Dreptul urbanismului -

concepte
DR. SILVESTRU RAMONA
Dezvoltare teritorială
sau urbanism?
CONCEPTE DIFERITE SAU SIMILARE / INTERSCHIMBABILE?
Dezvoltarea teritorială ... În Dubai
În San Francisco ...
În Istanbul
Sydney
Ce am putut observa în pozele anterioare?
- Organizare a utilizării teritoriului
- Viziuni, planuri
- Scale diferite
- Structura fizică și funcțiuni (utilizare)
 Si totuși ... ce înseamnă dezvoltare
teritorială?
Dezvoltare teritorială - La ce se referă ”teritorial” ?
 Fie integrare spațială a dezvoltării,
 fie dimensiune geografică a dezvoltării.

Dezvoltare teritorială înseamnă:

dezvoltare integrată multi-sector pe o anumită porțiune a teritoriului,
ghidată de o viziune spațială a unui viitor dorit și sprijinită de investiții
strategice în infrastructura fizică și managementul mediului.
 Nu se face referire expresă la nivelul teritorial (local, regional, național,
transnațional) și se aplică oricăruia dintre acestea.
SAU

 Termen generic pentru dezvoltarea unor anumite porțiuni de

teritorii (de obicei sub nivelul național).
 Acestea pot fi la nivel urban, metropolitan sau rural, dar și zonă de coastă,
montană, de frontieră – poate include atât dezvoltare locală (delimitată
teritorial la nivel de unitate administrativ-teritorială sau chiar parte a unei
astfel de unități), cât și dezvoltare regională.
Sursa: Romeo, L. 2015. What is territorial development? GREAT insights Magazine, Volume 4,
Issue 4. June/July 2015.
 Abordarea teritorială a dezvoltării locale: o strategie
națională pentru a promova dezvoltare teritorială

