Tema 10: SISTEMATIZAREA PE VERTICALĂ A

TERITORIULUI

10.1 Noţiuni generale privind sistematizarea teritoriului

10.2 Organizarea evacuării apelor pluvial de pe suprafaţa teritoriului

10.3 Metodele sistematizării pe verticală

Bibliografia recomandată:
1. Ghiga, C. Urbanism şi structuri edilitare. Buzău: Alpha, 2001.
2. Velicu, C. ş. a. Elemente de sistematizare şi urbanism. Iaşi: Experţilor
Tehnici, 1997.
3. Konciukov, N. Planirovka sel'skih naselennyh mest. Moskva: Vîsšaâ ŝkola,
1972. 221 s.
4. Vinşu, I. Arhitekturno – planirovočnaâ organizaciâ sel’skih naselenyh
punktov. Moskva: Strojizdat, 1986. 278 s.
 10.1. Noțiuni generale privind sistematizarea teritoriului

Sistematizarea teritoriului are ca scop modificarea reliefului existent

şi amplasarea pe el a construcţiilor, fără careva dificultăţi. În timpul
amplasării construcţiilor este necesar de a lua în consideraţie cerinţele
tehnice de amplasare a clădirilor, condiţiile locale etc.

Prin sistematizarea pe verticală se determină cotele de proiect în

raport cu cele existente ale teritoriului şi se evaluază volumele lucrărilor
de terasament necesare. Prin intermediul sistematizarii pe verticală se
stabilesc soluţiile cele mai optime pentru echilibrarea rambleelor şi
debleelor.
 În sensul amenajării tehnice a terenului,
sistematizarea pe verticală ţine cont de condiţiile
geologice, hidrologice, hidrogeologice şi urmăreşte în
special adaptarea suprafeţei terenului la cea mai
raţională aranjare a construcţiilor fără a se neglija
aspectul estetic, asigurarea scurgerii apelor,
determinarea pantelor admisibile, determinarea
măsurilor de prevenire a inundării, asanarea apelor
stagnate, sistematizarea reţelelor subterane,
determinarea lucrărilor de terasament, stabilirea
cotelor zero pentru construcţii etc.
 Pentru amplasarea clădirilor în teren se porneşte de la premisa că
suprafaţa pardoselei parterului să fie apropiată de suprafaţa terenului la o
înălţime de 0,15-0,2. Astfel:
- Terenurile cu panta între 0-0,2 % permit amplasarea clădirilor în
orice direcţie indiferent de dimensiunile în plan orizontal.
- Terenurile cu panta 2-5 % permit aşezarea clădirilor în lungime,
paralel curbelor de nivel şi limitează lungimea clădirii în curmeziş sau
impugn proiectarea tronsoanelor de proiectare.
- Terenurile cu panta 5-8 % permit aşezarea clădirilor în lungime,
paralel curbelor de nivel.
- Terenurile cu panta de 8 % impun limitarea înălţimii clădirii.
Clădirile cu dimensiuni mici pot fi amplasate pe terenuri cu pante
10-12 %, terenurile cu panta 0 % trebuie uşor modificate.
 10.2 Organizarea evacuării apelor pluviale de pe suprafaţa
teritoriului

Pentru a utiliza un teren pentru construcţii este necesar de a schimba

situaţia reală a reliefului. De exemplu pentru a proiecta un tronson (segment) de
drum, se i-a în consideraţie panta longitudinal şi cea transversal admisibilă. În
cazul amplasării clădirilor, construcţiilor e necesar de a efectua calcule în ceea
ce priveşte platform orizontală, metodele de evacuare a apelor etc.

Relieful unei localităţi trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

1.Tehnice (inginereşti);

2. Sanitare;

3. Arhitecturale.
 Însă în majoritatea cazurilor relieful nu satisface condiţiile necesare şi
din aceste considerente ele se completează cu hotărîri inginereşti şi
anume sistematizarea pe verticală.

Transformarea reliefului - reprezintă lucrări inginereşti în ceea ce

priveşte modificarea suprafeţei topografice.

