ÎNTRE ISTORIE ȘI MIT

ROMANITATE ȘI DACITATE
Cuprins
• 1. Originile
• 2. Mituri românești
• 3. Secolele al XVI-lea – XVIII-lea: urmașii învingătorilor
• 4. Istoria Țării Românești
• 5. Românii si poeziile lor
• 6. „Vechimea poporului român si legătura cu elementele alogene” și „Pentru
Europa.Integrarea României”.
• 7. Formarea limbii române
• 8. Revolta fondului nostru nelatin
• 9. Conlcuzie
1.Originile
• De-a lungul timpului, originile românilor au fost considerate
romane sau dacice.
• Cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin au
vorbit despre originile noastre romane, negând existenţa
elementului dac. Miron Costin a redactat prima istorie care
arată originile pur romane ale poporului său, „De neamul
moldovenilor”, linie continuată de Dimitrie Cantemir.
• Generatia pasoptista reia ideea originii romane, dar isi
asuma si originea dacica.
• In sec. XX filosofii si istoricii revendica substratul tracic si
componenta nelatina
• In perioada contemporana, ideea dublei origini este
impartasita de cercetatori. Continua insa un curent de
opinie afirmat in perioada interbelica, preluat in ultimii ani
ai ceausismului: tracomania
2. Mituri românești
• ORIGINEA = unitate fundamentala de identificare pentru orice comunitate/individ
• MITUL ORIGINILOR = onstrct cultural si identitar prin care o comunitate isi
selectecteaza si ordoneaza datele propriei istorii in functie de mentalitatea si
fondul ei ideologic, precum si de idealuri.
• 1. Mitul Meșterului Manole 2. Mitul Babei Dochia 3. Mitul Mioriţei
3.Secolele al XVI-lea – XVIII-lea: urmașii învingătorilor

Columna lui
Traian - Roma

Podul lui Traian

Chipul lui Decebal- Cazanele Dunării

Turnul lui
Sever
4. Istoria Țării Românești

Constantin Cantacuzino Stolnicul

a scris această cronică in care
susţine, cu solida argumentaţie,
originea romana, unitatea si
continuitatea poporului roman pe
teritoriul Daciei.
Acesta a intocmit si o harta a Tarii
Romanesti, prima harta cunoscuta
executata de un roman.