Sursa: Romeo, L. 2015. What is territorial development? GREAT insights Magazine, Volume 4, Issue 4. June/July 2015.
Amenajarea spaţială, amenajarea teritoriului
şi urbanismul înseamnă același lucru?
Planificarea spațială are semnificaţii diferite în ţări diferite, iar planificatorii de diferite
naţionalităţi utilizează adesea un jargon propriu pentru a descrie aceleaşi lucruri. În unele ţări,
amenajarea spaţială, amenajarea teritoriului şi urbanismul înseamnă acelaşi lucru, în timp ce în
altele au înţelesuri complet diferite.
 în Franţa, aménagement du territoire se concentrează pe planificarea la scară largă la nivel
regional şi naţional.
 în Olanda, termenul ruimtelijke ordering se referă la gestionarea resurselor insuficiente de
teren
 În SUA, planning este în mare parte asociat cu planificarea spaţiului urban, iar territorial
development se concentrează pe planificarea pe scară largă (regională, naţională).
 În Slovenia, spatial planning se referă în primul rând la zonificare.
Concepte utilizate în dezvoltare teritorială: amenajarea
teritoriului (engl. spatial planning - fr. aménagement du
territoire)
Amenajarea teritoriului este o activitate globală, funcţională, prospectivă, democratică care are ca
scop de bază armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi
culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor
zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre
acestea şi care se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii
şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. (Legea nr. 350 /2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul)
Amenajarea teritoriului este „expresie geografică politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice
ale societăţii“, fiind în acelaşi timp „o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o politică
dezvoltată ca o abordare interdisciplinară şi atotcuprinzătoare îndreptată către o dezvoltare regională
echilibrată şi către organizarea fizică a spaţiului în conformitate cu o strategie generală“. (Consiliul
Europei - Carta Europeană a Amenajării Teritoriului, adoptată în 1983 la Torremolinos – Spania)
Ansamblul acţiunilor de pregătire a unui teritoriu prin executarea unor lucrări de echipare, asanare,
nivelare, plantare sau defrişare, etc. pentru a-l face corespunzător unor destinaţii şi funcţiuni stabilite
prin studiile de sistematizare a teritoriului respectiv. (Erdeli, G., – Dicţionar de geografie umană, Ed.
Corint 1999)
Sursa: http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/prezentare/Glosar_AMTRANS.pdf
Amenajarea teritoriului (cont)
Definiție de lucru a Comisiei Europene - amenajarea teritoriului se referă la „metodele utilizate
pe scară largă în sectorul public pentru a influenţa distribuţia viitoare de activităţi în teritoriu“. În
plus, amenajarea teritoriului se realizează în scopul „creării unei organizări teritoriale mai
raţionale a utilizării terenurilor şi a conexiunilor dintre aceste utilizări, pentru a echilibra nevoia
de dezvoltare cu nevoia de protejare a mediului şi de realizare a obiectivelor sociale şi
economice“. (Compendiu al amenajării teritoriului la nivel european, 1997)
„amenajarea teritoriului ia în considerare interacţiunea dintre sectoare diferite în conformitate
cu diferitele unităţi teritoriale naţionale, regionale şi locale, de-a lungul unei game largi de
sectoare care se adresează diverselor tipuri de probleme economice, sociale şi de mediu“
(OCDE, Către un nou rol al amenajării teritoriului. Editura OCDE , 2001) – contează coordonarea
Rolul cheie al amenajării teritoriului este de a „promova un aranjament mai raţional de activităţi
şi de a reconcilia obiective strategice aflate în competiție“. (Naţiunile Unite. 2008. Amenajarea
teritoriului: Instrumentul cheie pentru dezvoltare şi guvernare eficientă cu referire specială la
ţările în tranziţie. New York şi Geneva)
Dezvoltare teritorială în România ...
Autoritate publică responsabilă de politica de dezvoltare teritorială: Ministerul Dezvoltării Regionale,
Administrației Publice și Fondurilor Europene
Cum este abordată dezvoltarea teritorială în România?
Dezvoltarea teritorială este văzută ca procesul de transformare a geografiei teritoriilor locuite:
- elemente fizice: infrastructura, peisaj, orașe, dar și
- structura teritorială și distribuția geografică a populației și activităților umane.
Dezvoltarea teritorială este un concept comprehensiv folosit, de asemenea, ca obiectiv al politicilor
publice: nu se urmareste numai cresterea economică în regiunile respective, ci și durabilitatea, cu
aspectele sale economice, sociale, de mediu și culturale.
În actualul context european caracterizat de rate de creștere scăzute și dezechilibre regionale
accentuate, dezvoltarea teritorială a devenit o prioritate generală în vederea îmbunătățirii serviciilor
și gradului de ocupare și în vederea reducerii dezechilibrelor teritoriale.
Sursa: http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/prezentare-generala-a-domeniului
Dreptul urbanismului
Iar dreptul urbanismului presupune
-…
-…
Cadrul legal privind amenajarea teritoriului în România
Activitatea de amenajare a teritoriului este reglementată în prezent în România de Legea nr. 350/
2001 privind urbanismul şi amenajarea teritoriului (2001) care specifică următoarele:
Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a
politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, stabilite la nivel național și local pentru
asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării, urmărindu-se creșterea coeziunii și
eficienței relațiilor economice și sociale dintre acestea.
Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt:
dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor cu respectarea specificului acestora,
 îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane,
gestionarea responsabilă a resurselor umane și protecția mediului,
utilizarea rațională a teritoriului.
Planul de amenajare a teritoriului național are caracter director și reprezintă sinteza programelor
strategice sectoriale pe termen mediu și lung pentru întregul teritoriu al țării , planul de amenajare a
teritoriului național este compus din secțiuni specializate.
Unități administrativ teritoriale în
România
Conform Constituției României (art. 3(3)),
teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, în:
- comune,
- oraşe şi
- judeţe.
În condiţiile legii, unele oraşe sunt
declarate municipii.
Regiunile (NUTS2) sunt regiuni de
dezvoltare, nu unități administrativ-
teritoriale (v. art. 5 din Legea dezvoltării
regionale nr. 315/2004, actualizată)
 PE

