Dreptul Finanțelor Publice Suport de Curs

Universitatea de Vest din Timişoara
Facultatea de Drept

Dreptul finanțelor publice

Suport de curs
Timişoara 2017
Conţinutul materialului didactic:
Modulul I
Procedura bugetară
Lecţia 1: Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor sociale de stat
Lecţia 2: Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare
Modulul II
Teoria generală a impozitelor și taxelor
Lecția 1. Impozitele de stat și locale
Lecția 2. Taxele și contribuțiile sociale
Modulul III
Procedura fiscală
Lecția 1: Actul administrativ fiscal
Lecția 2: Contenciosul fiscal
Lecția 3: Executarea silită a creanțelor fiscale
Modulul I
Procedura bugetară
Lecţia 1: Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor sociale de stat
Lecţia 2: Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare
Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat
lat. Bulgo = sac sau pungă cu bani
engl. budget = mapa în care se ţineau documentele privind veniturile şi cheltuielile publice
APARIŢIA ŞI termenul de buget a fost introdus şi în Ţările Române prin Regulamentele

EVOLUŢIA organice (1831-1832)
BUGETULUI
termenul de buget general al statului a fost introdus prin Regulamentul de finanţe (1860) al
lui Alexandru Ioan Cuza, reprezentând veniturile şi cheltuielile publice
noţiunea de buget de stat a fost cuprinsă în Constituţia din 1866 şi în cele care au urmate
acesteia
prin actele normative recente s-a introdus noţiunea de buget public naţional, care cuprinde trei
bugete distincte: bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat
sociale de stat
= actul de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului
DEFINIŢIA
BUGETULUI
PUBLIC
NAŢIONAL = planul financiar al statului prin care sunt prevăzute venituri şi
cheltuielile pentru o perioadă determinată de timp
= document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după
caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice (art. 2 pct. 6 din
Legea nr. 500/2002)
sociale de stat
ACT –CONDIŢIUNE DE NATURĂ ADMINISTRATIVĂ

NATURA
JURIDICĂ ACT JURIDIC LEGISLATIV
A BUGETULUI
DE STAT ATÂT LEGE, CÂT ŞI ACT ADMINISTRATIV
PLAN FINANCIAR
DOCUMENT POLITIC, JURIDIC ŞI FINANCIAR
LEGEA BUGETARĂ ANUALĂ LEGE ORDINARĂ

sociale de stat
DREPTUL BUGETAR = ansamblul normelor juridice care reglementează cuprinsul

bugetului de stat, procedura elaborării, aprobării, executării şi
încheierii fiecărui buget anual
principalele norme de drept bugetar se află înscrise în Constituţie

şi în Legea finanţelor publice nr. 500/2002
DREPTUL FISCAL = ansamblul normelor juridice care reglementează administrarea

creanțelor fiscale, adică: înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor
subiecte ale raporturilor juridice fiscale; declararea, stabilirea, controlul și
colectarea creantelor fiscale; soluționarea contestațiilor împotriva actelor
administrative fiscale; asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere
sau din oficiu; aplicarea sancțiunilor în condițiile legii.
sociale de stat
PRINCIPIUL ANUALITĂŢII BUGETULUI
PRINCIPIUL UNITĂŢII BUGETULUI
PRINCIPIILE PRINCIPIUL UNIVERSALITĂŢII BUGETULUI DE STAT
DREPTULUI PRINCIPIUL ECHILIBRĂRII BUGETULUI DE STAT

BUGETAR
PRINCIPIUL PUBLICITĂŢII BUGETARE
PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII BUGETARE
PRINCIPIUL REALITĂŢII BUGETARE
PRINCIPIUL UNITĂŢII MONETARE

sociale de stat
bugetele celor două Camere ale

Parlamentului
BUGETULUI STATULUI
bugetul Preşedinţiei României
CUPRINSUL bugetul Guvernului
BUGETULUI bugetul instituţiilor publice
PUBLIC autonome
NAŢIONAL
BUGETELE LOCALE
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

sociale de stat
FISCALE (taxe,
impozite)
ORDINARE (CURENTE)
VENITURI = se încasează
CONŢINUTUL PUBLICE cu regularitate NEFISCALE
BUGETULUI (capitaluri, diverse)
PUBLIC
NAŢIONAL împrumuturile de stat
emisiune monetară EXTRAORDINARE emisiune de titluri de valoare
vânzarea unei părţi din rezervele de aur
CHELTUIELI PUBLICE - Modalităţi de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti bugetare,

în scopul satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii prin intermediul funcţiilor
statului
sociale de stat
Procedura bugetară = reprezintă ansamblul actelor şi operaţiunilor care se îndeplinesc în legătură cu realizarea proiectului de
buget, aprobarea lui, executarea bugetului, încheierea şi aprobarea contului general de execuţie bugetară, precum şi controlul
execuţiei bugetare.
elaborarea proiectului de buget Guvern MFP
= cuprinde activitatea de determinare
a veniturilor şi cheltuielilor
PROCEDURA
aprobarea proiectului de buget P arlament Lege
BUGETARĂ
executarea bugetului MFP trezoreria statului
= presupune repartizarea pe trimestre
a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

