Sunteți pe pagina 1din 55

Nursing in

Gastroenterologie
ÎMPĂRŢIREA TOPOGRAFICĂ A
ABDOMENULUI
Notiuni de anatomie si fiziologie a
sistemului digestiv
 Sistemul digestiv este alcatuit din:
- tub digestiv, o serie de organe tubulare
de calibru diferit;
- glande anexe, ancorate la diferite etaje
ale tractului digestiv.
Tubul digestiv

 Masoara aproximativ 9 m lungime, de la


cavitatea bucala pana la anus, constituind
traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia
acestea sufera transformari necesare prepararii
hranei pentru celulele corpului, prin intermediul
mijloacelor digestive fizice si chimice.
 Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv,
reprezentand locul unde digestia este demarata. Cavitatea
bucala cuprinde limba si dintii. Prin intermediul limbii se
distinge gustul, textura, dar si temperatura alimentelor.
Dentitia este implicata cu precadere in masticatie, care
impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea salivei
formeaza la acest nivel bolul alimentar.

 Faringele reprezinta canalul de legatura dintre cavitatea


bucala in esofag.

 Esofagul este un conduct ce masoara aproximativ 25 cm si


strabate gatul, de la cartilajul cricoid ce il delimiteaza de
faringe, toracele si o portiune mica din abdomen pana la
orificiul cardia, unde se conecteaza la stomac. Peristaltismul
esofagian si secretiile de mucus sunt responsabile cu
transportul si respectiv alunecarea bolului alimentar catre
stomac.
 Stomacul este un organ
cavitar, plasat in loja
gastrica in abdomen si
reprezinta segmentul cel
mai dilatat al tubului
digestiv. Este responsabil
cu transformarea bolului
alimentar prin actiuni
mecanice si chimice in
chim gastric, pe care il
stocheaza pana cand
acesta devine pregatit sa
fie evacuat in intestinul
subtire.
Intestinul subtire
 este segmentul cel mai lung al tractului digestiv,
masurand un diametru de 2. 5 cm si o lungime de pana
la 6 m, de la orificiul pilor pana la valvula ileo-cecala. La
nivelul intestinului subtire fiind absorbiti aproximativ 90%
din nutrientii pe care organismul ii primeste ulterior in
urma digestiei.
Intestinul subtire este subimpartit in
 duoden, portiunea fixa in care se secreta sucul hepatic
si pancreatic,
 jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata, care face
legatura cu
 ileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se
intinde pana la valvula ileo-cecala, de unde tubul digestiv
se continua cu intestinul gros.
Intestinul gros
 este ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru
superior intestinului subtire si o lungime de pana la 1. 6
m, cuprins intre valvula ileo-cecala si anus.
 La acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti
din chilul intestinal, transformat si eliminat ulterior sub
forma de materii fecale.
Intestinul gros prezinta
 cecul cu apendicele piloric,
 colonul, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului
subtire, cuprinzand potiunea ascendenta, transversa,
descendenta si sigmoida terminandu-se cu
 rectul, in care materiile fecale sunt stocate inainte de a
fi eliminate prin actul defecatiei. Canalul anal, situat
inferior rectului se deschide prin orificiul anal sau anus,
nivel la care se termina tubul digestiv.
Intestinul gros
Glandele anexe ale sistemului digestiv

 Contribuie la digestie prin intermediul secretiilor.


