UNIVERSITATEA DE VEST

MASTER ARHEOLOGIE SI MEDIU IN CONTEXTUL DEZVOLTARII DURABILE

CETATEA DE
SCAUN A SUCEVEI
Prof.coordonator : CALIN TIMOC

Masterand : CIOBANU LIDIA

Cadrul geografic general al municipiului Suceava, cu
siturile arheologice principale(suport cartografic
Crăciunescu 2004)
Imagine cu ruinele cetăţii situată pe platoul care domină valea
Situata pe latura de est a orasului, pe un pinten terminal al unui platou care se intindea spre rasarit,
cu inaltimea de circa 70 m fata de lunca Sucevei, Cetatea de Scaun domina atat o buna parte din
oras, cat si lunca raului Suceava.
Unul dintre cele mai importante obiective aflate în patrimoniul Muzeului
Bucovinei este Cetatea de Scaun a Sucevei, construită în timpul domniei lui
Petru I.
Data exactă a construcţiei monumentului care a marcat istoria capitalei
moldoveneşti rămâne incertă, acceptându-se ca datare largă domnia lui Petru I
(1375-1391). Documentul dat din „Cetatea Sucevei” la 10 februarie 1388, dovada
unui împrumut al domnului Moldovei, Petru I, către regele Poloniei, Vladislav II,
atestă istoric construcţia cetăţii. Cert este faptul că iniţial, din porunca voievodului
Moldovei, în partea de vest a oraşului a fost construită o cetate din pământ,
cunoscută sub denumirea de Cetatea Şcheia care a fost apoi abandonată pentru
a se ridica una din piatră, în partea de răsărit a oraşului.
Folosind piatră locală (gresie nisipoasă) extrasă din apropiere, fortul muşatin era o
construcţie rectangulară: laturile de sud şi de nord aveau lungimea de 36 m, iar
cele de est şi de vest, 40 m. Existau şapte turnuri de apărare, întărite cu
contraforturi.
Dacă în vremea lui Petru I
şi a urmaşilor săi imediaţi,
cetatea avea o întindere
limitată de pintenul de deal
pe care era aşezată, în
timpul lui Ştefan cel Mare
se modifică semnificativ
atât suprafaţa, cât şi
sistemul de apărare.
Transformările au fost strict
necesare datorită apariţiei
artileriei ca tehnică de
luptă. Într-o primă etapă, se
astupă vechiul şanţ de
apărare şi în mijlocul lui se
ridică un nou zid de incintă
cu turnuri de apărare de
formă rectangulară. Într-o a
doua etapă, după asediul
turcesc din anul 1476, s-a
realizat mărirea capacităţii
de rezistenţă a zidurilor prin
dublarea grosimii iniţiale,
dar şi prin îmbrăcarea
turnurilor de apărare care
capătă o formă
semicilindrică.
Cetatea de Scaun a fost distrusă în anul 1675,
Tot acum a fost săpat şi
noul şanţ de apărare, din ordinul turcilor, apoi a fost transformată de
orăşeni în carieră de piatră, zidurile fiind
care înconjura cetatea
pe laturile de sud, vest acoperite, de-a lungul anilor, cu moloz şi
pământ.
şi est şi s-a construit
contraescarpa. Lucrări de degajare a ruinelor vor fi începute în
anul 1895 şi vor dura zece ani.
Cele mai importante
lucrări de reconstrucţie Ulterior, monumentul a avut parte de ample
campanii arheologice, începând cu anul 1951.
după domnia lui Ştefan
cel Mare se petrec în Campania anului 1953 a scos la iveală una
dintre cele mai importante descoperiri făcute la
timpul lui Vasile Lupu.
Se modifică aspectul Suceava: este vorba despre cele două tezaure
găsite într-una dintre gropile care făceau parte
curţii interioare şi se
reconstruieşte din sistemul defensiv al cazacilor lui Timuş, din
zona aflată în faţa cetăţii. Prada ascunsă era
paraclisul cetăţii. Noile
lucrări nu au avut foarte variată: aplice din aur, fragmente de
podoabe din aur şi perle, foiţe şi verigi din aur.
urmări pe termen lung,
domnitorii moldoveni Lucrările de restaurare care au urmat
săpăturilor arheologice au avut ca scop
locuind la Iaşi de
aproape o sută de ani. consolidarea şi înălţarea parţială a zidurilor
păstrate. Din păcate, condiţiile de instabilitate
Astfel că vechea
capitală şi cetatea ei a terenului, care au făcut ca partea de nord a
zidului de incintă să se prăbuşească, ridică
intră treptat în
neîncetat probleme care nu pot fi rezolvate
decădere.
decât printr-o amplă restaurare tot mai
necesară odată cu trecerea timpului.
Cetatea de Scaun a Sucevei --- plan
 ISTORIC
În anul 1388, domnitorul Petru I Muşat (1375-1391) a mutat capitala Principatului
Moldovei din oraşul Siret în oraşul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui
Poloniei, Vladislav Iagello (1386-1434).
Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menţionată pentru prima dată într-un
document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, în care este vorba de
împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit
drept garanţie de restituire a banilor provincia Pocuţia. Documentul se încheie cu textul
"... Şi s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea
noastră, în anul naşterii Domnului 1388".
Cetatea este menţionată şi în alte documente moldoveneşti din 1393 şi 1395.
Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a
secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcţie a cetăţii. Nu au
fost identificate aici fortificaţii anterioare, rezultând că prima construcţie fortificată
datează din epoca domniei lui Petru Muşat. Cercetările arheologice au determinat faptul
că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrişat prin incendiere în vederea ridicării
construcţiei
Epoca lui Ştefan cel Mare
Decăderea cetăţii şi distrugerea acesteia
Cetatea ruinata
 Cetatea de Scaun a Sucevei-

