Drept administrativ

PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTELE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1. NOŢIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

STRICTO SENSU = actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. (art.
2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004).

LATO SENSU: = orice act juridic emanat de la autorităţile publice, în calitatea lor de
deţinătoare ale puterii publice.

Sunt asmilate actelor administrative (potrivit art. 2 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 554/2004):

- contractele administrative

- refuzul nejustificat expres sau tacit al autorităţilor publice de a rezolva

cererile particularilor.
 2. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

ACTE JURIDICE UNILATERALE:

- ACTELE ADMINISTRATIVE UNILATERALE (DE AUTORITATE)

- INDIVIDUALE

- NORMATIVE

- ACTELE UNILATERALE DE DREPT COMUN

ACTE JURIDICE BILATERALE (DE GESTIUNE):

- CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

- CONTRACTELE DE DREPT COMUN

 CAPITOLUL II. ACTELE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

1. Definiţie şi trăsături caracteristice

DEFINIŢIE = manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, făcută în scopul de a

produce efecte juridice (adică de a da naştere la drepturi şi obligaţii), în temeiul puterii
publice.

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ACTULUI ADMINISTRATIV DE AUTORITATE

- este o manifestare unilaterală de voinţă

- este emis în temeiul şi pentru realizarea puterii publice

- este obligatoriu
- se bucură de prezumţia de legalitate
- de regulă, este executoriu prin el însuşi

- este emis pe baza legii şi pentru organizarea executării şi executarea în concret a

legilor şi a celorlalte acte normative

- este supus unui regim juridic special, de drept administrativ, ceea ce înseamnă
că există reguli speciale privind forma, procedura de emitere, condiţiile
de valabilitate şi controlul acestora.
 2. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

I. După întinderea efectelor juridice pe care le produc:

acte administrative NORMATIVE = cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu,

formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr
nederminat de cazuri şi de persoane.

acte administrative INDIVIDUALE = cuprind reglementări concrete, care produc efecte juridice (drepturi şi
obligaţii) în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane
dinainte determinate.

- acte administrative prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii

determinate pentru subiectul sau subiectele cărora li se adresează.

- acte administrative prin care se conferă un statut personal

- acte administrative prin care se aplică constrângerea administrativă.

- acte administrative jurisdicţionale

II. În funcţie de organul de la care emană, actele administrative de autoritate se clasifică în:

- acte emise de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;

- acte emise de alte organe ale statului;

- acte emise în baza unei împuterniciri exprese a legii de către anumite organisme
private care desfăşoară o activitate de interes public
 3. CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

- Să fie emise de organul competent şi în limitele competenţei lui ;

- să fie emis cu respectarea formei prevăzute de lege ;

- să fie emis cu respectarea formalităţilor procedurale prevăzute de lege ;

AVIZE = opinii (păreri) pe care un organ administrativ le solicită altui organ administrativ în
vederea luării unei decizii în cunoştinţă de cauză.

facultative = nici solicitarea lor şi nici respectarea lor nu este obligatorie.

ANTERIOARE
consultative = solicitarea lor este obligatorie, dar respectarea lor nu este obligatorie.

conforme = atât solicitarea, cât şi respectarea lor sunt obligatorii.

ACORDUL = consimţământul pe care un organ administrativ sau un particular îl dă altui organ

administrativ pentru a emite un act administrativ.

ACORDUL + ACTUL ADMINISTRATIV ACT ADMINISTRATIV COMPLEX

ACT ADMINISTRATIV EMIS ÎN COMUN

 CVORUMUL = numărul de membri din totalul membrilor organului colegial care trebuie să fie prezenţi pentru
ca şedinţele de lcuru ale acestuia să fie valabile.

MAJORITATEA NECESARĂ = numărul de voturi necesar pentru ca hotărârea să

fie valabil adoptată.

SIMPLĂ = majoritatea membrilor prezenţi ai

organului colegial carea votat
pentru adoptarea unui act administrativ.

ABSOLUTĂ = majoritatea din totalul membrilor organului

colegial care a votat pentru adoptarea unui act administrativ.
CONCOMITENTE:
CALIFICATĂ = reprezintă o majoritate de 2/3 sau 3/4 din totalul
membrilor organului colegial care a votat pentru adoptarea
unui hotărâri.

MOTIVAREA = obligaţia autorităţii publice emitente de a expune, într-un stil explicativ şi clar,
motivele de fapt şi de drept care au determinat emiterea (adoptarea)
actului administrativ.

SEMNAREA = este operaţiunea prin care se certifică emiterea sau adoptarea unui act administrativ.

CONTRASEMNAREA = operaţiunea prin care un alt organ administrativ sau o structură din interiorul acestuia îşi
pune semnătura pe actul administrativ, după semnătura organului emitent,
în semn de confirmare a legalităţii şi de asumare a executării actului
administrativ
 COMUNICAREA = operaţiunea prin care un act administrativ individual este adus la cunoştinţa celui interesat.
= este o condiţie esenţială pentru ca actul administrativ individual să poate produce
efecte juridice.

PUBLICAREA = operaţiunea prin care un act administrativ normativ este adus la cunoştinţa cetăeţenilor.
= este o condiţie esenţială pentru ca actul administrativ normativ să poată produce efecte juridice.

APROBAREA propriu-zisă = manifestarea de voinţă a unui organ superior

prin care acesta se declară de acord cu un act
emis deja de un organ inferior.
= lipsa acesteia atrage nulitatea actului administrativ.

POSTERIOARE:
aprobarea substitutivă = aprobarea pe care un organ superior o dă unui act emis de
un organ inferior într-un domeniu ce ţine de competenţa organului superior.
ACTUL APROBAT + APROBAREA = ACT COMPLEX

aprobarea improprie = aprobarea unor cereri sau propuneri adresate unor organe ale
administraţiei publice.

1. = operaţiunea prin care un organ administrativ aduce la cunoştinţa celui interesat că înţelege să-şi
menţină un act administrativ emis anterior.

2. = actul administrativ prin care un organ administrativ acoperă un viciu de nelegalitate al propriului
act emis anterior ori al unui act emis de un organ administrativ inferior.
CONFIRMAREA:

3. = operaţiunea prin care un organ administrativ ierarhic superior aprobă un act emis anterior pentru
ca acesta să poată fi pus în executare.
- să fie conform cu conţinutul legii = actul administrativ trebuie să nu contravină ipotezei, dispoziţiei şi sancţiunii
normelor juridice.
= să nu contravină legilor (constituţionale, organice, ordinare), actelor administrative normative cu
forţă juridică superioară, reglementărilor comunitare, tratatelor internaţionale şi
principiilor de drept.

PRINCIPIUL LEGALITĂŢII ACTELOR ADMINISTRATIVE

- să fie conform cu scopul legii sau cu interesul public = actul administrativ trebuie să satisfacă cât mai bine
nevoile comunitare.

în acest sens, autorităţile publice beneficiază de un

DREPT DE APRECIERE = posbilitatea autorităţilor publice de a alege
din două sau mai multe variante posibile pe cea
care este cea mai eficace şi care serveşte cel mai
bine interesul public.

EXCES DE PUTERE = exercitarea dreptului de apreciere de către

autorităţile publice prin încălcarea competenţei
lor sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor.
= atrage nulitatea actului administrativ.
 4. EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

Efecte juridice = drepturile + obligaţiile care iau naştere, se modifică sau încetează prin intermediul actelor administrative de
autoritate.

1. MOMENTUL DE LA CARE ACTELE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE PRODUC EFECTE JURIDICE:

REGULA :

- pentru emitent – de la data emiterii sau adoptării actului

de la momentul PUBLICĂRII actului

– în cazul actelor administrative normative

- pentru destinatari -
de la momentul COMUNICĂRII actului –
în cazul actelor administrative individuale

PRIN EXCEPŢIE, există acte administrative de autoritate care încep să producă efecte juridice de la altă dată
decât data comunicării sau publicării lor.

- acte administrative care prevăd în cuprinsul lor o dată ulterioară pentru intrarea lor în vigoare

- actele de revocare sau de anulare a unor acte administrative

de autoritate individuale

- acte administrative individuale cu caracter retroactiv - acte administrative jurisdicţionale

(acte declarative sau recognitive)
- acte normative care cuprind dispoziţii
contravenţionale mai favorabile

- acte administrative normative interpretative

-
 2. ÎNCETAREA EFECTELOR JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE :

- determină încetarea temporară a efectelor juridice ale actelor administrative

individuale şi normative

- poate viza întregul act administrativ sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.

- intervine dacă există dubii (îndoieli) cu privie la oportunitatea sau legalitatea

acestora
SUSPENDAREA
- poate fi dispusă de organul emitent al actului sau de organul ierarhic superior

- poate fi dispusă de instanţa de judecată în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea

nr. 554/2004

- poate interveni de drept (ope legis)

- are ca şi consecinţă ori repunerea în vigoare a actului suspendat, ori

revocarea sau anularea acestuia
 - determină încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrative individuale (=
RETRACTARE) şi normative ( = ABROGARE)

- intervine dacă există certitudinea că actul este nelegal sau inoportun

- poate fi dispusă de organul administrativ emitent al actului = RETRACTARE

- poate fi dispusă şi de organul ierarhic superior emitentului actului, dar numai în cazul
actelor administrative individuale şi numai pentru motive de inoportunitate

- poate privi actul administrativ în integralitatea lui sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.

