Sunteți pe pagina 1din 39

Kinetologie

Generală I
DEFINIREA DOMENIULUI
Kinetologia este ştiinţa care se ocupă cu
studiul mişcării. Etimologia acestui termen
provine din grecescul kinein = mişcare şi logos =
a studia. Cu toate că acest termen are rezonanţe
multiple în vastul domeniu al mişcării, el sugerează cu
precădere domeniul Kinetologiei medicale.
Kinetologia medicală este „studiul
structurilor şi mecanismelor neuromusculare şi
articulare, care asigură omului activităţi motrice
normale, înregistrând, analizând şi corectând
mecanismele deficitare” (T. Sbenghe, 2002).
Kinetoterapia este componenta cea mai de
preţ a Kinetologiei, reprezentând partea practică
a acesteia. Etimologia acestui termen este din
grecescul kinein = mişcare şi terapis = terapie.
Kinetoterapia este deci, terapia prin
mişcare în scopul corectării mecanismelor
deficitare ale mişcării.
Ea se implică foarte mult, în elementul
numit, „boala”, acţionând asupra
aparatului neuromioartrokinetic cu toate
valenţele sale:

-valenţe profilactice, - kinetoprofilaxia,


-valenţe terapeutice , - kinetoterapia,
-valenţe de recuperare,- kinetoterapia de
recuperare.
După implicarea în afecţiunile aparatelor şi sistemelor
putem considera următoarea clasificare a domeniilor
kinetoterapiei:

Taxonomia kinetoterapiei:
(adaptare după T.Sbenghe, 2002)

1. După domeniul patologic,


2. După obiectivele fiziopatologice,
3. După situaţiile speciale în care
se recomandă,
4. După loc şi amenajări kinetice,
5. După forma mişcării prescrise.
1. După domeniul patologic:

kinetoterapia în bolile reumatice,


kinetoterapia în bolile neurologice,
kinetoterapia în bolile respiratorii,
kinetoterapia în bolile cardiovasculare,
kinetoterapia în bolile psihice,
kinetoterapia în bolile posttraumatice
etc.
2. După obiectivele fiziopatologice:

kinetoterapia de mobilitate articulară


kinetoterapia de tonifiere musculară,
kinetoterapia de creştere a anduranţei
musculare,
kinetoterapia de coordonare şi
echilibru,
kinetoterapia de antrenare la efort,
kinetoterapia de relaxare,
kinetoterapia posturală etc.
3. După situaţiile speciale în care se
recomandă:

kinetoterapia la vârstnici,
kinetoterapia în pediatrie,
kinetoterapia copilului şcolar,
kinetoterapia la gravide,
kinetoterapia la climax etc.
4.După locul şi amenajările kinetice:

kinetoterapia la patul bolnavului,


kinetoterapia la sala kineto,
kinetoterapia la domiciliul
pacientului,
kinetoterapia în aer liber,
kinetoterapia în bazine,
hidrokinetoterapia etc,
kinetoterapia în şcoli speciale,
kinetoterapia în centre pentru batrâni.
5. După forma mişcării prescrise.
Kinetoterapie pasivă
În care pacientul nu execută singur programele kinetice
pentru că:
- sau nu are la dispoziţie resursele biologice care să
comande şi să execute mişcarea,
- sau există contraindicaţii absolute, ce nu permit
executarea mişcării de către pacient, deşi restantul
funcţional întruneşte condiţiile.
Kinetoterapie activă
În care pacientul execută singur programele kinetice,
pentru că, acesta are la dispoziţia sa mişcarea într-un
context bine definit de motricitate, de la mişcările cele
mai grosiere până la abilităţile gestuale, încluzând şi
funcţia de echilibru.
Mijloacul de acţionare ale kinetoterapiei active în scopul
stimulării activităţii musculare este mişcarea cu toate
posibilităţile sale de realizare, care sunt perzentate în schema de
mai jos.
Metodele de lucru sunt diverse şi se bazează pe tehnici ce
răspund cel mai bine exigentelor patologice.
În funcţie de scopul urmărit, travaliul muscular se obţine de obicei
prin două grupe de metode diferite ce pot fi opozante dar de cele
mai multe ori complementare, şi anume:

