C. IV.

ECONOMIA SANITARĂ
APLICATĂ LABORATORULUI
DE TEHNICĂ DENTARĂ

a. NOȚIUNI GENERALE ȘI SPECIFICE DE

ECONOMIE SANITARĂ
b. UNELE PARTICULARITĂȚI ALE ECONOMIEI
SANITARE
c. MODELE ȘI METODE DE PLATĂ
d. CO-PLATA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE
e. PACHETUL DE SERVICII MEDICALE
f. EVALUAREA ECONOMICĂ
g. BUGETUL STRUCTURII MEDICALE
 ECONOMIA SANITARĂ

a. Noţiuni generale de economie

sanitară
Economia sanitară, denumită şi
economia sănătăţii este o componentă a
ştiinţei economice ce are ca obiectiv
analiza activităţilor specifice de
producţie, schimb şi consumul serviciilor
şi al bunurilor destinate consultului,
diagnosticului, tratamentului şi prevenţiei
bolilor care afectează individul şi
colectivitatea.
 ECONOMIA SANITARĂ

Producţia de servicii
urmărește transformarea resurselor
care intră în sistem în servicii cu impact
pozitiv asupra stării de sănătate.

Structura producţiei
serviciilor de sănătate
 ECONOMIA SANITARĂ
Termenii utilizaţi (de sistem):
-input - determină indicatorii de intrare
(resursele disponibile);
-- output - cuantifică indicatorii de
desfăşurare (serviciile rezultate);
- outcome - reprezintă indicatorii de
efect (medicali şi sociali).
Tranzacţia de piaţă în sănătate
trebuie să aparţină unei valori neviciate,
stabilită concurenţial prin cerere și ofertă.
 ECONOMIA SANITARĂ

Nevoia de sănătate
se determină prin intermediul
factorilor de natură:
- psiho - biologici;
- medicali;
- demo-sociali;
- economici.
NOŢIUNI GENERALE DE ECONOMIE
SANITARĂ
O M S - defineşte nevoia de sănătate
- o cerinţă determinată ştiinţific, prin care se
cuantifică măsurile preventive, curative şi
recuperatorii, necesare individului şi comunit:
- nevoi deschise - necesare pop., percepute
de individ şi recunoscute de autorităţi;
- nevoi dimensionate - de profesionişti, mai
mari decât cele recunoscute de autorităţi;
- nevoi confirmate ştiinţific;
- cerinţa potenţială (estimată);
- cerinţa exprimată (reală).
NOŢIUNI GENERALE DE ECONOMIE
SANITARĂ

Nevoia socială de sănătate

este relevată prin informaţii
obținute pe bază de date statistice
sau prin metode specifice, astfel:
- epidemiologice;
- medico-instituţionale;
- economice, etc.
NOŢIUNI GENERALE DE ECONOMIE
SANITARĂ

Raţionalizarea serviciilor
sunt raportate la:
- nevoile de sănătate reale,
- politica în sănătate,
- buget, etc.
 b. UNELE PARTICULARITĂŢI ALE
ECONOMIEI SANITARE
Sănătatea este indispensabilă menţinerii
şi dezvoltării economico-sociale a unei
naţiuni, a unui stat pe termen mediu și lung.

Particularităţile pot fi sintetizate astfel:

- felul, natura producţiei şi a consumului
serviciilor medicale;
- utilizarea resurselor în condiţii de incertit.;
- finanţarea pe paliere, programe, etc.;
- suficienţa financiară (gradul de asigurare).
 UNELE PARTICULARITĂŢI ALE
ECONOMIEI SANITARE
Particularităţile au permis manifestarea
reacţiilor adecvate în ceea ce priveşte: riscul,
costurile, diagnosticul în condiţii de risc și
managementul în condiţii de incertitudine.

Utilizarea resurselor în condiții de incertit.:

- resursele disponibile cunoscute (niv/agregare);
- asimetria informațiilor (selecția adversă);
- cererea primară și secundară de sănătate;
- absența unor indicatori sintetici reprezentativi.
c. MODELE ŞI METODE DE PLATĂ
Sistemul de sănătate
este dependent de modelul şi metoda
de plată a serviciilor medicale
administrate.

