MASINI DE COMPRIMAT

ROTATIVE
CONTROLUL CALITATII
COMPRIMATELOR
Masina de comprimat cu doua pilnii
Schema comprimării la masina de comprimat rotativă
a-momentul umplerii matriei; b-comprimarea; c-sectiune orizontală.
1-pâlnie; 2-ponson superior; 3-ponson inferior; 4-coroană circulară; 5-
roata de sus; 6-roata de jos; 7-matriă.
 Masini de comprimat rotative
• Caracteristici;
• - pilnia de alimentare fixa
• - poansoanele si matritele sunt fixe pe un tambur
rotativ a carei miscare este concomitenta cu o miscare
ascendenta si descendenta a poansoanelor
• -ambele poansoane sunt active si exercita o
presiune gradata si lenta asupra granulatelor ceea ce
evita includerea de aer si duce la obt.comp cu
structura uniforma
• -dupa obt.comprimatului acesta este ridicat de
poansonul inferior si impins de un brat oblig lateral
in vasul de culegere
• Masinile rotative obisnuite pot da 200-1000comp.pe minut
 Absenta socului face ca uzura sa fie mai mica
 Viteza de functionare a masinii este de 5-20 de turatii pe minut
 Forta cu care actioneaza este de 5-10 tone pe cm²
• Comp.obt.au o structura uniforma datorita umplerii mai
omogene a matritei si a presiunii exercitate simultan pe
ambele fete
 Productivitatea depinde de nr.de poansoane folosit si de nr.posturilor
de umplere
• Pot realiza 12.000-200.000 de comp.pe ora fata de1500-6000
la masina cu excentric(25-100/min)
 Functionarea masinilor de comprimat
• Poansoanela si matrita determina marimea si forma
comprimatelor
• Poansoanele pot fi:
-simple –produc 1 comp.la o presare
-multiple- produc 2,3,4,sau mai multe comprimate la fiecare
presare
• Matritele cilindrice favorizeaza procesul comprimarii si
evacuarea se face mai usor
• Pe suprafata poansoanelor se pot practica diferite incizii sau
reliefuri cum ar fi:
- o linie mediana in relief
-2 linii perpendiculare permitind divizarea in 2 sau 4 doze.
-inscriptii gravate :numele produsului,doza, firma
producatoare
• Poansoanele pot avea concavitate rezultind
comprimate bombate caracterizate prin 4
parametri:
-diametru
-raza curburii
-grosimea comp.la centru
-grosimea comp.la margine:comp.cu margini
subtiri fiind mai fragile
• Diametrul si grosimea comp.se aleg in
functie de destinatia comp.si de forma de
administrare. Ex.:
 -comp. de subt tb.sa fie mari,plate si dure
 -comp.care se inghit; sa nu aiba muchii,sau
margini exagerate,sa aiba marime potrivita
• Forma comp. influenteaza dezagregarea; ex:
 forma lenticulara permite o mai buna actiune a
lichidelor, comparativ cu un comp.plat
• Uneori se coloreaza pt. a atrage atentia sau pt.
identificare
• Poansone
 Pt. o productie ridicata si pt. materiale abrazive se folosesc
poansoane din otel cu rezistenta moderata la uzura.
– La folosirea unei presiuni mari se sacrifica rezistenta la
uzura si la frecare in favoarea rezistentei la rupere.
 Trebuie sa aiba suprafata perfect lucioasa
 –prin cromarea partilor active terminale ale poansoanelor.sau
 -prin siliconarea lor.
 In cazuri speciale se tefloneaza poansoanele –ceea ce nu va permite
aderarea materialului
• Matritele trebuie sa fie perfecte, cilindrice si f.bine lustruite.
• Spatiul dintre poanson si matrita este in mod obisnuit de
1/100mm. Cind acest joc este mai mare se produce o
aglomerare de pulberi in spatiul liber
• Punerea la punct a masinii:
- se misca cu mina
-se umple perfect matrita
-se actioneaza masina cu volanul de mina
-se controleaza rezistenta comprimatelor si in
functie de aceasta se ajusteaza presiunea
• -se prepara un nr.de comp.actionind masina manual
• -se controleaza greutatea si duritatea lor
• Se actioneaza masina mecanic si
• -se verifica primele comp.
• Daca acestea corespund se poate incepe comprimarea.
• Cadenta masinii =nr.de comp.pe minut
-marirea vitezei de lucru determina aparitia de
comp. neuniforme si se uzeaza masina
• Viteza de lucru se alege functie de :
– prop.fizice,
– chimice,
– electrice ale granulatului.
• Pilnia trebuie controlata pt. a se obtine o incarcatura
potrivita de material.
• Se recomanda controlul comp.la 15-30min. In ceea
ce priveste :
– -greutatea,
– -duritatea si
– -dezagregarea
• La sfirsitul sarjei sau zilei,masina se curata
 Controlul calităţii comprimatelor
finite
• Probele la care sunt supuse comprimatele urmăresc
determinarea principalelor caracteristici prin control:
• 1. organoleptic (prin care se apreciază aspectul, forma,
culoarea, gustul, mirosul);
• 2. fizic (prin care se stabilesc dimensiunile, uniformitatea
masei, rezistenţa mecanică, dezagregarea);
• 3. chimic (prin care se determină dizolvarea, se face
identificarea şi dozarea substanţelor active) şi
• 4. microbiologic (determinarea încărcăturii microbiene şi
fungice).
 I. Controlul organoleptic
• a) Conform FR comprimatele neacoperite au :
• -formă de discuri şi alte forme,
• -aspect uniform,
• -margini intacte,
• -suprafaţa plană sau convexă,
• - gustul, mirosul şi culoarea caracteristice substanţelor folosite,
• -pot prezenta pe una sau pe ambele feţe diferite semne (santuri,
inscripţionări).
• b) Comprimatele obţinute din pulberi de origine vegetală sau
animală şi comprimatele cu acţiune prelungită pot prezenta pigmentări
sau particule diferit colorate dar repartizate uniform.
• c) Comprimatele acoperite au de asemenea :
• -formă de discuri sau alte forme,
• - aspect uniform, fără pete,
• -suprafaţă plană sau convexă, continuă, de obicei lucioasă;
• -sunt albe sau colorate şi
• -pot prezenta pe una sau pe ambele feţe diferite inscripţionări.
• Omogenitatea suprafeţei comprimatelor dă indicaţii asupra
uniformităţii dispersării şi respectiv asupra acoperirii uniforme.
Omogenitatea se poate observa cu ochiul liber sau cu lupa.
• Schimbarea aspectului poate da indicaţii asupra unor eventuale
modificări petrecute în timp.
• Se recomandă examinarea comprimatelor şi după ce au fost rupte,
putându-se astfel observa unele degradări ale comprimatelor, nedecelabile
de la exterior.
 II. Controlul fizic
• 1) Dimensiunile comprimatelor
• Diametrul şi grosimea comprimatelor variază în funcţie
de conţinutul în substanţa activă şi de modul de folosire a
preparatului.
• Grosimea se determină şi în timpul producţiei, orice
masă şi grosime indicând o presare diferită a materialului şi
deci un mers neregulat al maşinii. La o maşină bine reglată
diferenţele de grosime nu depăşesc 1-1,5 %.
• Dimensiunile se determină cu ajutorul şublerului
(instrument de măsurat) compus dintr-o riglă gradată care are
la un capăt un braţ fix perpendicular pe ea şi pe care poate
aluneca o piesă care poartă un al doilea braţ paralel cu primul.
Măsurarea se face prinzând comprimatul între cele două braţe.
• Pentru comprimatele cu suprafeţe convexe
se mai poate determina:
• -grosimea la centru şi pe margini precum şi
• -raza de curbură (în special pentru nuclee).
• De obicei există un raport între grosime şi
diametrul tabletei, optim fiind cel de 1:2.
• Tabletele cu diametru mai mare se înghit mai
greu nefracţionate şi au o rezistenţă
mecanică mai mică decât cele cu aceiaşi
masă dar cu diametru mai mic.
 2.Uniformitatea masei
• Evaluarea greutatii medii este un mijloc de a verifica:
- functionarea regulata a masinii
- ambalarea- variatii mici in greutate ceeaza greutati
mari la ambalare- este o conditionarea automata aplicata in
industrie
- productie regulata si economica
• Verificarea greutatii se consemneaza intr-o cartela de control
tip
• F.R. prevede: se folosesc 20-30comp.
-se cintaresc individual
- se face greutatea medie din suma greutatilor comprimatelor
impartite la nr. de comprimate
• -se stabileste greutatea medie pe comprimat dupa cintarirea
exacta a celor 30 comprimate
• Faţă de masa medie calculată, masa individuală poate să
prezinte abateri procentuale care variază în funcţie de masa
medie de la;
+/- 10 % (pentru comprimate de până la 150 mg)
la
+/- 5 % (pentru comprimate de 300 mg şi mai
mari).
• Pentru două din cele 20 de comprimate se admit variaţii
odată şi jumătate mai mari ca pentru celelalte.
• Pentru comprimatele acoperite cu zahăr sunt aceleaşi
exigenţe
• FR X face precizarea că dacă nu se prevede altfel,
comprimatele acoperite cu pelicule (filmate), trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii.
 Uniformitatea masei comprimatelor-limite admise de
FR X suplimentul 2004

