FIZIOLOGIA MEMBRANEI

CELULARE

1. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A
MEMBRANEI CELULARE

2. SCHIMBURILE DE SUBSTANŢE PRIN

MEMBRANA CELULARĂ

3. FUNCŢIA MEMBRANEI CELULARE ÎN

TRANSFERUL DE INFORMAŢIE
 MEMBRANA CELULARĂ

 Interfaţă între mediul intra- şi extracelular

 Zonă de schimb pentru substanţe, informaţii
 Sediul activităţilor complexe legate de transportul
transmembranar
 Suport al activităţii enzimatice
 Substratul caracteristicilor individuale de
diferenţiere şi antigenice
 Zonă de legătură cu alte celule
 Constituie în interior compartimente funcţionale
cu activităţi biochimice specifice
Barieră:
mecanică, chimică, osmotică,
electrochimică
Punte de legătură şi zonă biologic activă:
activitate enzimatică, prezintă receptori
pentru mediatori, hormoni, medicamente,
etc
 1. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A MEMBRANEI
CELULARE
Singer şi Nicolson (1972) - modelul mozaicului fluid lipoproteic
Permeabilitatea selectivă şi dinamică asigură menţinerea diferenţei de
concentraţie a majorităţii substanţelor, intra şi extracelular
1,2 – glicoproteine 5 – proteine periferice 9 - strat bimolecular lipidic
3 – glicolipide 6 – proteine integrale 8,10 - fosfolipide
4 – colesterol 7 - citoschelet
 1.1. LIPIDELE MEMBRANARE:
FOSFOLIPIDE, COLESTEROL ŞI GLICOLIPIDE
FOSFOLIPIDELE  matricea fosfolipidică
1. Rol structural:
- două straturi monomoleculare opuse = dublu strat lipidic
- extremităţi hidrofile  porţiunea periferică a membranei
- extremităţi hidrofobe  porţiunea mijlocie a membranei

2. Rol funcţional:
 determină permeabilitatea selectivă pentru molecule
liposolubile şi gaze (O2 şi CO2)
 membr. este parţial permeabilă pt. apă şi molecule hidrofobe
cu diametru mic
 impermeabilă pentru molecule hidrofile
FOSFOLIPIDELE – dublu strat

Fatty acid tails hydrophobic

Phosphate group head
hydrophilic

Arranged as a bilayer

WATER

Hydrophilic head

Hydrophobic tail

WATER
3. Sursă de mesageri intracelulari
- rol în reglarea contractilităţii muşchiului neted sau
modificarea secreţiei celulare:
IP3 – INOZITOL TRIFOSFAT
DAG – DIACILGLICEROL
- sub actiunea fosfolipazei C  inozitolfosfolipide din
membrană (PIP2)

4. Sursă de mesageri extracelulari:

- PROSTAGLANDINE
- LEUCOTRIENE
- Sub actiunea fosfolipazei A  acid arahidonic
 calea ciclooxigenazei  PG
 calea lipooxigenazei  LT
- multiple efecte pe diverse ţesuturi
 EICOSANOIDELE

- Lipide biologic active

- Numele provine de la acidul 5,8,11,14 eicosa tetraenoic (ac
arahidonic) din care derivă majoritatea.
- Ac. arahidonic şi alţi ac. graşi nesaturaţi (ac. linoleic, linolenic,
eicosa pentaenoic) - nu pot fi sintetizaţi în organism, sunt
preluaţi din alimente de origine vegetală sau animală.
- In mitocondrii: conversii între ac. arahidonic şi ceilalţi ac.
graşi nesaturaţi, catalizate de enzime desaturante şi elongaze;
depozitarea se face în m. cel., sub formă de fosfolipide (PL).
- Semnale extra- sau intra- celulare activează FL A2 şi FL C,
care scindează PL membranare => ac.arahidonic => diferite
căi metabolice => mediatori.
1. Calea ciclooxigenazelor
- formarea prostaglandinelor, prostaciclinei, tromboxanilor şi a
endoperoxizilor intermediari.
2. Calea lipooxigenazelor
- 5-lipooxigenaza (5-LO) sintetizează leucotrienele,
- 8-LO, 9-LO, 11-LO, 12-LO produce hepoxilinele şi trioxilinele
- 15-LO generează lipoxinele
3. Calea monooxigenazelor
- dependente de citocromul P450, transformă ac. arahidonic prin
oxidare alilică, w-oxidare şi epoxidare
4. Oxidarea neenzimatică in situ
- responsabilă de formarea izoprostanilor.
COLESTEROLUL
- asigură flexibilitate şi stabilitatea m. celulare
- rol în determinarea gradului de
permeabilitate pentru substanţe hidrosolubile