Metode selective : - analitice


- globale
mobilizări poliarticulare
facilitări neuro-proprioceptive
echilibru şi stabilitate
Metode funcţionale : - coordonare
- reprogramare neuro-motorie
tratament paliativ(care rezolvă temporar
sau aparent o situaţie dificilă).
reîntoarcerea la efort (în săli sau terenuri)
exerciţii cu obiective multiple ( musculare,
vasculare, de adaptare la effort,
respiratorii, etc)

– Tehnici active speciale


mecanoterapie,
electroterapie,
hidroterapie.
Lipsa de mişcare – reacţiile organismului

Lipsa de mişcare este întâlnită la


persoanele sedentare.
Sedentarismul se instalează de
regulă în două circumstanţe:

comoditatea persoanei care nu


agreează efortul fizic şi

incapacitatea persoanei de a raspunde


la solicitări fizice mai deosebite, din
cauza unor motive de sănatate:
IMOBILISMUL

În kinetoterapie, lipsa de mişcare poate fi


prezentă sub forma unui imobilism total (risc
vital), sau sub forma unor mici restricţii
(solicitarea la efort depăşeşte nivelul de
adaptare a organismului).
Limitarea mişcărilor corpului omenesc până la
stadiul de imobilizare sau imobilism prelungit,
este un atribut al stărilor patologice şi pot
interesa segmentar sau global organismul, pe o
durată de timp variabilă.
În toate cazurile de imobilism, mai mult sau mai
pulin prelungit, scade activitatea musculară în
organism, ceea ce are consecinţe nefavorabile.
(Whaley şi Wong, 1987) :
Lipsa de mişcare se caracterizeaza prin:
1. Reducerea activităţii musculare şi atrofie de repaus
2. Scăderea activităţii metabolice
3. Demineralizare osoasă
1. Reducerea activităţii musculare şi atrofie de
repaus
Hipotrofia musculara
- produce atrofia musculară cu consecinţe de tip degenerativ,
- apare contractura musculară,
- apare retracţia musculo-tendinoasă

2. Scăderea activităţii metabolice musculare.


- produce dezechilibru între procesele de anabolism şi
catabolism, - apare denutriţia proteo-calorică,
- apare dezechilibrarea balanţei energetice,
- este perturbată ventilaţia pulmonară.
Kinetoterapeutul trebuie să cunoască aceste probleme şi
să intervină pasiv (dacă este nevoie), solicitând zilnic
articulaţiile la întreaga lor capacitate de mobilizare.
De asemenea, lui îi revine şi obligaţia de a învăţa
familia cum să execute aceste mişcări, cel putin de
două-trei ori pe zi, ca tratament de intreţinere
3. Demineralizarea osoasa
a Osteoporoza
- apare deformarea osoasă (rahitism),
- apare reducerea circulaţiei la nivelul osului (risc
de fracturi),

b. Hipercalcemia
Hipercalcemia poate fi periculoasă, deoarece:
- calciul intervine în coagularea sângelui,
- în scăderea excitabilităţii nervoase şi
- diminuarea tonusului muscular şi
- determină apariţia litiazei reno-vezicale
(boală produsă de prezenţa
calculilor în anumite organe)
Tulburări ale marilor funcţiuni
a) Tulburările la nivel cardiovascular