încheierea exerciţiului bugetar
= elaborarea şi aprobarea
contului general anual de
execuţie bugetară MFP Guvern Parlament Lege
controlul execuţiei bugetare MFP
Curtea de Conturi
Parlament
sociale de stat
BUGETUL LOCAL = documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an
veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale
venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
VENITURILE
BUGETELOR
LOCALE subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete
donaţii si sponsorizări;
sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi
prefinanţări
sociale de stat
MFP transmite o SCRISOARE CADRU către AJFP şi consiliile judeţene, pe baza căreia se elaborează
proiectele de buget
Ordonatorii principali de credite, în bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale,
transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente, în vederea cuprinderii acestora în
proiectele de buget
PROCEDURA
BUGETARĂ Ordonatorii principali de credite întocmesc proiectele de buget, pe care le depun
LOCALĂ la AJFP
ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat, definitivează
proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ-
teritoriale
proiectul bugetului local este supus aprobării autorităţilor deliberative
CJ/CL aprobă proiectele de buget prin hotărâri, în termen de maxim 45 de zile de la data publicării legii
bugetului de stat în Monitorul Oficial
sociale de stat
Asigurările sociale = procedeu financiar de constituire – prin plăţi sau alte contribuţii ale subiectelor de drept
interesate - a unor fonduri băneşti din care să se acorde ajutoare şi indemnizaţii persoanelor care, din anumite
motive, nu-şi pot desfăşura activitatea salarială.
Asigurările sociale asistenţa socială şi de protecţia socială
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Guvernul elaborează proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă de
Parlament
contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:
sume alocate de la bugetul de stat
sociale de stat
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de
asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea
sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt:
• 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi
15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
• 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală
şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
• 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă astfel cum sunt
prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia
datorată de angajator.
Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare
Sistemul veniturilor bugetare = totalitatea veniturilor statului formate din resursele bãneşti instituite prin lege, care contribuie la
constituirea fondurilor bãneşti ale statului.
impozitele – prelevare obligatorii, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație, în scopul satisfacerii
necesităților de interes general.
venituri fiscale
= rezultate din raporturi
juridice fiscale
directe – cele care se stabilesc și se plătesc cadrul unui raport direct dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal (de ex:
impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitele pentru clãdiri, terenuri şi
mijloace de transport)
VENITURI
BUGETARE indirecte – cele care se percep cu prilejul vânzării unor bunuri, executării unor lucrări și prestării unor servicii (de ex:
accizele, taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale).
taxele - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestarii unor servicii de către instituții
sau autorități publice, fără existența unui echivalent între cuantumul taxei și valoarea serviciului (de ex: taxele pentru
eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor)
venituri nefiscale = care nu rezultă din raporturi juridice fiscale vãrsãminte din veniturile instituţiilor publice sau din

profitul net al regiilor autonome, dividende pentru participarea statului la capitalul social al societãţilor comerciale, taxe de
brevete, de invenţii şi de înregistrarea mãrcilor, taxe de metrologie, taxe pentru folosirea drumurilor, taxe şi alte venituri în
legãturã cu protecţia mediului înconjurãtor, precum şi alte venituri diverse.
CHELTUIELILE PUBLICE = plăţi efectuate de stat pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii
necesare pentru îndeplinirea obiectivelor statului.
cheltuielile bugetare acoperite din resursele financiare ale

bugetului public naţional
cuprind cheltuielile extrabugetare acoperite din resursele

financiare publice constituite în afara
bugetului
cheltuielile acoperite din fonduri cu destinaţie specială

CHELTUIELILE BUGETARE = parte a cheltuielilor publice, care se stabilesc şi se aprobă prin legea
bugetară anuală, ele fiind expresia relaţiilor bugetare care se stabilesc între stat, pe de o
parte, şi persoanele fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare bugetare ale statului în scopul acoperirii necesarului bănesc pentru
satisfacerea nevoilor publice.
nivelul cheltuielilor bugetare este stabilit prin legea finanţelor publice şi prin legea bugetară
anuală
PRINCIPII sumele alocate potrivit destinaţiilor pentru care s-au aprobat sunt nerambursabile
finanţarea cheltuielilor se face în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau

activităţilor cu caracter bugetar
constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti destinate cheltuielilor bugetare sunt supuse

controlului financiar preventiv
CHELTUIELILE BUGETARE se împart, potrivit clasificaţiei economice, în:
CHELTUIELI DE PERSONAL
CHELTUIELI CURENTE
CHELTUIELI MATERIALE ŞI DE SERIVICII
CHELTUIELILE PENTRU INVESTIŢII

CHELTUIELI DE CAPITAL
CHELTUIELILE PENTRU REZERVA DE STAT
pe termen scurt, mediu sau lung

INTERN
titluri de stat
ÎMPRUMUT PUBLIC = CREDIT PUBLIC FORME: împrumuturi de la BNR obligaţiuni pe termen
lung
EXTERN BANCA MONDIALĂ, FMI
are caracter contractual
are caracter rambursabil

TRĂSĂTURI
este purtător de dobândă
are avantaje: finanţează deficitul bugetului de stat

FLOTANTĂ
are dezavantaje: generează DATORIA PUBLICĂ
CONSOLIDATĂ
MODULUL II
TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR
2. Conţinut:
Lecția 1. Impozitele de stat și locale
LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITUL = prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație,
în scopul satisfacerii necesităților de interes general.
este o contribuţie obligatorie
este o contribuţie bănească
este o contribuție datorată potrivit legii
IMPOZITUL este o prelevare cu titlu nerambursabil
-trăsături-
se datorează de persoanele fizice și juridice
se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute
.
CLASIFICAREA IMPOZITELOR
PE AVERE STATALE
PE VENIT LOCALE
PE CHELTUIELI
DIRECTE
INDIRECTE
Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c) impozitul pe venit;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale;
i) impozitul pe construcţii.
IMPOZITUL PE PROFIT
PROFITUL = formă de venit ca urmare a desfășurării unei activități economice, în scopul obținerii unui beneficiu
OBIECTUL IMPOZABIL = PROFITUL IMPOZABIL = sumă de bani calculată ca diferență între veniturile realizate și
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.
CALCUL Profitul impozabil = V. impozabile – Ch. deductibile – V. Neimpozabile + Ch. nedeductibile
COTA DE IMPOZITARE – 16%
SUBIECȚII IMPOZABILI = PJ române/străine -------- SCUTIRI: instituțiile publice, cu excepția activităților economice
desfășurate de acestea
CALCUL, DECLARARE ȘI PLATĂ = în sarcina contribuabililor, prin intermediul declarațiilor de impunere
PRIN EXCEPȚIE, UNELE VENITURI NU SUNT CONSIDERATE IMPOZABILE – pentru culte religioase, pentru unitățile de
învățământ; pentru Crucea Roșie; pentru organizații nonprofit; pentru asociații de proprietari
IMPOZITUL PE DIVIDENDE
OBIECTUL IMPOZABIL = DIVIDENDELE = cote părți din beneficiile unei socitetăți care revine unui
asociat sau acționar (PF sau PJ) proporțional cu numărul și valoarea acțiunilor deținute
COTA DE IMPOZITARE = 5% asupra dividentului brut plătit
CALCUL, DECLARARE, PLATĂ = se declară și se plătește la bugetul de stat de către contribuabili, pe