GLICOLIPIDELE
- intră în structura învelişului celular 
glicocalix
- rol în interacţiuni celulare
 1.2. PROTEINELE MEMBRANARE

- ½ din masa membranei

- raport cu lipidele: 1/50
PROTEINE PERIFERICE – externe şi interne
- proteinele externe  situate la supraf. ext. a matricei
fosfolipidice
- sunt ancorate slab prin forţe electrostatice
- au o mare mobilitate laterală, controlată metabolic
- se pot ataşa şi detaşa temporar, formând agregate
funcţionale complexe
- proteinele interne  citoscheletul membranar – zone de
ancorare a sistemelor contractile celulare

Rol funcţional:
- rol enzimatic - extern  acetilcolinesteraza
- intern  adenilatciclaza
 PROTEINELE INTEGRALE
- structură asimetrică
- străbat matricea fosfolipidică
- ancorate puternic prin legături hidrofobe şi hidrofile
- mobilitate laterală redusă
- glicozilate la capătul extern  glicoproteine
Rol funcţional:
- receptori
- transport prin membrană – canale ionice şi proteine transportoare
- împreună cu glicolipidele formează învelişul celular  glicocalix
 FUNCŢIILE GENERALE ALE PROTEINELOR:
- proteine-enzime (adenilatciclaza, fosfolipaza C)
- proteine-canal (acvaporinele, canalele ionice)
- proteine-transportoare (“carrier”)
- proteine-receptor
- proteine reglatoare (proteinele G)
- proteine de ataşare intercelulară (integrine)
- proteine de comunicare intercelulară (conexoni)
 2. SCHIMBURILE DE SUBSTANŢE PRIN
MEMBRANA CELULARĂ

2.1 TRANSPORTUL PASIV

2.2 TRANSPORTUL ACTIV
2.1 TRANSPORTUL PASIV

CARACTERISTICI:
- spontan, fără consum de energie
- sub acţiunea unor forţe fizice
- în sensul reducerii unor gradiente
(de potenţial electrochimic, de p. osmotică şi
de p. hidrostatică)
TRANSPORTUL PASIV
(DIFUZIUNEA PRIN MEMBRANA CELULARĂ)

1. DIFUZIUNEA SIMPLĂ:
a) prin dublul strat lipidic
b) prin canale membranare

2. DIFUZIUNEA FACILITATĂ

3. OSMOZA
1. DIFUZIUNEA SIMPLĂ

a) Transport prin dublul strat

lipidic de:
- molecule liposolubile (acizi
graşi, alcool)
- molecule de gaz (O2 şi CO2)
- molecule hidrofobe mici

b) Difuziune prin canale:

- c. ionice  selectivit. ioni
- c. de apă (acvaporine)  apă
 CANALE IONICE MEMBRANARE

- proteine integrale
- asigură transportul pasiv şi
selectiv al ionilor
- în sensul gradientului
electrochimic

STRUCTURA:
Subunităţi  domenii  segm. transmembr.
1. Filtru de selectivitate
2. Canalul de trecere
3. Una/două porţi
4. Senzor de voltaj
Intensitatea fluxului ionic prin canale:

Mărimea fizică: conductanţa ionică (G)

U.M.: Siemens (S)
Canalele ionice au G: 10 –12 S

Particularităţi ale c. ionice:

Canalele ionice sunt selective

Permeabilitatea canalului este dependentă de cinetica porţii
(gating)
 CANALELE PENTRU APA

apă şi subst. hidrosolubile nu pot traversa membrana

decât prin canale
canalele asigură difuziunea în virtutea gradientului
Canale pt. apă (aquaporine, AQP)
proteine formate din două subunităţi de 28 kDa, permit
difuziunea apei prin m. celulară pe baza gradientului osmotic
sau de presiune
- AQP1: în enterocite, tubii proximali renali, plexuri
coroide, pleura viscerală, endoteliul capilar
- AQP 2: tubul colector renal, reglat de vasopresină,
- AQP 3 zonele osmoreceptoare cerebrale,
- AQP 5 în glandele salivare, lacrimale şi epiteliul
alveolelor pulmonare
 1991 | 2003
Aquaporine NOBEL P.
 GHEORGHE BENGA
UMF Cluj Napoca

