DUREREA

EVALUAREA DURERII

Curs 7
• “O experienţă senzorială şi emoţională
neplăcută asociată cu o leziune tisulară
actuală sau potenţială, sau descrisă în
termenii unei asemenea leziuni…”
 De ce evaluăm durerea?
• Nu putem trata ceva ce nu ştim că există
• Nu putem şti dacă un tratament funcţionează, dacă nu
cunoaştem nivelul durerii anterior începerii tratamentului
• Instrumentele de evaluare oferă un ajutor relaţional care
îi permite copilului să exprime mai bine ceea ce resimte
şi ele sunt mijloace obligatorii de depistare şi
recunoaştere a durerii de către cadrele medicale
• Evaluarea este fundamentul unei bune conduite
terapeutice
 Cum evaluăm durerea?

• Enunţul personal
• Durerea este o experienţă personală: “subiectiv” nu
înseamnă că “nu este real”
• “Cel mai bun standard” este enunţul personal, ceea ce o
persoană spune/ declară
• Vom ruga pacienţii să folosească numere pentru a ne
ajuta să ştim dacă durerea s-a modificat
• Numerele între 3 şi 10 folosite pt a descrie durerea,
indică necesitatea utilizării analgezicelor
 Cele trei părţi ale evaluării durerii
1) Autoevaluarea – ce spune copilul despre durere: Această metodă de
evaluare poate fi folosită doar dacă copilul poate răspunde verbal.
Presupune un evaluator care pune întrebări despre durere şi copilul care
răspunde. Întrebările pot fi:
• Te doare?
• Poţi să îmi araţi unde doare?
• Durerea merge şi în altă parte a corpului?
• Când a început durerea? De când te doare?
• Ştii să spui de ce te doare?
• Cât de tare doare (Aici, copilul poate fi rugat să folosească o scală a
intensităţii durerii)
• Poţi să îmi spui câteva cuvinte care descriu durerea? (Se pot oferi copilului
cuvinte cheie, dacă nu se descurcă singur, ca de exemplu "ascuţit", "mii de
ace”, “arsură".) Ce să fac să nu te mai doară? (medicamente, masaj,
gheaţă/căldură, jocul cu prietenii? etc.)
2) Raportul evaluatorului
• Kinetoterapeutul observă comportamentul copiului, pentru a
depista semne ale durerii. În mod special sunt atenţoo la expresiile
faciale şi mişcările corpului, şi va evalua modul în care plânge
copilul. Părinţii sunt cei care pot semnala modificări în
comportamentul copilului, care poate indica durere. Părinţii pot fi
întrebaţi: Credeţi că copilul are dureri? De unde ştiţi? Unde este
durerea? Cât de mult îl doare? (Părintele poate fi rugat să
folosească scala intensităţii durerii)

3) Modificări fizice impuse de durere – cum reacţionează corpul

• Acestea sunt măsurători ale modificărilor fiziologice precum
creşterea frecvenţei cardiace, respiratorii, paliditate sau transpiraţie
– toate pot fi semne ale durerii.
 Evaluarea copilului (de la nou-născut la 1 an)

Comportamentul în raport cu durerea

• Copiii care suferă de durere tind să arate acest lucru prin
expresii faciale, mişcări ale membrelor superioare şi
inferioare şi plâns. Ei pot încerca să îşi protejeze zona
dureroasă sau chiar să tragă de ea. Se vor observa modificări
în alimentaţie, mişcare, somn. Expresiile faciale sunt
considerate indicatori ai durerii pentru toate grupele de vârstă.
Grimasele, ochii strânşi, guriţa strânsă, limba în formă de “U”
sunt semne obişnuite ale prezenţei durerii. Copiii plâng pentru
motive ca foamea, furia sau frica, dar plânsul de durere este
distinctiv. Plânsul tipic de durere este ascuţit, tensionat,
nemelodios, scurt, puternic, tremurat.
• Un copil mai mare care are dureri poate trage sau îşi
poate proteja partea dureroasă, poate lovi pe cel
care îi provoacă durere sau poate să încerce să se
îndepărteze de sursa durerii. În ciuda acestor
comortamente, nou-născutul prematur sau foarte tânăr
se prea poate să nu se mişte, ci să rămână nemişcat.
Absenţa mişcării la durere este prezentă şi la copiii mai
mari, mai ales după intervenţii chirurgicale, când copilul
învatâ că mişcarea provoacă durere iar imobilizarea o
reduce.
 Reacţii fiziologice la durere
• Indicatorii fiziologici, incuzând frecvenţa cardiacă,
frecvenţa respiratorie, tensiunea arterială, culoarea pielii,
voma, transpiraţia, dilatarea sau contracţia pupilelor,
sunt folosiţi pentru a determina dacă copilul are dureri.
Deoarece modificarea acestor indicatori se poate datora
altor cauze, inclusiv stresului, fricii sau anxietăţii, aceşti
indicatori sunt mai greu de interpretat decât
modificările comportamentale. În ciuda acestor
limitări, când sunt interpretaţe alături de modificările
comportamentale, aceste semne pot fi utile în valuarea
durerii la copii.
 Evaluarea copilului mic şi
prescolarului (de la 1 la 4 ani)
• Copiii mici sunt capabili să exprime intensitatea durerii.
Char şi copiii care nu pot încă vorbi, sau cei care au un limbaj
limitat, pot să indice gradul de durere şi locaţia acesteia. Dacă
este posibil, copilul trebuie întrebat şi încurajat să îşu exprime
durerea folosind cuvinte pe care le înţelege, cum arr fi: “bubu,
buba, au, doare”. Primirea şi interpretarea unui răspuns
folositor poate necesita răbdare şi îndemânare, devreme ce
copilul nu are încredere într-un străin şi în mediul de spital.
• La vârstă mică, copilul dezvoltă posedă simţul de sine şi
este capabil să aibă memoria durerii, ceea ce poate accentua
frica sau anxietatea.
•
• Indicii comportamentale referitoare la durere
• Asemeni nou-născuţior, copiii mici şi
preşcolari pot să protejeze sau să retragă de
segmentul dureros. De exemplu, copiii mici sunt
adesea vazuţi trăgând de ureche dacă au o
infecţie la acest nivel. Părinţii vor fi rugaţi să
noteze orice modificare în comportament, cum
ar fi reacţii atipice la activităţi altă dată plăcute.
Evaluarea copilului de vârstă şcolară (între 5 şi 8 ani)