baza declarațiilor de impunere
Obs. Dividendele reprezintă venituri neimpozabile la nivelul PJ plătitoare de impozit pe profit

care le primește.
IMPOZITUL PE REPREZENTANȚE
Reprezentanțele = entități juridico-economice care îndeplinesc funcții de intermediere între

societățile care le-au constituit și partenerii lor contractuali din țara respectivă.
= sunt o prelungire a personalității juridice a societății-mamă, neavând calitatea de subiect
distinct de drept.
Orice PJ străină, care are o reprezentanță autorizată să funcționeze în România, are obligația de a plăti
un impozit anual – impozitul pe reprezentanță – la bugetul de stat, în două tranșe egale, până la
datele de 25 iunie și 25 decembrie inclusiv a anului de impunere.
Orice PJ străină care înființează sau desființează o reprezentanță în cursul anului fiscal, are obligația de
a depune o declarație fiscală la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care
reprezentanța a fost înființată sau desființată.
Impozitul pe reprezentanță pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro.
IMPOZITAREA MICROÎNTREPRINDERILOR
MICROÎNTREPRINDEREA = este o PJ română care îndeplinește următoarele condiții:

- realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în
proporție de peste 80% din veniturile totale
- realizează venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 100.000 euro
cu excepția PJ care desfășoară activități în următoarele domenii: bancar, asigurări, jocuri de noroc, exploatare a zăcămintelor
petroliere și gazelor naturale.
COTELE DE IMPOZITARE:
1% - pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați
2% - pentru microîntreprinderile care au un salariat
3% - pentru microîntreprinderile care nu au salarați
Obs. Dacă în cursul anului fiscal, microîntreprinderea realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor
realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit,
începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare din aceste limite.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, care se face venit la bugetul de stat.
Calculul și plata impozitului se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul.
IMPOZITUL PE VENIT
SUBIECȚII IMPUNERII:
- PF rezidente – cele care au domiciliul în România sau cele care locuiesc mai mult de
183 de zile pe parcursul anului calendaristic pe teritoriul statului ori centrul intereselor vitale se
află în acest stat.
- PF nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul

unui sediu permanent în România;
- PF nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România.
.
Obiectul impozitării persoanelor fizice:
- Venituri din activități independente

- Venituri din salarii și asimilate salariilor
- Venituri din cedarea folosinței bunurilor
- Venituri din investiții
- Venituri din pensii
- Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură
- Venituri din premii și din jocuri de noroc
- Venituri din transferul proprietăților imobiliare
- Venituri din alte surse
- Venituri din activităţi independente – obținute din activități de producție, comerț, prestări de
servicii, venituri din profesii liberale și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod
individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
V impozabil (net) = V brut – cheltuielile deductibile (aferente realizării venitului)
Contribuabilii au obligația depunerii declarației referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza

pentru anul fiscal, în termen de 30 de zile de la data începerii activității independente.
Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal prin decizie de impunere, pe
baza declarației de venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil din anul respectiv.
- Venituri din salarii şi asimilate salariilor - toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori
nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor.
Prin excepție, unele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile: ajutoarele pentru înmormântare, pentru naștere,
pentru dispozitive medicale contravaloarea folosinței locuinței de serviciu, indemnizațiile pentru transport și cazare pe perioada
delegării/detașării, cheltuielile efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajaților, costul abonamentelor
telefonice etc.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, care se calculează și se reține la sursă, la data efectuării plății salariilor, de
către plătitorii de venituri.
V impozabil = V brut – contribuțiile sociale obligatorii aferente unei luni – cotizația sindicală – contribuțiile la fondurile de pensii
facultative – primele de asigurare voluntară de sănătate.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil.
Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data
efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
plătesc aceste venituri.
- Venituri din pensii - sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii
făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la
bugetul de stat, diferenţe de venituri din pensii, precum şi sume reprezentând actualizarea acestora cu indicele de
inflaţie.
V impozabil = Venitul din pensie – contribuția individuală de asigurări sociale de

sănătate – suma neimpozabilă lunară de 1.050 lei
Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l
reține și de a-l plăti la bugetul de stat.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se plătește la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.
- Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare
La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii
asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de
orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
• Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de
orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
• Pentru aceste imobile, dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei
inclusiv.
Impozitul nu se datorează în următoarele cazuri:
- la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea
dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
- la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv,
precum şi între soţi;
- în cazul actelor de desfiinţare cu efect retroactiv pentru actele de transfer al dreptului de proprietate asupra
proprietăţilor imobiliare.
Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se

datorează impozitul dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului
autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii
datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate
sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii minime stabilite prin
studiul de piaţă realizat de către camerele notarilor publici, notarul public notifică organelor fiscale respectiva
tranzacţie.
Impozitul se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau,
după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat.
În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se

realizează prin hotărâre judecătorească ori prin altă procedură, impozitul se calculează şi se
încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile
de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii comunică organului fiscal
competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data hotărârii
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii.
În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul
căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează şi se încasează de către organul fiscal
competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei.
Impozitul se distribuie astfel:
- o cotă de 50% se face venit la bugetul de stat;

- o cotă de 50% se face venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul
cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.
În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în

procedura succesorală de către notarul public, se constată erori ori omisiuni în calcularea şi
încasarea impozitului, notarul public va comunica organului fiscal competent această
situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale
competente vor emite decizii de impunere în vederea încasării impozitului.
Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului
este angajată numai în cazul în care se dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este
imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (T.V.A.)
= este un impozit indirect datorat la bugetul statului
= este un impozit asupra consumului – deci, nu este un impozit pe averea sau veniturile unui
contribuabil, ci asupra vânzării bunurilor ori prestării serviciilor.
OPERAȚIUNILE IMPOZABILE: - operațiunile efectuate în România, dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:
1) operațiunile constituie o livrare de bunuri (= transferul dr. de proprietate asupra

bunurilor) sau o prestare de servicii (=operațiuni care nu constituie livrări
de bunuri) efectuate cu plată
2) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizate de o persoană impozabilă =