Forma farmaceutica Masa medie Deviatie %

Comprimate neacoperite 80 mg sau mai putin de 10

80 mg

Peste 80 mg si mai putin 7.5

de 250 mg

250 mg si peste 250 mg 5

 3.Rezistenta
• Comprimatele trebuie să aibe o coeziune suficientă pentru a-şi păstra
integritatea la manipulările din timpul fabricaţiei, ambalării, transportului
sau stocării şi utilizării.
• Expresia "rezistenţă suficientă" sugerează că această caracteristică nu
poate depăşi anumite limite deoarece ar fi compromise proprietăţile de
dezagregare ale comprimatului, cedarea substanţei active şi deci însăşi
eficacitatea produsului.
• Indicaţiile farmacopeelor asupra rezistenţei mecanice sunt în
general vagi şi imprecise.
• FR X nu face nici o menţiune în acest sens şi în general
farmacopeele nu prevăd probe normate pentru aprecierea acestei
proprietăţi.
• Rezistenţa mecanică a comprimatelor se stabileşte prin două încercări:
• - rezistenţa la rupere (la presiune) şi
• - rezistenţa la frecare.
 a) Rezistenţa la rupere sau duritatea
• A)Se poate aprecia subiectiv şi empiric prin
– ruperea tabletei între degete (o persoană cu experienţă poate aprecia când comprimatele
au rezistenţă necorespunzătoare) sau
– prin lăsarea comprimatului să cadă de la aproximativ 1 m înălţime pe duşumea sau pe
altă suprafaţă plană. O rezistenţă satisfăcătoare nu trebuie să permită spargerea
comprimatului prin cădere liberă.
• B)Rezistenta este determinata de greutatea suportata la rupere exprimata
in Kg= rezistenta pe care o opune comprimatul datorita fortelor de
coeziune , unor forte de solicitare externe care actioneaza prin sarcini de
rupere
• În laboratoare de control se folosesc aparate speciale care dau presiunea
minimă necesară pentru a sparge un comprimat. Pentru aceasta comprimatul
se aşează pe un suport şi asupra lui acţionează progresiv o forţă de
presiune rezultată sub acţiunea:
• - fie a unei greutăţi variabile (aparate cu greutate tip Erweka),
• -fie a unui resort cu şurub (aparat cu resort tip Monsanto) sau
• -a unui piston pneumatic (dispozitiv tip Strong Cobb)
• Se aseaza comp. pe un suport si asupra lui activeaza o
bara care-l preseaza pina la rupere.
• Forta mecanica necesara ruperii este masurata cu
dinamometru.
• Exista 3 tipuri de aparate in functie de modul in
care se exercita presiunea necesara pt. ruperea
comp.
• Dependent de directia in care se exercita presiunea
avem :
-cu directie radiala -cind comp.este presat pe
partile laterale diametral opuse
-cu directie axiala – cind forta este
perpendiculara pe fata comprimatului
 1.Aparate cu greutate
• Determina greutatea suportata la rupere exprimata in kg
• Dispozitivul Erweka
-este un aparat semiautomat
-actioneaza datorita unei greutati cursor, unui piston cu
extremitate sferica care preseaza comprimatul asezat vertical
intr-un lacas scobit, fixat pe un suport.
-are doua suporturi; unul pt. comp.pina la 10mm, altul
pt.comp.mai mari;grosimea comp.nu are importanta.Suportul
este reglabil, inaltimea permitind sa se regleze pozitia
comp..Cind aceasta pozitie este exacta se aprinde un bec .
• Presiunea este exercitata de o greutate cursor generata de un
motor. Cresterea se face lent si uniform. Cind se produce
ruperea motorul se intrerupe.Un ac indicator indica pe o
scara presiunea .Aceasta scara este etalonata de la 0-15Kg.si
subdiviziuni din 250 in 250g.
 2.Aparat cu resort
• Presiunea este exercitata de un arc
• Dispozitivul Monsanto;
-comp.este asezat pe un suport fix si asuptra lui actioneaza pe directie
radiala un surub care este actionat manual pina la ruperea comp.Surubul
este comandat de un arc care este in legatura cu o scala pe care se
inregistreaza presiunea de la 0-20Kg. Dispozitivul are aspectul unei
seringi.
• 3.Aparate pneumatice- cu vid -Durometrul Strong-Cobb
• Presiunea se exercita cu aer comprimat
- nu exista limite de determinare
-presiunea este indicata de un manometru;ea este aplicata cu ajutorul unei
pompe de mina usor si gradual ;presiunea se exercita pana cand
comprimatul se sfarima si se citeste pe scala de inregistrare
• Masuratorile cu acest aparat sunt mai precise deoarece presiunea creste
progresiv , lent si uniform
• Rezultatele sunt reproductibile numai la ac tip de aparat
Dispozitiv Monsanto
• Perelmann- Brodski descriu un dispozitiv in care comprimatul
se aseaza pe 2 placi, situate la o distanta de 5 mm intre ele.
• -Pe mijlocul comprimatului se aseaza un varf ascutit, fixat de o
bara, prevazuta la partea superioara cu un rezervor.
• In rezervor se toarna incet alice de plumb, pana ce
comprimatul se sfarama.
• Prin cantarirea alicelor se determina greutatea care a cauzat
sfaramarea.
• Compartimentele sunt corespunzatoare daca suporta o
greutate de 250- 500g.
Dispozitivul Perelmann-Brodski.
Durometru manual
 b) Rezistenţă la frecare
• Rezistenţă la frecare (la eroziune, la abraziune, la
uzură)este denumită şi friabilitatea
• Friabilatorul Roche - determina rezistenta la indoire ,
tractiune sau flexiune
• Se compune dintr-o toba rotativa cu diam de 30 cm si
grosimea de 4 cm in care rostogolirea si caderea compr este
realizata de un montant arcuit .Toba se roteste datorita unui
motor care realizeaza 25 turatii pe minut
• Determinarea se face dupa 100 turatii respectiv 4 min
• Compr mai putin rezistente se sparg sau se uzeaza la margini
• Aceasta uzura se exprima in procente
• Limita max de friabilitate admisa este de 1 %(dupa unii
0.8%) ; peste aceste cifre rezistenta compr devine
nesatisfacatoare
Schema friabilatorului Roche
 4.Dezagregarea-FRX
• Definitie : transformarea compr in particule fine cand sunt
plasate intr-un mediu apos
• Capac de dezagregare este reprezentata de dizolvarea
completa a comprimatelor solubile sau cedarea comp
insolubile sub forma de particule f mici intr-un lichid de
testare apos la o anumita temp si intr-un interval de timp
limitat
• Intre rezistenta mecanica a compr si timpul de dezagregare
exista o interdependenta reciproca
• Conditia ideala este ca un compr sa aiba rezistenta
mecanica mare si durata de dezagregare cat mai redusa
• Dezagregarea depinde de sa ,aditivi ,dimensiuni si forma
compr, marimea , forma si structura granulatelor , modul de
comprimare , etc
 Subst med nu pot actiona daca nu se dezagrega sau se desfac
in lichidele gastrice si intestinale in timp de 3-4 ore
• Probele de dezagregare stabilesc daca compr se dezagrega
intr-un interval de timp convenabil in tractul gastro-intestinal
, altfel compr cedeaza partial sa ptr ca trec in portiunea
intestinala unde resorbtia se face mai greu sau pot fi eliminate
ca atare
• Proba de dezagregare este necesara si la compr adm po care
contin sa care nu sunt destinate resorbtiei
• Proba de dezagregare este executata astfel incat sa dea
indicatii daca compr este gastro rezistent si se dezagrega in
intestin
• Dezagregarea poate fi privita ca un proces invers fata de
cel al comprimarii
• In prima faza , compr se desface in particule mai mari –
granulate , aceasta este dependenta de ag de dezagregare care
se gaseste intre particule si care in contact cu apa se imbiba si
sparge compr
• In faza a doua part rezultate se pot desface in
part fine , de fapt pulberea care a alcatuit
granulatul . De fapt aceasta desfacere este fav
de ag de dezagregare
• Testele de dezagregare arata in linii mari
daca procedeul de lucru ales este corect si
daca diferitele sarje sunt asemanatoare
intre ele Metode de determinare a timpului de
dezagregare
– A.In vitro
– B.In vivo
• În FR X sunt date două metode pentru dezagregare:
• - o metodă care foloseşte un dispozitiv cu sită şi agitare
mecanică (met. A) şi
• - o metodă care foloseşte un dispozitiv fără sită şi cu agitare
manuală intermitentă (met.B).