REVOCAREA

- revocarea unui act administrativ normativ ( = abrogare) produce efecte numai pentru
viitor, chiar dacă intervine pentru motive de nelegalitate sau inoportunitate.

- pentru motive de nelegalitate produce efecte

retroactive (ex tunc), restabilindu-se situaţia
anterioară ca şi cum actul nu ar fi existat niciodată.
- revocarea unui
act administrativ individual

- pentru motive de inoportunitate produce efecte

pentru viitor (ex nunc), toate efectele juridice
produse rămânând valabile.

.
 Actele administrative normative pot fi revocate oricând (art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 554/2004), DAR unele
acte administrative individuale devin IREVOCABILE

- actele administrative jurisdicţionale

- actele administrative pe baza cărora au luat naştere la raporturi juridice civile şi de muncă

- actele administrative care au dat naştere la drepturi subiective

- actele administrative atributive de statut personal

- actele administrative care au fost realizate material

- actele administrative de sancţionare contravenţională

 - determină încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrative
individuale sau normative

- intervine dacă există certitudinea ilegalităţii actului

- poate privi întregul act sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.
ANULAREA
- poate fi dispusă de organul administrativ ierarhic superior emitentului (dacă
actul nu a produs efecte juridice) sau de către instanţa de judecată
(cu excepţia cazurilor în care actul administrativ este exceptat de la
controlul de legalitate al instanţelor de judecată).

- anularea unui act administrativ normativ produce efecte numai pentru

viitor.

- anularea unui act administrativ individual produce efecte retroactive.

 Capitolul III. ACTELE ADMINISTRATIVE DE GESTIUNE

1. Noţiune, clasificare, trăsături

DEFINIŢIE: = acte juridice pe care autorităţile administraţiei publice le încheie cu persoane fizice sau juridice, prin acordul
de voinţă al părţilor, în regim de drept public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şi
organizarea de servicii publice în vederea satisfacerii unor interese generale;

CLASIFICARE:

- acte de gestiune publică (contracte administrative)

= încheiate de administraţie în calitatea ei de depozitar al puterii publice şi pentru
satisfacerea intereselor publice;
= au ca obiect bunuri din domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;
= sunt supuse unui regim juridic special, de drept public.

- acte de gestiune privată (contracte de drept comun)

= au ca obiect bunuri din domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;
= sunt supuse preponderent normelor juridice de drept privat.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- de regulă, sunt acte bilaterale sau multilaterale, dintre care cel puţin o parte este o autoritate a
administraţiei publice;

- au ca obiect organizarea de servicii publice, efectuarea de lucrări publice şi valorificarea bunurilor

proprietate privată şi publică;

- scopul încheierii lor îl reprezintă satisfacerea interesului general.

 2. CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

DEFINIŢIE =

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

- sunt acte juridice solemne

- au caracter intuitu personae
- autoritatea publică contractantă are o poziţie juridică superioară faţă de particularul cocontractant.

= particularul are obligaţia de a accepta anumite clauze reglementare (pe care nu le poate negocia)
stabilite prin caietul de sarcini, în baza legii. -----din acest punct de vedere, contractele
administrative se aseamănă cu contractele de adeziune.
= dacă interesul public o cere, autoritatea administraţiei publice poate denunţa unilateral contractul,
fără a recurge la justiţie;

- au ca obiect prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice, achiziţionarea unor bunuri publice,
exploatarea unui bun din domeniul public.

- scopul încheierii lor îl reprezintă satisfacerea interesului general ;

- autoritatea administraţiei publice nu poate ceda drepturile sau obligaţiile sale decât altei autorităţi a
administraţiei publice, în condiţiile legii, iar particularul nu le poate ceda altei persoane decât cu
aprobarea autorităţii administraţiei publice.
PRINCIPALELE TIPURI DE CONTRACTE ADMINISTRATIVE:

- contractul de concesiune

- contractul de furnizare de produse

- contractul de achiziţii publice - contractul de lucări publice

- contractul de servicii

- contractul de concesiune de lucrări publice

- contractul de concesiune de servicii publice

- contractul de împrumut public

- contractul de grant.
3. Procedura încheierii contractelor administrative şi condiţiile de valabilitate ale acestora

Contractele administrative se încheie în mod valabil cu respectarea următoarelor condiţii :

- autoritatea competentă să aprobe, în prealabil, încheierea contractelor administrative

- autoritatea competentă să elaboreze şi să aprobe caietul de sarcini (partea reglementară

şi cea mai importantă a contractelor administrative, care stabileşte condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească ofertanţii în vederea atribuirii contractului,
precum şi sancţiunile aplicabile în cazul neexecutării obligaţiilor contractuale).
Clauzele din caietul de sarcini nu pot fi negociate cu particularii interesaţi de încheierea
contractului administrativ.

- deschisă
- administraţia publică să organizeze o licitaţie
- restrânsă

- părţile contractului să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de art. 948 Cod civil
(capacitate, consimţământ, obiect, cauză)

- să existe acord de voinţă între părţile contractului cu privire la partea convenţională a

acestuia (care cuprinde clauzele contractuale negociate de părţi, cum ar fi
redevenţa)
 3. EFECTELE CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

= drepturile + obligaţiile care iau naştere, se modifică sau se sting prin contractul administrativ.

- asigurarea continuităţii serviciului public, executarea unor lucrări

publice, achiziţionarea unor bunuri publice, exploatarea unui
bun din domeniul public
Principalele obligaţii ale
particularului contractant pot consta în: - plata redevenţei

- restituirea bunurilor concesionate libere de orice sarcini la expirarea

contractului.

- asigurarea condiţiilor necesare executării contractului

Principalele obligaţii ale
autorităţii contractante pot consta în: - plata preţului convenit.
 4. ÎNCETAREA EFECTELOR CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE:

- prin executarea obligaţiilor contractuale.

- prin expirarea termenului pentru care au fost încheiate
- prin denunţare unilaterală a contractului de către administraţia publică

- intervine numai atunci când există motive obiective de interesul public

- interveni pentru motive neimputabile particularului contractant.
- impune autorităţii publice obligaţia de a-l despăgubi pe particularul cocontractant.

- prin rezilierea unilaterală a contractului de către administraţia publică (dacă s-a stipulat o astfel de clauză în contract)

- în situaţia în care particularul cocontractant nu îşi execută obligaţiile contractuale ori şi le execută
în mod necorespunzător.
- particularul cocontractant în culpă va fi obligat la plata de despăgubiri.
- împotriva hotărârii de reziliere unilaterală a contractului, particularul cocontractant se poate adresa
instanţei de contencios administrativ pentru a solicita anularea acesteia.

- prin rezilierea judiciară a contractului, la cererea particularului cocontractant ori la cererea administraţiei publice

- în cazul în care una din părţile contractante nu îşi execută obligaţiile contractuale sau le execută
necorespunzător.
- partea contractantă în culpă va fi obligată la plata de despăgubiri.
- se dispune de instanţa de contencios administrativ, dar numai după ce părţile contractante urmează
o procedura prealabilă de conciliere, cu scopul de a ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă.

- prin renunţarea particularului cocontractant

- în caz de forţă majoră şi în alte situaţii obiective care fac imposbilă executarea contractului ori
care au ca efect ruperea echilibrului financiar al contractului în dauna particularului.
- particularul nu va fi obligat la plata de despăgubiri.
 Cap. IV. Examen special asupra unor contracte administrative

1. Contractul de concesiune de bunuri publice

1. Noţiunea şi trăsăturile contractelor de concesiune

DEFINIŢIE: = acel contract, încheiat în formă scrisă, prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite,
pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea
sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe. (art. 1 alin. 2
din OUG nr. 54/2006)

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- este încheiat în forma scrisă ad validitatem;

- este un contract sinalagmatic (bilateral);

- este un contract cu titlu oneros;

- este un contract comutativ;

- este un contract cu executare succesivă;

- are caracter intuitu personae;

- una dintre părţi este întotdeauna o autoritate publică;

- are o durată determinată, de cel mult 49 de ani, care se stabileşte de către concedent pe
baza studiului de oportunitate.
 - exploatarea bunurilor publice ale statului şi unităţilor
administrativ-teritoriale de către concesionar
2. Obiectul contractului de concesiune: - dublu:

- plata redevenţei de către concesionar

- bunul public (ce urmează a fi exploatat) să existe la momentul încheierii

contractului
CONDIŢII: - bunul public să fie determinat în individualitatea sa
- redevenţa (suma de bani pe care o plăteşte concesionarul) trebuie să fie
determinată sau determinabilă (prin stanilirea unui procent din
profitul realizat de concesionar).

- statul prin ministerele sau alte organe de specialitate

ale administraţiei publice centrale
- CONCEDENTUL:
- judeţul, oraşul, comuna prin consiliile judeţene,
consiliile locale, Consiliul General al
municipiului Bucureşti sau instituţiile publice
de interes local
3. Părţile contractului de concesiune:

- CONCESIONARUL : orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.

4. Condiţii procedurale prealabile încheierii contractului de concesiune

Iniţierea procedurii de concesionare – etape:

- existenţa unei iniţiative de concesionare din partea autorităţii publice sau a unei propuneri de concesionare din partea oricărei
persoane interesate.

