Raport de evaluare

Dezbatere cu tema: Sistemul de învățământ

CURS:
FORMARE ȘI CONSILIERE PROFESIONALĂ
 Dezbaterea
scurt istoric

Dezbaterea a fost folosită pentru prima dată în adunările din Grecia Antică, adunări în care
cetățenii discutau problemele apărute în societate. Această metodă a fost preluată de sistemul
educațional superior din Atena, de către Socrate, Platon și Aristotel și, apoi, în Evul Mediu a
devenit element de bază în educație. În Anglia, dezbaterea a luat o formă mai structurată în cadrul
„cercurilor literare”, unde limba latină a fost înlocuită de limba engleză.În Statele Unite, dezbaterea
a jucat un rol important în întâlnirile orășenești și a evoluat treptat în dezbatere electorală. În anul
1858, Abraham Lincoln și senatorul de Illinois, Stephen Douglas, s-au confruntat într-o serie de
șapte dezbateri publice, subiectul atacat fiind sclavia. Astfel , dezbaterile electorale s-au impus ca o
metodă a campaniilor electorale, de la Congres la Senat, până la postul de președinte al statului.
Ce este debate-ul (dezbaterea academică)?

O dezbatere academică (numită şi educaţională sau formală), presupune o

temă de discuţie, două echipe, pro şi contra şi un arbitru care decide care
parte a fost mai convingătoare. Cele două echipe, deși bine intenționate,
sunt în dezacord față de tema în discuție. Ele trebuie să aducă argumente
prin care să-și demonstreze punctul de vedere. Dar asta nu se întâmplă
oricum, ci după anumite reguli, în funcție de care se pot distinge diferitele
formate de dezbatere.
 De ce este necesară dezbaterea?
• a deprinde argumentarea
• a dezvolta capacitatea de a face o documentare riguroasă
• a identifica surse credibile de informații
• a construi discursuri publice de impact
• a gestiona lucrul în echipă
• a dezvolta gândirea critică
• a aborda teme de importanță publică
• a implica o întreagă comunitate în dialog
 SISTEMUL EDUCAȚIONAL
• Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul coerent al instituțiilor
școlare de toate gradele, profilele și formele, dintr-o anumită țară, care
este conceput, organizat și care funcționează în baza unor principii
educaționale generale cu caracter organizatoric, iar unele și cu caracter
juridic, precum și a unor standarde educaționale.
 Educație
• educaţie = suma procedeelor prin care adulţii transmit celor mai tineri credinţele,
cutumele și valorile lor
• învăţământul şi instruirea = transmiterea de cunoştinţe şi formarea intelectuală
1948 a fost adoptată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

• recunoaşte “dreptul tuturor oamenilor la educaţie”;

• stipulează că educaţia elementară este obligatorie şi gratuită;

• nivelurile superioare ale învăţământului trebuie să fie accesibile tuturor pe baza

meritelor (performanţelor).
 Sistemul de învăţământ din România.
Structura studiilor
• Anul şcolar cuprinde aproximativ 177 de zile de învăţământ (36 de
săptămâni), împărţite în două semestre.
Sistemul educațional românesc este împărțit pe două niveluri:
 preuniversitar - 5 cicluri (învățământul preșcolar, primar, gimnazial,
liceal, profesional și învățământul postliceal)
 universitar cu 4 componente: studii de licență, master, studii de
doctorat și învățarea continuă.
 Curriculumul naţional pe 8 domenii de competenţe-cheie care
determină profilul de formare a elevului:

• competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale;

• competenţe de comunicare în limbi străine;

• competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;

• competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere;

• competenţe sociale şi civice;

• competenţe antreprenoriale;

• competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;

• competenţa de a învăţa să înveţi.

 Tipul de învăţământ
 Şcoala primară (nivelul primar), ISCED 1 - grupă de vârstă 6-10 ani;

 Gimnaziul (prima etapă a nivelului secundar inferior general), ISCED 2 - 10-14 ani;

 Liceul – ciclul inferior (a II-a fază a nivelului secundar inferior general sau de specializare),
ISCED 2 – grupa de vârstă 14-16 ani;

 Liceu – ciclul superior (învăţământ secundar superior general şi de specializare), ISCED 3 &
Nivel de calificare 3 – grupa de vârstă 16-18/19 ani;

 Şcoală postliceală (învăţământ post-secundar), ISCED 4 & Nivel de calificare 3+ - grupa de

vârstă 18-20/21 ani.
 Scopul dezbaterii

Prezenta lucrare dorește să facă un studiu comparativ între sistemul de

învăţământ românesc şi sistemele de învăţământ din alte câteva state
europene, să descopere atât asemănările cât şi deosebirile principale
dintre acestea, încercând astfel să evidenţieze minusurile şi plusurile
sistemului românesc, dar şi să identifice strategii de dezvoltare şi
eficientizare ale învăţământului românesc, strategii de furnizare a
competenţelor pe piaţa muncii.
 SCOPUL ANALIZEI ACTIVITĂȚII
• de a obține (de a colecta şi a analiza informaţii referitoare la
învăţământul din alte țări) date importante cu privire la subiectul
dezbătut,