DATA

VIITOARE
Iar din perspectivă de
politici publice, în
context european
 Abordare din perspectiva politicilor publice
– context de la nivel european, pe scurt
STRATEGIA EUROPA 2020
Strategia Europa 2020 ”accentuează creșterea
inteligentă, durabilă și inclusivă ca o modalitate
de a depăși slăbiciunile structurale din
economia Europei, de a îmbunătăți
competitivitatea și productivitatea sa și de a
susține economia socială”;
Este o strategie economică stabilită pentru o
perioadă de 10 ani, adoptată de Consiliul
Europei în 2010.
Avantajul acestui document de politică publică
rezultă din faptul că include indicatori pentru
măsurarea gradului de atingere a obiectivelor,
implicit măsurarea posibilului succes al
respectivei politici publice de la nivel european,
părând să includă din lecțiile învățate din
criticile la adresa politicii de coeziune.
POLITICA DE COEZIUNE
Politica regională a Uniunii Europene este o politică de investiții care
”urmărește să reducă disparitățile economice, sociale și teritoriale
semnificative care încă există între regiunile din Europa”, susținând crearea
de locuri de muncă, competitivitatea, creșterea economică, nivelul de trai și
dezvoltarea durabilă.
Ca politică de coeziune, include de asemenea solidaritatea din cadrul Uniunii
Europene cu țările și regiunile mai puțin dezvoltate, investițiile fiind centrate
înspre zone și sectoare în care pot contribui cel mai mult, din perspectiva
politicii de coeziune.
Această politică contribuie la implementarea strategiei Europa 2020.
În cadrul politicii de coeziune, care a fost centrată inițial pe dezvoltarea
regională, în timp au fost incluse obiective mai largi, ducând în timp la o
acoperire mult prea largă, atotcuprinzătoare, cu limitări semnificative din
acest motiv în ceea ce privește măsurarea impactului (Begg, 2010).
Criza economică din 2008, dezvoltarea strategiei Europa 2020, și conținutul
mai multor rapoarte de evaluare, precum și eforturile programatice pentru
perioada 2014-2020 au mai nuanțat această abordare, îndreptând această
politică spre o politică reformată, care este principala politică de investiții
pentru creștere și locuri de muncă.
Modificare a paradigmei în politicile de
dezvoltare regională - OECD
OECD (2010) a identificat o modificare a paradigmei în politicile de dezvoltare regională în ultimii ani
datorită eşecurilor politicilor regionale, rezultând în nouă paradigmă a politicilor regionale (vezi tabel
1.2), prin care se urmăreşte ajutarea tuturor regiunilor, fie ele bogate sau sărace, pentru a maximiza
propriile avantaje comparative. Politicile regionale au trecut de la subvenţiile pe termen scurt la o serie
de politici de dezvoltare pe termen lung menite să crească competitivitatea regională. Aceasta poate fi
caracterizată după cum urmează:
O strategie de dezvoltare care acoperă o serie de factori direcţi şi indirecţi care afectează performanţa
firmelor locale;
O centrare mai puternică asupra avantajelor endogene în detrimentul investiţiilor şi transferurilor
exogene;
Accent pe oportunităţi, nu pe dezavantaje;
Abordare colectivă a guvernării care implică autorităţile guvernamentale naţionale, regionale şi locale
împreună cu alţi factori interesaţi, cu guvernul central mai puţin dominant.
Schimbare de paradigmă în politicile de
dezvoltare regională (OECD, 2010)
Paradigma veche Paradigma nouă
Recunoaşterea Disparităţi regionale cu privire la venituri, Lipsa competitivităţii regionale, potenţial
problemei infrastructură şi rata de angajare regional subutilizat
Obiective Echitate prin dezvoltare regională Competitivitate şi echitate
echilibrată
Cadrul general al Compensare temporară pentru dezavantaje Captarea potenţialului regional subutilizat
politicilor legate de amplasare pentru regiunile care prin programare la nivel regional
sunt mai puţin dezvoltate (Reactiv la (proactiv faţă de potenţial)
probleme)
- Acoperire Abordare sectorială cu număr limitat de Politici de dezvoltare integrate şi
tematică sectoare comprehensive cu acoperire mai largă
- Orientare Vizează regiunile mai puţin dezvoltate Centrată pe toate regiunile
spaţială
- Unitatea de Zone administrative Zone funcţionale
intervenţie a
politicii publice
Schimbare de paradigmă în politicile de
dezvoltare regională (OECD, 2010) – cont.
Paradigma veche Paradigma nouă
Cadrul general al Abordare de tip „o măsură se aplică tuturor” Abordare specifică în funcţie de context
politicilor (abordare bazată pe amplasare / loc)
- Abordare
- Centrare Investiţii şi transferuri exogene Valori şi cunoştinţe locale endogene
- Dimensiunea de Pe termen scurt Pe termen lung
timp

