
in cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al României ,
Partea I.
Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe
de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României , Partea I.

CONȚINUTUL ȘI EFECTELE HOTĂRÂRII

Încetarea sau modificarea efectelor
deciziei

Potrivit art 477 CPP , efectele deciziei înceteaza in cazul:

Abrogării
Constatării neconstituționalității
Modificarea dispoziției generale care a generat problema de drept
dezlegata, cu excepția cazului in care aceasta subzista in noua reglementare
 Exemple de chestiuni de drept
1).Dacă judecătorul de cameră preliminară poate verifica
legalitatea încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a
dispus prelungirea măsurii de supraveghere tehnică;
2).Dacă prelungirea supravegherii tehnice poate fi dispusă după
expirarea mandatului de supraveghere tehnică emis iniţial.

Prin decizia nr. 2/08.02.2018 , ÎCCJ a respins ca inadimisibila cererea

formulata, dupa cum CPP distinge intre prelungirea supravegherii
tehnice si emiterea unui mandat de supraveghere tehnica, cererea
motivata a procurorului trebuind sa fie depusa inainte de expirarea
mandatului emis anterior, contrar acestei ipoteze, procurorul avand
posibilitatea de a solicita un nou mandat de supraveghere tehnica.
Aceasta chestiune putea fi lamurita prin interpretarea si coroborarea
normelor din Codul de Procedura Penala, nefiind o veritabila chestiune
de drept ce necesita o dezlegare.
”Să se stabilească dacă în interpretarea dispozițiilor
art.189, alin.1, lit.e ( omorul săvârșit de către o
persoană care a mai comis anterior o infractiune de
omor sau o tentativa la infractiunea de omor) din
Codul penal prin raportare la dispozițiile art.169 (
efectele reabilitării de drept sau judecătorești) din
Codul penal, intervenirea reabilitării sau împlinirea
termenului de reabilitare cu privire la persoana unui
inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o
infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de
omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de
art.189, alin.1 lit.e din Codul penal, în cazul comiterii
unei noi infracţiuni de omor sau tentativă la
infracţiunea de omor?”
În acest caz, se pune problema unei deslușiri in vederea încadrării juridice a faptelor
unei persoane reabilitate , atunci când aceasta savârșeste o tentativa de omor , daca
aceasta va răspunde pentru tentativa de omor sau tentativa de omor calificat.
Contrar exemplului anterior in care ICCJ a respins cererea ca inadmisibila, in situația de
față aceasta , prin decizia 17/11.10.2018 a admis cererea si a oferit un răspuns cu privire
la aceasta.

Prin minuta deciziei, Înalta
Curte de Casație si Justiție a
statuat urmatoarea idee
Stabilește că în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din
Codul penal şi a art. 169 alin. (1)
din Codul penal, în cazul săvârşirii unei noi infracțiuni de
omor sau tentative la infracțiunea
de omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de
reabilitare cu privire la persoana
condamnată definitiv care a comis anterior o infracțiune
de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor nu
împiedică reținerea elementului circumstanțial agravant
prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Concluzia?

▪ Odată prin dezlegarea acestei chestiuni si

prin publicarea deciziei in Monitorul
Oficial al României, Partea I , aceasta
interpretare a Înaltei Curți de Casație si
Justiție va deveni obligatorie , atât pentru
instanța care a solicitat-o , cat si pentru
celelalte instanțe. In acest caz, completul
care a formulat cererea va trebui sa tin
cont de circumstanța agravanta si sa
încadreze fapta la tentativa de omor
calificat.
Procedura sesizării Înaltei
Curți de Casație şi Justiție
pentru pronunțarea unei
hotărâri prealabile asupra
unei chestiuni de drept se
vrea a fi o cale prin care să
se prevină apariția unei
jurisprudențe neunitare.
Este necesară o practică
unitară pentru a nu se
comite unele nedreptități,
instituția hotărârii
prealabile prevenind o
astfel de situație.