În componenţa problemelor transformării reliefului se includ:

1. Problema evacuării apelor de suprafaţă;

2. Circulaţia transportului fără dificultăţi;

3. Respectarea cerinţelor sanitare.

 În majoritatea cazurilor sistematizarea pe verticală ne impune
necesiatea modificării unor hotărîri a sistematizării pe verticală şi
anume: schimbarea poziţiei axelor străzilor, clădirilor etc. Proiectul
sistematizării pe verticală ne dă posibilitatea de a determina cotele
temeliilor clădirilor, trasarea reţelelor inginereşti la cotele
recomandate, definitivarea traseului străzilor şi poziţiei pieţelor.
Multe hotărîri în schemele sistematizării pe verticală sunt
propuse pentru realizare, însă pe parcurs ele pot fi îndeplinite
parţial în timpul amenajării teritoriului. Pentru a efectua
sistematizarea pe verticală se întreprind diferite măsuri în ceea ce
priveşte modelarea reliefului prin săpare, astupare, tasare etc. Toate
aceste lucrări necesită efort suplimentar, ceea ce din punct de
vedere economic este neavantajos.
 10.3 Metodele sistematizării pe verticală

În procesul proiectării localităţilor se utilizează unele metode de

sistematizare pe verticală şi anume:

1. Metoda anaitică

2. Metoda grafo-analitică

3. Metoda polară

4. Metoda profilelor

5. Metoda curbelor roşii (curbei de nivel proiectate)

 În practica proiectării mai frecvent sunt folosite metoda profilelor şi
metoda curbelor roşii. Sistematizarea străzilor, trecerilor, drumurilor se
efectuază după ambele metode, iar teritoriul cartierelor, pieţelor etc. prin
metoda curbelor roşii. Profilele longitudinale se întocmesc pe axele
străzilor, iar uneori şi pe rigole (canale). Pe profil se trasează linia de
proiect cu panta recomandată şi după acesta se calculează cotele roşii (de
proiect), cotele de lucru şi cotele lucrărilor zero.
 În cazul cînd se utilizează sistematizarea prin metoda curbelor roşii –
ea oferă o vedere geometrică a suprafeţei proiectate a terenului pentru
străzi, intersecţii de străzi şi interiorul cartierului. Curba de nivel
proiectată precizează cum va terenul după sistematizarea pe verticală în
fiecare punct din zonă şi este posibilă calcularea cotelor de execuţie.
Cotele proiectate se calculează prin interpolarea curbelor de nivel
proiectate, iar cotele terenului se obţin prin interpolarea curbelor de nivel
reale.

Curbele de nivel proiectate po avea echidistanţa de 10 cm - scara

1:500 sau 20 cm - scara 1:1000, 1:2000. Sistematizarea pe verticală de
detaliu se amplică mai frecvent pentru interiorul cartierelor şi intersecţii.
Schema pe verticală a unei străzi .
T B T
B/2
F c F

R R

R
l
d

c
 Din schema sistematizării pe verticală se extrag cotele punctelor de
intersecţie ale străzilor, pantele şi distanţa dintre punctele de intersecţie. În
baza acestor date se determină:
- distanţa dintre curbele de nivel proiectate,
- diferenţa de nivel dintre punctele din axă de cotă cunoscută şi
punctele de pe rigolă se calculează distanţa în sensul coborîrii pantelor
longitudinale şi distanţa ce se trasează pentru a fixa linia faţadei.
Pentru străzile în interiorul cartierului se admit pante cuprinse între 1-
10 %. După determinarea cotelor la limita cartierului se trasează curbele de
nivel proiectate în interiorul acestuia. Se stabilesc cotele zero ale
construcţiilor mai sus cu 15-20 cm decît cota curbei de nivel cea mai mare
din cartier. De obicei apele din interiorul cartierelor trebuie să se evacueze
spre exterior şi nu se admite teren orizontal în mijlocul cartierului,
deoarece nu este posibilă scurgerea apelor.
Sistematizarea pe verticală a intersecţiilor joacă un rol important în
ceea ce priveşte evacuarea apelor de pe străzi. În cazul intersecţiei străzilor,
curbele de nivel proiectate pot avea următoarele aspecte.