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o

cetate aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nordul României). Ea se află
localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca
Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.
Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul
secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii
medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte,
precum şi cetăţi de importanţă strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de
piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci.
 Constructia lui PETRU MUSAT
Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-
lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino.
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul
2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05449 şi fiind alcătuită din următoarele 4 obiective:
* Fortul Muşatin - datează din sec. al XIV-lea şi are codul SV-II-m-A-05449.01
* Incinta exterioară - datează din perioada 1476-1478 şi are codul SV-II-m-A-05449.02
* Şanţ de apărare - datează de la sfârşitul sec. al XV-lea şi are codul SV-II-m-A-05449.03
* Zid de contraescarpă - datează din a doua jumătate a sec. al XV-lea şi are codul SV-II-m-A-05449.04
La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din faţa Cetăţii de Scaun, care este localizat la "Câmpul
Şanţurilor", la marginea de est a oraşului şi pantele de nord ale dealului şi datează din epoca medievală
(sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390.
Petru Muşat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reşedinţă voievodală. Castelul avea forma unui
patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est şi de vest aveau 40 m, iar cele de sud şi de nord 36 m). În
exterior, la fiecare colţ al cetăţii, dar şi pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura
de 4 m.
Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de
piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră şi cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuinţate în masa de zidărie şi bârne
din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.
Pe latura de est, la o distanţă de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un şanţ de apărare cu o adâncime variabilă, în jur
de 10 metri.
În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte
interioară largă. În interiorul cetăţii, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivniţe boltite
ample, deasupra cărora se înşirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de
alimente, un paraclis şi o închisoare.
Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetăţii cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-
1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetăţii. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetăţii, cu scopul de a
proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară şi căile de acces spre cetate
 Epoca lui Ştefan cel Mare
•Domnitorul Ştefan cel Mare (1457-1504) a înţeles cel mai bine necesităţile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra
Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din
Moldova şi a întărit cetăţile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor
inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul muşatin, asemenea unui inel.
-În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la
aproximativ 20-25 m de zidul fortului muşatin, un zid de incintă cu o lăţime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colţurile
de nord-vest, sud-vest şi sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud şi est ale primei fortificaţii; latura de nord se afla pe un
pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălţimea de 15 m faţă
de fundul şanţului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.
-Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului muşatin cu bastionul din colţul de sud-vest a zidului de incintă construit de
Ştefan cel Mare. Pentru a evita prăbuşirea peretelui şanţului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă
(un zid de piatră, cu rol de sprijin). În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oştile turceşti, conduse de
sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oştenii aflaţi în cetate,
conduşi de hatmanul Şendrea, s-au apărat eroic, iar oştile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat
vulnerabilitatea zidurilor de incintă şi a turnurilor pătrate în faţa tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.
-Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcţie a cetăţii din timpul lui Ştefan cel Mare. Pentru a întări şi
mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 m.
• În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după
asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.
Şanţul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins şi pe laturile de sud şi vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de
deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a şanţului de apărare, ea putându-se scurge pe
latura de nord. ri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificaţiei lui Petru Muşat. Noul zid de incintă cu o grosime
apreciabilă (de cel puţin 3,5 m) a fost prevăzut cu şapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest,
sud, sud-est şi nord-est şi două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menţinute fiind dublate
cu ziduri semicirculare. Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste şanţul săpat cu
aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă şi una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiţi
dădeau de o capcană unde puteau să-şi piardă viaţa. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte şi
de alta a intrării.
De asemenea, în interiorul cetăţii, tot în perioada lui Ştefan cel Mare, au fost dezvoltate şi construcţiile cu parter şi etaj datând din epoca
anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului şi familiei sale, atunci când locuiau în
cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălţuite, iar pereţii şi sobele au fost îmbrăcate în teracotă.
Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de puşcă). Pe platou, la
1 km distanţă de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi şi şanţuri mari care au fost nivelate în timp.
Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oştile
poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reuşit să ducă la predarea cetăţii.