 Glandele salivare sunt responsabile cu
secretia salivei, o mixtura de apa, enzime si
mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica
alimentele ce urmeaza a fi ingerate.
 De asemenea, enzimele din saliva
interactioneaza cu alimentele din cavitatea
bucala declansand procesul de digestie chimica.
Ficatul
 este plasat in loja hepatica,
sub diafragm si reprezinta
cea mai mare glanda din
corp, aproximativ 1. 5 kg.
 reprezinta organul vital ce
detoxifica sangele de agentii
nocivi organismului,
 este implicat in procesul de
digestie prin secretia bilei,
un lichid ce actioneaza cu
predilectie in dregradarea
grasimilor.
 Intre mese bila se
acumuleaza in vezicula
biliara sau colecist.
Pancreasul
 este o glanda mixta,
retroperineala, situata
inapoia stomacului.
 Functia exocrina a
pancreasului este
implicata in digestie, fiind
responsabila cu
elaborarea si secretia
sucului pancreatic, un
lichid care contine
echipament enzimatic
capabil sa degradeze
toate tipurile de substante
alimentare.
Cai biliare - Vezica biliara
 Vezica biliara sau
colecistul este o anexa a
cailor de excretie biliare,
cu rol de rezervor.
 Caile biliare reprezinta
sistemul de canale prin
care bila ajunge de la
nivelul hepatocitelor,
unde este elaborata, in
duoden. O parte se
gasesc in interiorul
ficatului si sunt denumite
 cai biliare intrahepatice.
Restul formeaza
 caile biliare
extrahepatice,
EVALUAREA APARATULUI DIGESTIV
I. EXAMENUL FIZIC OBIECTIV
 Inspecţia poate evidenţia:  tipul constituţional
(astenic în UG)  starea de nutriţie ( în greutate
în neoplasm)  aspectul şi culoarea
tegumentelor  aspectul abdomenului-volumul
 Palparea abdominală pune in evidenta sediul
durerii,apararea musculara. Prin aceasta se
apreciază gradul de sensibilitate al unor puncte
dureroase , foarte utile pt. Diagnostic.
 Percuţia – pune in evidenta meteorismul
abdominal
 Auscultaţia  se percep zgomote intestinale
date de activitatea peristaltică  absenţa lor
poate apărea în ocluzia intestinală
EVALUAREA APARATULUI DIGESTIV
II. EXAMANE DE LABORATOR
 SANGE- pt. explorarea ficatului
- pt. explorarea pancreasului
- depistarea anticorpilor antiH. Pylori serici
 SUC GASTRIC
 SECRETIE PANCREATICA
 BILA
 MATERII FECALE
 URINA
EVALUAREA APARATULUI DIGESTIV
EXPLORAREA FUNCTIONALA A FICATULUI
 EXPLORAREA SINDR. DE HEPATOCITOLIZA
-TGO-TGP
-Aldolaze
-Sideremia
 EXPLORAREA SINDR. HEPATOPRIV( activitatea metabolica)
-metabolismul protidic: -dozarea proteinelor (A, G, raport A/G )
-fibrinogen
-teste de coagulare
-metabolismul glucidic: -testul hiperglicemiei provocate
-metabolismul lipidic : -lipide
-colesterol
 EXPLORAREA SINDR. DE INFLAMATIE (reactia mezenchimala )
-VSH
- Electroforeza proteinelor plasmatice
 EXPLORAREA FUNCTIEI BILIARE : -bilirubinemia
- fosfataza alcalina
EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI
EXOCRIN
 Amilaza serica
 Amilaza urinara (amilazurie )
 Cecetarea fermentilor pancreatici in sucul duodenal
-tripsina
-lipaza
- amilaza
III. EXPLORARI RADIOLOGICE

 Fara substanta de
contrast:
- RX abdominal
pe gol
Pregătirea bolnavilor pentru examinarea radiologică a tubului digestiv
Radiografia abdominală pe gol
 - se face fără pregătire prealabilă la bolnavii suspectați de abdomen acut;
 - aduce informații în perforațiile tubului digestiv și în ocluzia intestinală.
Examenul radiologic al stomacului și intestinelor
 - organele cavitare pot fi puse în evidență doar cu substanțe de contrast;
 - pregătirea și examinarea este contraindicată la bolnavii cașectici, cu insuficiență circulatorie, în abdomen
acut, peritonite, tromboze și sarcină;
 - pregătirea bolnavului începe cu 2-3 zile înaintea examenului, când se sistează administrarea de
medicamente cu conținut în bismut, calciu, fier, iod;
 - în zilele pregătitoare se va da un regim ușor; - în ziua examinării pacientul nu mănâncă și nu fumează;
 - examinarea se va executa la orele dimineții;
 - ca substanță de contrast se va folosi sulfatul de bariu, care nu este toxic, în diferite concentrații;
 - pentru examenul gastric se folosește o suspensie mai subțire (bariu/apa –1/2), iar pentru examinarea
esofagului se folosește o suspensie mai concentrată (bariu/apa – 3/2);
 - într-o cană, se introduc 150 g sulfat de bariu sau un pachet original și se adaugă o mică cantitate de apă
caldă cu care se amestecă praful până se formează o pastă groasă, omogenă, fără grunji;
 - se adaugă până la 250 ml apă și se amestecă cu o lingură de lemn, apoi i se dă imediat bolnavului să bea;
 - pacientul se așează dezbrăcat sub ecran și i se dă cana în mână, bolnavul va bea la indicația medicului;
 - eliminarea bariului din stomacul sănătos începe imediat și se termină în 2-3 ore, umplând apoi ansele
intestinului subțire;
 - după 6-8 ore coloana de bariu ajunge la cec, iar după 24 de ore umple colonul în întregime;
 - pentru a urmări sub ecran evacuarea bariului din stomac, umplerea intestinului și colonului, bolnavul va fi
rechemat conform indicației medicului după 2, 8 și 24 ore;
 - la două ore după începerea examinării bolnavul poate să mănânce. Pentru examenul intestinului pacientul
va sta nemâncat;
 - după terminarea examinării, pentru a ajuta eliminarea substanței de contrast se va administra un purgativ,
pentru că bariul produce constipație;
 - examinarea colonului se va face la 24 de ore după administrarea substanței de contrast.
III. EXPLORARI RADIOLOGICE
Cu substanta de contrast
 Bariu pasaj- dupa administrarea
bariului pe cale bucala 250 g
dizolvat in 250 ml. apa
 Irigografie-irigoscopie dupa
administrarea bariului prin clisma
Contraindicatii:
- bolnavii caşectici,
-în stare gravă, adinamici,
-care suferă de tromboze,
-ileus în perforaţia tubului digestiv cu
hemoragie gastro-intestinală acută,
-în peritonită acută,
- la femeile gravide în prima jumătate a
sarcinii
- la femei in timpul si imediat dupa
menstruatie.
Examinarea radiologică a colonului (irigoscopia și irigografia)