orice persoană, care desfășoară de o manieră independentă activități economice,
oricare ar fi scopul acestor activități)
3) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre următoarele activități
economice: activitățile producătorilor, activ. comercianților, activ. prestatorilor de servicii, activ.
extractive, activ. agricole, activ. profesiilor liberale, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în
scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
PERSOANELE IMPOZABILE
= orice persoană care desfășoară o activitate economică, de o manieră independentă și indiferent
de loc, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Obs. Nu acționează de o manieră independentă: angajații sau oricare alte persoane legate de
angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice
care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau
alte obligații ale angajatorului.
Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate
de autorități publice.
MECANISMUL TVA
TVA este un impozit indirect care se calculează lunar, ca diferență între TVA aferentă operațiunilor
impozabile (=TVA colectată) și TVA aferentă achiziției de bunuri și servicii de către plătitorul de TVA (=TVA
deductibilă).
Documentul pe baza căruia se calculează TVA de plată este DECONTUL DE TVA, care se întocmește și se
depune de plătitor până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează TVA.
În DECONTUL DE TVA sunt evidențiate două coloane separate, TVA colectată și TVA deductibilă.
TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă
Dacă rezultatul operațiunii de scădere este pozitiv – va rezulta TVA de plată pentru perioada fiscală de
raportare
Dacă rezultatul operațiunii de scădere este negativ – persoanele impozabile pot solicita rambursarea
soldului sumei negative de TVA
Obs. Pentru a putea fi luată în considerare la calculul TVA de plată, orice sumă aferentă TVA colectată sau
deductibilă trebuie să fie înscrisă pe o factură fiscală care să conțină toate informațiile prevăzute de lege, în
special cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile și a naturii bunurilor furnizate.
FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA
= evenimentul care generează obligația de plată a TVA se produce în momentul realizării

operațiunii impozabile, respectiv livrarea bunurilor și/sau prestarea serviciilor.
COTELE DE TVA
- 20% aplicată asupra bazei de impozitare (prețul obținut din livrarea

bunului/prestarea serviciului)
- 9 % - de ex. pentru livrarea de proteze medicale, produse ortopedice, medicamente,

alimente, băuturi cu excepția celor alcoolice, cazarea în sectorul hotelier, etc.
- 5% - livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, reviste, permiterea accesului la castele,

muzee, case memoriale, monumente istorice, grădini zoologice și botanice etc.
TERMENUL DE PLATĂ A TVA
- TVA se datorează lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a
calculat TVA de plată.
OBLIGAȚIA PLĂTITORILOR DE TVA
Persoanele impozabile care realizează operațiuni economice constând în livrări de

bunuri/prestări de servicii, în mod independent, au obligația de a se înregistra ca plătitoare de
TVA dacă realizează o cifră de afaceri peste plafonul de 220.000 .
Plătitorii de TVA poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a
TVA către bugetul de stat și pentru depunerea în termenul legal a deconturilor de TVA la organul
fiscal competent.
IMPOZITELE LOCALE
- Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri
- Impozitul pe teren și taxa pe teren
- Impozitul pe construcții
- Taxa asupra mijloacelor de transport
- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor
- Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate
- Impozitul pe spectacole
- Taxe speciale
- Alte taxe locale

TAXELE = prelevări obligatorii, indiferent de denumire, realizate în baza legii, cu ocazia

prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui
echivalent între cuantumul taxelor și valoarea serviciilor.
se caracterizează prin legalitate
reprezintă plăți neechivalente pentru serviciile sau lucrările
prestate/efectuate de instituțiile publice
TAXELE
- trăsături – se achită în momentul solicitării serviciului sau lucrării
sunt unice - pentru același serviciu sau aceeași lucrare se
datorează o singură taxă
CONTRIBUȚIILE SOCIALE
- contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat

(pensii)
- contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național

unic de asigurări sociale de sănătate
- contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator

bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (pentru incapacitate temporară de muncă,
cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii; pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli
profesionale; concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate; concedii medicale şi indemnizaţii pentru
îngrijirea copilului bolnav; concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal)
- contribuția asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj
- contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de

angajator bugetului asigurărilor sociale de stat
- contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

MODULUL III
PROCEDURA FISCALĂ
2. Conţinut:
Lecția 2: Contenciosul fiscal
Lecția 3: Executarea silită a creanțelor fiscale
DEFINIŢIE
Actul administrativ de autoritate Actul administrativ fiscal

= este manifestarea unilaterală = specie a actului administrativ de
de voinţă a autorităţii administraţiei autoritate
publice făcută în scopul de a produce = este manifestarea de voinţă a organelor
efecte juridice, în temeiul puterii fiscale făcută în exercitarea funcţiei de
Publice administrare a creanţelor fiscale
în scopul de a produce efecte juridice,
adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii fiscale, a
căror realizare este garantată prin posibilitatea
de a recurge la forţa de constrângere a statului, în
condiţiile prevăzute de dreptul pozitiv
TRĂSĂTURI:
Actul administrativ de autoritate Actul administrativ fiscal
- Este o manifestare unilaterală de voinţă- Este un act unilateral
- Este emis în temeiul şi pentru realizarea - Este emis în regim de putere publică
puterii publice
- Este obligatoriu - Este obligatoriu
- Este executoriu prin el însuşi - Este executoriu prin el însuşi
- Este emis pe baza legii şi pentru organizarea - Este emis în baza legii şi pentru executarea
executării şi executarea în concret a legilor şi în concret a legii şi a celorlalte acte normative
a celorlalte acte normative
- are un regim juridic specific, având la bază
reguli cu caracter special privind forma, procedura de emitere, condiţiile de legalitate şi controlul
legalităţii, cuprinse în Codul de procedură fiscală.
NORMATIVE = cuprind reglementări de principiu cu

caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la
un număr nedeterminat de cazuri şi de persoane
Actele administrative de autoritate
INDIVIDUALE = manifestări de voinţă care creează,

modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina
unei persoane dinainte determinate
Actele administrative fiscale = sunt acte de autoritate cu caracter special, INDIVIDUALE, prin care
se stabilesc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii cu
caracter fiscal strict determinate pentru subiectul de drept pe care îl vizează.
Condiţii de valabilitate:
- să fie emise de organul competent şi în limitele competenţei sale
Particularităţi ale actelor administrative fiscale:
- Organele administrative fiscale au competenţă materială generală privind administrarea creanţelor fiscale;
- De regulă, sunt competente, din punct de vedere teritorial, organele administrativ fiscale de la locul situării domiciliului fiscal
al contribuabilului;
- să fie emise în forma şi cu respectarea formalităţilor procedurale (anterioare, concomitente, posterioare) prevăzute de
lege
Particularităţi ale actelor administrative fiscale:
- Se emit numai în formă scrisă - art. 46 alin. (1) C.pr.fisc.
- Trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, menţiunile prevăzute de art. 46 alin. (2) C.pr.fisc.:
- denumirea organului fiscal emitent
- data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele
• - datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite
de contribuabil/plătitor;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila
organului fiscal emitent;
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care

se depune contestaţia;
menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

NULITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL - ART. 49 ALIN. (1) C. PR. FISC.
este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competenţa
nu cuprinde unul dintre elementele acestuia (enumerate de art. 46 alin. 2 C. pr. fisc.) referitoare la:
numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal
numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului
a obiectului actului administrativ
a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia cazului în care actul este emis și tipărit prin
intermediul unui centru de imprimare masivă
este afectat de o gravă şi evidentă eroare - atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de
viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea
sa.
ANULABILITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL - ART. 49 ALIN. (3) C. PR. FISC.
Actele administrative fiscale emise cu încălcarea altor dispoziții legale decât cele prevăzute la art. 49 alin. (1) C. pr. fisc.
sunt anulabile.
COMUNICAREA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL – ART. 47 ȘI 48 C. PR. FISC.
Pentru a fi opozabil și produce efecte juridice, actul administrativ fiscal trebuie COMUNICAT contribuabilului/plătitorului
căruia îi este destinat, prin următoarele modalități și în următoarea ordine:
- direct, prin remiterea actului, dacă se asigură primirea sub semnătură a acestuia;
- prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
- prin mijloace electronice, dar numai în cazul în care contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de
transmitere a actului;
- prin publicitate, adică prin afișarea unui anunț concomitent la sediul organului fiscal și pe pe pagina de internet a acestuia
– în acest caz, actul se consideră comunicat după trecerea a 15 zile
de la data afișării anunțului.
În sfârșit, pentru a fi legal, actul administrativ fiscal trebuie:
- să fie emis conform cu conţinutul legii = să nu contravină legii şi celorlalte acte normative
cu forţă juridică superioră.
- să fie conform cu scopul legii =adică să concorde cu scopul general al legislaţiei fiscale,
acela de a realiza o impunere legală şi echitabilă.
Lecția 2. Contenciosul fiscal
DEFINIŢIE:
Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ fiscal

= activitatea de soluţionare, de către = specie a contenciosului administrativ
instanţele de contencios administrativ = ansamblul căilor de atac împotriva
competente potrivit legii, a litigiilor în actelor de impunere prin care se solicită
care cel puţin una dintre părţi este o diminuarea sau anularea impozitelor,
autoritate publică, iar conflictul s-a născut taxelor, contribuţiilor la fondurile
fie din emiterea sau încheierea, după caz, a speciale, majorărilor de întârziere sau
unui act administrativ, fie din nesoluţionarea a penalităţilor şi amenzilor ori altor
în termenul legal ori din refuzul nejustificat sume constatate şi aplicate de către
de a rezolva o cerere referitoare la un drept organele fiscale centrale şi locale, abilitate
sau la un interes legitim potrivit legii, să efectueze acte de control
sau de impunere, care se soluţionează după o procedură
specială de către organe administrative şi/sau
judecătoreşti.
NATURA JURIDICĂ
Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ fiscal

- se împarte în 2 categorii: - are natura unui contencios administrativ
- contenciosul subiectiv (vizează protejarea subiectiv special datorită particularităţilor sale
drepturilor şi intereselor private) reglementate de C. pr. fisc.
- contenciosul obiectiv (vizează protejarea
interesului public)
- Sediul materiei: Legea nr. 554/2004 - izvorul formal: Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, care se completează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă
- Recursul administrativ este reglementat de - recursul prealabil administrativ fiscal este
art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementat de art. 268-281 din Legea nr. 207/2015 şi diferă de procedura
prealabilă reglementată de Legea nr. 554/2004.
- Obiectul judecăţii este reprezentat de actul - obiectul acţiunii îl reprezintă titlurile de
administrativ nelegal sau de refuzul expres creanţă, precum şi celelalte acte administrative
sau tacit de soluţionare a unei cereri fiscale
PROCEDURA PREALABILĂ
ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV GENERAL - SUNT APLICABILE DISPOZIŢIILE
ART. 7 DIN LEGEA NR. 554/2004, care prevăd că:
“(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii
publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-
jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat
cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în
termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g) – de 30 de zile
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor
vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2
alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,
pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de
la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie”.
ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV FISCAL, SUNT APLICABILE
DISPOZIŢIILE SPECIALE ALE LEGII NR. 207/2015 PRIVIND CODUL DE
PROCEDURĂ FISCALĂ
POSIBILITATEA DE CONTESTARE - ART. 268 DIN LEGEA NR. 207/2015.
(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula
contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la
acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
(2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal.
(3) Baza de impozitare şi creanţa fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu
sunt stabilite creanţe fiscale.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impozitare, reglementate potrivit art. 99 alin. (1),
contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impozitare constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impozitare pot fi atacate
numai prin contestarea acestei decizii.
FORMA ŞI CONŢINUTUL CONTESTAŢIEI - ART. 269 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calităţii de împuternicit al
contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal
în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat.
(3) În contestaţiile care au ca obiect sume se specifică cuantumul sumei totale contestate,
individualizată pe categorii de creanţe fiscale, precum şi accesorii ale acestora. În situaţia în care se
constată nerespectarea acestei obligaţii, organul fiscal de soluţionare competent solicită contestatorului, în
scris, ca acesta să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea solicitării, cuantumul sumei contestate,
individualizată. În cazul în care contestatorul nu comunică suma, se consideră contestat întregul act
administrativ fiscal atacat.
(4) Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat şi nu este supusă
taxelor extrajudiciare de timbru.
TERMENUL DE DEPUNERE A CONTESTAŢIEI - ART. 270 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub
sancţiunea decăderii.
(2) În cazul în care contestaţia nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de cel
mult 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(3) În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal
atacat, contestaţia se înaintează de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare
competent.
(4) Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i) [posibilitatea de a
fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația], contestaţia
poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent
al actului administrativ atacat.
RETRAGEREA CONTESTAŢIEI - ART. 271 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Contestaţia poate fi retrasă de către contestator până la soluţionarea acesteia. În acest caz, organul de
soluţionare competent comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.
(2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului
prevăzut la art. 270.
ORGANUL COMPETENT SĂ SOLUŢIONEZE CONTESTAŢIA - ART. 272 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de
impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de
diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează
de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în
a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei şi deciziile de reverificare, cu excepţia celor
pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5).
Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor
Contribuabili este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei, cu excepţia celor emise în conformitate cu legislaţia în materie
vamală pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei.
(4) Contestaţiile formulate de contribuabilii nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca
obiect creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei se soluţionează de structura specializată de soluţionare a contestaţiilor
din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
competentă pentru administrarea creanţelor respectivului contribuabil nerezident. În cazul în care competenţa de administrare a
creanţelor datorate de contribuabilul nerezident revine Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar
contestaţiile au ca obiect creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, competenţa de soluţionare a contestaţiilor
revine direcţiei generale prevăzute la alin. (5).
.
(5) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă pentru soluţionarea
contestaţiilor care au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
c) decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili;
d) creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum şi decizia de
reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul
central al A.N.A.F.;
e) deciziile de regularizare emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, în cazul contestaţiilor
formulate de marii contribuabili, indiferent de cuantum.
(6) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se
soluţionează de către organele fiscale emitente.
(7) Competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale se poate delega
altui organ de soluţionare, în condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. Contestatorul şi persoanele
introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de
soluţionare a contestaţiei.
(8) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale locale se
soluţionează de către aceste organe fiscale.
(9) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorităţi publice care,
potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
DECIZIA DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI - ART. 273 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) În soluţionarea contestaţiei, organul de soluţionare competent se pronunţă prin decizie.
(2) Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi este
obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.
FORMA ŞI CONŢINUTUL DECIZIEI DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI - ART. 274 DIN
LEGEA NR. 207/2015
(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi cuprinde: preambulul, considerentele
şi dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, datele de identificare ale
contestatorului, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei,
precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este
organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de
soluţionare competent în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi
instanţa competentă.
(5) Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluţionare a contestaţiei ori conducătorul
organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
INTRODUCEREA ALTOR PERSOANE ÎN PROCEDURA DE SOLUŢIONARE A