• o oportunitate de dezvoltare personală pentru îmbunătățirea și

eficientizarea abilitatilor de comunicare, argumentare și susținere a
ideilor, de gândire critică.
 Metodologie
• Populația din care face parte debate-ul analizat este reprezentată de
studenții din Anul I de la Masterul Psihologia Muncii, Transporturilor
Şi Serviciilor 2016-2018 (PMTS), Facultatea de Psihologie si Stiintele
Educatiei, Universitatea Bucuresti, de gen masculin și feminin, cu
vârste cuprinse între 23-40 de ani. Eșantionul este format din 5
studenți de gen feminin cu vârste între 23-25 de ani.
 Logistica
• Documentarea este o etapă importantă în pregătire. Citind despre
tema de dezbatere și printr-o documentare temeinică, echipa a
formulat argumentele pe care să le susțină cu dovezi și exemple
veridice și relevante. Fiecărui argument identificat trebuie să-i fie
asociate o explicație, dovezi relevante și o concluzie care să indice
importanţa argumentului pentru dezbatere.
 Analiza conținutului

Arbitrul (moderatorul) a deschis activitatea prin anunțarea subiectului ce va fi dezbătut și a prezentat membrii
participanți, apoi a adresat fiecărui vorbitor, alternativ câte o întrebare (ex.: „Care sunt argumentele?”, „Care
sunt beneficiile?”).

• Membrii dezbaterii au fost împărțiți în două echipe, fiecare cu câte două persoane, una care a prezentat
argumente în favoarea sistemelor educaționale ale câtorva state din Europa (Spania, Islanda, Suedia, Marea
Britanie, Polonia), subliniând beneficiile acelor modele, iar cealaltă echipă și-a argumentat opiniile contra
prin prezentarea avantajelor sistemului educațional din România.

• Prin argumentele lor, studenții au adus informații care să descrie sistemele educaționale analizate. Astfel au
fost dezbătute subiecte precum tipurile de formări, structura anului școlar, instruirea practică, dotarea și
resursele unităților de învățământ, integrarea elevilor cu nevoi speciale în învățământul de masă, flexibilitatea
învăţământului tehnic şi plierea acestuia pe necesităţile pieţei muncii.

• În finalul dezbaterii, arbitrul a decis că echipa care a susținut sistemele educaționale ale celorlalte state decât
România a fost câștigătoare pentru că și-a argumentat cel mai bine punctul de vedere. Sistemul educațional
din străinătate a fost apreciat ca fiind mai eficient decât cel din România, deoarece calificările formate de
instituțiile de învățământ sunt corelate cu cerințele pieței de muncă, iar materialele didactice și mesele elevilor
în timpul orelor de curs sunt oferite gratuit.
 Analiză critic-constructivă
• nu au fost amintite competențele pe care le formează aceste sisteme
educaționale

• nu a existat o identificare clară a aspectelor principale.

• nu s-a facut o analiză diferențială a sitemelor educaționale analizate. Consider

că o dată ce avem mai multe argumente, trebuie să le identificăm pe cele
semnificative pentru dezbatere, acestea devenind centrale.

• nu au existat o evaluare a cursantului de către moderator și nici o evaluare a

cursului de către cursanți.

• a existat o singură sursă bibliografică: Ghid de bune practici pentru furnizarea

de competenţe pe piaţa muncii, Parteneriat Leonardo da Vinci, 2010.
 Analiză critic-constructivă
Obiectivele grupului au fost atinse în mare măsură:

• identificarea modului în care studenții de la psihologie își prezintă și formulează

cunoștințele despre sistemul educațional

• informarea studenților de la masterul acesta despre tema discutată.

Contribuția la operaționalizarea conceptului:

• grupul a adus nou atât felul în care au fost structurate, reorganizate si sistematizate
informațiile existente în literatura de specialitate cât și modul de prezentare și
susținere a argumentelor.
 CONCLUZII

• debate-ul în discuție a fost corect structurat, reușind să sistematizeze și să

prezinte într-o formă argumentată informațiile existente în literatura de
specialitate despre sistemul educațional, respectând majoritatea regulilor de
conducere a acestei metode.

• tema dezbaterii reprezintă un pretext pentru exersarea abilităților de

comunicare în spațiul public, de gândire critică și de argumentare logică, și nu o
încercare de a stabili valoarea de adevăr a uneia din cele două poziții expuse.
SURSE BIBLIOGRAFICE:

• 1. Debate: A Guide for Teachers and Students, (1997), Open Society Institute;

• 2. Ghid de bune practici pentru furnizarea de competenţe pe piaţa muncii, (2010), Parteneriat Leonardo da Vinci, Autori: Prof. ing. Carmen
Gheaţă, Prof. ing. Irinel Victoria Ţintea, Prof. ing. Argentina Stranschi, Prof. ing. Marilena Neamţu, Prof. Violina Duguleanu;

• 3. Legea nr. 272 din 21/06/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, Capitolul II, Secţiunea 4, Art. 47, Alin. 1;

• 4. Legea nr.1 din 5/01/2011/Legea educaţiei naţionale;

• 5. Nedelcu Ienei, Dreptul la învăţătură, drept fundamental al omului, (2007), Editura Institutul român pentru drepturile omului, Bucureşti, p.
99.

• 6. http://ardor.org.ro/

• 7. http://www.nonformalii.ro/metode/debate