 - colonul trebuie evacuat complet și apoi umplut cu substanță de contrast – sulfatul de


 bariu introdus pe cale rectală;
 - cu o zi înainte de efectuarea examenului se introduce un regim hidric, iar cu o seară
 înainte se face o clismă;
 - dimineața, în ziua examinării se repetă clisma evacuatorie;
 - se folosește o suspensie de 300-500 g substanță în 1-1,5 l apă încălzită la temperatura
 corpului;
 - irigoscopia se execută în decubit dorsal;
 - prin ridicarea și coborârea irigatorului se va regla viteza de înaintare a bariului după
 dispoziția medicului;
 - examinarea colonului se poate face și prin metoda dublului contrast Fischer;
 - după evacuarea parțială a substanței de contrast, introduse prin clismă, bolnavul este
 așezat pe rând în decubit ventral, lateral drept, decubit dorsal și lateral stâng pentru a
 împrăștia restul de bariu pe suprafața mucoasei;
 - se închide rectul cu sonda obturatoare Strauss și se insuflă prin aceasta 500-1000 ml aer
 sub control vizual la ecran, după care se pot efectua radiografiile;
 - insuflarea se va face cu presiune moderată, întrucât colonul exulcerat poate să se perforeze.
 Deoarece vezicula biliară
poate fi vizibilă radiologic
numai cînd contine calculi
radioopaci sau se
impregnează cu substanţe de
contrast, pentru a obţine
imaginea ei radiologică se
administrează substanţe
iodate, pe cale orală sau
intravenoasă.
 Colecistografia =
radiografierea veziculei biliare
(colecistului) umplută cu
substanţa de contrast,
administrată de obicei pe cale
orală.
 Colangiografia =
radiografierea căilor biliare
(inclusiv colecistul) pline cu
substanţa de contrast
administrată pe cale
intravenoasă.
ENDOSCOPIA TUBULUI DIGESTIV