- reducerea activităţii cardiace


- apare hipotensiunea arteriala
- apar edemele
- apare tromboza (cheag de sânge care se formează într-un vas)

b) Tulburări la nivelul aparatului respirator

- apar blocări a elasticităţii cutiei toracice, care produc limitarea


accentuată a debitului respirator complementar,
- capacitatea vitală se reduce,
- insuficienţa respiratorie parţială
- staza secreţiilor bronşice este favorizată
EVALUAREA
Definiţie: Reprezintă aprecierea abaterilor de la
starea normală de sănătate, este o inventariere a stării
pacientului la începutul, pe parcursul şi la sfârşitul
procesului de recuperare funcţională.
Obiectivele evaluării sunt:
aprecierea disfuncţiilor şi a cauzelor apariţiei
acestora,
restantul funcţional,
implicaţiile psiho-socio-profesionale asupra
pacientului,
prognosticul.
Concluziile evaluării trebuie în final să
impună programul de recuperare şi de refacere,
precum şi adaptarea permanentă a acestuia la
noile determinări.
Semnalarea prezenţei abaterilor de la
starea normală, şi implicit evaluarea
acestor abateri, presupune din partea
evaluatorului:

- Cunoaşterea parametrilor optimi ai


capacităţii de efort.

Cunoaşterea atitudinii corecte a corpului


uman (atât global, cât şi segmentar),

- Cunoaşterea parametrii optimi ai


dezvoltării fizice armonioasee (examen
somatoscopic şi somatometric)
BATERIA DE TESTE
“EUROFIT”
Reprezintă o baterie de teste
pentru evaluarea parametrilor
optimi ai capacităţii de efort .

Testele sunt simple şi practice,


pertinente fiabile şi valide cu un
raport cost - eficienţă foarte bun.
Metodolagia aplicării bateriei de teste EUROFIT
pentru elevi:

1. Testul de echilibru „Flamingo”


Factor: echilibru general.

Materiale: o bârnă de 50 cm lungime şi


30 cm lăţime, cronometru.

Descrierea testului: echilibru pe o bârnă


de 50 cm lungime şi 30 cm lăţime, stând pe
în picior (la alegere stg., dr.), desculţ, pe axa
longitudinală a bârnei, piciorul liber îndoit
şi prins de laba piciorului cu mâna de aceeaşi
parte, braţul liber ridicat cu mâna flectată
din articulaţia pumnului
- poziţia Flamingo roşu.
Menţinerea poziţiei de echilibru timp de un minut. Pentru fiecare greşeală
se opreşte cronometrul, pornindu-se după restabilirea echilibrului până la
epuizarea tim-pului.

Greşeli admise: pierderea echilibrului, mâna lasă să scape piciorul, orice


atingere a solului.

Evaluare: rezultatul reprezintă numărul de încercări necesare subiectului


pen-tru a-şi păstra echilibrul timp de un minut.

B F
Vârsta Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte
bun bun
10-13 25 15 8 25 15 8
14-16 25 15 7 25 15 7
17-19 25 14 7 25 14 7
Tineri 20 12 5 20 12 5
Evaluarea echilibrului general
2. Testul „Atinge plăcile”
Factor: viteza membrelor superioare.
Materiale: o masă cu înălţime reglabilă de dimensiuni 120 cm lungime şi 40 cm
lăţime cu trei zone clar delimitate - un dreptunghi central de 10/20 cm şi două discuri
laterale cu diametrul de 20 cm, cronometru.
Descrierea testului: atingerea rapidă alternativă a două plăci cu mâna îndemâ-
natică. Subiectul plasat în faţa mesei stând depărtat, va pune mâna neîndemânatică pe
zona centrală (pe dreptunghi), iar cu cealaltă, va executa o mişcare de du-te–vino cât mai
repede posibil cu atingerea celor două cercuri trecând pe deasupra mâinii situate la mijloc.
Se efectuează rapid 25 de cicluri, deci 50 de atingeri ale celor două cercuri. Se dau două
încercări, se notează cel mai bun timp.
Evaluare: cel mai bun timp necesar pentru a atinge fiecare disc de 25 de ori în
zecimi de secundă. Punctele acordate se obţin pe baza timpilor înregistraţi prin
şterge-rea virgulei. Ex. 10,2 sec = 120 puncte

B F

Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte


Vârsta bun bun

10-13 16,0 13,5 11,7 16,0 13,5 11,7

14-16 13,2 11,0 9,6 13,5 11,6 10,2

17-19 11,9 10,2 9,1 12,6 11,0 9,7

Tineri 11,8 9,9 8,9 12,2 10,8 9,5

Evaluarea vitezei membrelor superioare.