Plata furnizorilor reprezintă unul

dintre aspectele esenţiale care
defineşte, caracterizează şi asigură
viabilitatea sistemului.
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ
Modelul de plată stomatologic
este considerat un plan distinct care
permite acoperirea cheltuielilor:
- în mod nemijlocit,
- pe programe de prevenţie,
- tratamente,
- terapia bolilor buco-dentare,
- protezare.
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ

Plata personalului medical

se poate realiza prin:
- salariu;
- „per serviciu";
- „per obiectiv";
- „per capita".
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în sistem -

Plata instituţiilor sanitare

se poate face prin:
- plata „per unitate furnizată":
- cost „per diagnostic";
- cost „per caz";
- cost ,,per zi de spitalizare;
- cost „per serviciu";
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în sistem -

- plata prin contract:

- cost – volum, într-o anumită

structură;

- global, pentru o populație țintă;

.
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în sistem -
- plata prin buget – se determină
pentru un an de activitate.
Tipuri de bugete :
- normativ - pe bază de indicatori;
- clinic - note de fundamentare;
- istoric – după cheltuielile
precedente;
- per capitaţie – pentru fiecare pers.
cu drept asistată de u. medicală.
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în stomatologie -
În domeniul tratamentelor
stomatologice s-au conceput şi testat
numeroase planuri şi scheme de
compunere a plăţii serviciilor, astfel:

- taxa pe serviciu (fee for service),

are la bază o sumă de acte terapeutice
predeterminate a căror cost nu poate fi
modificat decât cu acordul casei;
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în stomatologie -

- lista de preţuri
(table of allowance),
reprezintă îngrijiri medicale permise,
pentru diferență răspunde pacientul;
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în stomatologie -

- consumator (pacient) şi o taxă

stabilită de medic
(customary, and reasonable fee);
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ -
în stomatologie -
- sisteme combinate de
asigurare a serviciilor de sănătate
(alternative delivery systems), astfel:

- programe derulate prin

structuri de menţinere a sănătăţii;

- sistem „per capita" (capitation

dentistry).
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ
în stomatologie

Cele mai cunoscute şi uzitate forme

de plată a serviciilor stomatologice sunt:
- per „act terapeutic" (fee for service) -
însumarea valorică a costurilor
aferente serviciilor prestate;
- per „caz" (case payment) - cazul
diagnosticat și trata;
- per „zi spitalizare" (daily charge) -
însumarea costurilor/zi/s;
MODELE ŞI METODE DE PLATĂ
- în stomatologie -
- prin „stimulente" (bonus payment) -
programe de prevenție sau monit.;
- prin „capitaţie" (capitation fee) - nr.
de persoane înscrise pe lista med.;
- prin „salariu“ - dacă activitatea are
la bază contract/muncă;
- prin „buget de practică“ - de regulă
în clinici, spitale.
 d. CO-PLATA SERVICIILOR DE
SĂNĂTATE
Tendinţa consumului exagerat de
servicii medicale, poate fi stopată sau
diminuată prin introducerea unor
sisteme de restricţionare a accesului,
de natura co-plată, plafon maximal al
beneficiilor admise, discount-uri:

- co-asigurare („coinsurance");