a) esofagoscopia
b) gastroscopia
c) rectoscopia si
rectosigmoidoscopia
d) colonoscopia
GASTROSCOPIA
 se folosește în scop diagnostic, dar și
pentru a îndepărta polipi, corpi străini sau
pentru a preleva biopsii;
 inainte cu 30 min se administreaza
atropina pentru reducerea secretiei gastrice
 se insuflă aer în stomac;
 se folosește endoscopul flexibil cu vedere
axială de 120-130 cm;
 se folosește un spray anesteziant;
 examinarea se face pe nemâncate; se
interzice fumatul; se îndepărtează
protezele;
 se poate administra diazepam sau
dormicum pe cale injectabilă;
 după ce se trece de esofag, pacientul va fi
culcat, de asistentă, pe masa de examinare,
în decubit lateral stâng;
 este necesară o tăviță renală;
 gastroscopul va fi uns cu un tifon cu
glicerină;
 după examinare, pacientul elimină mucus
și aer; examinarea durează 5-7 minute;
 bolnavul mai rămâne culcat încă o
jumătate de oră; pacientul nu va mânca
timp de două ore.
COLONOSCOPIA
 se poate vizualiza mucoasa
intestinului gros în toată lungimea lui;
 se folosește colonoscopul flexibil,
lung de 150-158 cm;
 aparatul se lubrifiază cu ulei de
vaselină;
 se folosesc mănuși sterile de cauciuc;
 bolnavul se pregătește psihic
 colonul trebuie golit;
 cu 2-3 zile înainte de examinare se
inițiază un regim hidro-zaharat;
 cu aproximativ 16 ore înainte se
administrează un purgativ (Fortrans,
Forlax) 4 plicuri
 se vor face minim două clisme până la
apariția unui conținut clar;
 pacientul va primi o premedicație:
midazolam intravenos sau scobutil;
 examinarea se face în camera de
endoscopie;
COLONOSCOPIA
 - pacientul va fi așezat în decubit lateral stâng
cu coapsele flectate pe abdomen;
 - asistenta lubrifiază aparatul și menține
poziția bolnavului;
 - avansarea aparatului poate dura mai mult de
o oră;
 - asistenta va supraveghea și starea
pacientului: culoarea feței, pulsul, respirația;
 - după terminarea examinării, pacientul va fi
transportat în salon, unde va rămâne sub
supraveghere cel puțin 24 ore;
 - după examinare, chiar și a doua zi, pacientul
acuză un disconfort abdominal determinat de
distensia gazoasă din timpul examinării;
 - în cazuri foarte rare, colonoscopia poate să
se soldeze cu perforația intestinului gros:
primele semne (acuze dureroase) pot apărea
cu întârziere și trebuie raportate medicului;
 - se pot recolta biopsii, se pot extirpa polipi;
 - piesele recoltate se vor transporta la
laborator;
 - colonoscopul va fi curățat și sterilizat.
RECTOSCOPIA
 (Endoscopia recto sigmoidiana )este explorarea
segmentului terminal cu ajutorul rectoscopului până
in adincimea de aproximativ 30 cm de la orificiul
anal. Scop:explorator si terapeutic
Materiale necesare:
 -cele pentru clisma,
 -rectoscopul si materiale in functie de scop
 -tuseu rectal pentru a depista o eventuala stenoza
anala
 Pregatirea pacientului:.
 -cu 2 zile inainte va avea un regim hidric,
 -in seara precedenta tehnici se vor face 2 clisme
evacuatorii
 -in ziua respectiva va fi condus in sala de examinare
fara alte pregatiri
 -pozitia va fi genupectorala sau genucubitala, pentru
a pune in evidenta orificiul anal
 Tehnica o face medicul. Daca in timpul examinării
apar contracţii spastice ale colonului atunci se
serveste medicului un tampon inbibat in Sulfat de
Mg. Dupa tehnica se face toaleta regiunii anale,
transportul la pat a pacientului, produsele recoltate
se duc la laborator,
 Bolnavi cardiaci sau cei foarte slabi se aseaza in
poziţie de decubit dorsal in poziţie ginecologica. Nu
se administreaza purgative pentru golirea colonului
inaintea efectuari tehnici.
LAPAROSCOPIA
LAPAROSCOPIA
Explorarea cavitatii peritoneale cu ajutorul
laparoscopului
Scop:terapeutic si explorator
Pregatirea psihica si fizica a pacientului:
 In seara precedenta-regim hidric, clisma
evacuatoare
 dimineata examinarii- clisma si premedicatie
Tehnica- bloc operator
Ingijiri ulterioare:supraveghere- 2 ore nu ingera
nimic, apoi regim hidric,
Incidente si accidente;
 subfebrilitate
 emfizem subcutanat
 hemoragii
 leziuni viscerale
 infectarea plagilor abdominale
ECOGRAFIA
Ecografia ficatului si cailor biliare este usor de efectuat.
 Metoda da detalii morfologice referitoare la dimensiunile ficatului,
ecostructura sa (omogena sau neomogena), prezenta unor formatiuni
(chisturi hepatice, tumori benigne sau maligne, hemangioame etc).
 Se evidentiaza si sistemul vascular (artera hepatica, vena porta),
caile biliare intra- si extrahepatice si eventuale adenopatii la nivelul
hilului hepatic.
 Arata diferite aspecte ale veziculei biliare (forma, dimensiune,
grosimea peretilor), prezenta de calculi sau de tumori (polip sau
carcinom de vezica).
 Formatiunile tumorale de dimensiuni mici, sub 2 cm, nu sunt
evidentiate.
 Metoda mai poate evidentia prezenta lichidului de ascita care, in
cantitati mici scapa examenului clinic.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
 utilizează razele X pentru a crea imagini
detaliate a structurilor din interiorul
corpului. În timpul examinării, pacientul
stă întins pe o suprafaţa plană conectată
la scanner. Scannerul trimite impulsuri
de raze X spre partea corpului ce este
examinată.
CT se utilizează pentru examinarea
craniului, toracelui, abdomenului,
pelvisului, membrelor.
 Substanţa de contrast este o substanţă
pe bază de iod folosită pentru o
vizualizare optimă a structurilor şi
organelor investigate. Substanţa se
administrează intravenos şi se foloseşte
pentru a examina fluxul sanguin, pentru
a evidenţia tumori sau alte afecţiuni.
 Daca se investigheaza abdomenul,
pacientul va fi sfatuit sa nu manance
hrana solida din seara zilei precedente
investigatiei. In alte cazuri, inainte de
efectuarea tomografiei, poate fi necesara
administrarea unor laxative sau a unei
clisme.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
BIOPSIA
 BIOPSIA HEPATICA este o procedura
invaziva ce presupune introducerea unui ac
foarte lung, special destinat acestui scop,
prin tegument, pana la nivelul
parenchimului hepatic, si recoltarea de la
acest nivel a unui fragment tisular.

 Se realizeaza in functie de localizarea


leziunii ce urmeaza a fi investigate, acul
fiind introdus intotdeauna intre doua coaste
inferioare de pe partea dreapta.