Secolul al XIX-lea
Apare elementul autohton și
încep să apară creații literare cu
teme dacice si romanice.
5. „ Românii si poeziile lor„
• În toate părţile unde vor alerga ochii, ei vor vedea adevarul scris cu litere de sânge,
si acest adevăr este ca Tarile Românești au fost, in vechime cat si in veacurile de
mijloc, pragul templului civilizaţiei, si ca poporul roman s au ţinut totdeauna cu tărie
în poziţia sa de santinelă al acestui templu
 6.„Vechimea poporului român si legătura cu elementele
alogene” și „Pentru Europa.Integrarea României”.
• În opinia lui Simion Mehedinţi, imperiul dacilor a fost unul
foarte puternic, bine organizat și unit. Acesta afirmă faptul că
stămoșii noștrii erau singurii care îl puteau învinge pe Traian.
Pe când Roma stăpânea câteva sate, Dacii formau un mare și
închegat neam. Au fost printre primele imperii care formau
orașe și sate și chiar aveau propria lor monedă. Adrian Marino
comentează mărturiile istorice și ajunge la o concluzie:
neamul tracilor nu a fost deloc un exemplu bun de urmat,
deoarece fiecare individ era pe cont propriu. Pe când
Mehedinţi afirmă faptul că dacii erau plugari, Marino
consideră că din spusele lui Herodot, pentru traci munca
câmpului era umilitoare. Tot acesta ne mai spune că tracii
erau un neam foarte leneș, pe când Simion spune contrariul.
Dacii preferau să nu stea degeaba, să fructifice timpul, dar
tracii leneveau adesea sub pomi și păzeau oile. Poporul
tracilor își vindeau copiile peste horare, în schimb ce dacii
vindeau grânele de pe câmp, primind în schimb grâne mult
mai fine. Neamul dac aveau o cultură foarte vastă, iar copiii
lor beneficiau de educaţie. În concluzie, din spusele lui Adrian
Marino și ale lui Simion Mehedinţi, reiese că poporul dacilor și
poporul tracilor au fost două popoare cu culturi și gândiri total
diferite, dar, totuși, au un punct în comun: amândouă au
ajutat la formarea poporului nostru român.
7.Formarea limbii române
O prima etapă a formării limbii române in secolele VI-VII, dar o desăvârșire a trăsăturilor
caracteristice mai bine conturate are loc pana in secolul al IX-lea
Limba Română in sec. XVII-XVIII
Primul text păstrat in limba română este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung care
datează din anul 1521.Textele vechi scrise in limba română se pot împărţi în două
categorii: textele nonliterare (scrisori, inventare de bunurui, documente oficiale sau
neoficiale) și textele literare.
In 1637 vine pe scaunul mitropoliei Țării Românești, fostul episcop de Ramnic, Teofil,
căruia i-a revenit si meritul de a fi considerat cititor al culturii românești, datorită
intensei activităţi pe care o desfășoară in domeniul tipăririi cărţilor bisericești. În
tipografa de la Govora el tipărește Pravila de la 1640, iar după ce aduce aici ca egumen pe
călugărul cărturar și bun tipograf, Silvestru, scoate tot în 1640 un ceaslov românesc căruia
îi urmează în 1642, Cazania în limba română, tălmăcită dupa Cazania care aparuse cu un
an înainte la Kiev. Dar cel mai înalt nivel de dezvoltare a limbii, se va afirma în prima
traducere integrală a Bibliei, tipărită la București in 1688, prin grijă și cu cheltuiala
domnului Serban Cantacuzino.
Revolta fondului nostru nelatin

Lucian Blaga
• Articolul "Revolta fondului nostru nelatin", apărut în revista "Gândirea" în 1921, se
încadrează în viziunea tradiționalistă a acestei reviste, fiind scris de Lucian Blaga
pentru a contracara exclusivismul latin în configurarea componenței spirituale a
poporului român:
• "Un prieten îmi vorbea despre înrăurirea slavă asupra literaturii române; închinător îndârjit la
altarul latinității-clare și măsurate-el nu îngăduia nici cea mai mică alterare sau spălăcire a
acestuia prin «maximalismul» slav."
• "Nu e un lucru nou: suntem morminte vii ale strămoșilor. între ei sunt de aceia pe care îi
ocrotim și-i îmbrățișăm cu toată căldura, din motive istorice și politice; dar avem și strămoși
pe care îi tratăm ca pe niște copii vitregi ai noștri."
• „ Se poate spune că în spiritul românesc e dominantă latinitatea, liniştită şi prin excelență
culturală. Avem însă şi un bogat fond slavo-trac, exuberant şi vital, care, oricât ne-am
împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului, răsărind puternic în conştiințe.”
Concluzie
• În urma acestui studiu de caz am reușit să determinam originea poporului român.
Cu argumentele prezentate mai sus, am încercat să dovedim faptul că poprul
nostru nu este pe deplin nici latin si nici dacic, ci o îmbinare între cele două.
 VĂ MULȚUMIM! Bibliografie:
https://biblioteca.regielive.ro/referate/romana/studiu-de-caz-dacitate-si-romanitate-78064.html
http://www.universdecopil.ro/stolnicul-constantin-cantacuzino-primul-autor-al-unei-harti-romanesti.html
http://www.istorie-pe-scurt.ro/traian-cel-mai-mare-imparat-roman/
https://ro.scribd.com/doc/121687807/Mitul-jertfei-pentru-creatie
http://adevarul.ro/locale/pitesti/legenda-celei-mai-frumoase-manastiri-arges-balada-mesterului-manole-mitul-
jertfei-creatie-1_551e2cf1448e03c0fd2ba872/index.html