În perioada domniei lui Ştefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători
domneşti). La începutul domniei lui Ştefan, sunt menţionaţi pârcălabii Iliaş şi Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea,
pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Şendrea, cumnatul lui Ştefan cel
Mare, urmat în funcţie de Luca Arbore.
Decăderea cetăţii şi distrugerea acesteia
Urmaşii lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) şi Ştefăniţă Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de
refacere a cetăţii, la zidul de incintă şi în interiorul fortului.
---În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldaţi, după unele izvoare) condusă de însuşi sultanul Soliman Magnificul
năvăleşte în Moldova cu gândul să o ocupe. În acelaşi timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oştile Ţării Româneşti şi
Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulţumiţi de politica
autoritară a domnnitorului Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). Întruniţi la Curtea domnească din Bădeuţi, boierii trădători, în frunte cu
hatmanul Mihu şi cu logofătul Gavril Trotuşan (ctitorul Bisericii Tuturor Sfinţilor din Părhăuţi - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei
sultanului. Petru Rareş fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparţinea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Suleiman
Magnificul intră în cetate cu mare alai şi fără a întâmpina rezistenţă. Sultanul numeşte ca domn pe Ştefan Lăcustă (1538-1540), un
nepot al lui Ştefan cel Mare şi timp de câteva zile, turcii şi tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menţionează cronicarul Macarie în
letopiseţul său: "Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele şi înveselindu-se cu prăzi. Atunci şi preafrumoasa
cetate a Sucevei s-a supus turcilor şi ca o mireasă împodobită, ca o roabă au ruşinat-o... Turcii au pus mâna pe bogăţiile domnilor şi pe
râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaş stăpânitor al turcilor şi s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca
stăpân al domniei pe un oarecare Ştefan" .
--În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ştefan Lăcustă într-un foişor din cetate, în timp ce acesta dorme. Domnitorul Despot
Vodă (1561-1563) îşi stabileşte şi el reşedinţa la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către
hatmanul Ştefan Tomşa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oştii lui Tomşa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri
grave cetăţii.
-La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568) mută
capitala Moldovei de la Suceava, oraş fortificat şi situat în nordul Moldovei, la Iaşi, localitate lipsită de fortificaţii. El este obligat să
dărâme toate cetăţile, pentru ca ţara să fie incapabilă să se apere. Cu excepţia Hotinului, el incendiază toate cetăţile. După cum
povesteşte cronicarul Grigore Ureche, "făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetăţile cu lemne şi le-au aprins de au ars şi s-au
risipit".
La sfârşitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reşedinţa domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ştefan Răzvan (1595)
şi Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman. În anul 1596, zidurile vechii cetăţi sunt
fortificate de Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate şi inscripţionată.
În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotuşului la 4 mai
1600 şi ocupă Bacăul la 10 mai, oştile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetăţii Sucevei îi
deschid porţile şi se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetăţii.
La 29 mai 1600, el a jurat credinţă, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană.
Oştile poloneze şi cazace conduse de Jan Zamoyski şi Stanislaw Zolkiewski şi având un efectiv de circa 24.000 de oşteni trec
Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în faţa Cetăţii Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după
plecarea sa la Alba Iulia nu reuşeşte să ţină piept forţelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca domn al Moldovei.
Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) întreprinde lucrări de restaurare a Cetăţii Suceava . În timpul său, sunt refăcute zidurile din
cărămidă, este înconjurată curtea interioară de o loggia susţinută de pilaştri de cărămidă, sunt reamenajate pivniţele de pe
latura de vest, iar sobele din cetate sunt placate cu plăci de Iznik şi cahle pentru sobe de influenţă lituaniană. Pe latura sudică
este construită o încăpere pentru îmbăierea domnitorului şi se amenajează o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a
fortului muşatin.
În anul 1653, cetatea este apărată de cazacii lui Timuş Hmelniţki, ginerele lui Vasile Lupu, în timpul luptelor pentru tron dintre
oştile domnitorului Vasile Lupu şi cele ale logofătului Gheorghe Ştefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave
avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav şi moare sub zidurile cetăţii la 15 septembrie 1653.
Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a unei monetării, care funcţionează între anii 1662 şi 1668
şi unde se emit ultimele monede moldoveneşti (bani mărunţi de aramă, denumiţi "şalăi").
În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ştefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674).
După şase luni de luptă, oştile turceşti reuşesc să-i alunge pe polonezi şi îi poruncesc domnitorului Dumitraşcu Cantacuzino
(1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, "triimis-au Dumitraşco-vodă pe Panaitachii uşerul Morona c-un agă turcu,
pentru să strâce cetăţile, şi cu alţi boieri. Şi atunce, ieşind nemţâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, şi cu acel
agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ş-a Neamţului ş-a Hotinului".
La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: "... şi punând lagum (praf de puşcă), sub zidurile cetăţilor le-au arungat
din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars.
Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mari s-a risipit cetatea".
În anul 1684, la sfârşitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), întreagă latura de
nord a cetăţii s-a prăbuşit în urma unui puternic cutremur, printre care "“… şi turnul cel mare din Cetatea Sucevei, ce-i zice
turnul Nebuisăi”.
 Cetatea ruinată