 Fragmentul tisular recoltat este ulterior


trimis laboratorului de anatomopatologie
unde este investigat la microscop si unde
se va stabili daca aspectul sau este sugestiv
sau nu pentru afectiunea suspectata.
BIOPSIA
 BIOPSIA GASTRICA
 Endoscopia este o investigatie prin care
se pot recolta mostre (biopsie) de tesut
gastric sau duodenal. Pot fi recoltate
pana la cel mult zece asemenea mostre

 biopsia gastrica va fi ulterior testata in


laborator pentru examen histopatologic
sau/si depistarea infectiei cu H.pylori
VIDEOCAPSULA
 PillCam ESO 2 este o capsula
endoscopica, o micro-camera sub
forma de pastila care se inghite
pentru a fotografia interiorul
esofagului. Pacientul, aflat in pozitie
orizontala, inghite capsula, care
ajunge in stomac prin mecanisme
naturale, in circa 5 minute. PillCam
ESO captureaza astfel imagini ale
esofagului, la o rata de 18 cadre pe
secunda, transmitandu-le unor
senzori dispusi pe corpul pacientului.
Imaginile sunt stocate intr-un
dispozitiv portabil, de unde sunt
transferate la incheierea procedurii
pe calculator, unde sunt analizate.
Pilula are o autonomie de 30 de
minute si se elimina pe cale naturala.
 PillCam ESO este indicata pentru
detectarea varicelor esofagiene la
pacientii cu ciroza hepatica sau
pentru obiectivarea unor leziuni
premaligne, care apar in boala de
reflux gastroesofagian cu evolutie
indelungata (Esofagul Barrett).
VIDEOCAPSULA
 Exista trei variante de
videocapsula: Pillcam SB,
pentru intestinul subtire, PillCam
ESO, pentru esofag, si PillCam
Colon, pentru colon. Ele au
aplicatie in reflux
gastroesofagian, varice
esofagiene, esofagita, boala
inflamatorie intestinala, esofagul
Barret, boala Crohn, cancerul
esofagian, sindromul de colon
iritabil, polipi, colita ulcerativa,
ca si in depistarea chiar in stadii
incipiente a cancerului
colorectal.
SEMNE SI SIMPTOME DIGESTIVE
MANIFESTARI GENERALE:
 Febra: apare frecvent în bolile digestive infecţioase, fiind uneori însoţită de frisoane, cum ar fi:
angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută;
 Subfebrilităţi: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite
cronice cu citoliză, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.
 Stări septice febrile: abcese hepatice, subfrenice, neoplasm de colon, hepatom primitiv, etc.
 Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic(obraji subţi, nas ascuţit, buze
uscate, ochi înfundaţi în orbite); facies hepatitic sau cirotic, cu coloraţie icterică, hiperemia sau
telangiectazii ale obrajilor, buze şi limbă carminate, steluţe vasculare, dispariţia firelor de păr din
treimea externă a sprâncenelor; xantelasme în unghiul intern al ochilor la pacienţii cu dislipidemie
sau colestaze cronice, ciroza biliară primitivă, etc.
 Scăderea ponderală: apare la pacienţi cu neoplasme digestive comsumptive sau la cei cu stări
febrile prelungite, vărsături sau diare, anorexie prelungită. La aceşti bolnavi poate apare şi
deshidratarea (pliu cutanat persistent, limbă prăjită). Trebuie menţionat că pacienţii obezi pot asocia
boli precum: steatoza hepatică, litiaza biliară, pancreatite cronice, etc.
 Starea generală: este alterată în sindroame acute de tipul perforaţiilor digestive, ocluzii intestinale,
infarct mezenteric,etc.
 Poziţia antalgică: specifică în criza de ulcer (flexia ventrală cu apăsarea mâinii pe abdomen sau
poziţia ghemuită); poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite acute, etc.
 Paloarea: apare după hemoragii digestive superioare fiind asociată cu anemii, hipotensiune, colaps;
culoarea palid teros apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice, pancreatice), etc.
 Icterul apare la pacienţii cu hepatopatie cronică, ciroză hepatică, icter mecanic (diverse cauze:
biliare, pancreatice, hepatice).
 Modificări ale fanerelor: hipotricoza axilară şi pubiană în ciroza hepatică
MANIFESTARI FUNCTIONALE
Tulburări ale apetitului
 Apetitul reprezintă dorinţa de a ingera anumite alimente, reflex dobândit prin experienţe
anterioare, mai ales gustative. Reglarea nervoasă a acestui reflex se realizează la nivelul
hipotalamusului, unde există centrul foamei şi al saţietăţii prin legături funcţionale cu centrii
corticali ai sistemului limbic şi amigdalian. Necesitatea de alimentare este condiţionată de
valoarea calitativă şi cantitativă a alimentelor precum şi prin stimuli cu punct de plecare la
nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid clorhidric, tonusul
parietal gastric şi duodenal). Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.