- întocmirea şi aprobarea unui studiu de oportunitate de către autoritatea administrativă.

- aprobarea încheierii contractului de concesiune (prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a consiliului local ori a
Consiliului General al municipiului Bucureşti, după caz)

- întocmirea caietului de sarcini de către concedent.

- întocmirea şi aprobarea documentaţiei de atribuire.

- publicarea anunţului de participare la licitaţie ( în Monitorul oficial al României, partea a IV-a, într-un cotidian de circuşaţie
naţională şi într-unul de circulaţie locală) cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

- depunerea ofertelor de către particularii interesaţi, la sediul concedentului sau la locul prevăzut în anunţul de participare la licitaţie.

- primirea ofertelor de către comisia de evaluare, care întocmeşte un proces-verbal în care menţionează ofertele valabile şi ofertele
excluse de la procedura de atribuire.

- evaluarea ofertelor de către comisia de evaluare şi desemnarea adjudecatarului pe baza criteriilor de atribuire
menţionate în documentaţia de atribuire. De regulă, criteriul cu ponderea cea mai mare în atribuirea contractului de concesiune
îl reprezintă nivelul cel mai mare al redevenţei.

- Informarea de către concedent a ofertantului declarat câştigător despre alegerea sa, precum şi a celorlalţi ofertanţi despre
respingerea ofertelor lor.

- publicarea anunţului de atribuire a contractului de concesiune (în Monitorul oficial al României, partea a IV-a) în termen de cel
mult 20 de zile calendaristice de la finalizarea procedurii de atribuire a contractului.

- încheierea contractului de concesiune, dar numai după expirarea unui termen de 20 de zile de la data comunicării către ofertanţi
a deciziei de atribuire a contractului.
Organizarea şi desfăşurarea licitaţiei, precum şi a procedurii de negociere directă.

- licitaţia : - se organizează numai dacă sunt îndeplinite două

Procedurile de atribuire condiţii cumulative:
a contractului de concesiune sunt:
1. să participe în vederea atribuirii contractului cel puţin 3 ofertanţi
şi 2. după deschiderea plicurilor exterioare, cel puţin 3 oferte să
întrunească următoarele condiţii: să existe o fişă cu
informaţii privind ofertantul şi o declaraţie de
participare, semnată de ofertant, fără îngroşări,
ştersături sau modificări; să existe acte doveditoare
privind calităţile şi capacităţile ofertantului, conform
solicitărilor concedentului; să existe acte doveditoare
privind intrarea în posesia caietului de sarcini.

- negocierea directă : numai dacă nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile
nici în cadrul celei de-a doua licitaţii publice (ca urmare
a repetării celei dintâi).

- atribuirea directă: prin excepţie, în cazul companiilor naţionale,

societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale aflate în subordinea,
sub autoritatea sau în coordonarea autorităţilor administraţiei publice
centrale sau locale, care au fost înfiinţate prin reorganizarea regiilor
autonome şi care au ca obiect principal de activitate gestionarea,
întreţinerea, repararea şi dezvoltarea respectivelor bunuri, dar numai
până la finalizarea privatizării acestora.

:
 - poate avea loc numai înainte de încheierea contractului în formă
scrisă
Anularea procedurii de atribuire
a contractului de concesiune

- poate avea loc numai în două situaţii:

1. dacă în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse

cel puţin 3 oferte valabile

2. dacă se constată abateri grave de la prevederile legale care afectează procedura de

atribuire sau fac imposibilă încheierea contractului, iar concedentul se află în
imposibilitate de a adopta măsuri corective

în cadrul documentaţiei de atribuire şi/sau în modul de aplicare a procedurii de

atribuire se constată erori sau omisiuni care au ca efect încălcarea principiilor
care trebuie să stea la baza încheierii contractelor de concesiune
(transparenţa, tratamentul egal, proporţionalitatea, nediscriminarea, libera
concurenţă)
5. Încheierea contractului de concesiune:

- se încheie în formă scrisă (sub sancţiunea nulităţii), numai după împlinirea unui termen de 20 de zile
calendaristice de la data la care ofertanţii au fost informaţi cu privire la data decizia de atribuire a contractului.

- Contractul de concesiune este în mare parte un contract de adeziune întrucât clauzele cele mai importante
(inserate în caietul de sarcini) sunt stabilite unilateral, pe baza legii, de către concedent.

- partea reglementară (caietul de sarcini)

Astfel, contractul de concesiune
este format din - partea convenţională (clauze mai puţin importante, care pot fi
negociate de părţi, cum ar fi, spre exemplu, modaliatea de plată a
redevenţei)

- concedentul refuză încheiere contractului---------------adjudecatarul îl poate obliga (pe

cale judecătorească) la încheierea contractului şi plata de daune-interese.

Dacă în urma comunicării

deciziei de atribuire a contractului

- particularul (adjudecatrul) refuză încheiera contractului --------concedentul îl poate

obliga (pe cale judecătorească) la plata de daune-interese, dar nu îl poate
obliga la încheierea contractului, concedentul trebuind, în acaestă situaţie,
să reia procedura de atribuire a contractului.
6. Efectele contractului de concesiune:

= drepturile şi obligaţiile concedentului şi ale concesionarului

- dreptul de a exploata, pe riscul şi pe răspunderea sa, bunurile publice care fac

obiectul contractului, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent.
Principalele drepturi
ale concesionarului:
- dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurile publice care fac obiectul
concesiunii.

:
- obligaţia de a exploata eficient şi continuu bunurile publice care fac obiectul
concesiunii.

- obligaţia de a nu subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii, decât dacă există

acordul concedentului.
Principalele obligaţii
ale concesionarului:
- obligaţia de a plăti redevenţa la valoarea şi în modul stabilit în contract.

- obligaţia de a restitui la expirarea termenului contractului bunurile de retur, gratuit şi

libere de sarcini.

- obligaţia de a notifica pe concedent dacă intervin anumite cauze care fac imposibilă
executarea contractului.
 - dreptul de a inspecta bunurile concesionate, verificând respectarea obligaţiilor
asumate de concesionar.
Principalele drepturile
ale concedentului:
- dreptul de a modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune
(caietul de sarcini), dar numai în situaţii excepţionale legate de interesul
public.

- obligaţia de a nu-l tulbura pe concesionar în exerciţiul drepturilor rezultate

contractul de concesiune.
Principalele obligaţii
ale concedentului:
- obligaţia de a-l notifica pe concesionar dacă intervin împrejurări de natură să aducă
atingere drepturilor acestuia.

7. Încetarea contractului de concesiune:

- de drept – la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat (dacă părţile nu convin prelungirea acestuia).

- prin denunţare unilaterală de către concedent

- nu intervine datorită culpei concesionarului în executarea contractului;

- intervine pentru motive obiective, de interes public.
- concedentul este obligat să-l despăgubească pe concesionar;
- concesionarul nemulţumit de măsura denunţării unilaterale a contractului sau de
cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ de la sediul concedentului.
- prin renunţarea concesionarului la executarea contractului

- intervine dacă dispare bunul concesionat dintr-o cauză de forţă majoră;

- intervine în situaţia în care concesionarul se află în imposibilitatea obiectivă de a continua
executarea contractului

datorită unor situaţii care nu puteau fi prevăzute sau împiedicate de părţi,

independente de voinţa concesionarului şi care fac executarea contractului
absolut imposibilă.

concesionarul nu poate fi obligat la plata de despăgubiri.

- poate interveni în situaţia în care concedentul nu acordă sprijin concesionarului atunci când în
sarcina acestuia apar cheltuieli neprevăzute datorate unor măsuri dispuse de o
autoritate publică ori datorate unor cazuri de forţă majoră sau caz fortuit.

PRINCIPIUL ECHILIBRULUI FINANCIAR

- prin rezlierea contractului (pe cale judecătorească) în cazul în care concesionarul nu-şi îndeplineşte,
din culpă, obligaţiile contractuale sau le
îndeplineşte în mod necorespunzător.

va fi obligat la plata de despăgubiri (daune-interese).

- în cazul în care concedentul nu-şi execută, din culpă, obligaţiile contractuale

va fi obligat la plata de despăgubiri

 2. CONTRACTUL DE ACHIZIŢII PUBLICE

1. Noţiunea, clasificarea şi trăsăturile contractului de achiziţie publică

SEDIUL MATERIEI: OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

DEFINIŢIE: este acel contract prin care o autoritate publică (achizitoare) dobândeşte definitiv sau temporar,
bunuri sau investiţii publice prin cumpărare, închiriere sau antrepriză, precum şi servicii finanţate integral sau
parţial din bugetul public sau din fonduri extrabugetare.

FORME:
- contractul de furnizare = acel contract de achiziţie publică, altul decât
contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor
produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără
opţiune de cumpărare.

- contractul de lucrări = este acel contract care are ca obiect execuţia sau atât proiectarea, cât şi
execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii de către un particular pentru o
autoritate publică.

- contractul de servicii = acel contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor
servicii de către un particular în favoarea unei autorităţi publice.
TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- este un contract sinalagmatic

- este un contract cu titlu oneros

- este un contract solemn

- este un contract comutativ

CONTRACTUL DE CONCESIUNE = CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE LUCRĂRI PUBLICE

= contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări, cu

deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din
partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor pe o
perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite.

