GLUCIDE

Denumirea glucidelor
Glucide <= glichis (gr.) = dulce

Secolul al XIX-lea: denumire în funcţie de origine + -oză

(prefix) (sufix)

Franţa: hidraţi de carbon Cx(H2O)y

1939 – American Chemical Society propune sistematizarea nomenclaturii

zaharurilor, folosindu-se convenţiile Fischer-Rosanoff şi Haworth
(utilizarea simbolurilor D, L, a şi b)

1952 – “Rules for Carbohydrate Nomenclature”, revizuită în 1963 –

American Chemical Society & Chemical Society in Britain.

1969 – “Tentative Rules for Carbohydrate Nomenclature, Part I, 1969”,

revizuită în 1971/72 – IUPAC Commission on Nomenclature of
Organic Chemistry, IUPAC-IUB Commission on Biochemical
Nomenclature.
Răspândire

Se găsesc: în regnul vegetal (85-90%)

mai puţin în cel animal (1-5%)
 Rolul glucidelor în organism:
● sursă importantă de energie chimică, obţinută prin transformări
metabolice şi stocată sub formă de adenozintrifosfat (ATP).

● structural – intră în structura

pereţilor celulari ai plantelor
(celuloza); componente ale
exoscheletului la insecte;

● de recunoaştere la nivel
molecular (în asociere cu
proteinele).
 Sa ne reamintim…

Structura chimică a zaharurilor

Hidraţii de carbon includ polihidroxi-aldehide, polihidroxi-cetone şi derivaţi ai

lor.

- monozaharide – polihidroxi-aldehide şi polihidroxi-cetone în care grupa

carbonil este modificată prin formare de semiacetali interni;
- oligozaharide – un număr relativ mic de molecule (2-10) unite prin legături
eterice formate prin eliminare intermoleculară de apă între două grupe OH;
- polizaharide – macromolecule constituite dintr-un număr mare de molecule de
monozaharide unite între ele tot prin legături eterice.

Atît oligo- cît şi polizaharidele se transformă în monozaharide prin hidroliză

enzimatică, acidă sau bazică.
 Sa ne reamintim…

Monozaharide
Clasificare:
- după natura grupei carbonil: aldoze, cetoze;
- după numărul atomilor de carbon: trioze, tetroze, pentoze, hexoze etc.
CH2OH
Ex: CH O C O
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH
aldo-trioza ceto-tetroza
(glicerinaldehida) (eritruloza)

Cele mai importante: pentozele şi hexozele

 Sa ne reamintim…

Seria D şi seria L a monozaharidelor

Monozaharidele conţin unul sau mai mulţi atomi de

carbon chirali => fiecărei monozaharide îi corespund 2n
enantiomeri, n = numărul de atomi de carbon chirali.

Două serii: D şi L, în funcţie de configuraţia relativă a

atomului de carbon chiral cel mai îndepărtat de grupa carbonil:
dacă OH este în stînga, monozaharida este încadrată în seria L,
dacă OH este în dreapta, monozaharida aparţine seriei D.
 Sa ne reamintim…

CH O CH O
C C Formule de configuratie
CH2OH HOH2C
H OH H
HO

CH O CH O
H C OH HO C H
Formule de proiectie Fischer
CH2OH CH2OH

D (+)-glicerinaldehida L(-)-glicerinaldehida
 Sa ne reamintim…
Cu excepţia glicerinaldehidei, nu există nici o corespondenţă între litera
(apartenenta la seria) D sau L şi sensul rotaţiei optice; de aceea, sensul rotaţiei
optice se notează separat prin (+) – dextrogir, spre dreapa, respectiv (-) – levogir,
spre stînga.

Ex:
CH O CH O
H C OH HO C H
H C OH HO C H
CH2OH CH2OH

D(-)-Eritroza L(+)-Eritroza
Majoritatea aldozelor naturale aparţin seriei D, cu excepţia L-arabinozei.
 Sa ne reamintim…
Termenii fiecăreia din cele două serii avînd acelaşi număr de atomi de carbon sînt
diastereoizomeri. Diastereoizomerii care diferă între ei prin configuraţia unui singur
atom de carbon chiral se numesc epimeri (ex: glucoza este epimeră cu manoza la C2 şi
cu galactoza la C4).

În organismele vii se găsesc şi deoxialdoze: 2-deoxi-D-riboza (în ADN), 6-deoxi-

L-galactoza (L-fucoza) şi 6-deoxi-L-manoza (L-ramnoza).

