Tema 9: MODELUL ECONOMICO-

MATEMATIC DE OPTIMIZARE A
DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII DE
PRODUCŢIE A EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE
 Subiectele
9.1 Formularea problemei economico-matematice în
diferite variante. Criteriile de optimizare
9.2 Sistemul de variabile si seturile de
restricţii
9.3 Modelul economico-matematic în formă generală
9.4 Informaţia de intrare, exemplu problrmei si
modelul matematic numeric
Subiectul 1: Formularea problemei economico-
matematice în diverse variante. Indicatorii criteriului
de optimizare.
Din punct de vedere a analizei şi planificării, problema
economico-matematică a acestui model poate fi
formulată în două variante:
Prima: a determina planul optim a structurii de
producţie în baza datelor din ultimii 3-5 ani (pentru a
evalua structura exzistentă), utilizînd raţional resursele
de producţie, respectînd cerinţele , îndeplinind
contractele cu agenţii economici şi altele cu scopul de a
obţine o eficienţă economică mai sporită conform
criteriului de optimizare.
A doua: a determina planul optim a structurii de
producţie pentru perspectivă în baza datelor planificate,
utilizînd raţional rezerva resurselor de producţie, a
investiţiilor ,efectuănd transformarea şi amenajarea
terenurilor, respectînd cerinţele asolamentului,
îndeplinind contractele cu agenţii economici, etc. cu
scopul de a obţine o eficienţă economică mai sporită
conform criteriului de optimizare.
Reieşind din problematica organizării teritoriului şi punînd
accentul pe optimizarea dimensiunii exploataţiei agricole,
problema economico-matematică poate fi formulată tot în două
variante (după S.Volkov [8]):
1. A determina dimensiunea optimă de producţie în asortimentul
respectiv cănd este cunoscută suprafaţa şi componenţa terenurilor
exploataţiei agricole, utilizînd raţional resursele de producţie,
respectînd cerinţele asolamentelor şi alte condiţii cu scopul de a
obţine o eficienţă economică mai sporită conform criteriului de
optimizare.
2. A determina dimensiunea suprafeţei terenului exploataţiei
agricole, la fel şi structura acestuia, totodată optimizănd producţia,
reieşind din resursele de producţie limitate, respectănd cerinţele
asolamentului şi alte condiţii cu scopul de a obţine o eficienţă
economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
Subiectul 2: Sistemul de variabile şi seturile de restricţii

Sistemul de variabile a problemei economico-matematice, care

se determină în baza analizei economice detaliate a dezvoltării
exploataţiei agricole, include următoarele grupe principale:
1 grupă – variabilele în cultura plantelor ce înseamnă suprafaţa
însămînţată (sădită) cu cultura respectivă (felul de activitate);
a 2 grupă – variabilele în plantaţiile multianuale, ce înseamna
suprafaţa sădită cu cultura, soiul respectiv în pomicultură, cu soiul
sau grupele lor în viticultură;
a 3 grupă – variabilele în sectorul zootehnic, ce înseamnă
efectivul de animale şi păsări;
a 4 grupă – determinarea dimensiunii terenului agricol şi arabil în
al expluataţiei agricole.
5) respectarea menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol;
6) utilizarea raţională a investiţiilor;
7) respectarea balanţei îngrăşămintelor organice;
8) balanţa furajeră, care în sensul economico-matematic se
descrie astfel:producerea furajelor în cultura plantelor plus cele
obţinute de pe păşunele şi fîneţele naturale trebuie să fie mai
mare sau egal cu consumul furajelor de către animale şi păsări;
9) conform producerii principalelor feluri de produse vegetale şi
animaliere în volumul necesar pentru îndeplinirea contractelor cu
agenţii economici şi indestularea cerinţelor lăuntrice ale
exploataţiei agricole;
10) ecuaţiile de balanţă pentru determinarea unor indicatori în
procesul soluţionării problemei la calculator.