• A- in vitro principiu – mentinerea compr un timp

determinat intr-un lichid artificial asem cu cel din org la o
anumita temp si eventual in conditii de miscare
• Metoda nu poate fi considerata ca un indicator sigur al
eficientei comprimatelor , neputindu-se concepe un control
cat mai sumar al calitatii compr fara executarea unei probe in
vitro
• Dispozitivele se clasifica in doua grupe dependente de
prezenta /absenta unei site cu ochiuri care normeaza dimens
maxime ale part in care de desface compr
• Unele procedee sunt statice altele dinamice , bazate pe
miscarea de agitare mecanica sau manuala
• Aparatul pentru metoda A este constituit din 6
tuburi de sticlă cu anumită lungime şi diametru,
menţinute în poziţie verticală prin 2 plăci din
material plastic transparent prevăzute cu 6 orificii
egal distanţate între ele şi de centrul aparatului.
• Sub placa inferioara se găseşte o reţea de sită
metalică inoxidabilă cu ochi de 2 mărimi diametru.
• O tije metalică face legătura cu un sistem mecanic de
mişcare alternativă verticală cu o anumită
amplitudine şi cu o frecvenţă de 30 ridicări şi
coborâri pe minut.
• Fiecare tub de sticlă este prevăzut cu un disc mobil din material plastic cu
o anumită densitate specifică şi cu o animită formă, care se aşează peste
comprimatul introdus în tubul de sticlă înainte de scufundare într-un vas de
sticlă cu apă termostatată la 370C  20C. Aparatul se pune în funcţiune iar
după trecerea timpului prevăzut în monografia respectivă dispozitivul se
scoate din lichid
• Testul se consideră corespunzător când:
– nu mai există nici un reziduu pe sita metalică a dispozitivului sau
– dacă reziduu rămas este constituit dintr-o
• masă moale, fără nucleu palpabil sau
• din fragmente formate din învelişul comprimatelor acoperite.
• Dacă rezultatul este necorespunzător, testul se repetă pe încă 6
comprimate, fără a mai folosi discurile. ( e posibil sa se lipeasca comp.de
disc)
• Proba analizată este corespunzătoare dacă cele 6 comprimate se
dezagregă în timpul prevăzut.
Fiecare tester poate analiza 6 comprimate
• Comprimatele per orale, tb sa se dezagrege sau sa
se dizolve in apa in cel mult 15-20 min .Aceasta
metoda nu asigura reproductibilitatea certa a
rezultatelor datorita miscarii care este greu de realizat
si datorita modului echivoc de apreciere a finalului
probei
• Daca in final se precizeaza sa nu ramina un nucleu
dur decelabil la atingere , aprecierea este relativa
• Metoda B. Într-un vas conic de 100 ml, care
conţine 50 ml apă la 370C  20C se introduce
un comprimat şi vasul se agită prin uşoară
rotire de 2 ori pe minut.
• După trecerea timpului prevăzut în
monografia respectivă se admite să rămână în
vas un nucleu care la uşoară apăsare cu o
baghetă aplatizată se dispersează.
Determinarea se identifică pe încă 5
comprimate.
 Aparatul Erweka VZ4
• Dispozitivele cu sita – sunt prevazute cu site de diferite marimi care au
rolul de a limita dimensiunilor maxime a particulelor comprimatelor ,
astfel sfarsitul determinarii este mai bine delimitat
• Un aparat de dezagregare mult folosit este aparatul Erweka VZ 4 -
aparat cu sită şi agitare mecanică pendulară.
• Comprimatele sunt introduse într-un coşuleţ, se imprimă mişcarea (9
scurte una cu ampl.) al cărui fund este constituit dintr-o sită cu ochiuri de
2 mm. Acesta este scufundat în lichid termostatat iar în momentul
desfacerii tuturor celor 6 comprimate aparatul se opereşte automat
citindu-se timpul.
• Aparatul este prevazut si cu un ceas electric care inregistreaza orele , min
si secundele
• Dupa ce s-a produs dezagregarea aparatul de opreste automat , aprinzandu-
se semnalul luminos al lampii de control
• Pe cadrane se citeste direct timpul de dezagregare
Aparat Erweka VZ 4.
• Aparatul este compus dintr-un recipient cilindric de 1000ml (3), in
care se pune suc gastric artificial si se introduce intr-o baie de apa
(2), care se mentine cu ajutorul unui termometru de contact (7)
latemperatura constanta de 37 grade. Comprimatele sint introduse
intr-un cosulet (4), caruia i se imprima miscari pendulare. La fundul
cosuletului in miscare aparatul, se conecteaza si un ceas electric
(12), care inregistreaza orele (13), minutele (14) si secundele (15). In
cosuletul de material plastic se introduc (6)comprimatele, iar
deasupra lor se pune platoul de control cu tija de contact(5). Presa
(6) regleaza contactul platformei de prexiglas cu comprimatele.
Cosuletului i se imprima cate 9 miscari pendulare scurte , apoi una
mai lunga, imitand astfel miscarile peristaltice. Cand comprimatele s-
au dezagregat respectiv au trecut prin sita cosuletului, tija de
contact 5 opreste automat aparatul ; se citeste timpul de pe
cadran:13-14-15.
• Dupa un an de conservare , comprimatele trebuie verificate in ceea
ce priveste timpul dedezagregare, iar cele necorespunzatoare trebuie
scoase din uz.
 Inainte de a incepe operatia se pun cele trei ace ale cadranului
in pozitia 0 ;
 se introduce cosuletul in lichidul de dezagregare ; incepe
agitarea cosuletuli cu 60 rotatii / min al caruI ritm este de 9
miscari pendulare scurte si a zecea mai lunga , coresp
miscarilor peristaltice
• Cand toate compr au trecut prin sita cosuletului se opreste
automat aparatul
• Avantajul ac metode consta in functionarea automata
asemanatoare peristaltismului intestinal si nu trebuie
supravegheat
• În cazul comprimatelor efervescente se foloseşte numai
această metodă şi vasul nu se agită în timp.
• Aceleaşi teste (A şi B) se recomandă şi pentru capsule
gelationase,
• Pentru capsule amilacee -numai testul B.
• Conform FR:
• Comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în
apă în cel mult 15' dacă nu se prevede altfel.
• Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în
soluţie acidă de pepsină ® în cel mult 1 oră da nu se prevede
altfel.
• Comprimatele acoperite enterosolubile nu trebuie să se
dezagrege în pepsină - sol.acidă ® în 2 ore, dacă nu se
prevede altfel şI trebuie să se dezagrege în pancreatină -
sol.alcalină ® în cel mult o oră dacă nu se prevede altfel.
• Comprimatele efervescente trebuie să se dezagrege sau
să se disperseze în apă, cu efervescenţă în cel mult 5' (prin
metoda B) fără agitare.
 III. Controlul chimic
• O altă probă care se efectuează numai pentru anumite comprimate (atunci
când în monografia respectivă este indicat acest lucru) este testul de
dizolvare.
• Acest test este necesar mai ales în cazul unei noi formulări deoarece
dezagregarea este o condiţie general necesară dar nu suficientă pentru
eliberarea sa, care nu poate fi absorbită decât după dizolvare.
• Prin testul de dizolvare prevăzut în FR se stabileşte cantitatea de
substanţă activă dizolvată dintr-o formă farmaceutică solidă cu
administrare orală într-un anumit timp. Testul de dizolvare este o probă
orientativă, el nu reflectă cu exactitate biodisponibilitatea substanţei
active în organism.
• Pentru aprecierea cu exactitate a biodisponibilităţii este necesar să se
determine concentraţia de substanţă activă din plasmă şi să se traseze
curba variaţiei acesteia în timp, aria de sub Curba indicând adevărata
biodisponibilitate.
• În FR X sunt descrise 2 aparate:
• 1-aparatul cu coşuleţ rotativ în care se plasează
comprimatul. Coşuleţul formeaza partea inferioara a unei tije
metalice verticale ce se roteşte cu o viteză uniformă şi fără
oscilaţii prin cuplarea la partea mecanică a aparatului.
• Coşuleţul are partea inferioara sub forma de sită metalică din
oţel inoxidabil cu ochi de 420 m dacă nu se prevede altfel.
• Coşuleţul este scufundat într-un vas cu fund emisferic cu
capacitate de 1000 ml din sticlă cu capac şi orificiu central
pentru trecerea tijei şi alte orificii colaterale pentru
introducerea termomentului şi a dispozitivului de prelevare a
probei. Pe toată durata determinării temperatura este menţinută
la 370C  20C printr-o baie termostatată.
• Aparatul (agitator cu cosulet rotativ): Este
format dintr-un agitator, un vas cilindric cu
fundul emisferic si o baie termostatata
• 2.Un aparat identic prevăzut de FR are agitator prevăzut cu
o paletă ce se roteşte în partea inferioară a vasului cilindric cu
fundul emisferic la o anumită distanţă de acesta.
• În celula respectiva. se introduce direct comprimatul.
• La anumite intervale de timp se iau probe ,se filtrează prin
filtru cu pori cu diamentrul de aprox. 1 m pentru a nu se
reţine din substanţa activă şi se determină cantitatea de
substanţă activă dizolvată conform prevederilor din
monografia respectivă.
• Prin ac. test se poate aprecia mai bine biodisponibilitatea
preparatului deşi nu se realizează condiţiile de dizolvare în
organism, condiţii care variază mult de la individ la individ.
• În tub digestiv mişcările sunt relativ lente de aceea este
preferabil să se facă o agitare lentă pentru a se apropia de
condiţiile in vivo.
• Determinările vitezei de dizolvare pot fi completate cu
controlul absorbţiei sau difuziuni in vitro, prin straturi de
lichide lipofile, de filme lipidice sau de segmente izolate de
stomac sau intestin. Există deosebiri tehnice de perfuzare
gastro-intestinală pe animale vii.
• Identificarea şi dozarea substanţei active din comprimate
se realizează conform FR după ce substanţa activă s-a extras
din masa comprimatului.
• Substanţa activă se determină dacă nu se prevede altfel
pe cantitatea de pulbere indicată în monografia din
pulverizarea a 20 cpr. cărora li s-a determinat în prealabil
masa medie.
• Funcţie de cantitatea prevăzută se admit anumite limite  1
dependent de conţinutul în substanţă activă
 IV. Control bacteriologic
• Control bacteriologic al comprimatelor nu intră în condiţiile de calitate
prevăzute de farmacopei. Totuşi problema posibilei infectări a
comprimatelor trebuie examinată cu multă atenţie, fie că este vorba de
comprimatele care se înghit, fie că este vorba de comprimatele care
acţionează pe mucoase (bucală, vaginală).
• Cele care acţionează în ţesuturi (cpr. pentru implante) sau din care
se prepară soluţii injectabile (comprimate hipodermice) trebuie să fie
complet sterile.
• Cât priveşte comprimatele per orale sau cele cu acţiune locală, nu
se cere absenţa microorganismelor vii, dacă evident acestea sunt
saprofite şi în număr mic.
• În condiţii obişnuite, comprimatele nu conţin germeni patogeni. Totuşi
au fost puse în evidenţă cazuri de infectări cu Pseudomonas
aeruginosa(piocianic), Escherichia coli sau Coli bacili.
• În timpul granulării şi uscării prelungite la 400C se pot crea condiţii
favorabile dezvoltării bacteriilor.
• Microorganismele pot proveni din unele materii prime, în special din
adjuvanţi (amidon).
• Pentru a evita riscurile producerii şi furnizării unor comprimate care
conţin germeni patogeni sau virusuri, trebuie ca fabricaţia să se execute în
condiţii de igienă, să se facă controlul bacteriologic al materiei prime şi
să se verifice microbiologic produsele finite. O atenţie deosebită se va
acorda stării de sănătate şi igienei personalului.
• Se recomandă ca
• -germenii aerobi şi anaerobi- complet absenţi
• - saprofiţi- să nu depăşească 10.000/gr. (în mod normal numărul lor este
100 germeni/gr.) iar
• - nr. de germeni nepatogeni din flora fecală să fie sub 10/gr.
• În anumite condiţii (umiditate, substanţe active şi excipienţi
favorabili) se pot dezvolta fungi.
• Pentru remedierea acestui defect se pot adăuga nipaesteri în proporţie de
0,20 %.
Comprimate de uz special