 Inapetenţa – lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie diferenţiată de saţietatea
precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrită atrofică, etc.
 Anorexia – absenţa foamei sau apetitului şi poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente,
tipică fiind anorexia pentru carne în neoplasmele gastrice); totală (pentru toate alimentele,
frecvent psihică); progresivă, în cancerul gastric; falsă, datorită fricii de a produce durere la
ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihică cu refuz total al
alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).
 Hiperorexia – creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după unele boli, în eforturi
mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
 Polifagia – nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente în dorinţa de obţinere a
saţietăţii: în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipotalamusului.
 Bulimia – senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care depăşesc nevoile
organismulu: în psihoze, leziuni frontale
 Paraorexia – reprezintă pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse nealimentare, ca varul
la oligofreni); geofagia (foamea de pământ), malacia (dorinţa de a ingera alimente acide)
MANIFESTARI FUNCTIONALE
Disfagia: reprezintă progresiunea dificilă a alimentelor, lichide sau solide de-a lungul esofagului. Ea poate fi:
 intermitentă: în hernii hiatale, diverticuli esofagieni
 continuă: esofagite, neoplasm esofagian
 Din punct de vedere al instalării disfagia poate fi:
 acută: spasm esofagian, esofagite acute (postcaustice)
 cronică: tulburări de motilitate, neoplasm esofagian
 Având în vedere că deglutiţia se desfăşoară în trei etape: transferul alimentelor din gură în esofag,
transportul lor de-a lungul esofagului şi evacuarea lor în stomac, disfagia se poate instala datorită
afectării celor trei nivele:
 de transfer oro-faringian – procese inflamatorii de la acest nivel, diverticul Zenker
 de transport: în obstrucţii esofagiene: funcţionale, organice, prin compresiuni externe
 de evacuare – funcţionale (spasm), organice (stenoză de cardia), obstucţii la nivelul sfincterului
esofagian inferior
Durerea esofagiană se poate prezenta sub 3 forme:
1.odinofagie: durere la deglutiţie
 -apare în procese inflamatorii locale
 -tulburări neuro-musculare
2.pirozis: arsuri retrosternale
 -apare în esofagita de reflux, ulcerul duodenal, hernia hiatală, alte esofagite
3.durere retrosternală: are caracter de junghi sau gheară, uneori apare ca o senzaţie de jenă dureroasă
 -caractere tipice care o diferenţiază de alte dureri retrosternale:
 iradiază în gât şi umeri
 este influenţată de ingestia de alimente
 poate persista ca o durere surdă după puseul acut
 nu are relaţie cu efortul fizic
 uneori apare ca o foame dureroasă care trezeşte pacientul din somn şi se linişteşte la ingestia de alimente sau la
antiacide
MANIFESTARI FUNCTIONALE
Durerea abdominală
 Debut : acut sau cronic
 Localizare: frecvent epigastrică sau în
hipocondrul drept
 Intensitate: sub formă de jenă, foame
dureroasă, până la colicativă
 Iradiere: apare doar în ulcerul perforat, cu
iradiere transfixiantă în spate
 Periodicitate: apare mai ales primăvara şi
toamna
 Ritmicitate: se referă la relaţia apariţiei
durerii cu ingestia de alimente şi diferă la
cele două localizări:UG, UD
 De menţionat că aceste semne se pot
schimba în evoluţie şi mai ales atunci când
apar complicaţii. De exemplu, atunci când
se produce perforaţia sau penetraţia,
caracterul durerii este colicativ şi nu mai
cedează la nici o medicaţie fiind necesar
examenul complet, clinic şi paraclinic.
Localizare
IRADIERE SI INTENSITATE
IRADIERE
MANIFESTARI FUNCTIONALE
Durerea epigastrica
 Durerile epigastrice sunt conditionate de boli ale stomacului sau ale altor organe apropiate lui.
 Caracterul esential al durerilor de origine gastrica este acela ca ele sunt ritmate de mese.
 Durerea din ulcer este in punctul epigastric .Iradierea spre stanga a acesteia ne orienteaza spre
ulcerul gastric (mica curbura), iradierea spre dreapta ne orienteaza spre ulcerul duodenal. Tot
in ulcerul duodenal durerea poate sa iradieze spre spate..
 Caracterele durerii din ulcer sunt de crampa, torsiune, impunsatura, eroziune.
 In functie de momentul aparitiei durerii ulceroase fata de ingestia alimentelor, putem stabili
destul de precis locul ulceratiei.
 Astfel, durerile precoce (imediat dupa alimentatie) ne orienteaza spre ulcerul juxtacardial si
ulcerul peptic care complica rezectia gastrica.