O cetoză importantă în metabolismul glucidelor este D-sedoheptuloza

CH2OH
CH O CH O C O
CH O
HO C H H C OH HO C H
CH2
H C OH H C OH H C OH
H C OH
H C OH HO C H H C OH
H C OH
HO C H HO C H H C OH
CH2OH
CH3 CH3 CH2OH
2-Deoxi-D-riboza 6-Deoxi-L-galactoza 6-Deoxi-L-manoza D-Sedoheptuloza
 Sa ne reamintim…
Structura monozaharidelor
Grupa C=O este mascată, în locul ei apărînd o nouă grupă OH numită hidroxil
glicozidic; C1 devine chiral (grupa CH=O este deci o grupă prochirală), cu două
configuraţii posibile: OH în dreapta → anomerul α, OH în stînga → anomerul β
(C1 se mai numeşte carbon anomeric).

OH
C O + R OH C
OR

CH O CHOH CHOH
Monozaharidele
H C OH H C OH O H C OH O
libere sînt stabile în
HO C H HO C H HO C H formă piranozică; în
H C OH H C H C OH formă combinată (ca
H C OH H C OH H C di- şi polizaharide), în
CH2OH CH2OH CH2OH special ceto-hexozele,
D-glucoza apar în formă
forma carbonilica forma furanozica forma piranozica furanozică.
 Sa ne reamintim…Mutarotaţia şi izomeria α β
(anomerie)

După dizolvarea monozaharidelor în apă şi măsurarea rotaţiei specifice

se constată, după un anumit timp, schimbarea valorii acesteia faţă de
valoarea măsurată imediat după dizolvare; acest fenomen se numeşte
mutarotaţie.

Anomerul α al D-glucozei: [αD] = 112→52,5 => mutarotaţie în jos.

Anomerul β: [αD] = 18,752,5 => mutaroraţie în sus.

Soluţia avînd rotaţia specifică 52,5 conţine ambii anomeri, în echilibru.

Interconversia reversiblă a anomerilor α şi β, în soluţie, are loc prin
intermediul formei aldehidice (formei carbonilice) libere.

Separarea celor două forme anomerice se face prin

recristalizare: α-D-glucoza se obţine din apă, β-D-
glucoza din acid acetic.
 Formule de reprezentare a zaharidelor
Zaharidele se reprezintă cu ajutorul formulelor de proiecţie (Fischer) şi
formulelor perspectivice (Haworth).

În formulele Haworth ciclul furanozic sau cel piranozic este imaginat

perpendicular pe planul hîrtiei, cu partea dinspre privitor îngroşată; atomul
de oxigen este plasat în spate, în colţul din dreapta al ciclului; substituenţii
care în formula Fischer se află în dreapta se scriu sub planul ciclului în
formula Haworth, iar cei situaţi în stînga se scriu deasupra planului.

Ex:
A. D(+)-Glucoza
B. D(-)-Riboza şi 2-deoxi-D-riboza
C. D(-)-Fructoza
 1 1 1 1
CH O CHOH CHOH CHOH
2 2 2 2
H C OH H C OH H C OH H C OH
3
O O
3 3 3
HO C H semiacetalizare HO C H se schimba locul a HO C H HO C H
4 4 4 4
H C OH H C OH 3 substituenti la C5 H C OH H C
6
H 5C OH H 5C HOCH2 C H
5
H
5
C OH
6
6
CH2OH CH2OH O 6
CH2OH
D(+)-glucoza D(+)-glucopiranoza D(+)-glucofura noza
6
6 CH2OH
CH2OH
5 O
H 5 O H HO CH H
OH OH
4 H 1 4 OH H 1
OH H 1 1
3 2 3 2
OH OH H H OH H
H OH H OH
aD-glucopiranoza b aD-glucofuranoza b

H H
HOH2C HOH2C H
H O
O
HO HO
H OH
HO HO
H OH H OH
H OH H H
Ex:
aD-glucopiranoza bD-glucopiranoza
A. D(+)-glucoza 4 substituenti ecuatoriali
1 substituent axial 5 substituenti ecuatoriali

anomerul b este mai stabil decit anomerula

 B. D(-)-Riboza şi 2-deoxi-D-riboza (prezente în acizii nucleici sub forma anomerilor β)

1 1 1
CH O CHOH CHOH 5
2 2
CH2OH O OH
H C OH semiacetalizare H 2C OH se schimba locul a H C OH
3 3
O 3 4 H H 1
H C OH H C OH 3 substituenti la C4 H C OH
4 3 2
H C OH 4 5 4 H H
H C HOCH2 C H
5 5
CH2OH CH2OH O OH OH

D(-)-riboza D(-)-ribofuranoza bD(-)-ribofuranoza

(in ARN)

1 1 1
CH O CHOH CHOH 5
2 2
CH2OH O OH
2
H C H semiacetalizare H C H se schimba locul a H C H
3 3
O 3 4 H H 1
H C OH H C OH 3 substituenti la C4 H C OH
4 3 2
H C OH 4 5 4 H H
H C HOCH2 C H
5 5
CH2OH CH2OH O OH H