Comprimate orale
Comprimate vaginale
Comprimate efervescente
 Comprimate speciale pentru
administrare per orală
 Se dizolva sau se dezagrega in contact cu mucoasa bucala:
 comp. de subt sau
 de mestecat
• Comprimatele perorale se administreaza prin inghitire si pun
in libertate s.a. in stomac sau intestin
• Cavitatea bucala este captusita cu :
- mucoasa bucala –constituita din mucoasa labiala(pe fata
interna a buzelor)
-mucoasa gingivala
-mucoasa palatina(planseul guriipe palat si valul palatin
-mucoasa sublinguala
Avantajele adm.medic.pe acesta cale
-eficacitate sigura
-actiune la nivelul mucoasei bucale sau in zona cailor
respiratorii superioare
 Comprimate care se desfac la nivelul
cavităţii bucale
• Din această grupă se disting următoarele tipuri:
• - comprimatele de supt
• - comprimatele de mestecat
• - comprimatele sublinguale şi
-comprimatele bucale.
• 1.Comprimate de supt
• Comprimatele de subt sunt destinate sa se dizolve lent in
gura in contact cu secretia salivara acţionând la nivelul
mucoasei bucale sau faringiene
• Comprimatele de supt se folosesc pentru tratarea:
-infecţiilor locale de la nivelul buco-faringian
 combaterea alergiilor sau tendinţei de uscare a
gurii.
Ele acţionează similar trochiştilor şi sunt incluse în
unele tratate în grupa mare a pastilelor medicinale
fiind prezentate ca pastile obţinute prin
comprimare.
-acţiune generală a s.a. incluse în comprimatele de supt,
când pătrund în sistemul de irigare sanguină a mucoasei
bucale şi apoi în circulaţia generală.
 Comprimatele de supt-caracteristici
• Comprimatele de supt au forme diferite,
• -de obicei sunt plate şi subţiri,
• - cu margini rotunjite pentru a nu leza mucoasa, şi
• -cu o suprafaţă de contact cât mai mare cu cavitatea buco-faringiană.
• Sunt mai mari decât comprimatele obişnuite (masa 1,5-3g),
• -au o rezistenţă mecanică mare şi
• -un timp de dezagregare crescut,
• -trebuie să se desfacă încet, uniform şi să-şi menţină suprafaţa netedă tot
timpul, fără a se eroda sau a deveni aspre la suprafaţă, exercitându-şi
acţiunea locală cel puţin 5-10 minute.
• Pentru a se obţine efectul dorit, comprimatele nu trebuie să fie roase sau
sfărâmate.
• Se recomandă adaus de aromatizanţi şi de corectori de gust pentru a lăsa
o senzaţie cât mai plăcută în gură şi pentru a nu tenta pe pacient să le
îndepărteze înainte de desfacere completă.
• Ca substanţe medicamentoase în comprimatele de supt se întâlnesc:
vitamine, antibiotice, substanţe antiseptice, anestezice locale,
antihistaminice, corticosteroizi, substanţe decongestive, astringente,
analgezice, aromatizante sau combinaţii.
• În funcţie de componentele active se aleg excipienţii care să asigure
preparatului farmaceutic caracteristicile dorite:
• -gust plăcut,
• -rezistenţă mecanică mare,
• -dezagregare lentă cu păstrarea suprafeţei netede până la desfacerea
completă.
 Excipienti
• 1.Diluanţii
• Zaharul coduce la comprimate care se dezagrega greu ;in jurul comp.se
formeaza o solutie concentrata care opreste patrunderea apei in
interior;totodata zaharul determina cresterea viscozitatii salivei, ceea ce
permite o cedare treptata a substantelor medicamentoase
• 2.Lianţii -trebuie să aibe o acţiune energică. În cazul preparării prin
granulare umedă se folosesc:
– mucilagii de gume (arabică, tragacanta),
– dispersii coloidale de metilceluloză, gelatină sau polivinilpirolidonă,
– sirop de zahăr, sirop de amidon.

• 3.Ca lubrefianti se folosesc :