Peter Agre Roderick

John Hopkins MacKinnon
Rockefeller
 2. DIFUZIUNEA FACILITATĂ

- transport pasiv al subst.

org. (glucoza, aminoacizi)
- proteină transportoare
(“carrier”)
- viteză de transfer crescută
- limitată până la o valoare
maximă (Tmax)
- substanţe biologic active
pot influenţa capacitatea
de transport – insulina
creşte difuziunea glucozei
de 10-20 ori prin  nr. de
transportori
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DIFUZIUNEA
Gradientul de
concentraţie (Ce-Ci)

Potenţialul electric
membranar pt.
difuziunea ionilor

Diferenţa de presiune
 Echilibrul de membrană Donnan

- se stabileste când de o parte a membranei există

un ion nepermean, ca anionul proteină Pr (-)
- determină repartiţia anionilor (-) şi cationilor (+)
permeani astfel încât să echilibreze suma ionilor
din cele două compartimente;
- cationii difuzibili vor fi în exces în compartimentul
cu proteine iar anionii în cel fără.
3. OSMOZA
Reprezintă mişcarea netă a solventului prin
membrane semipermeabile, ca răspuns la diferenţa
de p. osmotică
apa este solventul sistemelor biologice
osmoză = procesul de trecere a apei printr-o
membrană semipermeabilă, dinspre soluţia mai
diluată spre cea mai concentrată
presiunea osmotică (P) depinde de:
- nr. de particule dizolvate în unitatea de volum
(conc. osmotică a soluţiei = C)
- temperatura absolută a soluţiei (T)
P =C RT
două soluţii cu osmolarităţi diferite (A; B) puse în contact
printr-o m. semipermeabilă (permeabilă pt. apă nu şi pt.
solviţi) => gradientul de p. osmotică determina transferul
apei dinspre soluţia cu p. osmotică  spre cea cu p.
osmotică 
atingerea stării de echilibru osmotic este asociată cu
modificarea volumelor
Supravietuirea celulei depinde de transportul transmembranar
al apei

freshwater balanced saltwater

 TIPURI DE
CANALE IONICE MEMBRANARE

CANALE IONICE VOLTAJ-DEPENDENTE

CANALE IONICE OPERATE MECANIC

CANALE IONICE OPERATE DE LIGAND

 CANALE IONICE
VOLTAJ-DEPENDENTE

în m. celulelor excitabile: neuroni, fb. musculare

dinamica depinde de variaţia potenţialului
transmembranar
fluxul de ioni determină modificarea PR
C rapide de Na+, C de K+, C lente de Ca2+, C de Cl-
 CANALELE RAPIDE DE Na+

neuron, fb. musculară cardiacă şi scheletică

se deschid la valoarea potenţialului prag
influx de Na  depolarizare rapidă
(de la – 55mV la + 30mV)
se închid  repolarizarea membranei
prezintă  o poartă de activare – m (1)
 o poartă de inactivare - h (2)
porţile prezintă următoarea dinamică:
a) repaus (m – închisă, h – deschisă)
b) activată (m şi h deschise)
c) inactivată (m – deschisă, h – închisă)
 Canalul de Na continuare:

- în cardiomiocite: PR de – 80 (- 90 mV),
depolarizarea face ca o mică cantitate de Na să
pătrundă în canal
- cand PR atinge pragul detonant (– 60 mV),
după 5 ms latenţă, canalele se deschid, induc o
depolarizare rapidă: Faza 0 a PA
Toxine activatoare ale canalului de Na:
- aconitina
- veratridina
- batracotoxina
- toxina scorpionului

Blocante ale canalului de Na:

- tetodrotoxina
- saxitoxina
- anestezice locale (procaină, lidocaina)
- antiaritmice (amiodaronă)
 CANALELE DE K+
în membrana structurilor excitabile
o singură poartă de activare (n)  se deschide tardiv
după stimulare
eflux de K+  hiperpolarizare
Rol: - menţin PR
- repolarizează membrana după depolarizare
- controlează nivelul excitabilităţii celulare
(hiperpolarizare  hipoexcitabilitate)
- canalele de K sunt in nr. mai mic decât cele de Na
- deschiderea activată de Ach, adenozină, factorul
hiperpolarizant derivat din endoteliu
- toxine blocante: venin de albine, scorpion
- medicamente ce deprimă efluxul de K: antidiabetice
sulfamidice (tolbutamid), chinidina, verapamilul, diltiazem,
curarizante, neuroleptice
 CANALELE LENTE DE Ca2+