- co-plată („copayment").
 CO-PLATA SERVICIILOR DE
SĂNĂTATE
Sub aspect tehnic - protecţie rezonabilă
eşantionului populaţional reprezentativ (riscul
asigurării să fie disipat într-o formă care să
asigure mijloacele financiare) :
- riscurilor bune;
- riscurilor rele.
Aplicarea schemelor de co-plată („cost-
sharing"), probleme de natură:
- politică; - de echitate;
- tehnică; - de fezabilitate.
 e. PACHETUL DE SERVICII
MEDICALE
Serviciile stomatologice sunt plătite în
mod frecvent per „act terapeutic", celelalte
forme fiind aplicate combinat, în raport cu
particularităţile sistemului şi al opţiunilor
politicii de sănătate.
Pachetul serviciilor de bază aplicabil
stomatologiei funcţionează în sistem
restrictiv, de co-plată, CAS decontând în
mod diferenţiat, integral sau parţial, servicii
nominalizate pentru anumite grupe de vârstă.
 e. PACHETUL DE SERVICII
MEDICALE
Lista serviciilor prevăd în sinteză
următoarele categorii de acte terapeutice:
 consultaţia (primară, secundară),
 terapia cariei simple,
 tratamentul afecţiunilor pulpare,
 tratamentul parodontitelor apicale,
 tratamentul afecţiunilor parodonţiului,
 tratamente chirurgicale buco-dentare,
 tratamente protetice,
 tratamente ortodontice,
 activităţi profilactice
f. EVALUAREA ECONOMICĂ
Evaluarea economică prezintă o
importanţă preponderent practică, întrucât
analizează modul în care sunt utilizate
resursele entităţii medicale (relativ constante),
în raport cu nevoile de sănătate ale populaţiei
(permanent în creştere).

Eficienţa reprezintă raportul între efortul

depus şi efectul înregistrat de o structură
medicală într-o unitate de timp.
f. EVALUAREA ECONOMICĂ
Eficacitatea este criteriul de bază prin
care se determină capacitatea unei activităţi de
a produce rezultate performante, pe termen
mediu şi lung.

Beneficiile în sănătate sunt evidente,

palpabile, însă dificil de raportat unui sistem de
referinţă cuantificat obiectiv şi riguros, prin
utilizarea unor indicatori comparabili.
f. EVALUAREA ECONOMICĂ
Tehnicile concepute şi utilizate în domeniul
evaluării economice a serviciilor de sănătate
sunt următoarele:

 cost eficienţă (beneficiu),

 cost eficacitate (avantaj),
 cost utilitate,
 cost volum-profit,
f. EVALUAREA ECONOMICĂ

Un cabinet este rentabil dacă veniturile

totale sunt mai mari decât costurile totale
(VT>CT), iar pragul de rentabilitate (Z) este
atins într-o perioadă scurtă de timp şi cu
consumuri rezonabile. Funcţiile fCT şi fVT
determinate de vectorii influenţă concurenţi
se regăsesc într-o legătură de tip liniar.
 f. EVALUAREA ECONOMICĂ

Principalii factori de influență:

 volumul de activitate,
 modificarea costurilor materiale,

 calitatea şi productivitatea activităţii ,

DETERMINAREA GRAFICĂ A
RENTABILITĂŢII CABINETULUI
 g. BUGETUL STRUCTURII
MEDICALE
Bugetul este un instrument de planificare şi
control, care exprimă în termeni financiari
rezultatele unei activităţi, la un anumit orizont de
timp preconizat.
Scopul elaborării unui buget este de a
concepe un plan de activitate concret şi echilibrat
pe bază de obiective comensurabile, astfel încât
între cheltuielile suportate pentru funcţionarea
structurii medicale şi veniturile obţinute din
activitate să se înregistreze o balanţă bazată pe
profit.
 BUGETUL STRUCTURII
MEDICALE

Bugetele pot fi redactate în mai multe

variante (tipuri), în raport cu obiectivele şi
scopul nemijlocit urmărit, astfel:

 buget de investiţii,
 buget de materiale,
 buget de venituri şi cheltuieli.
 BUGETUL STRUCTURII
MEDICALE
Cabinetul practică bugete de venituri şi
cheltuieli întocmite la specificul obiectivelor,
obligaţiilor material-financiare şi al
orizontului de referinţă urmărit.
În forma clasică, bugetul cabinetului este
redactat pentru o perioadă de un an
calendaristic, în baza notelor cuprinzând
calculele de fundamentare ale cheltuielilor,
pe destinaţii, iar veniturile, pe surse estimate
 BUGETUL STRUCTURII
MEDICALE
Ca particularitate se reţine caracterul
incert al veniturilor şi cert al cheltuielilor,
astfel:
 de personal;
 materiale;
 de întreţinere;
 de marketing;
 diverse.