• La această vârstă, copilul capătă sensul cauză – efect. El poate

înţelege că durerea se poate datora unor boli sau accidente, că
durerea nu durează la nesfârşit, şi că poate fi tratată, şi că unele
proceduri, chiar şi dureroase, îl vor ajuta să se facă bine.
• Pe lângă evaluarea prin observaţie efectuată de kinetoterapeut,
acesta va folosi şi autoevaluarea făcută de copil, acre poate fi
scorată şi cuantificată de evaluator. Sunt mai multe tipuri de scale de
autoevaluare a intensităţii durerii pentru copii. Unii folosesc “scala de
la 1 la 10”, und zero însemnă nicio durere iar zece înseamnă durere
insuportabilă; alţii folosesc “scala feţelor dureroase”, unde grimasele
evoluează de la neutră spre durere severă. La această vârstă, copiii
pot să indice unde pe aceste scale se situează durerea lor.
Evaluarea şcolarilor mari (de la 8 la 11 ani)
• Copiii şcolari mai mari sunt de obicei foarte buni în a-
şi exprima sentimentele referitoare la durere. Pot fi foarte
specifici în descrierea durerii lor şi furnizează mai multe
informaţii. Ei sunt capabili să işi raporteze durerea folosind
scalele de durere numerice sau vizuale, sau pe cele sub formă
de desen.
• La această vârstă, băieţii pot fi mai puţin expresivi decât
fetele când descriu durerea, şi acest lucru trebuie luat în
considerare la evaluare. Băieţii ar trebui încurajaţi să îşi
explime durerea într-o atmosferă prietenoasă. În acelaşi
timp părinţii ar trebui să urmărească modificări în
comportamente precum: alimentarea, nivelul de activitate fizică,
acestea putând fi semne ale durerii.
• Evaluarea copilului cu disabilităţi

• Evaluarea durerii unui copil cu disabilităţi sau infirmităţi, fie

de dezvoltare, cognitive sau fizice, prezintă unele modificări
speciale. În funcţie de severitatea şi tipul de disabilitate al
copilului, autoevalurea nu este întptdeauna posibilă. Mai mult,
abilitatea copilului de a înţelege durerea, precum şi necesitatea
procedurilor care pot fi dureroase, poate fi serios limitată.
Capacitatea copilului cu disabilităţi de a înţelege durerea variază
mult. Asemeni tuturor evaluărilor, individualitatea copilului va fi
luată în calcul. Evaluarea durerii acestor copii poate fi dificilă atât
pentru copil, cât şi pentru evaluator şi părinte, dar au dost
concepute scale de evaluare a durerii experimentate de
copiii cu disabilităţi.
•
• Se vor căuta indicii privind ochii copilului, nivelul lui de
activitate, dacă copilul plânge sau gâfîie. Aceste
instrumente au multe similitudini cu testele de evaluare
ale copilului mic nevorbitor, dar indicatorii sunt diferiţi
datorită căilor sensibilităţii durereoase modificate ale
copilului cu disabilităţi şi a reacţiilor consecutive la
episodul dureros. În ultimii ani s-au dezvoltat multe teste
de evaluare a durerii pentru aceşti copii.
Scala figurilor dureroase -
revizuită (FPS-R)
Scala vizuală a durerii Chris
Adams
Eland Colour Scale Figures
Scala FLACC (Face, Legs, Activity, Cry Consolability/
FMAPC (Faţă, Membre, Activitate, Plânset,
Consolabilitate)