activate în urma depolarizării membranei

influx de Ca2+
roluri:
- depolarizare  excitabilitate
- cuplarea E / C
- mesager secund: - pt. eliberarea Ca2+ din RS
- pt. secreţia de hormoni
- secreţie de neurotransmiţători din terminaţiile
presinaptice
sensibile la acţiunea unor blocante (nifedipină,
verapamil)
  contractilităţii fibrei musculare cardiace şi
netede
 Subtipuri de canale de calciu
în membrana celulară:
- subtipul L (long lasting): Lm (muscular), Ln
(neural), în miocard şi în cel. tip pacemaker
- subtipul T (transient): în miocardul de lucru şi
cel de tip pacemaker
- subtipul N (neuronal)
- subtipul P: în cel Purkinje din cerebel

Canale de calciu intracelulare:

- în RS: canale rianodinice
 Ryanodine Receptor Calcium Release Channels
Ryanodine receptors (RyRs): a family
of Ca2+ release channels on
intracellular Ca2+storage/release
organelles.
The RyR channels are expressed in
many types of cells and participate in a
variety of important Ca2+ signaling
phenomena (neurotransmission,
secretion, etc.).
In striated muscle, RyR channels
represent the primary pathway for
Ca2+ release during the excitation-
contraction coupling process.
In general, the signals that activate the
RyR channels are known (e.g.,
sarcolemmal Ca2+ influx or
depolarization) but the specific
mechanisms involved are still being
debated.
Efectele influxului de calciu:
- presoare cardio-vasculare: inotrop +, cronotrop+, VC

Blocantele canalelor de calciu:

- deprimă efectul presor, indicate în HTA, CIC

Toxinele ce blochează canalele de calciu:

- tai-conotoxin, tai-agatoxin.
 CANALELE DE Cl-
se deschid în urma depolarizării
influxul de Cl-  efect repolarizant sau
hiperpolarizant (hipoexcitabilitate), cu implicaţii în
inducerea stării de inhibiţie
în cardiomiocite au rol în debutul repolarizării
se găsesc la - polul apical al cel. acinare pancreatice
- cel. epiteliale ductale pancreatice
transportul Cl- activat de AMPc şi Ca2+
conectate cu R - GABA
 CANALE IONICE OPERATE MECANIC

dinamica depinde de gradul de întindere a

membranei
în fb. musculară netedă: întindera membranei
(strech)  deschiderea C de Na+ şi Ca2+ 
depolarizare  contracţie musculară
în celulele endoteliale
în celulele auditive  influx cationic
depolarizant generator al potenţialului de
receptor
 CANALELE IONICE OPERATE DE LIGAND

Dinamica sub acţiunea unei

subst. biologic active (ligand)
Tipuri de canale ionice:
- operate de liganzi extracelulari
- operate de liganzi intracelulari
- operate de receptori prin
proteine G
- canale intercelulare (conexoni)
 Canalele ionice operate de
LIGANZI EXTRACELULARI
canalul intră în structura unor R ai membranei postsinaptice
ligandul  mediator chimic
Canal Receptor Ligand Localizare Efect
postsinaptic

Na+ nicotinic Ach Sinapse de tip Influx de Na+

excitator: Depolarizare
placa motorie, SNC,
SNV periferic
Cl- GABA-ergic GABA Sinpse de tip Influx de Cl-
inhibitor: SNC Hiperpolarizare
Na+ specific amino- Sinapse de tip Influx de Na+
K+ acizi excitator: SNC Eflux de K+
excitatori
(glutamat)
Canale ionice operate de
LIGANZI INTRACELULARI (Ca2+, AMPc):
- canale de apă din celule epiteliale
(epitelii de absorbţie)

Canale ionice operate de

RECEPTORI PRIN PROTEINE G:
- deschid canalele prin mecanism:
- direct
- indirect, prin mesageri intracelulari
 CANALE INTERCELULARE - CONEXONI

la nivelul joncţiunii permeabile dintre celule  gap jonction

fb. musc. cardiace şi netede  sinapse electrice – asigură
trecerea excitaţiei de la o celulă la alta
permeabile pentru molecule cu diametru mic: apă, ioni,
vitamine, mesageri intracelulari, produşi de metabolism
celular
 Cotransportul

Varietate de difuziune facilitată

Intervine în schimburi ionice
(Cl/HCO3, Na/H)