3. Testul - Îndoirea trunchiului înainte în poziţia aşezat.
Factor: mobilitate coxo-femurală.
Materiale: o placă cu lăţimea de 45 cm şi lungimea de 55 cm montată
la capă-tul unei bănci de gimnastică a cărui picior se află la 15 cm înăuntru faţă
de capătul ei. Placa este gradată de la 0 (la capătul băncii) la 50 cm, o riglă.
Descrierea testului: aşezat pe sol cu genunchii întinşi, la capătul
băncii, cu tăl-pile sprijinite vertical pe piciorul băncii, vârfurile degetelor mâinilor,
pe rigla aşezată la capătul suprafeţei gradate. Îndoirea trunchiului înainte, fără
îndoirea genunchilor, îm-pingerea lentă şi progresivă a riglei până la maxim cu
menţinere în final 2 secunde
Evaluare: testul se efectuează de două ori cu o secundă pauză între încercări,
se consideră cel mai bun rezultat. Dacă mâinile nu se găsesc la acelaşi nivel se
va cal-cula distanţa medie dintre vârfurile degetelor

Vârsta B F
Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte
bun bun

10-13 12 19 27 14 25 32

14-16 13 23 32 18 28 36

17-19 15 25 35 19 28 36

Tineri 16 24 31 20 30 35
Evaluarea mobilităţii coxo-femurale
4. Testul - Săritură în lungime fără elan
Factor: forţa explozivă.
Materiale: bandă metrică în centimetri.
Descrierea testului: săritură în lungime cu plecare din stând. Subiectul
în stând înapoia liniei de plecare marcată pe sol, genunchii îndoiţi, balansarea
braţelor urmată de săritură cât mai lungă. Aterizare cu picioarele apropiate
Evaluare: se acordă două încercări şi se ia în considerare rezultatul cel mai
bun în cm

Vârsta B F

Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte bun


bun

10-13 140 170 195 135 160 185

14-16 165 195 220 140 165 190

17-19 190 220 245 145 170 200

Tineri 185 210 230 140 160 180


Evaluarea forţei explozive
5. Testul - Dinamometria metrică
Factor: forţa statică.
Materiale: dinamometru.
Descrierea testului: strângerea dinamometrului cu mâna îndemânatică
cât mai puternic. Se acţionează progresiv şi continuu şi se menţine cel puţin 2
secunde
Evaluare: se efectuează testul de două ori şi se înregistrează rezultatul cel mai
bun în kg. Rezultatul obţinut reprezintă punctajul acordat

Vârsta B F

Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte bun


bun

10-13 18 25 35 17 22 28

14-16 25 35 45 20 26 32

17-19 38 48 60 19 28 36

Tineri 41 48 57 24 30 35

Evaluarea forţei statice (flexorilor palmari)


6. Testul - Ridicarea trunchiului în poziţia aşezat
Factor: forţa trunchiului.
Descrierea testului: ridicări ale trunchiului la verticală
timp de 30 sec din culcat dorsal, mâinile la ceafă, genunchii
îndoiţi, tălpile pe sol. Se execută ridicările cât mai repede posibil
cu atingerea genunchilor cu coatele
Evaluare: numărul total de ridicări corecte şi complete executate în 30 sec

