Studiul 8 pentru 23 februarie 2019

În capitolul 12 din Apocalipsa ni se prezintă un rezumat

al istoriei de la Isus până la sfârșit, descoperindu-ni-se
personajul principal ce stă în spatele tuturor
problemelor care au afectat biserica: Satana.
Demascându-l, Isus dorește să ne prezinte realitățile
pe care nu le putem vedea. Există un război spiritual în
care noi suntem pionii pe care Satana îi folosește
pentru a-i face rău lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, Dumnezeu face tot posibilul să
salveze un număr cât mai mare de persoane și să le
câștige pentru împărăția Sa. Strategiile folosite de
Dumnezeu și cele folosite de diavol sunt total diferite.
Războiul împotriva lui Isus:
Copilul răpit.
Înfrângerea lui Satana.
Războiul împotriva bisericii:
Femeia din deșert.
Rămășița.
Strategia Satanei.
“Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile
cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie.”
(Apocalipsa 12:5)
Cum trebuie să interpretăm simbolurile care apar în Apocalipsa 12:1-5?
Femeia.
 Biserica lui Dumnezeu (2Cor. 11:2; Cânt. 6:10).
 Îmbrăcată cu Soarele neprihănirii, Hristos (Mal. 4:2).
 Pe lună. Bazate pe cuvântul lui Dumnezeu, reflecţia şi
descoperirea harului lui Hristos.
Balaurul.
 Satana (Ap. 12:9).
 Coada lui este instrumentul înșelăciunii (Is. 9:14-15).
 A înșelat o treime din îngeri și i-a târât pe Pământ (Ap.
12:4).
Copilul.
 Isus, care îi va cârmui cu un toiag de fier (Ap. 19:15).
 A fost ridicat la cer pentru a fi înălțat (Fapte 2:33).

De la început, Satana a așteptat să se nască Isus pentru a-L distruge. A încercat prin
Irod și prin Roma, dar nu a reușit să Îl învingă (Mat. 2:13-16; Ioan 19:6; Ap. 12:5).
După revolta din cer, Satana a fost aruncat “în adânc,
înconjurat de întuneric” (Is. 14:12-15; 2P. 2:4).
De acolo, a ispitit lumile create și a
avut succes cu Eva, transformân-
du-se în “șarpele cel vechi” (Gen.
3:1-6).
Dumnezeu i-a permis să ajungă la
cer ca reprezentant al pământului
(Iov 1:6; 2:1).
Odată cu crucificarea, i s-a negat
accesul în cer. Nici îngerii, nici
lumile necăzute nu au mai avut
dubii cu privire la caracterul lui
Satana (Ap. 12:9-12).
În ciuda înfrângerii sale, Satanei i se permite încă să exercite
o putere limitată asupra pământului și locuitorilor săi.
 “Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date
femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este
hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de
faţa șarpelui.” (Apocalipsa 12:14)
Supărat că a fost dat afară din cer, Satana caută să îi
facă rău lui Dumnezeu, atacând ceea ce El iubește mai
mult pe acest pământ: biserica Sa (Zah. 2:8).
Apele cu care balaurul a
încercat să distrugă biserica
pură sunt aceleași ape pe care
este așezată biserica apostată:
mulțimi de neconvertiți (Ap.
12:15; 17:15).
Cei care au rămas credincioși lui Dumnezeu au fost
persecutați în special între anii 538 - 1798 d.Hr. (timp de
1.260 de ani).
În acest timp, și-au găsit refugiu în locuri puțin populate
(deșert). Așa s-a întâmplat, de exemplu, cu valdenzii și
cu părinții peregrini.
Restul, rămășița, poate În timpurile din urmă,
fi individuală sau rămășița este de două
colectivă. feluri.

În timpul lui Ilie, era Toți credincioșii care

formată din cele 7.000 de respectă cu credincioșie
persoane care, în mod toată voia lui Dumnezeu pe
individual, au rămas care o cunosc și se agață de
credincioase. Isus ca Mântuitor personal.

În timpul lui Zorobabel,

era formată din cei care, Un popor (biserica) ce
ca și popor, ș-au întors din păzește poruncile și ține
Babilon în Ierusalim mărturia lui Isus Hristos.
Rămășița apare începând cu anul 1798,
și are două caracteristici:
1. Păzește poruncile lui Dumnezeu.
Conflictul final va fi centrat pe
închinarea la Dumnezeu sau la fiară.
Aceasta implică primele 4 porunci, în
special Sabatul (Ap. 14:7).

2. Țin mărturia lui Isus Hristos.

Apocalipsa 19:10 clarifică faptul că “mărturia
lui Isus Hritos este duhul profeției”.
Din 1844, acest duh al profeției a început să
se manifeste prin lucrarea și scrierile lui Ellen
G. White.
 STRATEGIA SATANEI
“Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea,
puterea și împărăţia Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui,
pentru că pârâșul fraţilor noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea
Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ” (Apocalipsa 12:10)

Satana a încercat să distrugă biserica prin

persecuție și compromism subtil cu obiceiuri și
filozofii păgâne.
Începând cu 1798 folosește o nouă (și în același
timp veche) tactică: înșelăciunea. Începând din
acest moment, apar teorii evoluționiste și
spiritism modern.
Lucrarea de înșelare cuprinde întreaga istorie a
Apocalipsei, de la 12:9 până la 20:7-10,
centrându-se în special pe evenimentele din
timpul sfârșitului.
Această lucrare este dusă la bun sfârșit de
balaur (espiritismul modern), firara din mare
(catolicismul roman) și fiara de pe pământ
(protestantismul apostat) [vezi Marcu 13:22].
 E.G.W. (Mărturii pentru biserică, vol. 1, pag. 302)
“Unii vor fi ispitiți să primească aceste minuni ca fiind
ale lui Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecați în fața
noastră. Vor fi făcute minuni sub ochii noștri. Suntem
noi pregătiți pentru încercarea care ne așteaptă, când
minunile înșelătoare ale lui Satana se vor manifesta și
mai mult? Oare nu vor fi ademenite și prinse în
capcană multe suflete? Îndepărtându-se de preceptele
clare și de poruncile lui Dumnezeu și dând atenție unor
basme, mințile multora sunt pregătite să primească
aceste minuni mincinoase. Noi toți trebuie să căutăm
acum să ne înarmăm pentru lupta în care ne vom
angaja în curând. Credința în Cuvântul lui Dumnezeu,
studiat cu rugăciune și aplicat în practică, va constitui
scutul și apărarea noastră împotriva puterii lui Satana
și ne va face biruitori prin sângele lui Hristos”
“Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea
oricărui suflet copleșit de greutăți. Hristos nu va
îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăință și
credință, au cerut protecția Sa să treacă sub puterea
vrăjmașului. Mântuitorul este alături de cei ispitiți și
încercați. La El nu poate fi insucces, pierdere,
imposibilitate sau înfrângere; noi putem totul prin
Acela care ne întărește. Când vin ispitele și
încercările, nu aștepta ca mai întâi să birui toate
greutățile, ci privește la Isus, ajutorul tău.”

E.G.W. (Hristos, Lumina Lumii, pag. 490)