Cei care au trecut prin preajma cetăţii în următoarele secole au constata faptul că din aceasta nu mai rămăseseră decât
nişte ruine. La sfârşitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat
Suceava, stabilindu-şi cartierul general la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturceşti din anii 1690-1691. El a fortificat
Zamca, transformând-o într-o adevărată cetate.
În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez Rafael Leszczynski consemnează în însemnările sale că în
Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc.
Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se şi mai mult.
Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetăţii de
Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele şi a consolidat părţile ameninţate de prăbuşire
(1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetăţii Sucevei, intitulată Cetatea Sucevii
descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904 (Institutul de Arte Grafice "Carol I", Bucureşti, 1913) - 170
pagini+12 planşe anexate, 113 ilustraţii în text.
În anul 1951, la iniţiativa Academiei Române, a fost organizat primul şantier şcoală de arheologie medievală din
România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din Bucureşti, cercetări arheologice care au
condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetăţii de Scaun . În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de
protejare, consolidare şi restaurare parţială a cetăţii. A fost conservat paraclisul refăcut de Ştefan cel Mare, s-au înălţat cu
câţiva metri unele ziduri ale fortului muşatin, cât şi zidurile de incintă. Cetatea rămâne însă fără zidurile de pe latura de nord,
care se prăbuşiseră în urma cutremurului din anul 1684. În încăperea pulberăriei s-a intenţionat amenajarea unui muzeu al
cetăţii.
Pentru a conserva zidurile cetăţii şi a împiedica prăbuşirea lor, au fost înălţate zidurile cu câţiva metri. Pentru delimitarea
zidurilor vechilor ruine de cele înălţate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce şerpuieşte în exteriorul zidurilor.
În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, s-au finanţat din bugetul statului unele
lucrări de restaurare parţială a cetăţii, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării, o placă memorială din marmură.
Lucrările efectuate au vizat acoperirea pivniţei cu o placă din beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de
acces în cetate etc.
Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziţii temporare de pictură sau expoziţii cu figuri de ceară pe teme
diverse.
Două segmente de detalii de construcţie de ziduri (segm. E-F şi G-H)
Hartă reprezentând o schiţă la scara 1:1000 a cetăţii Suceava (unde în partea de jos este
consemnată data C.A.R. 1902)
Detalii de construcţie a zidurilor cetăţii prezentate pe segmentele
indicate J-K, L-M, O-P, Q-R, S-T, U-V
Hartă cu planul cetăţii Suceava şi a zonei din jur la scara 1:120
 DESCRIERE
Planul Cetăţii de Scaun a Sucevei pe un panou aflat înainte de intrarea în cetate. Etapele de construcţie ale cetăţii sunt marcate cu
culori diferite. Cu roşu este marcată perioada lui Petru Muşat, cu verde faza lui Alexandru cel Bun, cu portocaliu prima etapă a lui
Ştefan cel Mare şi cu negru etapa a II-a a lui Ştefan cel Mare. Zidurile prăbuşite sunt marcate cu linii punctate.
Cetatea de Scaun a Sucevei este formată din mai multe elemente componente. Între cetate şi restul platoului se află un şanţ de
apărare, ale cărui pereţi dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpă. O astfel de construcţie a existat