CONTRACTUL DE CONCESIUNE = CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE SERVICII PUBLICE

= contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii, cu

deosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din
partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o perioadă
determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite.
 - orice persoană fizică şi juridică, română
sau străină
2. PĂRŢILE CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ
- autoritatea contractantă

- oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central
ori la nivel regional sau local;

- oricare organism cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes
general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:

- este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă sau de catre un

alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante
sau unui alt organism de drept public;
- în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de
supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia
sunt numiţi de către o autoritate contractantă sau de către un alt organism de drept public;

- oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele de mai sus;

- oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile relevante, atunci
cand aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării
respectivelor activităţi;

- oricare subiect de drept, altul decât cele menţionate, care desfăşoară una sau mai multe dintre
activităţile relevante în sectoarele de utilitate publică şi care beneficiază de un drept special sau exclusiv
în acest sens, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică
sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării acestor activităţi.
 - furnizarea (achiziţionarea) de produse
3. OBIECTUL CONTRACTULUI:
- executarea de lucrări publice (de construcţii)

- prestarea de servicii publice

4. PROCEDURA ATRIBUIRII CONTRACTULUI

4.1. PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ATRIBUIRII CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE:

- principiul nediscriminării

- principiul asigurării tratamentului egal

- prinicipiul proporţionalităţii

- principiul asigurării transparenţei în atribuirea contractului

- principiul utilizării eficiente a fondurilor publice

4.2. PROCEDURI DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ

- licitaţia deschisă - regula

- licitaţia restrânsă – se desfăşoară în două etape, prima fiind cea în care autoritatea contractantă
selectează candidaţii care să depună oferte.

- negocierea (cu sau fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) – se aplică numai în
cazurile enumerate limitativ de art. 110 alin.
1 şi art. 122 din OUG nr. 34/2006.

- cererea de ofertă - se aplică numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de
achiziţie publică este egală sau mai mică decât echivalentul în lei al
următoarelor praguri:
- pentru contractul de furnizare: 100.000 euro;
- pentru contractul de servicii: 125.000 euro;
- pentru contractul de lucrări: 1.000.000 euro.

- concursul de soluţii – de regulă, pentru achiziţionarea unui plan sau proiect în domeniul amenjării
teritoriului, proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii.

- dialogul competitiv – numai în cazul în care contractul este de o complexitate deosebită şi aplicarea
procedurii de licitaţie deschisă sau restrânsă nu ar permite atribuirea
contractului.
3 etape: - preselecţia candidaţilor;
- etapa de dialog cu candidaţii admişi în urma preselecţiei;
- depunerea şi evaluarea ofertelor finale.

- achiziţionarea directă – numai în cazul în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în lei a
15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.
4.3. PUBLICAREA ANUNŢURILOR DE INTENŢIE, DE PARTICIPARE ŞI DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI DE
ACHIZIŢIE PUBLICĂ

pentru a se asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţii publice

- se publică în mod obligatoriu dacă în următoarele 12 luni autoritatea contractantă

intenţionează:
ANUNŢUL DE INTENŢIE - să atribuie contracte de furnizare de produse şi de achiziţionare de
servicii cu o valoare totală estimată egală sau mai mare
decât echivalentul în lei a 750.000 euro;
- să atribuie contracte de lucrări de o valoare totală egală sau mai
mare decât echivalentul în lei a 4.845.000 euro.

- publicarea anunţului de intenţie în Sistemul Electronic de achiziţii publice (SEAP) şi după caz, în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu creează autorităţii contractante obligaţia de a
efectua achiziţia publică.

- publicarea anunţului de participare este obligatorie atunci când

autoritatea contractantă:
ANUNŢUL DE PARTICIPARE
- iniţiază procedura de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog
competitiv sau negociere (cu publicarea prealabilă a
unui anunţ de participare);
- lansează un sistem dinamic de achiziţie;
-
- organizează un concurs de soluţii.

- se publică în SEAP şi după caz, în Jurnalul Oficial Uniunii Europene (în cazurile
prevăzute la art. 55 alin. 2 din OUG nr. 34/2006) şi, opţional, în
Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, Achiziţii publice.
ANUNŢUL DE ATRIBUIRE – ART. 56
 ■ÎNCHEIEREA PROPRIU-ZISĂ CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE:

- FORMA SCRISĂ AD VALIDITATEM

→ în funcţie de caz, încheierea contractului de achiziţii publice are loc după 10 zile sau 5 zile
calendaristice de la data transmiterii comunicării anunţului de atribuire către candidaţi.

OBS: încheierea contractului de achiziţii publice înainte de expirarea termenului de 10 zile/ 5 zile este lovit de
nulitate absolută.

OBS: ofertantul câştigător este obligat să depună o garanţie de bună execuţie

OBS: dacă autoritatea contractantă refuză încheierea contractului de achiziţii publice → ofertantul adjudecatar poate
cere instanţei de contencios-administrativ obligarea autorităţii contractante la încheierea contractului.

■ EFECTELE CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE

→ părţile contractului de achiziţie publică au următoarele obligaţii comune:

- de confidenţialitate
- de cooperare pentru buna executare a contractului
- de solidaritate

■ MODIFICAREA CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ:

→ OUG 34/2006 nu recunoaşte dreptul autorităţii contractante de a modifica unilateral contractul de achiziţie publică
=> prin EXCEPŢIE se recunoaşte acest drept autorităţii contractante dacă intervin circumstanţe excepţionale care nu
au fost prevăzute de părţi la încheierea contractului.
■ ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ:

1.- de drept → la expirarea termenului contractului sau la executarea acestuia.

2.- pe cale judecătorească → în caz de reziliere a contractului pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.
3.- prin manifestarea unilaterală de voinţă a uneia dintre părţi:
- denunţarea unilaterală a contractului de către autoritatea contractantă
- renunţarea particularului cocontractant

■ PROCEDURA ADMINISTRATIV-JURISDICŢIONALĂ PENTRU SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIILOR ÎN MATERIA

ACHIZIŢIILOR PUBLICE

→ OUG nr.34/2006 prevede că orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act al
autorităţii contractante emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv PE
CALE JURISDICŢIONALĂ sau DIRECT ÎN JUTIŢIE potrivit Legii nr.554/2004.

- jurisdicţiile speciale sunt facultative şi gratuite

- în materia achiziţiilor publice, organul cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale este Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

- NU pot fi sesizate în acelaşi timp şi CNSC şi instanţa de judecată.

ATENŢIE: - CNSC este competent să soluţioneze litigiile ivite cu privire la încheierea contractului de achiziţie publică, DAR
ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA
NUMAI CU PRIVIRE LA CONTESTAŢIILE FORMULATE
CONTRACTULUI ÎN FORMĂ SCRISĂ.

- DUPĂCE CONTRACTUL DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ A FOST ÎNCHEIAT ÎN FORMĂ

SCRISĂ, toate litigiile ivite cu privire la executarea şi încetarea contractului sunt numai de competenţa instanţei de contencios-
administrativ.

- OBS: - depunerea contestaţiei la CNSC => SUSPENDAREA DE DREPT A PROCEDURII DE ATRIBUIRE a

c.de ach.publice

- depunerea contestaţiei la CNSC sau sesizarea instanţei de contencios administrativ → în termen de 10 zile/5 zile în funcţe de pragurile
valorice stabilite de OUG.nr.34/2006.
 ■ Soluţiile pe care le pronunţă CNSC:
- luarea unor măsuri provizorii: încetarea perioadei de suspendare
- anularea actului administrativ contestat.
- obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act administrativ.
- remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.

OBS: DECIZIILE CNSC sunt executorii.

■ CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA DECIZIILOR CNSC:

→ DECIZIILE CNSC pot fi atacate cu PLÂNGERE în termen de 10 zile de

la comunicare la Curtea de Apel, secţia de contencios-administrativ, pe raza căreia
se află sediul autorităţii contractante.

- OBS: - PLÂNGEREA este asimilată recursului, dar instanţa de recurs poate să

examineze cauza sub toate aspectele.

- Hotărârea instanţei de contencios-administrativ prin care a soluţionat plângerea

împotriva deciziei CNSC este definitivă şi irevocabilă.

- OBS: - sesizarea direct a instanţei de contencios-administrativ sau atacarea deciziei

CNSC la instanţa de contencios-administrativ atrage suspendarea procedurii de
atribuire a contractului DOAR LA CEREREA PĂRŢII INTERESATE!!!
- Instanţa de contencios-administrativ poate hotărî:
- anularea în tot sau în parte a actului autorităţii
contractante.
- obligarea autorităţii contractante la emiterea
unui anumit AA.
- îndeplinirea unei alte obligaţii sau măsuri de
către autoritatea contractantă.
- desfiinţarea deciziei CNSC şi retrimiterea
cauzei spre soluţionare în situaţia în care CNSC a
soluţionat în mod greşit cauza pe o excepţie.
Examen special asupra actelor administraţiei
publice în domeniile amenajării teritoriului şi
urbanismului

- Amenajarea teritoriului şi urbanismul constituie

componente principale ale activităţii administraţiei
publice centrale şi locale.

- SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 350/2001 privind

amenajarea teritoriului şi urbanismul (M. Of. nr. 373
din 10 iulie 2001)

• Urbanismul este o activitate care cuprinde teritoriul

localităţilor.

• Amenajarea teritoriului este o activitate care se

desfăşoară pe întreg teritoriul ţării.
Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:
• – dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor ţării, cu
respectarea specificului acestora;
• – îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
• – gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;
• – utilizarea raţională a teritoriului.

Obiectivele principale ale urbanismului sunt următoarele:

• – îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigu-
rarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile
pentru toţi locuitorii;
• – crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor specifice ale copiilor,
vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap;
• – utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice
adecvate;
• – extinderea controlată a zonelor construite;
• – protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural;
• – asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localităţile urbane şi rurale;
• – protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.
Activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism trebuie să se desfăşoare pe baza
următoarelor PRINCIPII:
• a) principiul autonomiei locale
• b) principiul parteneriatului
• c) principiul participării populaţiei în
procesul de luare a deciziilor
• d) principiul transparenţei
• e) principiul descentralizării serviciilor
publice
• f) principiul dezvoltării durabile
Documentaţiile de amenajare a teritoriului
sunt următoarele:
• – planul de amenajare a teritoriului naţional;
• – planul de amenajare a teritoriului zonal;
• – planul de amenajare a teritoriului judeţean.

Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:

• – planul urbanistic general şi regulamentul local
aferent acestuia; PUG
• – planul urbanistic zonal şi regulamentul local
aferent acestuia; PUZ
• – planul urbanistic de detaliu. PUD
OBS: Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
de urbanism = AAA cu caracter normativ.

OBS: Planul de amenajare a teritoriului naţional =

LEGE

OBS: prevederile Planului de amenajare a teritoriului

naţional şi ale secţiunilor sale sunt obligatorii
pentru adoptarea celorlalte planuri de amenajare a
teritoriului, care le detaliază, iar prevederile
Planului de amenajare a teritoriului judeţean sunt
obligatorii pentru celelalte planuri de urbanism,
care le detaliază.
Elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism

Participarea cetăţenilor la elaborarea documentaţiilor de amenajare a

teritoriului şi de urbanism are loc prin:
• a) informarea populaţiei;
• b) consultarea populaţiei;
• c) alte forme de participare prevăzute de lege.

- Planul de amenajare a teritoriului naţional se elaborează de către

Ministerul Transporturilor, se avizează de către Guvern şi se aprobă de
către Parlament.

- Planul de amenajare a teritoriului zonal se elaborează de către Ministerul

Transporturilor, se avizează de către acelaşi minister şi alte organisme
centrale şi locale interesate şi se aprobă de către consiliile judeţene şi
locale (de exemplu, Planul regional sau interjudeţean, Planul
interorăşenesc sau intercomunal, Planul periurban al principalelor
municipii şi oraşe).
- Planul de amenajare a teritoriului judeţean se elaborează
de către preşedintele consiliului judeţean, se avizează de
către Ministerul Transporturilor, de alte organisme centrale
şi locale interesate şi se aprobă de către consiliul judeţean
sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

- Planul urbanistic general al municipiului se elaborează de

către primarul municipiului, se avizează de către Ministerul
Transporturilor, de alte organisme centrale şi locale
interesate şi se aprobă de către consiliul municipal.

- Planul urbanistic general al oraşului şi comunei se

elaborează de către primarul localităţii respective, se
avizează de către consiliul judeţean, de alte organisme
centrale şi locale interesate şi se aprobă de consiliul local
al oraşului sau al comunei. Planul urbanistic general al
localităţilor în care există staţiuni balneare sau turistice
declarate, potrivit legii, se avizează şi de către Ministrul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
- Planurile urbanistice zonale se elaborează de către primarul localităţii
din care face parte zona respectivă, se avizează de către Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, consiliul judeţean, alte
organisme centrale şi locale interesate şi se aprobă de către consiliul
local.

- Planul de urbanism al zonei centrale a municipiului Bucureşti se

elaborează de către primarul municipiului Bucureşti, se avizează de
către Ministerul Transporturilor, alte organisme centrale şi locale
interesate şi se aprobă de către Consiliul General al Municipiului
Bucureşti.

- Regulamentul general de urbanism se elaborează de către Ministerul

Transporturilor, se avizează de către acelaşi minister, alte organisme
centrale şi teritoriale interesate şi se aprobă de către Guvern.

Autorităţile administraţiei publice cu rol coordonator în domeniul

amenajării teritoriului şi al urbanismului
• Guvernul – la nivel central
• Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale – nivel local
Autorizarea construcţiilor

SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 50/1991

REGULA: construcţiile se pot realiza numai pe baza

şi cu respectarea autorizaţiei de construire şi a
reglementărilor privind proiectarea şi executarea
acestora.

EXCEPŢII:- pot fi executate FĂRĂ autorizaţie de

construire lucrările care NU modifică structura de
rezistenţă, caracteisticile iniţiale ale construcţiilor
şi ale instalaţiilor aferente sau aspectul
arhitectural al acestora
Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit de către:
• - preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor,
pentru lucrările care se execută:
• a) pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi
administrativ-teritoriale;
• b) în extravilanul comunelor, cu excepţia construcţiilor
reprezentând anexe gospodăreşti şi exploataţii agricole
până la 100 m.p.
• - primarii municipiilor pentru lucrările care se execută în
limitele teritoriului administrativ al acestora.
• - primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul
primarilor de sectoare
• - primarii sectoarelor municipiului Bucureşti

• OBS: de regulă, autorizaţia de construire se emite cu

respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de
amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate, potrivit legii.
Formalităţi procedurale prealabile emiterii autorizaţiei de construire:
• avize
• acord unic
• certificat de urbanism,
• proiect de execuţie etc.

Acordul unic este actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de

Acorduri Unice, din subordinea arhitectului-şef, însumând avizele şi
acordurile favorabile exprimate prin fişele tehnice, pentru utilităţile
urbane, precum şi cele privind prevenirea şi stingerea incendiilor,
apărarea civilă, protecţia mediului şi sănătatea oamenilor.
• - conţine toate avizele necesare emiterii autorizaţiei de construire.

Certificatul de urbanism = actul cu caracter obligatoriu prin care

autorităţile administraţiei publice judeţene sau locale fac cunoscute
regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare
în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor
operaţiuni imobiliare
• - Certificatul de urbanism se eliberează de către aceleaşi autorităţi
publice care au competenţa emiterii autorizaţiei de construire, în
termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii
• - Certificatul de urbanism are natura juridică a unui aviz conform.
Autorizaţia de construire

Autorizaţia de construire este actul de autoritate al administraţiei publice

locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege
referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea
construcţiilor
• - se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii
la autoritatea publică competentă
• - autorizaţia de construire/desfiinţare este un formular tipizat

• OBS: Perioada de valabilitate a autorizaţiei este de cel mult 12 luni de

la data emiterii, în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările de
construire (desfiinţare a construcţiilor).
• Se poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei
cu cel puţin 15 zile înaintea expirării termenului de valabilitate a
acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda, o singură
dată, pentru o perioadă de maximum 12 luni.
• pierderea valabilităţii autorizaţiei, determină emiterea unei noi
autorizaţii de construire.
- Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare a
construcţiilor emise cu încălcarea prevederilor
legale pot fi anulate de către instanţele de
contencios administrativ, la cererea oricăror
persoane fizice sau juridice lezate în drepturile sau
interesele lor legitime.

• - Anularea autorizaţiilor de construire (desfiinţare)

a construcţiilor, poate fi cerută, în condiţiile legii,
şi de către prefect, din oficiu sau la sesizarea
organelor de control ale Inspectoratului de Stat în
Construcţii.

• - o dată cu introducerea acţiunii în anulare se

poate solicita instanţei de contencios
administrativ suspendarea autorizaţiei de
construire (desfiinţare a construcţiilor) şi oprirea
executării lucrărilor
• O.U.G. nr. 27/2003 - Procedura aprobării
tacite a cererii de emitere a autorizaţiei de
construire → autorizaţia este considerată
acordată persoanei care a solicitat-o, dacă
autoritatea administraţiei publice nu
răspunde solicitantului în termenul prevăzut
de lege pentru emiterea autorizaţiei.
• - termenul pentru emiterea autorizaţiei de
construire este de maximum 30 de zile de la
data depunerii cererii de autorizare
Contractul de concesiune a terenurilor destinate construcţiilor

• - persoanele fizice sau juridice care nu deţin terenuri pentru realizarea de

construcţii, vor avea posibilitatea să concesioneze, în acest scop, terenuri
aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale.

• - Contractul de concesiune a terenurilor pentru realizarea de construcţii este

un contract de drept comun, contract de locaţiune => nu este aplicabilă OUG
54/2006.

• - Prin acest contract, statul sau o unitate administrativ-teritorială atribuie unei

persoane fizice sau juridice pe un timp determinat, folosinţa unui teren în
schimbul plăţii unei taxe anuale.
• - concesionarul va fi selectat de către autorităţile publice pe bază de licitaţie.

