Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații
electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare.
Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze
ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc. Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experiențele de înnegrire a sărurilor de argint sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de argint se înegrește și în afara domeniului razelor vizibile; aceste radiații invizibile el le-a denumit „raze oxidante”. Razele UV și cele infraroșii vor fi numite în tot secolul al XIX-lea „raze chimice”. Ultravioletele A – UVA UVA constituie cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete emise de soare. Expunerea la UVA are ca efect inițial înnegrirea pielii (bronz) dar dacă expunerea este excesivă va apare înroșirea pielii. Stratul de ozon absoarbe foarte puțin din spectrul UVA iar aceste radiații ultraviolete sunt necesare pentru sinteza de vitamina D. Nu trebuie neglijat faptul că expunerea în exces la UVA conduce la modificări de textură ale pielii ( pielea devine aspră), inhibarea sistemului imun și apariția de afectări oculare (cataracta). UVA își conservă intensitatea constantă pe tot parcursul zilei ( spre deosebire de razele UVB), nu au variații în cursul zilei sau în cursul anului și de asemenea nu sunt filtrate de sticlă ! Ultravioletele B - UVB Ultravioletele B - UVB- sunt considerate foarte destructive deoarece posedă energie înaltă, suficientă pentru a distruge ADN- ul și nu sunt complet absorbite de către atmosferă. UVB sunt necesare pentru sinteza de vitamina D dar au și o serie de efecte negative de tip arsură solară, înroșirea pielii, cataractă și dezvoltarea de cancer de piele. Cei mai expuși la efectele nocive ale UVB sunt persoanele cu profesia în aer liber. În general, marea majoritate a UVB este absorbită de atmosferă (stratul de ozon) și de aceea reducerea stratului de ozon se asociază cu creșterea riscului de efecte adverse ale UVB. Se estimează că o scădere cu 1% a stratului de ozon determină o creștere cu 2 % a nivelului de radiații UV B , ceea ce va determina o creștere a frecvenței variatelor forme de cancer de piele în populația generală. Ultravioletele C – UVC Radiatiile UVC sunt aproape in intregime absorbite de stratul de ozon si nu afecteaza pielea. Aceste tipuri de radiatii pot fi gasite in surse artificiale precum in firele de mercur pentru lampe. Suntem expuşi la radiaţiile UVA pe tot parcursul anului. Acestea trec prin geamuri, nori, hainele subţiri, chiar şi prin creme de protecţie cu filtre UVB. Ele penetrează dermele în profunzime, în timp ce 90% dintre radiaţiile UVB sunt absorbite în stratul bătătorit şi îşi exercită efectele în principal asupra celule. Efectele radiaţiilor UV pot să se manifeste chiar şi în urma unor expuneri scurte, dar repetate la radiaţiile ultraviolete. Doze zilnice mici de radiaţii UVA pot cauza îngroşarea stratului bătătorit şi a întregii epiderme, precum şi degenerarea fibrelor de colagen şi de elastină. lor ce formează acest strat. Expunerea prelungită la soare fără o protecţie adecvată este foarte nocivă mai ales pentru copii deoarece pielea acestora are proprietăţi de protecţie mai reduse. Arsurile suferite din cauza soarelui în această perioadă a vieţii sunt un mare factor de risc pentru dezvoltarea melanomului malign, cel mai periculos tip de cancer. Expunerea prelungită la radiaţiile ultraviolete cauzează modificări ale pielii - unele dintre ele fiind vizibile foarte repede. Pielea se usucă şi are o tentă de gri, apar mici riduri şi numeroare striaţii. În plus, pielea devine mult mai predispusă la teleangiectazie (vase capilare dilatate, cunoscute popular sub numele "vene de păianjen") şi la o pigmentare neuniformă - pistrui închişi la culoare şi melanoderma. Vasele de sânge din piele care sunt afectate de lumina soarelui se dilată şi se încrucişează. Frecvent apare şi extravazarea. Capacitatea pielii de a vindeca rănile se deteriorează. Ea devine mai fragilă şi mai sensibilă. utilizarea lampilor de UV reprezinta o metoda moderna pentru dezinfectia aerului si suprafetelor in: cabinete medicale, laboratoare clinice, sali de operatie, magazine alimentare suport inox https:/http://www.veritabil.ro/images/lumina% 20UV.jpg http://e- learning.paedimed.org/ro/content/razele- ultraviolete http://www.fotoprotectie.ro/soarele-si- brpielea/2-17/ultravioletele-a-uva.html http://www.fotoprotectie.ro/soarele-si- brpielea/2-29/ultravioletele-b-uvb.html http://lilianadanalung.wikispaces.com