– ceara, parafina,grasimi care se adauga ca sol eterice –determinind o desfacere
lenta
• La comprimare se foloseste o presiune mare
• Conf FRIX -Timpul de dezagregare sau de dizolvare este intre 30-60
min
• FRX nu mai prevede timp de dezagregare
 2.Comprimate sublinguale
• Sunt comprimate care plasate sub limbă sau între obraz şi gingie pot produce un
efect sistemic prin cedarea medicamentului bogatei reţele capilare existente în
mucoasa bucală. Din asemenea preparate subst active trec direct în circuitul
sanguin prin vena jugulară şi vena cavă, fără să mai sufere acţiunea sucurilor
gastrice sau intestinale ori o eventuală inactivare hepatică, aşa cum se întâmplă în
cazul admin lor prin înghiţire.
• Pentru asigurarea unei absorbţii optime este necesar ca preparatul să fie
formulat şi fabricat în mod corespunzător şi să se asigure menţinerea sa un timp
suficient la locul de absorbţie.
– Pentru a fi eficiente pt adm. pe cale sublinguală sau bucală, pe lângă o bună
absorbţie prin mucoasa bucală subst. med. trebuie să aibe doze terapeutice mici
(10-15 mg). Este de dorit ca substanţele să nu aibe un gust neplăcut care ar
stimula salivaţia.
• Pe cale sublinguală se administrează în special
– vasodilatatoare coronariene (nitroglicerină, dinitrat de izosorbit),
– bronhodilatatoare (sulfat de izoprenalină)
– vasoconstrictoare cerebrale (ergotamină) iar pe cale bucală mai ales hormoni
hexuali.
• Se pare că rezorbţia se face mai rapid când comprimatul este introdus
sub limbă şi mai încet dacă este plasat între obraz şi gingie.
• Trebuie ca pe toată perioada cât medicamentul se află la locul de absorbţie,
pacientul să se abţină de la mâncat, băut, fumat şi mestecat şi chiar să
evite a vorbi, pentru a se asigura menţinerea comprimatului pe loc.
• Se va evita pe cât posibil înghiţirea salivei, care ar duce o parte din
substanţa activă în stomac şi intestin, micşorând absorbţia prin mucoasa
bucală.
• Comprimatele sublinguale sunt mici, de forma lenticulară sau plată,
cu suprafaţa netedă şi cât mai mare comparativ cu volumul, pentru a exista
un contact suficient pentru absorbţie. Ele se folosesc de obicei pentru o
actiune instantanee (debut al acţiunii la maxim 5' de la administrare).
 3.Comprimatele bucale
• Sunt folosite mai ales pentru administrare de hormoni (metiltestosteron,
propionat de testosteron). Deşi se doreşte o absorbţie completă, nu este
indicată o viteză mare de absorbţie deci ele trebuie să se dezagrege mai lent
(de obicei între 30 şi 60 de minute). Au de obicei o formă plată, elipsoidală sau
de capsulă operculată (formă de pişcot), pentru a fi mai uşor menţinute între
obraz şi gingii.
• Comprimatele sublinguale şi cele bucale se pot prepara fie prin
granulare, fie prin comprimare directă.
• Ca diluanţi se folosesc: zahăr în amestec cu lactoză, manitol sau altă
substanţă solubilă (zahărul singur este contraindicat, deoarece conferă
comprimatelor o suprafaţă aspră, care poate acţiona ca un stimulent mecanic al
secreţiei salivare, acţiune care poate duce la înghiţire).
• Pentru o mai uşoară acceptare de către pacienţi gustul şi mirosul neplăcul
al unor substanţe pot fi mascate prin adaos de edulcoranţi şi aromatizanţi.
• Se va evita utilizarea edulcoranţilor prea persisitenţi de tipul zaharinei. Se
preferă zaharurile naturale.
 4.Comprimate de mestecat
• Acest tip de comprimate, care se mestecă (se sfărâmă) în gură
şi apoi se înghit prezintă avantajul unei biodisponibilităţi
superioare, prin eliminarea fazei de dezagregare în stomac
sau intestin. Ele se pot administra şi în absenţa apei, iar
datorită gustului plăcut conferit de excipienţii folosiţi, sunt
acceptate în special de copii.
• 1.Initial s-au folosit pentru adm.de.medic antiacide(Al si
Mg).Prin mestecare incepe umectarea si se faciliteaza
dezagregarea-trecind in suspensie antiacida prin mucoasa
esofagiana si apoi prin stomac calmind arsurile sau durerile.
• 2.Ulterior s-au introdus pt. copii si pt.persoane cu dificultati
de inghitire
• 3. Se întâlnesc şi comprimate de mestecat contra răcelii şi
comprimate cu analgezice. Sunt indicate şi pentru persoanele
în vârstă care de asemenea prezintă greutate la înghiţirea
comprimatelor ca atare
• La formulare se ţine seama în primul rând de proprietăţile
substanţei active, în special de gustul şi mirosul care trebuie
mascate şi de intensitatea acestora, în funcţie de care se aleg
diluanţii corespunzători, excipienti care joacă rol şi de edulcoranţi.
• Cei mai indicaţi sunt:
 excipienţii proveniţi din miere prin uscare sau din
 melasă, zahărul compresibil, glucoză, lactoză, manitol (cel mai utilizat
datorită gustului plăcut răcoritor lăsat în gură şi posibilităţii crescute de mascare
a gustului neplăcut al multor substanţe) sorbitol, la care se pot adăuga
 edulcoranţi artificiali: aspartam, ciclamat, zaharină sau edulcoranţi semisintetici
ca derivaţii din licviriţie.
• Aromatizanţii naturali sau artificiali se utilizează în diferite
forme: soluţii apoase, pulberi uscate, microgranule uscate prin spray
sau adsorbate uscate.
• Comprimatele se prepară de obicei prin granulare umedă.
• Nu se incorporează aglutinanţi puternici; se folosesc dacă este
necesar, compuşi cu putere liantă limitată.
 Comprimate administrate pe alte căi
-comprimate vaginale
• Sunt destinate a fi intoduse in vagin in scopul tratarii unor afectiuni
ginecologice
• Se utilizeaza
– comp.vaginale propriu zise dar si
– comp.care se dizolva in apa pt.a obtine lichide folosite apoi ca spalaturi vaginale
• Avantaje:
• -sunt prep.stabile care cedeaza usor medicamentele incorporate
• -au administrare convenabila
• Irigarea vaginului este asigurata de:
– arterele uterine cervico-vaginale ,
– arterele colului ,
– arterele vaginului si
– artera hemoroidala mijlocie.
Lichidul emis de aceste glande (secretie-impropriu) lubrefiaza
mucoasa vaginala. Contine flora vaginala in care este prezent
bacilul Doderlein(gram pozitiv) care asigura o autoaparare a
aparatului genital –are rol in fermentarea hidratilor de carbon
in acid lactic determinind aciditatea vaginala(lactoza -acid
lactic)
• pH-ul vaginului este 4-4.5
-la nastere cind vaginul este steril pH-ul este5.5-7;
in 24 ore scade ca urmare a formarii acidului
lactic,dat.aparitiei bacilului Doderlein. Dupa nastere
prezenta singelui alcalinizeaza lichidul vaginal
astfel sunt conditii pentru cresterea organismelor
straine
-dupa menopauza aciditatea descreste odata cu
disparitia singelui fiind conditii de aparitie a
infectiilor cu gonococi, streptococi,colibacili,
Trichomonas vaginalis,Candida albicans
• 1.Actiune locala
– Comp.vaginale se folosesc local; ele tb.sa se dizolve intr-
un vol.mic de lichid ,tb.sa difuzeze sa patrunda si sa
umecteze toata mucoasa vaginala; cele mai
intrebuintate:antiseptice antitrichomonazice, antimicotice,
contraceptive
• 2.Actiune generala(sistemica)-Se pot absorbi si
trece in circulatia generala datorita vascularizatiei
mucoasei vaginale.
• Ex:hormoni-progesterona, testosteronul,vitamine.
Este recomandat sa se adauge in preparate un
acid:lactic,citric,tartric, boric la care se asociaza si
estrogeni
 Intrebuintari
• pH-ul 4.5 este defavorabil trichomonasului dar favorabil