• Contractul de concesiune încetează în următoarele cazuri:

• – prin acordul părţilor;
• – la expirarea termenului pentru care a fost încheiat;
• – în cazul desfiinţării sau înstrăinării construcţiei pentru realizarea căreia a fost
concesionat terenul;
• – prin moartea concesionarului.
• – în cazul nesolicitării emiterii autorizaţiei de construire şi neînceperii
construcţiei în termen de cel mult un an de la data obţinerii actului de
concesionare a terenului
Legea nr. 50/1991 reglementează, în domeniul construcţiilor:
• - răspunderea penală şi
• - răspunderea contravenţională,

Sancţiunile contravenţionale care pot fi dispuse pentru executarea nelegală a

lucrărilor de construcţii se împart în:

1. sancţiuni principale care constau în:

• a) amenda contravenţională;
• b) oprirea executării lucrărilor în construcţii.

2. sancţiuni complementare alternative care constau în:

• a) luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor de construcţii în prevederile autorizaţiei
care pot consta în:
• – modificarea construcţiei realizate, prin desfiinţarea ei parţială;
• – executarea unor lucrări de consolidare a construcţiei executate sau parţial
executate cu nerespectarea autorizaţiei;
• – refacerea proiectului de executare a lucrărilor de construire, aducându-se
modificările necesare;
• – emiterea unei noi autorizaţii de construire, în mod excepţional, dacă este posibilă
salvarea construcţiilor realizate,
• b) desfiinţarea lucrărilor realizate fără autorizaţie de construire ori cu nerespectarea
prevederilor acesteia, dacă încadrarea construcţiei în prevederile autorizaţiei nu mai
este posibilă.
- În cazul săvârşirii unei contravenţii în domeniul construcţiilor se vor aplica, în
mod obligatoriu, ambele sancţiuni principale (amenda şi oprirea executării
lucrărilor), precum şi una din sancţiunile contravenţionale complementare
(încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea acestora).

- Sancţiunea complementară a desfiinţării construcţiei priveşte numai

construcţiile executate fără autorizaţie de construire şi poate fi aplicată
numai în două cazuri:
a) nu este posibilă autorizarea construcţiei realizate, din motive tehnice;
b) este posibilă autorizarea construcţiei, dar contravenientul nu a obţinut
autorizaţia
necesară până la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în
procesul-verbal
de sancţionare contravenţională.

OBS: Spre deosebire de celelalte acte administrative de autoritate, procesul-

verbal de sancţionare contravenţională în materia autorizării executării
construcţiilor are, numai în parte, caracter executoriu. În concret, acest act
administrativ constituie titlu executoriu numai în privinţa sancţiunilor
contravenţionale principale (amenda şi oprirea executării lucrărilor), nu şi cu
privire la sancţiunile contravenţionale complementare (încadrarea lucrărilor
în prevederile autorizaţiei de construire sau desfiinţare a construcţiilor).
 ÎN PRINCIPIU, sancţiunile contravenţionale complementare dispuse de
către autorităţile administrative NU pot fi puse în executare fără încuviinţarea
instanţei judecătoreşti civile, care va trebui să verifice, în prealabil,
legalitatea procesului-verbal de sancţionare contravenţională.

PRIN EXCEPŢIE: construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe

terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al
judeţelor, oraşelor sau comunelor, vor putea fi desfiinţate pe cale
administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă,
FĂRĂ sesizarea instanţei judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

- Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de sancţionare

contravenţională trebuie încheiat în formă scrisă şi va cuprinde anumite
menţiuni esenţiale pentru valabilitatea sa, acestea fiind: descrierea faptei ce
constituie contravenţie, indicarea datei şi orei constatării faptei, numele şi
prenumele contravenientului, semnătura agentului constatator şi a agentului
sancţionator.

OBS: procesul-verbal de sancţionare contravenţională poate fi contestat la

instanţa judecătorească civilă, în conformitate cu procedura de drept comun
în materia contravenţiilor.
CONTROLUL ACTELOR
ADMINISTRATIVE

Controlul administrativ
Controlul administrativ:

= controlul înfăptuit de administraţia publică asupra

propriei sale activităţi;
- are două forme:
1. controlul administrativ intern = exercitat
din interiorul organului administrativ de către
funcţionarii superiori asupra activităţii funcţionarilor
inferiori;
- se exercită din oficiu sau la cerere
(RECURS GRAŢIOS)
2. controlul administrativ extern = se exercită
de către autorităţi sau funcţionari de decizie din afara
organelor administrative controlate, acesta are
următoarele forme:
 - ierarhic = efectuat în baza raporturilor de subordonare de
către organele administrative ierarhic superioare asupra organelor
inferioare;
→ se exercită în baza raporturilor de subordonare
→ se verifică atât legalitatea, cât şi oportunitatea
→ organul superior poate anula, revoca sau suspenda AAA,
DAR NU poate modifica/adopta el un AA în locul organului inferior

- de tutelă (vezi art.3 din Legea nr. 554/2004)

→ se exercită numai în cazurile expres prevăzute de lege!
→ se verifică numai legalitatea!
→ organul de control NU poate dispune anularea, revocarea
sau suspendarea AAA, ci numai esizarea instanţei de contencios-administrativ

- specializat = exercitat de către autorităţi ale administraţiei

publice special constituite prin lege, care au atribuţii de control; acest
control se poate clasifica după cum urmează:
1. controlul efectuat de către inspecţii şi inspectorate de stat;
2. controlul exercitat de către autorităţile administraţiei publice cu
atribuţii jurisdicţionale (de pildă, în materie electorală sau de pensii);
3. controlul exercitat de către Garda Financiară şi Curtea de Conturi;
 CONTENCIOSUL
ADMINISTRATIV

Noţiune şi trăsături

DEFINIŢIE: Contenciosul administrativ =

totalitatea litigiilor care iau naştere în
sfera activităţii executive între
administraţie şi particulari sau între
autorităţile publice, litigii care se
soluţionează de către instanţele
judecătoreşti potrivit unor reguli
speciale de drept public.
1. SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2.Trăsăturile contenciosului administrativ:

- este un control de legalitate şi NU unul de oportunitate;
- sunt supuse acestei forme de control atât actele
administrative de autoritate, cât şi cele de gestiune (contractele
administrative);
- soluţionarea litigiilor de contencios administrativ se desfăşoară după o
procedură bazată pe contradictorialitate, iar hotărârea se bucură de
autoritate de lucru judecat;
- instanţele de contencios administrativ au competenţă materială generală;

3. Clasificarea contenciosului administrativ:

1. Contencios SUBIECTIV → când acţiunea în instanţă este introdusă de

particularul al cărui drept sau interes a fost lezat prin activitatea ilicită a
administraţiei publice;

2. Contencios OBIECTIV → când acţiunea în instanţă este introdusă

PENTRU APĂRAREA INTERESULUI GENERAL de către Ministerul Public,
Avocatul Poporului, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prefect sau alte
autorităţi publice.
3. Contenciosul ÎN ANULARE
4. Contenciosul DE PLINĂ JURISDICŢIE
5. Contenciosul ÎN INTERPRETAREA ŞI
APRECIEREA LEGALITĂŢII UNUI ACT
ADMINISTRATIV (excepţia de nelegalitate,
interpretarea clauzelor contractelor
administrative)
6. Contenciosul ÎN REFORMARE ( permite
judecătorului să modifice AA dedus judecăţii).
 4. Condiţiile de admisibilitate a
acţiunii directe în contencios administrativ

1. calitatea procesuală;
2. vătămarea unui drept subiectiv sau a unui
interes legitim;
3. existenţa unui act administrativ de autoritate
sau a unui refuz nejustificat;
4. actul să provină de la o autoritate administrativă;
5. îndeplinirea procedurii administrative
prealabile;
6. introducerea acţiunii la instanţă în termenul legal.
 CONDIŢIILE DE ADMISIBILITATE A ACŢIUNII
ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Calitatea procesuală:

- acţiunea în contencios administrativ poate fi

introdusă de particulari (dacă au capacitate civilă de
folosinţă şi de exerciţiu) şi de autorităţile publice
- calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii
publice emitente a actului, indiferent dacă aceasta are
sau nu personalitate juridică, fiind suficientă
capacitatea administrativă
2. Vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes
legitim:
- reclamantul trebuie să facă în instanţă dovada
dreptului pe care autoritatea publică avea obligaţia
să-l respecte şi eventual să-l realizeze;
- se cuvine a fi făcută distincţia între drept/interes
şi vocaţie, aceasta din urmă neconferind posibilitatea
de a introduce o acţiune în contencios administrativ, în
vederea apărării sau, după caz, a valorificării sale;
- pentru definiţia noţiunii de interes a se vedea
art.2 din Legea nr.554/2004.
- interesul poate fi:
 material
 moral
 public sau personal, însă nu şi
exclusiv;
3. existenţa unui act administrativ sau a unui
refuz nejustificat de a satisface o cerere
privitoare la un drept sau interes legitim
- NU vor putea fi exercitate acţiuni în
contencios administrativ împotriva
operaţiunilor tehnico-materiale, care iau
forma tot a unor înscrisuri, însă nu au natura
juridică a unor acte administrative de autoritate:
certificate, propuneri, avize, adeverinţe,
proiecte, etc.
OBS: Legea nr.554/2004 asimilează refuzul
nejustificat cu AAA!!!
4. provenienţa actului administrativ atacat:
- actul administrativ atacat trebuie să provină de la
o autoritate administrativă, de la o altă autoritate
publică sau de le un organism privat învestit de lege
cu atribuţii de putere publică.