Instrumente Subvenţii şi ajutor de stat (adesea pentru Investiţii mixte pentru capital soft şi hard
companii individuale) (mediu de afaceri, piaţa forţei de muncă,
infrastructură)
Actori Guvernul central Diferite niveluri ale administraţiei publice,
diferiţi factori interesaţi (publici, privaţi, ONG-
uri)
Dezvoltarea locală plasată sub
responsabilitatea comunității
Instrument propus de Comisia Europeană pentru perioada programatică 2014-2020, find utilizat
pentru alocarea unor fonduri din Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020.
Vizează zone subregionale
Presupune o abordare multisectorială, cu accent pus pe teritoriu și pe elaborarea și
implementarea unor strategii de dezvoltare locală.
Comunitățile au posibilitatea de a modela în mod direct și de a-și asuma procesul de dezvoltare
locală.
Procesul este cu adevărat inclusiv, plasat sub responsabilitatea comunității, transparent și axat
pe schimburi de experiență și învățare din bune practici.
De ce este importantă amenajarea teritoriului? Funcții
cheie ale amenajării teritoriului

 Asigură o strategie pe termen lung sau mediu pentru teritoriile care urmăresc obiective
comune şi care încorporează perspective diferite ale politicilor sectoriale;
 Se ocupă de utilizarea terenului şi dezvoltarea fizică, ca sector distinct al activităţii
guvernamentale alături de transport, agricultură, mediu etc.
 Planifică politicile sectoriale în funcţie de scara teritorială.
(Sursa: OECD. 2001. Către un nou rol pentru planificarea spațială. Editura OECD)
De ce este importantă amenajarea teritoriului?
Ajută la transformarea dezvoltării într-un proces inteligent - Amenajarea teritoriului /
planificarea spațială (spatial planning) nu este folosită doar pentru a răspunde ineficienţelor
pieței, ci şi pentru a răspunde ineficienţelor din sectorul public, în special în ceea ce priveşte
coordonarea dezvoltării obiectivelor şi resurselor strategice. (Banca Mondială, 2014)
Rolul strategic trebuie subliniat în mod special, la toate nivelurile la care este aplicat.
- De exemplu, la nivel naţional, amenajarea teritorială strategică poate susţine distribuţia
eficientă a infrastructurii şi a activităţilor economice şi poate rezolva decalajele de bunăstare
socială la nivel regional.
- La nivel regional, amenajarea teritorială poate fi folosită ca instrument cheie pentru orientarea
iniţiativelor de dezvoltare.
- La nivel local, urbanismul poate fi folosit pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele urbane,
pentru a încuraja dezvoltarea durabilă şi pentru a ajuta la reducerea ineficienţelor negative de
piaţă. La această scară, schimbările de natură spațială apar cel mai des.
De ce este importantă amenajarea
teritoriului?
Amenajarea teritoriului / lanificarea spațială poate încuraja dezvoltarea şi poate ajuta la reducerea
ineficienţelor pieței.
- instrumentele de planificare spațială pot ajuta la plasarea în spațiu a proiectelor mari de
infrastructură, precum şi ordinea în care trebuie să se dezvolte această infrastructură pentru a
permite un impact maxim.
- La nivel urban, practicile de zonare inteligentă pot antrena elaborarea de practici de dezvoltare
urbană densă şi compactă, care, la rândul lor, pot îmbunătăţi competitivitatea oraşului.