şi pe latura de sud, dar s-a prăbuşit. Pe latura de vest şi pe cea de sud-vest a fost construit un val de apărare artificial.
În cetate se pătrundea printr-un pod de acces cu o parte fixă şi o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalţi din piatră. Partea mobilă se
putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea vizitatorii nepoftiţi. Trecut şi de
partea fixă a podului, se ajunge în curtea interioară a cetăţii. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem
de trei porţi, apărate de soldaţi ce stăteau în camere de gardă, special amenajate.
Fortul muşatin are un plan dreptunghiular, având laturile de nord şi sud de 36 m şi laturile de est şi vest de circa 40 m, cu ziduri
groase de circa 1,50 m, întărite din loc în loc cu turnuri de apărare, de formă pătrată. În mijlocul fortului se afla o curte interioară
largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuinţări:
* pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domneşti (ale voievodului şi ale familiei sale, când locuiau în
cetate), un depozit de alimente şi un paraclis. Ferestrele încăperilor domneşti aveau dimensiuni mai mari, având ancadramente
sculptate în piatră. În paraclis se pătrundea din curtea interioară prin intermediul unei scări de piatră în spirală. Pereţii paraclisului
erau acoperiţi cu pictură în frescă. În dreptul intrării de pe latura de nord-est, în zona porţilor, se aflau o cameră pentru corpul de
gardă, care păzea intrările.
* pe latura de vest, se afla la subsol o pivniţă întinsă, sub formă de hală, în care se pătrundea din curtea interioară printr-o scară
care cobora. Pivniţa era împărţită în două nave prin stâlpi masivi, dreptunghiulari, legaţi, pe de o parte, între ei prin arcuri
semicirculare formate din bolţari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereţii laterali. La parter exista o
sală de mari dimensiuni, în care se întrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renaşterii, chei de
boltă dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat în dreapta de o rozetă cu
cinci petale şi la stânga de o semilună).
* pe latura de sud se aflau baia domnească şi o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului muşatin. Iniţial, intrarea
se făcea pe latura de sud, printr-o poartă încununată de un arc semicircular.
* pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă şi zidul fortului cu bastioane pătrate.
Restul încăperilor din cetate era destinat soldaţilor, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa şi de
sfetnici apropiaţi decât în caz de pericol, în restul timpului fiind folosită Curtea domnească din oraş.
Încăperile din cetate aveau sobe din teracotă smălţuuită, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice
sau personaje mitologice. În exterior, pereţii erau decoraţi cu şiruri de discuri şi butoni ornamentali.
Ştefan cel Mare a adăugat în exteriorul zidului fortului muşatin, dar lipite de zid, două camere de gardă în dreptul intrării de pe
latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est, dar zidurile
acesteia s-au prăbuşit.
În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile uşor, un zid din vremea lui Alexandru cel
Bun paralel cu latura de sud şi un zid din vremea lui Ştefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest.
Zidurile de incintă au şapte bastioane semirculare, trei dintre ele având pereţii interiori de formă pătrată. Pe latura de est a
zidurilor s-a construit depozitul de praf de puşcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuţie.

