Strategia și managementul strategic

în sectorul public
Curs nr 2
 De ce e nevoie să împrumutăm de la
sectorul privat ?
• modelul tradițional de administrație publică se
concentrează prea mult pe elementele interne
ale organizației și pe perspectiva pe termen
scurt
• A
• B
• C
 Strategia publică, Definiție (I/II)
• un document de politici publice pe termen mediu
și lung care definește politica Guvernului cu
privire la un anumit domeniu de politici publice în
care se impune adoptarea unor decizii privind o
serie de aspecte importante
• Strategia este formulată în vederea elaborării
unei noi politici publice în domeniul respectiv,
precum și în cazul în care politicile publice actuale
necesită o îmbunătățire semnificativă
 Strategia publică, Definiție (II/II)
• Cadrul care
– orientează alegerile,
– determină natura și direcția unei comunități (strategia
ajută la definirea unei direcții unitare pentru comunitate
și furnizează baza alocării resurselor necesare pentru
orientarea acesteia spre atingerea acestor obiective)
• Instrument participativ care implică întreaga
comunitate și care are drept scop asigurarea dezvoltării
economice

Sursa „Ghidului metodologic de elaborare a unei strategii

de dezvoltare locală” (2007:27)
 Strategiile de reformă a sectorului public
Pollit şi Bouckaert, 2004
• De menţinere – adică de întărire a mecanismelor de gestiune tradiţionale (Sistemul existent
are în vedere o limitare lineară a cheltuielilor fără revizuirea în sensul scăderii a previziunilor
în materie de rezultate. Strategia de menţinere are în vedere un control mai minuţios şi
detaliat al cheltuielilor)
• De modernizare – ce presupune că autorităţile publice au intenţia de a-şi organiza într-un
alt mod structurile şi procedurile. În egală măsură, este important ca această modernizare să
cadreze cu valorile tradiţionale ale serviciilor publice.
• Reformele trebuie să ţină seama de caracteristicile proprii ale sectorului public. Ele au în
vedere două aspecte:
– îmbunătăţirea instrumentelor de gestiune (modernizarea managerială),
– creşterea gradului de participare a cetăţenilor şi a grupurilor de utilizatori (modernizarea
participatorie).
• De marketizare – de comercializare care are în vedere o orientare a sectorului public şi a
valorilor sale către sectorul privat. A marketiza nu înseamnă a privatiza, nici a respinge sau a
reduce talia sectorului public, ci a-l reforma. Aceasta presupune ca tehnicile aplicate în
sectorul privat să fie introduse în sectorul public ţinând seama de particularităţile acestuia
din urmă. (ex. concurenţa internă).
• De minimizare care înseamnă a reduce domeniul public, ceea ce implică o privatizare a
serviciilor ce reveneau în mod tradiţional sectorului public.
 Planificarea strategică
Richard D. Young (2003:7-12) susține că se poate defini prin
următoarele elemente comune
• Viziunea - articularea unei „viziuni a viitorului” comune sau
o definire a punctului unde o organizaţie doreşte să
ajungă pe termen lung.
• Evaluarea - determinarea poziţiei în care se găseşte
organizaţia la un moment dat (care îi sunt ţelurile,
obiectivele, acţiunile, rezultatele etc.).
• Strategiile - identificarea manierei în care o organizaţie îşi
va pune în practică misiunile, ţelurile şi obiectivele.
• Măsurarea - Evaluarea progresului înregistrat de o
organizaţie în implementarea strategiilor sale de acţiune.
 Planificarea strategică, Definiții (I/III)
• Drucker (1993) definește planificarea strategică ca fiind „procesul
continuu de adoptare a unor decizii cu caracter antreprenorial de o
manieră metodică şi cu o cunoaştere maximală a condiţiilor
viitoare; organizarea logică a eforturilor de implementare a acestor
decizii; şi, în fine, evaluarea rezultatelor acestor decizii prin
comparaţie cu ţintele şi aşteptările avute, prin metoda feed-back-
ului”.
• Barry (1997) este ce ce intenţionează o organizaţie să facă şi, în al
doilea rând, maniera în care cei care iau decizii în interiorul
organizaţiei direcţionează sau utilizează resursele acesteia pentru a-
i îndeplini obiectivele”.
• Streib şi Poister (2002), o activitate destul de simplă şi necesară
sau, cu alte cuvinte, ca fiind un efort sau o metodă „de a
concentra resurse limitate, de a maximiza eforturile şi de a
exploata oportunităţile”.
 Planificarea strategică, Definiții (II/III)