5. îndeplinirea procedurii administrative

prealabile (recursul administrativ):
- este prevăzută sub dispoziţiile art.7 din
Lg.nr.554/2004;
- cuprinde:
- recursul graţios = reclamaţia pe care o
adresează persoana vătămată organului emitent al
AAA, prin care solicită revocarea sau modificarea
propriului act; este obligatoriu
- recursul ierarhic = reclamaţia pe care persoana vătămată o adresează organului ierarhic superior, prin care solicită revocarea
actului organului ierarhic inferior; are caracter facultativ.

ATENŢIE: recursul administrativ se exercită DE REGULĂ în termen de 30 de zile de la comunicarea AAA →PRIN EXCEPŢIE: în
termen de 6 luni

OBS: termenul de 6 luni este un termen de prescripţie.

ATENŢIE: recursul administrativ împotriva AA NORMATIVE se poate face ORICÂND

ATENŢIE: în cazul contractelor administrative, procedura prealabilă o reprezintă CONCILIEREA→în termen de 6 luni

■FOARTE IMPORTANT !!! → PROCEDURA PREALABILĂ NU ESTE OBLIGATORIE

în cazul:
1. acţiunilor promovate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;
2. celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe
neconstituţionale
3. invocării excepţiei de nelegalitate
4. în cazul refuzului nejustificat
5. cererilor de anulare a AA irevocabile
6. în alte cazuri special prevăzute de lege.
6. introducerea acţiunii în contencios administrativ
în termenul legal;

- după parcurgerea recursului administrativ, persoana

vătămată se poate adresa instanţei de contencios
administrativ
- REGULA: exercitarea acţiunii se face în termen de 6 luni
de la comunicarea soluţiei date reclamaţiei administrative→
PRIN EXCEPŢIE: în termen de 1 an de la emiterea
actului ilegal în cazul AA individuale şi numai pentru
motive temeinice.

OBS: termenul de 6 luni este de prescripţie, iar termenul de

1 an este de decădere!

ATENŢIE: dreptul la acţiune împotriva AA normative şi a

ordonanţelor este imprescriptibil!!!
ATENŢIE: actele administrativ-jurisdicţionale pot
fi atacate direct la instanţa de contencios-
administrativ în termen de 15 zile de la comunicare
(dacă partea renunţă la calea administrativ-
jurisdicţională de atac)

ATENŢIE: acţiunea autorităţii publice de a solicita

anularea propriului AA care a devenit irevocabil
poate fi promovată în termen de 1 an de la emiterea
actului atacat.

kk
 RĂSPUNDEREA

CONTRAVENŢIONALĂ

1. Noţiunea răspunderii contravenţionale şi

noţiunea de contravenţie

Răspunderea de drept administrativ înglobează:

- răspunderea contravenţională şi
- răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici.

Răspunderea contravenţională ---- SEDIUL

MATERIEI: OG. Nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor
 ■Răspunderea contravenţională:
 principala formă de răspundere
administrativă
 intervine numai în situaţia săvârşirii unei fapte calificate de
lege ca fiind contravenţie
 constă în aplicarea de sancţiuni contravenţionale.

Contravenţia - DEFINIŢIE:
 fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât
infracţiunea şi care este prevăzută şi sancţionată de lege sau de alte acte
normative (ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului, acte administrative cu
caracter normativ ale autorităţilor publice locale sau judeţene).

 ATENŢIE: primarii NU pot stabili şi sancţiona contravenţii, această competenţă

aparţinând consiliilor locale.

 actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii intră în

vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării  EXCEPŢIE: în cazuri
urgente, actul normativ va intra în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu mai
devreme de 10 zile de la data publicării.

 OBS. Punerea în aplicare a hotărârilor CL sau CJ prin care se stabilesc şi se

sancţionează contravenţii se face şi cu respectarea termenului de 5 zile de la data
comunicării lor oficiale către prefect.
 2. Subiectele răspunderii
contravenţionale şi cauzele care înlătură această răspundere

■SUBIECT AL RĂSPUNDERII CONTRAVENŢIONALE POATE FI:

- persoana fizică  condiţii:
- dacă a împlinit 14 ani;
- dacă a săvârşit o faptă ce constituie contravenţie
- dacă a săvârşit fapta cu vinovăţie (intenţie sau culpă)

OBSERVAŢIE:  pentru minorul între 14 – 18 ani, limitele amenzii

contravenţionale se reduc la jumătate.
 obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se
poate aplica PF doar dacă a împlinit 16 ani.

- persoana juridică.

ATENŢIE: există CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL

FAPTEI (sunt aceleaşi cu cele care înlătură caracterul penal al faptei)  legitima
apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit,
iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, eroarea de fapt şi infirmitatea.
ŞI
CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ:
dezincriminarea faptei, prescripţia răspunderii contravenţionale, intervenirea unei
hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cu executare.
 3. Sancţiunile contravenţionale ( art.5 din OG. Nr.2/2001)

Sancţiunile contravenţionale sunt: - PRINCIPALE

- COMPLEMENTARE

■SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE PRINCIPALE sunt:

1.  avertismentul:
- constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi
recomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale;
- poate fi verbal sau scris

OBS: avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ nu prevede această sancţiune.

2.  amenda contravenţională:
- constă într-o sumă de bani pe care o va plăti contravenientul la bugetul public;
- Cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei şi de vinovăţia
contravenientului.
- Limitele valorice între care poate fi stabilită amenda sunt stabilite de lege sau de actul
normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei.
- limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 lei, iar limita maximă este de 100.000 lei,
50.000 lei, 5.000 lei sau 2.500 lei, după caz.

3.  Obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii:

- se aplică numai de instanţa de judecată
- este o alternativă la pedeapsa amenzii contravenţionale
- trebuie să existe consimţământul contravenientului
■SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE
COMPLEMENTARE sunt:

1. Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau

rezultate din contravenţii
2. Suspendarea sau anularea avizului, acordului sau
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi
3. Închiderea unităţii
4. Blocarea contului bancar
5. Suspendarea activităţii agentului economic
6. Retragerea licenţei sau avizului pentru anumite
operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior,
temporar sau definitiv
7. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea
iniţială
 Aplicarea sancţiunilor contravenţionale:
1. Procedura administrativă
- De regulă, sancţiunile contravenţionale se aplică de către agentul constatator prin
încheierea unui proces-verbal de sancţionare contravenţională
- Se va respecta principiul proporţionalităţii între sancţiunea aplicată şi
periculozitatea socială a faptei săvârşite.

- Se respectă principiul aplicării legii mai favorabile

- Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru
fiecare contravenţie
OBS:  când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile
contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii
pentru contravenţia cea mai gravă sau după caz, maximul general prevăzut pentru
prestarea unui activităţi în folosul comunităţii.
- Dacă la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se
va aplica fiecăreia în mod separat.

- Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se va comunica la domiciliul sau la sediul

contravenientului în termen de cel mult 1 lună de la data aplicării sancţiunii
EXC. – când contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal care
va fi înmânat acestuia.

- Contravenientul poate achita amenda contravenţională pe loc sau în termen de 48 de

ore, situaţie în care va plăti jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul
normativ.
 2. Procedura judecătorească

- SEDIUL MATERIEI: O.G. Nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării
unei activităţi în folosul comunităţii.

- Se aplică NUMAI în cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea

amenzii alternativ cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
- Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se aplică numai de către
instanţa de judecată (judecătoria în circumscripţia căreia s-a produs contravenţia)
şi numai pentru contravenienţii PF
- Instanţa de judecată este sesizată pentru aplicarea sancţiunii prestării unei activităţi în
folosul comunităţii de către organul din care face parte agentul constatator atunci
când agentul constatator consideră că se impune această sancţiune sau în
situaţia în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a sancţiunii şi cînd nu există posibilităţi de executare silită.
- Soluţionarea cauzei în faţa instanţei de judecată are loc în procedură de urgenţă,
cu citarea agentului constatator şi a contravenientului. Participarea procurorului şi
citarea reprezentantului contravenientului minor sunt obligatorii. În cazul
contravenientului minor, asistenţa juridică este obligatorie.

- Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus înlocuirea amenzii cu sancţiunea

prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi atacată cu recurs în termen de
15 zile de la comunicare la secţia de contencios-administrativ a tribunalului.
CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA PROCESULUI-VERBAL DE CONSTATARE A
CONTRAVENŢIEI ŞI DE APLICARE A SANCŢIUNII
CONTRAVENŢIONALE

- Se poate face PLÂNGERE la judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită

contravenţia.
- PLÂNGEREA se depune în termen de 15 zile de la data înmânării PV sau
de la data comunicării PV către contravenient
- PLÂNGEREA suspendă executarea sancţiunii contravenţionale.
- Instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia PV şi poate dispune
una din următoarele soluţii:
- Menţine sancţiunea aplicată
- Anulează sancţiunea aplicată şi sancţiunile complementare
- Dispune înlocuirea sancţiunii aplicate cu alta mai uşoară
OBS: instanţa nu poate înlocui sancţiunea aplicată cu o altă sancţiune mai aspră

- Hotărârea judecătoriei prin care s-a soluţionat plângerea poate fi

atacată cu RECURS în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia
de contencios-adminsitrativ a tribunalului
- RECURSUL suspendă executarea hotărârii judecătoriei.

- Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu CONTESTAŢIE ÎN ANULARE şi

REVIZUIRE.
 9. Executarea sancţiunilor
contravenţionale
->PV de constatare a contravenţiei neatacat în termenul legal sau hotărârea judecătorească
irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea împotriva acestuia = titlu executoriu

Avertismentul – se socoteşte executat din momentul comunicării;

Amenda – poate fi executată de bună-voie sau pe calea executării silite;
Confiscarea – se aduce la îndeplinire de către organul care a dispus această
măsură;
Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii – se pune în executare de
către prima instanţă de judecată, prin emiterea unui mandat de executare.
- se execută după orele de program ale contravenientului, pe o durată care
poate fi de la 50 la 300 de ore, maxim 3 ore/zi, iar în zilele nelucrătoare, exclusiv duminica,
6-8 ore/zi.
- mandatul de executare emis de instanţă se aduce la îndeplinire de către
primar, care va stabili ctivitatea care va fi prestată de contravenient având în vedere
pregătirea profesională şi starea sănătăţii acestuia.

ATENŢIE: este interzisă repartizarea contravenientului pentru executarea următoarelor

activităţi: - prestarea de activităţi în subteran, în mine, metrou sau în alte asemenea
locuri cu grad ridicat de risc.
- prestarea de activităţi în locuri periculoase ori care, prin natura lo, pricinuiesc
suferinţe fizice sau produc daune sănătăţii persoanei.
 - Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica şi
contravenienţilor minori care au împlinit 16 ani, pe o durată cuprinsă între 25 şi
150 de ore.

- Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este înlocuită cu

sancţiune amenzii contravenţionale, de către judecătorie, în următoarele
cazuri:
- Contravenientul nu se prezintă, cu rea-credinţă, la primar în termen de 3 zile de la
primirea mandatului de executare, pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii.
- Contravenientul se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii.
- Contravenientul nu îşi îndeplineşte îndatoririle care îi revin la locul de muncă.

- Împotriva măsurilor luate cu privire la conţinutul activităţii, la condiţiile în care se realizează,

precum şi la modul în care se execută supravegherea, contravenientul poate face
PLÂNGERE, care se soluţionează de către judecătorie, hotărârea acesteia fiind executorie.

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ

1. DEZINCRIMINAREA FAPTEI CU CARACTER CONTRAVENŢIONAL
2. PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII CONTRAVENŢIONALE
3. INTERVENIREA UNEI HOTĂRÂRI DE CONDAMNARE LA O PEDEAPSĂ
PRIVATIVĂ DE LIBERTATE, CU EXECUTARE.

ATENŢIE: prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale NU

SE CONFUNDĂ cu prescripţia executării sancţiunii
contravenţionale
 - Art. 13 din O.G. Nr. 2/2001 -> APLICAREA SANCŢIUNII AMENZII
CONTRAVENŢIONALE SE PRESCRIE în termen de 6 luni de la data
săvârşirii faptei. -> de la această regulă există şi EXCEPŢII – de
exemplu, în materia autorizării executării lucrărilor în construcţii, dreptul
de a constata şi de a aplica amenzile contravenţionale se prescrie în
termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei.
OBS: - în cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale curge
de la data constatării faptei şi cel târziu de la data epuizării faptei contravenţionale.

PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII AMENZII CONTRAVENŢIONALE – 2 TERMENE:

->1 LUNĂ DE LA DATA APLICĂRII SANCŢIUNII dacă procesul-verbal întocmit nu a fost comunicat
contravenientului.

-> 5 ANI DE LA DATA DE 1 IANUARIE A ANULUI URMĂTOR CELUI ÎN CARE A LUAT NAŞTERE ACEST
DREPT-> atunci când procesul-verbal întocmit a fost comunicat contravenientului, dar autoritatea publică
a manifestat pasivitate în a cere executarea acestuia.

OBS: prescripţia sancţiunii principale atrage şi prescripţia sancţiunilor complementare

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ PATRIMONIALĂ

= formă a răspunderii juridice care constă în obligarea

statului sau a UAT la repararea pagubelor cauzate
particularilor printr-un act administrativ sau prin
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la
un drept sau interes legitim.
-> SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 554/2004 şi unele
dispoziţii de drept comun DAR
NU SE CONFUNDĂ cu răspunderea civilă delictuală
reglementată de art.998-999 şi urm. din c.civ.

PARTICULARITĂŢI: - acţiunea în despăgubiri se

introduce la instanţa judecătorească o dată cu
acţiunea directă în contencios administrativ
 -> prezumţia de culpă a autorităţii publice.
-> dreptul la despăgubiri se prescrie în termen de cel mult 1 AN
care curge de la data naşterii dreptului la acţiunea directă în
contencios-administrativ sau de la data la care reclamantul a
cunsocut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei (dacă
acţiunea în despăgubiri este de sine stătătoare).
-> acţiunea în despăgubiri este o acţiune accesorie şi urmează
regula accesorium sequitur principale.

PĂRŢILE ÎN LITIGIILE PRIVIND RĂSPUNDEREA

ADMINISTRATIVĂ PATRIMONIALĂ

- RECLAMANTUL şi PÂRÂTUL – CONDIŢII:

- 1. capacitate procesuală
- 2. calitate procesuală
- 3. drept recunsocut de lege
- 4. interes procesual
- Poate avea calitatea de RECLAMANT: -> ORICE PF ( care poate sta în
proces personal sau care poate fi asistată sau reprezentată legal sau
convenţional) sau PJ (dacă are personalitate juridică)

- Calitatea de PÂRÂT -> STATUL, UAT (comunele, oraşele şi judeţele,

care sunt reprezentate de organele lor, abilitate de lege) şi PF care a
elaborat, emis sau a încheiat actul sau care se face vinovată de refuzul
rezolvării cererii reclamantului

- ATENŢIE: primarii şi consiliile locale NU au personalitate juridică

- OBS: PRIMARII şi PREŞEDINŢII CJ vor reprezenta UAT în instanţă

- ATENŢIE !!! ACŢIUNEA ÎN DESPĂGUBIRI trebuie privită distinct faţă de

ACŢIUNEA PRINCIPALĂ sub aspectul părţilor implicate în litigii => în
acţiunile de contencios-administrativ, calitatea de pârât o are
autoritatea publică emitentă, indiferent dacă are sau nu personalitate
juridică.
- !!! Şi dacă alăturăm acţiunii principale şi o acţiune în despăgubiri => VOM CHEMA
ÎN INSTANŢĂ ŞI UAT (COMUNĂ, ORAŞ, JUDEŢ) pentru că acestea răspund
patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin actele organelor sale de conducere.

- De reţinut: FUNCŢIONARII PUBLICI şi FUNCŢIONARII PUBLICI IERARHIC

SUPERIORI pot avea calitate procesuală pasivă dacă au cauzat prejudicii prin
acte ilegale sau refuz nejustificat, DAR NU VOR RĂSPUNDE pentru prejudiciile
cauzate prin acte administrative legale
- ŞI nu pot avea calitatea procesuală pasivă în acţiunea în anularea AA ilegale sau
în obligarea la emiterea unor acte.

- -> dacă acţiunea în despăgubiri este admisă, funcţionarul public este obligat la
despăgubiri în solidar cu autoritatea administrativă
- -> autoritatea administrativă are drept de regres împotriva funcţionarului public.

- ATENŢIE: în acţiunea în despăgubiri, funcţionarul public este chemat în judecată

întotdeauna alături de UAT

- OBS: -> funcţionarul public, în calitatea sa de pârât, poate chema în garanţie pe

funcţionarul public ierarhic superior pentru a dovedi culpa acestuia.

- -> repararea efectivă a prejudiciului se face la cererea reclamantului, prin punerea

în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
 - CONDIŢIILE RĂSPUNDERII ADMINISTRATIVE
PATRIMONIALE

- 1. existenţa unui act administrativ de autoritate sau a unui

refuz nejustificat de a satisface o cerere;
2. existenţa unui prejudiciu cert;
3. legătura de cauzalitate să fie directă;
- 4. culpa autorităţii administrative (care este prezumată).->

- PRIN EXCEPŢIE răspunderea patrimonială are caracter

obiectiv (adică intervine fără a exista o culpă din partea
autorităţii publice)

- CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA

ADMINISTRATIV PATRIMONIALĂ

- 1. fapta persoanei prejudiciate

- 2. forţa majoră
 - DE REŢINUT: -> Legea nr. 554/2004
reglementează răspunderea administrativ-
patrimonială pentru prejudiciile cauzate prin AA
ilegale sau prin refuz nejustificat, iar competenţa
aparţine instanţei de contencios-administrativ

- => în cazul reparării prejudiciilor cauzate prin AA

LEGALE sau prin alte fapte juridice --> se aplică
dispoziţiile art.998-999 C.civ., iar competenţa
aparţine instanţei de drept comun

- OBS. Acţiunea în despăgubiri NU se poate

introduce înainte de anularea actului ilegal sau a
refuzului nejustificat.
,