candidei.
• 1.Leucoreele si vaginitele pot fi tratate cu
comp.ginecologice,alaturi de tratamente perorale.
• Se trateaza pe aceasta cale diferite
• 2-insuficiente hormonale : tulburari de ciclu menstrual,
amenoree, administrindu-se pe aceasta cale progesterona sau
derivati de estradiol
• Formele comp. vaginale pot fi: cilindri plati,sau bombati,
alungite, rotunjite, efilate la extremitati, cu extremitate
concava sau convexa, fara muchii,pt. a nu produce iritatii.
• Au greutatea de 1-1.5g
• Pentru a uşura dezagregarea se recomandă umectarea cu apă
înainte de introducerea în vagin.
• Tabletele vaginale pot fi introduse cu un aplicator furnizat de
producător.
• Dupa modul de desfacere se clasifica in:
-comp.vaginale cu dezagregare obisnuita
(conventionale)
-comp.cu dezagregare efervescenta
-comp. cu producere de spuma
• Lactoza care se adauga ca diluant are rolul de a
asigura aciditatea prin transformarea ei in acid lactic
datorita bac. Doderlein –ceea ce creste
dezv.micozelor vaginale
• Aglutinantii si lubrifiantii sint aceeasi cu cei folositi
la comp. obisnuite.
• Pt.micsorearea pH-ului se adauga acizi:citric,
ascorbic,tartric, boric.
• Comprimatele vaginale cu dezagregare efervescenta se
dezagrega mai repede si mai sigur ;pt.aceasta se adauga
carbonat acid de sodiu si un acid;la acestea se mai adauga un
oxid de magneziu care degaja oxigen in prezenta acizilor cit si
in contact cu mucoasa vaginului
• Comprimatele spumoase produc spuma abundenta in
prezenta unor cant.mici de lichid-cu ajutorul tensioactivilor.
Aceasta conditie este obligatorie mai ales in cazul
anticonceptionalelor cind se asigura penetrarea rapida prin
toate vilozitatile vaginului Ex:lauril sulfatul de sodiu
• Proba de dezagregare: comp. sunt asezate intr-un cosulet la
temp. de 37 grade C.- trebuie sa se dezagrege in 15-40
minute
• FR prevede dezagregarea in 2 minute intr-o sol.de acid
lactic-lactat de calciu
 Comprimate rectale
• Sunt mai rar utilizate pentru administrare rectală, în locul
supozitoarelor. Ele sunt formulate astfel încât să se dezagrege repede în
volume mici de apă (o cantiate egală sau de 2-3 ori mai mare decât
comprimatele), pentru a forma o pastă care să elibereze substanţa
medicamentoasă în formă absorbabilă.
• Comparativ cu supozitoarele, comprimatele rectale prezintă o
stabilitate mai mare, nefiind necesară păstrarea la rece. Se pot formula
comprimate rectale cu aspirină sau cu penicilină G cu stabilitate relativ
bună.
• Pentru asigurarea unei suprafeţe alunecoase care să favorizeze
introducerea în rect se pot folosi
• - filme de hidroxipropilmetilceluloză (HPMC) sau
• se poate face lubrifierea tabletelor cu un gel.
• Adăugarea unor superdezagreganţi (Ac-Di-Sol, Poliplasdone XL)
favorizează desfacerea rapidă a tabletelor.
 Comprimate efervescente
• Initial au existat pulberile din care se preparau limonadele
efervescente. ulterior s-au prep.astfel vit C,polivitamine, calciu
gluconic etc
• Contin carbonati alcalini sau alcalino-terosisi,acizi organici: citric,
tartric, care in contact cu apa reactioneaza eliberind CO2 care
produce dezagregarea, imprastierea sau dizolvarea part.care
constitue comp.(NaHCO3 si ac citric) Trebuie sa dea o sol.clara –
deci tb.fol.subst.perfect solubile
• Avantaje :
• 1-se măreşte biodisponibilitatea substanţei medicamentoase, aflată
în dispersie moleculară în momentul administrării.
2-se fol la prep.comp. care se dezagrega greu
3-mascheaza gustul neplacut -preparatul se ingerează uşor,
dioxidul de carbon imprimând soluţiei gust plăcut
4-se obtine o actiune terapeutica rapida dat dezagregarii rapide
pt.a produce spuma in scopul vehicularii s.a.
 Exemple de comprimate
efervescente
• Există un număr mare de preparate sub formă de comprimate
efervescente:
• - comprimate cu antibiotice, cu bromuri, cu săruri de calciu, cu
clorură de potasiu, cu vitamine, cu digoxină, cu L-dopa, cu metadonă, cu
acid acetilsalicilic ş.a.
• - tablete îndulcitoare pentru alimentaţie
• - preparate pentru curăţirea dinţilor (cu enzime)
• - preparate pentru obţinerea soluţiilor de curăţire şi întreţinere a
lentilelor de contact
• - preparate pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale
• - preparate pentru uz veterinar ş.a.
• Alegerea excipienţilor depinde de modul de folosire a preparatelor,
respectiv dacă soluţia obţinută se administrează intern sau este destinată
altor scopuri
• Principalii adjuvanţi sunt:
– amestecul efervescent,
– lianţii,
– lubrifianţii, eventual
– diluanţii
– alte componente ca: edulcoranţi, aromatizanţi, coloranţi.
• Cel mai frecvent efervescenţa este produsă de degajarea de dioxid
de carbon iar amestecul este compus dintr-un acid şi o sursă de carbonat.
• În aceste cazuri aciditatea poate proveni din trei surse:
– acizi organici alimentari,
– anhidride acide şi
– săruri acide.
 În cazul comprimatelor efervescente cu acid acetilsalicilic
sau acid ascorbic, aciditatea s.a. poate fi şi ea o sursă de
producere a dioxidului de carbon, în prezenţa carbonaţilor.
• Cei mai folosiţi sunt acizii organici: acidul citric şi
acidul tartric (mai puţin întâlniţi sunt acidul malic, fumaric,
alginic, adipic).
• Ca sursă de carbonat se utilizează în special carbonatul
acid de sodiu, sare solubilă în apă, nehigroscopică, uşor de
procurat, fiind furnizată în diferite forme, de la pulbere fină la
granulele cu curgere liberă. Are o alcalinitate scăzută şi
furnizează aproximativ 52% din masa sa dioxid de carbon.
• Acidul citric –este higroscopic deci va da comp.cu
conservabilitate limitata
• Acidul alginic –nu este higroscopic
• Sucroza sub forma acida produce efervescenta fiind un acid
tare
• Bicarbonatul de sodiu are solubilitate scazuta in apa rece
(1:12)-ceea ce reduca efervescenta. Folosit singur,in contact cu
sucul gastric(acid clorhidric) poate produce efervescenta dar
poate fi incompatibil la persoanele cu hipoaciditate
• Bicarbonatul de potasiu este mai solubil
• Pt. a putea obtine maximum de efervescenta se introduc
cantitati stoechiometrice de acid si carbonat
• Daca solutia comprimatului se adm.intern se poate mari cant
de acid pt.a obtine un gust acrisor mai placut
• Un exces de bicarbonat se poate pune daca sol.finala rezultata
trebuie sa aibe un pH alcalin pt.a nu irita mucoasa gastrica
(comp.cu acid acetilsalicilic)
 Prepararea comprimatelor
efervescente
• Evitarea umiditatii pe tot parcursul prepararii si conservarii
• S.a. se usuca fiecare separat la etuva cu ventilatie .Pt.subst.termolabile –
temp.folosita este de 40 grade C
• Se granuleaza fie uscat fie umed
• Cel mai frecvent comprimatele efervescente se obţin după prealabilă
granulare pe cale umedă. Aceasta se poate face:
• a) pentru toate componentele amestecate la un loc (granulare
globală) sau
• b) separat pentru componentele acide şi separat pentru cele alcaline,
urmând ca granulatele uscate să se amestece şi să se comprime.
• Comprimatele efervescente se mai pot realiza prin
• granulare pe cale uscată sau mai rar prin
• comprimare directă.
• Granularea pe cale uscata(brichetarea)-greu de realizat din
cauza umectarii s.a.In aceste conditii trebuiesc luate masuri
riguroase privind conditiile de lucru,utilaje, amenajari