Bryson (2010:256) definește planificarea strategică astfel:

„efortul disciplinat de a produce decizii fundamentale
și acțiuni care formulează și modelează ceea ce este o
organizație, ceea ce face și de ce face. Pentru a obține cele
mai bune rezultate, planificarea strategică presupune
obținere de informații largi într-un mod eficient,
elaborare și explorare de strategii alternative și accentul
pus pe implicațiile viitoare ale deciziilor prezente. Bryson
susține totodată că, pe termen lung, scopul planificării
strategice este de a facilita capacitatea unei organizații de a
gândi și acționa strategic, precum și de a promova
învățarea și perfecționarea permanentă.
 Planificarea strategică, Definiții (III/III)
• un proces care descrie direcţia generală a unei instituţii în
viitor
• un proces sistematic, prin care organizaţia îşi stabileşte anumite
priorităţi, care sunt esenţiale pentru îndeplinirea misiunii ei, în
acord cu evoluţia mediului în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea
• un proces sistematic prin care comunitatea, fie ea o comună, un
oraș, un municipiu sau o microregiune agreează anumite
priorități, care sunt esențiale pentru îndeplinirea misiunii ei și
se află în concordanță cu evoluția mediului înconjurător
• ansamblu de procese ce implică toți factorii interesați din
interiorul sau exteriorul comunităţii prin care se stabileşte o
strategie cu obiective clare de atins într-o anumită perioada
determinată, precum şi măsurile ce trebuie întreprinse pentru a
le atinge
 Scopurile planificării strategice
• Oferă direcţia strategică
• Ghidează prioritizarea resurselor
• Stabileşte standardele de excelenţă
• Se adaptează la contextul schimbător
• Oferă o bază obiectivă de control şi evaluare

Sursa: Koteen (1989). Strategic management in

public and nonprofit organizations. New York, NY:
Praeger Publishers, pp. 25-26.
Cinci întrebări cheie pentru definirea
planificării strategice
 Managementului strategic în sectorul
public
• Bryson (2010:256) definește managementul strategic ca
reprezentând „integrarea adecvată și rezonabilă a proceselor de
planificare strategică și implementare în cadrul unei organizații (sau
altă entitate), într-un mod continuu, cu scopul de a întări împlinirea
misiunii, îndeplinirea mandatelor, efortul de învățare continuă și
crearea susținută a valorii publice”.
• îmbrățișează întregul set de acțiuni și decizii manageriale ce
determină performanța pe termen lung a unei organizații, (Koteen 1989)
• Berry (2007) definește managementul strategic ca reprezentând o
viziune sistemică asupra performanței organizaționale care pune
accentul pe integrarea strategiei și misiunii unei organizații cu procesele
de stabilire a bugetului, de adoptare a deciziilor, de management al
stakeholderilor, precum și cu alte procese de management
• Hannagan (2002) consideră că „managementul strategic se compune din
decizii și acțiuni folosite pentru a formula și implementa strategii care vor
asigura o otrivire net superioară între organizație și mediul său,
menită să faciliteze realizarea obiectivelor organizaționale
 Planificare strategică ≠ management
strategic
• Unii autori consideră că planificarea este parte integrantă a procesului
de management strategic, în timp ce alții consideră că deși cele două
procese de management sunt legate între ele, totuși planificarea
strategică nu reprezintă o parte a managementului strategic
• Thomson, Fulmer și Strickland (1990:39) au considerat că planificarea
strategică este văzută ca o disciplină sau funcție a managementului separată
de procesul de management strategic
• planificarea strategică și managementul strategic sunt interconectate și că
planificarea strategică deși nu se confundă în întregime cu
managementul strategic, este mai degrabă un proces cheie în desfășurarea
managementului strategic, reprezentând așadar „suportul pentru coloana
vertebrală a managementului strategic” (Steiner, 1979)
• Streib și Poister (2010:249) consideră că managementul strategic are
rolul de a asigura faptul ca strategia este implementată în mod eficient
și că de a încuraja modul de gândire, acțiune și învățat strategic, pe
termen lung
 Subiecte posibile din acest curs

• Aratati 3 motive care au stat la baza introducerii

managementului in cadrul sectorului public
• Aratati 3 avantaje ale introducerii planificarii
strategice si managementului strategic in cadrul
instituțiilor publice
• Aratati 3 avantaje ale introducerii planificarii
strategice si managementului strategic in cadrul
comunităților locale
• Explicati in ce consta diferența dintre conceptul
de planificare strategica si conceptul de
management strategic