CONTESTAŢIEI - ART. 275 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în
soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de
natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participă la realizarea venitului în sensul art. 268 alin. (5) şi nu
au înaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunica toate cererile
şi declaraţiile celorlalte părţi. Această persoană are drepturile şi obligaţiile părţilor
rezultate din raportul juridic fiscal ce formează obiectul contestaţiei şi are dreptul să
înainteze propriile sale cereri.
(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicat, referitoare la intervenţia
forţată şi voluntară sunt aplicabile.
SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIEI - ART. 276 DIN LEGEA NR 207/2015
(1) În soluţionarea contestaţiei organul competent verifică motivele de fapt şi de drept care
au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport cu
susţinerile părţilor, cu dispoziţiile legale invocate de acestea şi cu documentele existente la dosarul
cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.
(2) Organul de soluţionare competent, pentru lămurirea cauzei, poate solicita:
a) punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
A.N.A.F. sau al altor instituţii şi autorităţi competente să se pronunţe în cauzele respective;
b) efectuarea, de către organele competente, a unei constatări la faţa locului în condiţiile art.
65.
(3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în
propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora poate/pot să depună probe noi în
susţinerea cauzei. În această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat
sau organului care a efectuat activitatea de control, după caz, i se oferă posibilitatea să se pronunţe
asupra acestora.
(5) Contestatorul poate solicita organului de soluţionare competent susţinerea orală a
contestaţiei. În acest caz, organul de soluţionare fixează un termen pentru care convoacă, la sediul
său, contestatorul şi reprezentantul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat.
Această solicitare poate fi adresată organului de soluţionare competent în termen de cel mult 30 de
zile de la data înregistrării contestaţiei sub sancţiunea decăderii.
(6) Organul de soluţionare competent se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură
şi asupra celor de fond, iar, când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la
analiza pe fond a cauzei.
(7) Contestaţiile formulate potrivit prezentului titlu se soluţionează în termenul prevăzut la
art. 77 – adică în termen de 45 de zile de la înregistrarea contestației. În cazul în care, pentru
soluționarea contestației, este necesară administrarea de probe suplimentare, acest termen poate fi
prelungit.
SUSPENDAREA PROCEDURII DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI PE CALE

ADMINISTRATIVĂ - ART. 277 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci
când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor
săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei
constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face
obiectul unei alte judecăţi.
(2) La cererea contestatorului, organul de soluţionare competent suspendă procedura şi stabileşte
termenul până la care aceasta se suspendă. Termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni de la data
acordării. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după
caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă
motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.
(4) Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă
organelor de soluţionare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL – ART. 278 DIN LEGEA NR.

207/2015
(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului
administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda
executarea, dacă se depune o cauţiune, după cum urmează:
a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
(3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor Legii nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea
acesteia şi obligaţiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 173, în cazul în care instanţa judecătorească de contencios administrativ admite cererea
contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, nu se datorează penalităţi de întârziere pe perioada suspendării. În cazul creanţelor
administrate de organul fiscal local, pe perioada suspendării se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracţiune de lună,
reprezentând echivalentul prejudiciului.
(5) Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, încetează de drept şi fără nicio formalitate dacă acţiunea în anularea actului administrativ fiscal nu a fost
introdusă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei.
OBS. CONDIŢIILE PENTRU SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACTULUI ADMINISTRATIV

DE AUTORITATE sunt reglementate de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevede că:
- În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.
7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate
să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până
la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea
actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
- Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
- Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs
în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
- În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către
instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
- Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
- Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare,
până la expirarea duratei suspendării”.
SOLUŢII ASUPRA CONTESTAŢIEI - ART. 279 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Prin decizie contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial, actul administrativ atacat în situaţia în care din documentele
existente la dosar şi în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent al actului atacat nu se poate stabili
situaţia de fapt în cauza dedusă soluţionării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul emitent şi de
contestator. În acest caz, organul emitent al actului desfiinţat urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care
trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei. Pentru un tip de creanţă fiscală şi
pentru o perioadă supusă impozitării desfiinţarea actului administrativ fiscal se poate pronunţa o singură dată.
(4) Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul
act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat
soluţia de desfiinţare.
(5) Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 277.
(6) Prin decizie se poate constata nulitatea actului atacat.
(7) În cazul soluţiilor de desfiinţare, dispoziţiile art. 129 alin. (3) se aplică în mod corespunzător pentru toate
categoriile de acte administrativ fiscale contestate, chiar dacă la data refacerii inspecţiei/controlului termenul de
prescripţie ar fi împlinit.