Vârsta B F

Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte bun


bun

10-13 18 24 28 15 20 25

14-16 20 25 30 16 21 26

17-19 22 27 31 16 21 26

Tineri 19 23 28 14 20 25

Evaluarea forţei abdominale


7. Testul - Menţinut în atârnat.
Factor: forţă funcţională.
Materiale: un suport fixat pe spalier cu o bară de 2,5 cm diametrul,
cronometru.
Descrierea testului: menţinerea braţelor îndoite în poziţie atârnat la
o bară. Subiectul plasat sub bară apucă bara deasupra capului cu mâinile în
pronaţie la nivelul umerilor. Examinatorul ridică subiectul până ce bărbia
acestuia va depăşi nivelul barei Se păstrează această poziţie şi se
cronometrează până când ochii coboară sub nivelul barei
Evaluare: rezultatul este notat în zecimi de secunde - pentru fiecare zecime un
punct . Ex. 17,4” = 174 pct

Vârsta B F

Slab Bun Foarte Slab Bun Foarte bun


bun

10-13 2 16 38 0 7 22

14-16 5 23 45 0 7 22

17-19 12 34 55 0 7 22

Tineri 8 30 50 0 6 20

Evaluarea forţei funcţionale a braţelor (centurii scapulo-humerale)


8. Testul - Cursa navetă 10 x 5 m.
Factor: viteză, coordonare.
Materiale: cronometru.
Descrierea testului: se stabileşte un spaţiu de 10 m lungime şi 1,20
m lăţime. Se aleargă de la linia de plecare, până dincolo de linia de sosire şi se
revine cât mai repede la linia de plecare. Se repetă ciclul de 5 ori.
Evaluare: timpul necesar parcurgerii întregii curse exprimat în secunde şi ze-cimi
de secunde

Vârsta B F

Slab Bun Foarte bun Slab Bun Foarte bun

10-13 24 22 20 25 23 21

14-16 23 21 19 24 22 20

17-19 22 20 19 24 22 20

Tineri 22 21 19 24 22 20
Evaluarea vitezei şi a coordonării
9. Testul - Cursa navetă de rezistenţă
Factor: condiţia fizică.
Materiale: casetofon, casetă audio înregistrată cu
semnale sonore, bandă de măsurat, conuri de marcare.
Descrierea testului: Alergarea „cursa navetă” de-a
lungul unei piste marcate de 20 m constă din alergare du-te–
vino sincronizată cu o serie de semnale sonore de pe casetă.
Semnalele sonore, de pe bandă, delimitează fiecare minut.
Testul este maximal şi progresiv, pe fiecare minut de alergare
viteza de deplasare se măreşte, deci numărul de ture creşte.
Fiecare subiect trebuie să alerge cât mai mult timp cu
putinţă, până când nu mai poate să se înscrie în ritmul impus de
banda sonora, moment în care trebuie să se retragă voluntar din
test. Cursa navetă de rezistenţă este un test progresiv şi
maximal pe o pista de 20 m. cu perioadă de un minut.
Evaluare: Se notează nivelul (minutul) şi numărul de alergări pe parcursul
nivelului, la care se retrage fiecare subiect.
Viteză Timpul pe Timpul pe
Nivel (min.) Nr. de ture Nivel (min.) Viteză (km/h) Nr. de ture
(km/h) tură (sec.) tură (sec.)
1 8 9000 7 12 14 5143 11
2 9 8000 7 13 14,5 4966 12
3 9,5 7579 7 14 15 4800 12
4 10 7200 8 15 15,5 4615 12
5 10,5 6858 8 16 16 4500 13
6 11 6545 9 17 16,5 4364 13
7 11,5 6261 9 18 17 4235 14
8 12 6000 9 19 17,5 4114 14
9 12,5 5760 10 20 18 4000 14
10 13 5438 10 21/23 18,5 3892 15
11 13,5 5333 11
Evaluarea rezistenţei generale

Vârsta B F
Slab Bun Foarte bun Slab Bun Foarte bun
10-13 4 6 9 3 4 7
14-16 5 8 10 3 5 7
17-19 6 8 11 3 5 7
Tineri 6 8 10 3 5 7
Evaluarea nivelului condiţiei fizice