 Durerile semitardive (1-2 ore dupa alimentatie) sunt dureri ce caracterizeaza ulcerul micii
curburi.
 Durerile tardive (3-4 ore dupa masa) caracterizeaza ulcerul regiunii pilorice.
 Durerile hipertardive (5-6 ore dupa masa) sunt specifice ulcerului duodenal, sunt de fapt
dureri situate imediat inaintea mesei urmatoare. Au adesea orar nocturn (apar la orele 1-2
noaptea) - poarta denumirea de asa-numita "foame dureroasa". Se calmeaza la ingestia de
alimente si sunt insotite de periodicitatea sezoniera (apar primavara si toamna).
 Daca durerile sunt difuze ne gandim la o complicatie cu gastrita sau perigastrita
(periduodenita).
 In cancerul gastric durerea este permanenta, difera in functie de sediu si este insotita de
inapetenta, scadere ponderala si uneori tumora palpabila in epigastru.
MANIFESTARI FUNCTIONALE
Colica intestinala Colica intestinala este o durere cu caracter acut care survine
intermitent in crize si care se datoreste contractiei spastice a musculaturii sau
distensiei accentuate a peretilor intestinului.
 Aceasta durere este perceputa de bolnav ca o senzatie acuta si intensa de crampa,
tensiune sau sfasiere, si se asociaza cu alte modificari de tranzit, diaree, constipatie,
modificari ale continutului gazos al intestinului, meteorism, zgomote hidroaerice,
flatulenta, suspendarea tranzitului pentru materii fecale si gaze. Nu se accentueaza
la presiune, dimpotriva, presiunea calmeaza durerea, este mobila.
 Caracterul intermitent al durerii se pierde in ocluziile mai vechi de 24 ore, cand
durerea devine mai intensa, continua si are tendinta de generalizare.
 Asocierea durerii cu varsaturile repetate si cu suspendarea tranzitului pentru materii
fecale si gaze plus modificarile constatate la examenul obiectiv completeaza tabloul
ocluziei intestinale.
MANIFESTARI FUNCTIONALE:
 Regurgitaţia – reprezintă revenirea alimentelor în cavitatea bucală, la scurt timp
după ingestia lor, fără efort de vărsătură Poate fi:
 imediată, după ingestie, în stenose esofagiene înalte (cancer esofagian stenozant,
stenoză post caustică)
 tardivă, în stenoze joase de esofag de aceleaşi etiologii, megaesofag, diverticuli
esofagieni
 în cantitate mică, în obstrucţii înalte sau boli la debut
 în cantitate mai mare, în diverticuli esofagieni, megaesofag
 Sialoreea – hipersalivaţie abundentă, uneori cu punct de plecare la nivelul
leziunilor esofagiene
 Eructatia- reprezinta eliminarea pe gura a gazelor provenite de la nivelul
stomacului, insotite de zgomot, nemirositoare. Se produce prin acumularea de aer,
cu distensie la nivelul portiunii inferioare a esofagului, iar prin aparitia de unde
antiperistaltice, aerul este evacuat.
 Flatulenta=Eliminarea frecventa a gaze intestinale . De regula, gazele intestinale
contin: bioxid de carbon, oxigen, nitrogen, hidrogen si uneori metan. Ultimele doua
gaze sunt inflamabile si inodore. Din fericire pentru noi, gazele intestinale
mirositoare sunt mai mult o exceptie decat o regula. Mirosul greu al gazelor este dat
de sulfura, provenita de la alimentele care au un continut ridicat de sulf.Cateva din
alimentele care contin o cantitate ridicata de sulf: broccoli, conopida, varza, ouale,
usturoiul, ceapa si produsele lactate. Deoarece aceste alimente au un continut ridicat
in fibre sau nutrienti nu pot fi eliminate din regimul alimentar zilnic.
MANIFESTARI FUNCTIONALE:
Varsaturile reprezinta expulzarea fortata si brusca a continutului gastro-intestinal pe
gura (valul palatin este ridicat, iar glota inchisa, impiedicand trecerea continutului
varsaturii spre caile respiratorii).
 Frecvenţa: rare, frecvente sau incoercibile
 Cantitatea: moderată în ulcere sau masivă, în stenoza pilorică.
 Mirosul: de acetonă, în DZ; de amoniac, în gastrita uremică; de alcool, în gastrita
etanolică; fecaloid, în fistule ileo-colice sau volvulus.
 Aspectul hemoragic: poate fi cu sânge roşu, în ruptura de varice esofagiene sau
frecvent de tip sânge digerat, în gastrite erozive, ulcer gastro-duodenal, polipoza
gastrică, neoplasme gastrice, etc.
Continutul varsaturilor
 Poate fi alimentar. In achilie este un continut alimentar nedigerat. Prezenta
resturilor alimentare la peste 8 ore de la ingestie ne indica stenoza pilorica.
 Varsaturile apoase - cu continut format din suc gastric si mucus sunt intalnite in
gastritele cronice, cancerul gastric.
 Prezenta bilei in cantitate mica coloreaza varsatura in galben sau galben verzui
("varsaturi bilioase").
 Varsaturile bilioase de culoare verde-praz sunt intalnite in peritonitele acute.
 Varsaturile purulente apar in gastrita flegmonoasa, fie prin fistulizarea unui abces