• Granulare ape cale umeda (alcool conc)se face:

-granularea amestecului in totalitate
-granularea separata a subst.cu caracter acid de cele bazice
Metode:
-metoda dublei granulari
-metoda fuziunii la cald
-metoda de granulare cu vapori de apa prin injectare
 1.Metoda dublei granulari
• Se prepara doua granulate care ulterior se amesteca in proportii
corespunzatoare
-se prep granule de carbonat sau bicarbonati alcalini
prin umectarea amestecului cu o sol.de zahar, guma arabica,
gelatina, lactoza apoi trecerea prin sita a amestecului umed
pt.a obt.granulatele
-separat se face granularea subst.cu caracter acid
Ingredientele active sau aromatizate sunt incorporate fie in
granulatele cu caracter acid sau alcalin
• In timpul lucrului tb.sa se evite contactul cu aerul, in spatii cu
grad higrometric redus.
• Umiditatea tb.sa fie de 25-28%iar uneori chiar 12-15%
 2.Metoda fuziunii la cald
• Se fol.un amestec de carbonati sau bicarbonati cu 8-
13% acid monohidrat.
• -Continutu in apa este de 8.5%
• -Se plaseaza amestecul intr-un recipient, eventual
turbina de drajefiere si se incalzeste pina cind apa de
cristalizare este cedata si se formeaza o masa
pastoasa ;
• -Se amesteca ,se granuleaza, se usuca de preferinta la
vid
• Procesul este greu de controlat deoarece eliberarea
apei, care este dependentă de temperatură, nu este
uniformă în toată masa de amestec.
 3.Metoda de granulare cu vapori de
apa prin injectare
• Este asemanatoare fuziunii cu deosebirea ca se foloseste acid
citric anhidru. Umiditatea se realizeaza folosind vapori prin
injectare

• 4. Metoda de granulare globală în pat fluidizat se realizează

în uscător cu pat fluidizat în care se plasează amestecul
efervescent menţinut în suspensie de curentul puternic de aer.
O cantitate de lichid de granulare, de obicei apă, este
introdusă în dispersie fină, provocând o reacţie momentană
înainte de vaporizare. Aceasta determină producerea reacţiei
dintre componente până la un anumit grad şi formarea unui
singur granulat din cele două componente reactive.
• Dupa granulare,indiferent de metoda folosita se adauga
lubrifianti:benzoat de na,peg solizi, sub forma de pulbere fina
• Comprimarea se face la o umiditate de 25%
• Conditionarea comp.efervescente
-tuburi de aluminiu sau material plastic cu pereti
impermeabili pt.aer.Ele se inchid etans si sunt prevazute cu
capsule deshidrate de silicagel
• Comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sau să se
disperseze cu efervescenţă în apă, la temperatura camerei
(200C  10C) fără agitare, in max. 5 minute.
 Schema preparări si dezagregării comprimatelor
1-aglutinarea si transformarea pulberii în granulate;
2-desfacerea comprimatelor în granulate datorită agenilor de
dezagregare;
3-desfacerea granulatelor în pulbere iniială.
 Implantele
• Sunt tablete foarte mici compuse din substanţă activă de
obicei fără excipient, cu un diametru de 2-3 mm, preparate
aseptic, deoarece sunt inserate în ţesuturile organismului
prin procedee chirurgicale.
• Ele se absorb lent, timp de săptămâni sau luni de zile.
• Se utilizează pentru administrarea de hormoni ca stilbestrol,
testosteron, acetat de dioxicorton.
• Dimensiunea particulelor de substanţă activă este foarte
importantă şi trebuie să fie suficient de mare pentru a se
asigura o viteză lentă de absorbţie.
• Comprimatele trebuie să fie foarte dure pentru a se facilita
implantarea şi pentru a se obţine cedarea încetinită a
substanţei active după administrare.
• Sub formă de implante frecvent se folosesc şi peletele sau
insertele introduse sub piele cu ajutorul injectoarelor speciale
sau prin incizie chirurgicală -asigură un efect pe termen lung
şi evită injectarea repetată sau administrarea pe cale orală.
• Sistemul Norplant este un implant cu levonorgestrel
care poate asigura după inserare subcutanată, un efect
anticoncepţional de durată.
• Se prezintă sub formă de capsule ermetic închise formate
dintr-un copolimer de metilsiloxan - metilvinilsiloxan
conţinând 36 mg levonorgestrel (progestativ sintetic).
• Şase capsule sunt inserate sub pielea antebraţului prin incizie
cu injector special. După termenul de utilizare sunt
îndepărtate.
• -Se adm subdermal prin implantare ( cate 6 cps in
forma de evantai in portiunea interna a bratului prin
incizie de 5 mm .Eliberarea sa este programata ptr 5
ani
Implanturi de tip NORPLANT
 Tablete pentru diferite folosinţe
• 1.Tabletele pentru reactivi sunt relativ stabile şi reunesc mai multe
ingrediente într-o singură doză putând fi folosite pentru teste calitative şi
cantitative în laborator.
• 2.Comprimate utilizate de diabetici în aprecierea nivelului de zahăr şi
pentru a detecta prezenta cetonelor sau aldehidelor în urină. Adăugarea
acestor tablete la o anumită cantitate de apă produce o soluţie pentru un
test.
• 3.Comprimate pentru detectarea prezentei albuminei şi pentru decelarea
urmelor de sânge în urină.
• În prezent tabletele pentru reactivi sunt înlocuite cu teste sofisticate,
mai rapide, constituite de fâşii de hârtie, pe bază de biotehnologie.
• 4.Alte tipuri de comprimate:Comprimate pentru purificarea apei,
comprimate cu îndulcitori artificiali, cu produse nutritive pentru dietă, cu
dentrifice, cu dezinfectante şi produse de curăţire în general, cu
fertilizatoare pt plantele de seră şi chiar cu coloranţi pentru ouă
Comprimate stratificate cu două (a), trei (b) si patru straturi (c).