Suceava plan dupa C A Romstorfer 1901.png

Imagine din timpul săpăturilor lui C.A. Romstorfer de la sfârşitul secolului al
XIX-lea
Detalii din timpul săpăturilor
Muzeograful dr. Paraschiva Victoria Batariuc a rememorat: „În timpul săpăturilor, în această zonă, până aproape de stejari, a apărut un
hău imens. Aici este posibil să fi fost o cisternă de apă, era până la urmă vorba de o cetate şi era nevoie de rezerve de apă. Acest depozit
a fost astupat din vremea lui Vasile Lupu. S-a ajuns la concluzia asta după ce în umplutura cu pământ au fost găsite fragmente de farfurii
chinezeşti datate 1623-1627. S-a mai săpat până la şase metri şi jumătate, iar apoi nu s-a mai coborât, că se temeau responsabilii să nu
se dărâme zidurile. Ne fugea pământul de sub picioare”.
Cetatea Sucevei a dispus de un sistem de aprovizionare cu apă remarcabilă. Să susţinem chiar aprecierea că a fost vorba despre un
mecanism amplu şi costisitor. Din punct de vedere tehnic, a fost o lucrare comparabilă cu cele mai performante amenajări ale timpurilor,
realizată de meşteri experimentaţi, aduşi din afara Moldovei. Asemenea aducţiuni şi distribuţii au fost conservate din Antichitate, în
complexe monastice, apoi nou experimentate mai ales în minerit, iar de acolo au ajuns şi în folosinţa elitelor. Este aproape cert că în spatele
lucrărilor vor fi stat meşteri germani. Scrisoarea lui Alexandru Lăpuşneanu, din anul 1560, chiar dacă nu se referă la vreo construcţie
anume, dezvăluie măcar locul de unde erau chemaţi meşterii.