- În mod similar, aplicarea clară şi corectă a standardelor în construcţii poate ajuta la menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii unui oraş, ceea ce va acţiona ca un magnet pentru oameni şi capitaluri şi
va ajuta la antrenarea dezvoltării urbane durabile.
- Reglementările clare şi flexibile în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor pot asigura protejarea
corespunzătoare a patrimoniului cultural şi natural al unei ţări.
◦ Reglementările de urbanism au de asemenea o componentă socială puternică, asigurându-se, de exemplu, că
zone industriale poluante nu sunt localizate în apropierea zonelor populate şi ajutând la organizarea reţelelor
de transport public pentru a aduce oportunităţile mai aproape de persoanele în nevoie.
De ce este importantă amenajarea
teritoriului?
Din punctul de vedere al coordonării, planificarea spațială poate amplifica eficienţa şi
eficacitatea guvernării.
- De exemplu, realizarea unui nou sistem de gestionare a deşeurilor solide (cu gropi de gunoi,
staţii de transfer şi infrastructură de acces) trebuie coordonată în teritoriu cu noile proiecte de
infrastructură propuse. Astfel, amplasarea în teritoriu a gropilor de gunoi şi a staţiilor de transfer
se va putea face în aşa fel încât să beneficieze la maximum de noua infrastructură – şi anume, să
permită colectarea deşeurilor şi transportul să se efectueze pe rutele cele mai scurte şi mai
eficiente (de exemplu, cele de joasă altitudine), cu cel mai mic consum de combustibil şi să
beneficieze la maximum de economiile de scară (de exemplu, amplasarea gropii de gunoi în
apropierea locului în care se produc cele mai multe deşeuri).
Corecta coordonare în teritoriu în acest domeniu va permite ca funcţionarea unei societăţi din
domeniul colectării deşeurilor să poată deveni mai profitabilă, serviciile de colectare a deşeurilor
să poată fi furnizate populaţiei la preţuri mai mici şi poluarea mediului să fie redusă (de
exemplu, prin scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră de la camioanele de gunoi).
De ce este importantă amenajarea
teritoriului?
Coordonarea teritorială trebuie realizată nu numai pentru noile proiecte de investiţii, dar şi
pentru lucrările de reabilitare propuse. De exemplu, reabilitarea reţelei de alimentare cu apă şi
a celei de canalizare a unui oraş trebuie coordonată atent cu planurile de reabilitare a
infrastructurii stradale a oraşului.
◦ Aproape orice ţară în curs de dezvoltare a fost martora unei situaţii în care un drum proaspăt finalizat a
trebuit decopertat din nou pentru a permite lucrări la conductele de apă de dedesubt, lucru care a dus
la o risipă semnificativă de resurse.
De ce nu am vrea să facem planificare
spațială?
- Pentru o entitate publică, coordonarea noilor investiţii în teritoriu reprezintă o activitate
suplimentară pe care, de cele mai multe ori, nu doresc să o facă.
- Pentru o entitate privată (persoană sau firmă), reglementările de planificare spațială sunt
văzute ca o restricţie suplimentară care se adaugă restricţiilor publice deja existente.
Astfel, de cele mai multe ori, entităţile publice şi private consideră planificarea spațială drept un
obstacol în calea dezvoltării.
Sursa: Banca Mondială (2014), Creșterea capacității de planificare spațială