RESPINGEREA CONTESTAŢIEI PENTRU NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PROCEDURALE -

ART. 280 DIN LEGEA NR. 207/2015
Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia se
respinge fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
COMUNICAREA DECIZIEI ŞI CALEA DE ATAC – ART. 281 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura
de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă
pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la
instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
(3) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a
deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de
desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face în termen de 30 de zile de la data aducerii la
cunoştinţa organului fiscal a deciziei de desfiinţare.

(4) În situaţia în care instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă

potrivit alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acţiunea prevăzută la alin. (3), organul fiscal
emitent anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum şi, după caz, actele
administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situaţia anterioară emiterii deciziei de
desfiinţare.
(5) În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii
contestaţiei, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă
pentru anularea actului. La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele în care procedura
de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277.
(6) Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la
cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.
(7) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă
potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să
intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de
către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului
juridic fiscal.
FAZA JURISDICŢIONALĂ A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV FISCAL
Condiţii de admisibilitate a acţiunii directe în contenciosul administrativ:

- calitatea procesuală
- vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim
- existenţa unui act administrativ de autoritate sau a unui refuz nejustificat al
administraţiei publice
- provenienţa actului administrativ de la o autoritate administrativă sau de la altă
autoritate publică
- actul să nu fie exceptat de la controlul de legalitate pe calea contenciosului
administrativ
- actul să fie irevocabil, în cazul acţiunii în anulare promovată de organul emitent al
actului
- îndeplinirea procedurii administrative prealabile
- introducerea acţiunii la instanţa judecătorească în termenul legal.
ACŢIUNEA ÎN ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL – este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ şi de dispoziţiile C.pr.civ., care completează dispoziţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 prevede că „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la

care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa
judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii”, iar alin. (5) prevede că „În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen
de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru anularea actului .
La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277”.
Art. 281 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 prevede că: „Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la
cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor”.
Art. 281 alin. (7) prevede că: „În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei
prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată
că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal”.
INSTANŢA COMPETENTĂ MATERIAL – ART. 10 DIN LEGEA NR. 554/2004.
Litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în
fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai
mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică
specială nu se prevede altfel.
Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă
din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
- Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă
de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se
judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă
prin lege organică specială nu se prevede altfel.
INSTANŢA COMPETENTĂ TERITORIAL – ART. 10 DIN LEGEA NR. 554/2004
Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul
pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate
invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
TERMENUL PENTRU INTRODUCEREA ACŢIUNII – ART. 11 DIN LEGEA NR. 554/2004.
- Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea
pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare
a cererii;
OBS. Art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 prevede că „În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni
de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru
anularea actului administrativ fiscal (împotriva căruia s-a formulat contestația administrativă).
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în
soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
- Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni,
dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau de data luării la cunoştinţă.
- În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul de 6 luni curge
după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după
caz.
DOCUMENTELE NECESARE - ART. 12 DIN LEGEA NR. 554/2004
- Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după
caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale.
- În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la
dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum
şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era
obligatoriu.
- În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să
pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a
plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act.
CITAREA PĂRŢILOR, RELAŢII - ART. 13 DIN LEGEA NR. 554/2004
- La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este
atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza
emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
- În situaţia în care reclamant este un terţ, instanţa va cere autorităţii publice emitente să îi
comunice de urgenţă actul atacat împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui,
precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
- În mod corespunzător se procedează şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de
rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
- Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările cerute,
conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu de
amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere
nejustificată.
SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL PRIN ACŢIUNEA

PRINCIPALĂ ÎN ANULAREA ACESTUIA SAU PRINTR-O CERERE SEPARATĂ ULTERIOR
PROMOVĂRII ACŢIUNII ÎN ANULARE
– se aplică, în lipsa unor dispoziţii legale speciale, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, care
completează dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
- Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele
prevăzute la art. 14 (în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente) și prin acțiunea
principală în anularea acestuia, precum și printr-o cerere separată introdusă la instanța competentă până la
soluţionarea fondului acţiunii în anulare, condiționat de plata cauțiunii prevăzute de art. 278 C. pr. fisc.
În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ fiscal atacat până la soluţionarea
definitivă cauzei.
- Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului (în termen de 5
zile de comunicarea acestei hotărâri) nu suspendă executarea.
INTRODUCEREA ÎN CAUZĂ A FUNCŢIONARULUI - ART. 16 DIN LEGEA NR. 554/2004.
- Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul
de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata
unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite,
persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
- Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a
primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
INTRODUCEREA ÎN CAUZĂ A ALTOR SUBIECTE DE DREPT - ART. 16^1 DIN LEGEA NR.
554/2004

- Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale
interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi
a altor subiecte de drept.
JUDECAREA CERERILOR – ART. 17 DIN LEGEA NR. 554/2004
- Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în
completul stabilit de lege.

Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de
OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
- Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
SOLUŢIILE PE CARE LE POATE DA INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI
FISCAL – ART. 18 DIN LEGEA NR. 554/2004
- Instanţa, soluţionând cererea de chemare în judecată poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte,
actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt
înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
OBS. În cauzele de contencios administrativ fiscal, acţiune are, de regulă, cel puţin două capete de
cerere: 1) – unul care vizează anularea deciziei de soluţionare a contestaţie şi 2) - unul care vizează
anularea actului administrativ prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale.
- Instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au
stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
- În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi
morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

TERMENUL DE PRESCRIPŢIE PENTRU DESPĂGUBIRI - ART. 19 DIN LEGEA NR.
554/2004

- Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi
timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la
care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
- Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul

de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
- Cererile în despăgubiri se supun dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte
procedura de judecată şi taxele de timbru.
RECURSUL - ART. 20 DIN LEGEA NR. 554/2004

- Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile
de la comunicare.
- Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.
- În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în
fond.
Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata
s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la
dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă.
În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal
citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de
recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.
Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale
= Procedura prin care organele fiscale constrâng contribuabilii/plătitorii să-și îndeplinească

obligațiile fiscale stabilite prin titluri de creanțe fiscale ajunse la scadență.
Organele de executare silită = organele fiscale care administrează creanțele supuse recuperării pe cale
silită. Personalul acestora poarte denumirea de executori fiscali.
În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea,
atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută
în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se conexează şi se efectuează, potrivit
dispoziţiilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. În acest caz
competenţa aparţine organului fiscal care deţine creanţa fiscală mai mare (art. 220 alin. 13 C. pr. fisc.).
Executarea silită a creanţelor fiscale se efectueazăîn temeiul unui titlu executoriu.
În titlul executoriu se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă,
stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum
şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.
Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi
comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se
efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul
de plată prevăzut de lege.
Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la

comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este
însoţită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
În vederea realizării cu certitudine a creanțelor fiscale restante, înainte de a se porni efectiv
executarea silită, este posibilă punerea în aplicare a măsurilor asigurătorii, care pot îmbrăca
forma poprii asigurătorii și sechestrului asigurător.
Executarea silită a creanțelor fiscale cunoaște următoarele modalități :
- poprirea
- executarea silită a bunurilor mobile
- executarea silită a bunurilor imobile
- executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini
- executarea unui ansamblu de bunuri
CONTESTAŢIA LA EXECUTARE SILITĂ – ART. 260 – 262 C. PR. FISC.
Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea
prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe
refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă,
republicat, nu sunt aplicabile.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în
cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă
pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din
comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite
sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare silită de a îndeplini un
act de executare;
c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate
fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. Neintroducerea contestaţiei nu îl împiedică pe terț să
îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
La judecarea contestaţiei instanţa citează şi organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite
ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care
debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane.
Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau
îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de
executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate
dispune prin aceeaşi hotărâre să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din reţinerile
prin poprire.
În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silită, la despăgubiri pentru
pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el poate fi obligat şi la plata
unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat.

Dreptul Finanțelor Publice Suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Finanțelor Publice Suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

lat. Bulgo = sac sau pungă cu bani

APARIŢIA ŞI termenul de buget a fost introdus şi în Ţările Române prin Regulamentele

= actul de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului

ACT –CONDIŢIUNE DE NATURĂ ADMINISTRATIVĂ

DOCUMENT POLITIC, JURIDIC ŞI FINANCIAR

LEGEA BUGETARĂ ANUALĂ LEGE ORDINARĂ

DREPTUL BUGETAR = ansamblul normelor juridice care reglementează cuprinsul

principalele norme de drept bugetar se află înscrise în Constituţie

DREPTUL FISCAL = ansamblul normelor juridice care reglementează administrarea

PRINCIPIUL ANUALITĂŢII BUGETULUI

PRINCIPIUL UNITĂŢII BUGETULUI

PRINCIPIILE PRINCIPIUL UNIVERSALITĂŢII BUGETULUI DE STAT

DREPTULUI PRINCIPIUL ECHILIBRĂRII BUGETULUI DE STAT

PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII BUGETARE

PRINCIPIUL REALITĂŢII BUGETARE

PRINCIPIUL UNITĂŢII MONETARE

bugetele celor două Camere ale

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

CHELTUIELI PUBLICE - Modalităţi de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti bugetare,

venituri nefiscale = care nu rezultă din raporturi juridice fiscale vãrsãminte din veniturile instituţiilor publice sau din

cheltuielile bugetare acoperite din resursele financiare ale

cuprind cheltuielile extrabugetare acoperite din resursele

cheltuielile acoperite din fonduri cu destinaţie specială

finanţarea cheltuielilor se face în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau

constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti destinate cheltuielilor bugetare sunt supuse

CHELTUIELILE BUGETARE se împart, potrivit clasificaţiei economice, în:

CHELTUIELILE PENTRU INVESTIŢII

pe termen scurt, mediu sau lung

EXTERN BANCA MONDIALĂ, FMI

are caracter contractual

are caracter rambursabil

are avantaje: finanţează deficitul bugetului de stat

Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal

CALCUL Profitul impozabil = V. impozabile – Ch. deductibile – V. Neimpozabile + Ch. nedeductibile

COTA DE IMPOZITARE – 16%

CALCUL, DECLARARE ȘI PLATĂ = în sarcina contribuabililor, prin intermediul declarațiilor de impunere

COTA DE IMPOZITARE = 5% asupra dividentului brut plătit

CALCUL, DECLARARE, PLATĂ = se declară și se plătește la bugetul de stat de către contribuabili, pe

Obs. Dividendele reprezintă venituri neimpozabile la nivelul PJ plătitoare de impozit pe profit

Reprezentanțele = entități juridico-economice care îndeplinesc funcții de intermediere între

MICROÎNTREPRINDEREA = este o PJ română care îndeplinește următoarele condiții:

- PF nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul

- PF nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România.

Obiectul impozitării persoanelor fizice:

- Venituri din activități independente

V impozabil (net) = V brut – cheltuielile deductibile (aferente realizării venitului)

Contribuabilii au obligația depunerii declarației referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil.

V impozabil = Venitul din pensie – contribuția individuală de asigurări sociale de

- Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare

• Pentru aceste imobile, dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se

În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se

Impozitul se distribuie astfel:

- o cotă de 50% se face venit la bugetul de stat;

În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în

OPERAȚIUNILE IMPOZABILE: - operațiunile efectuate în România, dacă sunt îndeplinite cumulativ

1) operațiunile constituie o livrare de bunuri (= transferul dr. de proprietate asupra

2) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizate de o persoană impozabilă =

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

= evenimentul care generează obligația de plată a TVA se produce în momentul realizării

- 20% aplicată asupra bazei de impozitare (prețul obținut din livrarea

- 9 % - de ex. pentru livrarea de proteze medicale, produse ortopedice, medicamente,