Ar fi cu totul naiv să ne imaginăm că o asemenea lucrare de aducere şi răspândire a apei fusese lăsată la discreţia oricărui neprieten care s-
ar fi apropiat de întregul complex al Cetăţii de Scaun imaginată doar la dimensiunile cu care ea se identifică astăzi. Era şi o problemă de
pază, dar şi de păstrarea secretului. Se cunosc cazuri destule în care cetăţile au cedat tocmai pentru că le-au fost trădate ori întrerupte
aprovizionările cu apă. Ne aflăm în faţa unor evidenţe arheologice frapante, care nu au nici un fel de acoperire în izvoarele scrise. Însă, orice
istoric militar ar remarca deîndată imposibilitatea de a desprinde vreodată asediile ori cucerirea cetăţii de problemele ei generale de
aprovizionare, în care apa a jucat un rol de prim ordin.

Sectiuni cu cisterna
Imagine cu ruinele cetăţii situată pe Imagine a zidurilor cetăţii
platoul care domină valea
 Etapele de construcţie ale cetăţii sunt marcate cu culori diferite. Cu roşu este marcată perioada lui Petru al
II-lea Muşat, cu verde faza lui Alexandru cel Bun, cu portocaliu prima etapă a lui Ştefan cel Mare şi cu
negru etapa a doua a lui Ştefan cel Mare. Zidurile prăbuşite sunt marcate cu linii întrerupte.
PLAN VECHI ORIENTAT SPRE NORD
Varianta scanată a schiţei reliefului, după care a fost reconstituit acesta în aplicaţia GIS NetSET
 Varianta scanată a schiţei după care a fost reconstituit planul cetăţii în aplicaţia GIS NetSET

Imaginea a fost preprocesată înainte de a fi inclusă în cadrul aplicaţiei GIS, asigurându-se orientarea precisă către nord (pe
baza săgeţii indicatoare incluse în partea dreaptă a schiţei), precum şi un număr precis de 100 de pixeli de imagine la fiecare
metru corespunzător în teren (conform scării figurate, de asemenea, în partea dreaptă a schiţei).
S-a trecut astfel peste faza de georeferenţiere a schiţei întrucât în această fază de implementare a proiectului sunt relevante
doar dimensiunile părţilor componente ale cetăţii, precum şi distanţele relative dintre acestea, nu şi poziţia geografică efectivă.
Planul vectorial al cetăţii calibrat în metri pentru a putea fi utilizat la poziţionarea
relativă a diferitelor componente constructive ale cetăţii
Fotografie digitală ataşată unui element de construcţie
Model 3D al cetăţii realizat cu NetSET 3D Viewer
Însemnele de pe mânerul spadei FOTO istorie-pe-scurt.ro
muzeul Topkapî din Turcia
 concluzii
•Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost
identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare,
rezultînd că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările
arheologice au determinat faptul că aici a existat un pîlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în
vederea ridicării construcției. Datarea construcției se datorează și descoperirii catorva zeci de monede de
argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

• În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din
bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea
intrării, o placă memorială din marmură. Lucrările efectuate au vizat acoperirea pivniței cu o placă din
beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces în cetate, etc.

•Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, în anul
2004.
• În prezent, Cetatea de Scaun a Sucevei este restaurată și consolidată printr-un proiect finanțat din fonduri
europene, lucrările urmând a se finaliza până la sfârșitul anului 2014.

•Cetatea a fost deschisă, parțial, publicului, iar în vara acestui an a găzduit festivitatea de deschidere a
Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică.
De mai mulți ani, Cetatea de Scaun a Sucevei găzduiește o serie de evenimente culturale, devenite deja
tradiționale, cum ar fi Festivalul Medieval sau Bucovina Rock Castle.
Harta principatului Moldovei pe timpul lui Ştefan cel Mare
 bibliografie
Cetatea de Scaun Suceava – de Alexandru Paunescu; imagini

-S.C. Software şi Sisteme Informatice Bucovina S.A.

Dumitru Boghian,Bogdan Petru Niculică,Dinu Oprea-Gancevici,Vasile Budui -Habitatul uman și impactul antropic
asupra mediului natural în protoistoria microzoneimunicipiului Suceava și proximităţi