extragastric in stomac.
MANIFESTARI FUNCTIONALE:
 Scăderea ponderală poate fi uşoară (80% din greutatea ideală), moderată (80-65%), şi
severă (sub 65%) şi apare în toate afecţiunile gastro-duodenale. Este important a se şti
intervalul de timp în care s-a produs slăbirea şi dacă ea a apărut în condiţiile unei
alimentaţii normale.
 Aerofagia – apare mai fecvent la pacienţii cu gastrite cronice dar şi la ulcerul duodenal.
 Halena sau halitoza se intalneste in igiena bucala deficitara, carii dentare neglijate,
pioreea alveolara, amigdalita cronica criptica, rinofaringita cronica si in obstructii urmate
de staza ale esofagului, stomacului, portiunii superioare a intestinului sau colonului.
 Borborisme” ale intestinului=Zgomotele hidroaerice produse de stomac si de intestin
sunt cunoscute medical prin termenul onomatopeic “borborisme” sau garguiment
intestinal, si acestea nu ar trebuie sa fie un motiv de ingrijorare deoarece indica faptul ca
sistemul digestiv lucreaza la standarde normale.
De regula, aceste zgomote sunt cauzate de peristaltism – miscare de contractie, urmata
de o relaxare periodica a musculaturii stomacului si intestinului, care se propaga sub
forma de unde si care face ca alimentele sa fie impinse de-a lungul tubului digestiv.
Deci, aceste contractii ajuta la eliminarea alimentelor, lichidelor si gazelor din intreg
tubul digestiv.
MANIFESTARI FUNCTIONALE:
 Meteorismul -reprezinta acumularea de gaze la nivelul tubului digestiv.Este intalnit in
fenomenul de aerofagie, in urma alimentatiei unilaterale cu produse bogate in celuloza care nu
este atacata de fermentii digestivi ci numai de flora bacteriana a colonului.
 Hematemeza -consta in eliminarea prin varsatura a unei cantitati mari de sange imbracand 2
aspecte:
 -sange rosu aprins, reprezentand o extravazare precedata cu putin timp inainte de varsatura
 -sange negru - "zat de cafea", reflectand stagnarea sangelui in stomac si transformarea acestuia
sub influenta sucului gastric.
 Constipatia este o tulburare caracterizata prin scaderea frecventei defectatiei. Deoarece
frecventa normala a evacuarii scaunelor poate varia de la o persoana la alta, constipatia trebuie
determinata in functie de tiparul normal de defecatie al fiecarui pacient.
 Tenesmul Simptom ce reprezinta senzatia de tensiune dureroasa, si constrictie in regiunea
anala, care antreneaza o necesitate imprioasa de defecare, ce nu este niciodatasatisfacuta pe
deplin. Atunci cand se produce, continutul este redus, cu aspect mucilaginos. Tenesmul este
insotit adesea de colici recto-sigmoidiene care incep in fosa iliaca si descind spre anus.
 Icterul este o coloratie galbena a pielii, sclerelor si mucoaselor generata de impregnarea cu
bilirubina. Icterul este un semn optic al unor afectiuni hepatice si extrahepatice cu etiologie,
patogenie, simptomatologie, evolutie si prognostic total diferite.
MANIFESTARI FUNCTIONALE:
 Pruritul anal este un simptom suparator ce nelinisteste bolnavul, mai ales in timpul noptii sau repausului.
Prin scarpinare se favorizeaza infectia si eczema in jurul orificiului anal, ce complica suferinta.apare in
oxiuraza.
 Edemul hepatitic - este galbui sau roz, moale, localizat la inceput la partile declive, ulterior extinzandu-se
spre membrele inferioare, lombe, organe genitale si se asociaza cu un grad de ascita.
 Edemul cirotic este alb galbui, moale, predomina la nivelul extremitatilor inferioare ale corpului, dominat
de un abdomen marit de volum din cauza ascitei. Coexista cu subicter sau icter, stelute vasculare, ficat
mare sau mic si dur, splenomegalie
 Hemoragia digestivă superioară (HDS) Reprezintă sindromul clinic manifestat prin pierderea de sânge
de la nivelul tractului digestiv superior.
Manifestări clinice:
 Hematemeza - eliminarea pe gură a sângelui din tractul digestiv superior şi poate fi sub formă de sânge
roşu, când hemoragia este mare şi rapidă, neavând timp să se digere, sau poate fi sub formă de „zaţ de
cafea”, când sângele este digerat deja în stomac.
 Melena –eliminarea de sânge din tractul digestiv superior prin scaun, acestea având aspect specific: negre,
lucioase, ca păcura.
 Hematochezia – eliminarea prin scaun de sânge roşu provenit din tractul digestiv superior dar numai în
caz de pierderi masive şi cu peristaltică accelerată.
 Rectoragia – eliminarea de sânge roşu din tractul digestiv inferior, recto-sigmoidian
 Hemoragii oculte – eliminarea prin scaun de sânge din tractul digestiv superior care nu se observă clinic şi
poate fi depistat numai reacţii biochimice.

S-ar putea să vă placă și