2-deoxi-D-riboza 2-deoxi-D-ribofuranoza b2-deoxi-D-ribofuranoza

(in ADN)
 C. D(-)-Fructoza
1 1 1
CH2OH CH2OH CH2OH
2 OH 2 2 OH
C C O C
3 3 3
HO C H semiacetalizare HO C H semiacetalizare HO C H
4 4 4 O
H C OH O H C OH H C OH
5
H C OH H 5C OH H 5C
6 6 6
CH2 CH2OH CH2OH
D(-)-fructopiranoza D(-)-fructoza D(-)-fructofuranoza

H
1 6 1
6 HO CH2 O CH2OH
H O CH2OH OH OH
5 H 2 5 H OH 2
H OH 2 2
4 3 1 4 3 1
OH OH CH2OH H OH
CH2OH
OH H OH H
aD-fructopiranoza b aD-fructofuranoza b
 DERIVAŢI AI MONOZAHARIDELOR
- alcooli polihidroxilici (polioli) – prin reducere cu hidrogen cu catalizatori
metalici sau cu sodiu amalgamat.

- derivaţi O-metilaţi (eteri) – hidroxilul glicozidic se eterifică cu metanol în

prezenţă de acid clorhidric celelalte grupe hidroxil necesită alţi reactivi de
metilare, mai puternici, de exemplu dimetilsulfat sau iodură de metil şi oxid de
argint.

- derivaţi O-acilaţi (esteri) – prin tratare cu anhidridă acetică

- acizi mono sau dicarboxilici – gruparea aldehidică şi cea alcoolică

primară pot fi oxidate selectiv sau împreună, conducând la diverşi acizi:
aldonici, uronici sau zaharici.

- osazone, mai precis fenilosazone, prin reacţia cu fenilhidrazină în exces.

Alţi derivaţi ai monozaharidelor cu importanţă biologică
Compuşi cu legături O-glicozidice
Metilglicozide - prin tratarea monozaharidelor cu metanol anhidru, în prezenţă de
acid clorhidric, la cald - are loc eterificarea OH glicozidic. Restul grupelor OH se
eterifică cu CH3I/Ag2O sau cu (CH3O)2SO2/NaOH.
Glicozidele prezintă anomerie (conţin o legătură O-glicozidică, ce poate avea
configuraţie a sau b) dar nu prezintă mutarotaţie.
Legături O-glicozidice - in oligo- şi polizaharide.

CHOH abCH OMe

HCOH HCOH
O + MeOH anh. HCl O
HOCH HOCH
t°
H COH H COH
HC HC
CH2OH CH2OH
Glucoza Metilglucozida
 Compuşi cu legături N-glicozidice
Legăturile N-glicozidice (în biomolecule au configuraţie b) se formează
între C anomeric al unui glucid şi atomul de N al unei amine.
Importanţă în nucleozidele din ARN şi ADN. Exemplu: în adenozină, b-
D-riboza este unită cu adenina (bază purinică) printr-o legătură N-
glicozidică. O
NH2
CH3
NH2 N HN
N
N
N O N O
N N
H H
N N HN
HOH2C Adenina (A) Timina (T)
O
O N
O NH2 H
H
N
OH OH HN N Uracil (U)
Adenozina N
H2N N O N
H H

Guanina (G) Citosina (C)

Esteri fosforici (fosfo-glucide, monozaharide fosforilate)
Rezultă prin fosforilarea monozaharidelor = esterificarea grupei –CH2OH cu
un rest fosforil, cedat de ATP. Unii esteri fosforici precum: a) glucozo-6-fosfatul, b)
glicerinaldehid-3-fosfatul sau c) dihidroxi-aceton-fosfatul sunt intermediari în
procesul de glicoliză.

Fosfoglucidele: 
O
•au rol în generarea de energie 
O P O
chimică; CH O CH2 OH
O
•favorizează interacţiile H C OH C O
CH2
substraturilor cu situsurile CH2 CH2
H O H
enzimatice (prin interacţiuni O O
OH H
electrostatice); 
O P O 
O P O
HO OH
•sarcinile electrice împiedică O

O


trecerea spontană a glucidelor prin H OH

a) b) c)
membranele dublu lipidice;
•permit crearea unor intermediari reactivi pentru formarea ulterioară de legături O- şi
N-glicozidice (activează zaharurile; v. sinteza zaharozei).
 De(z)oxiglucide
Cea mai răspândită este 2-dezoxi-D-riboza, componentă a acidului
dezoxiribonucleic.
6-Dezoxi-L-manoza (L-ramnoza) şi 6-dezoxi-L-galactoza (L-fucoza) intră în
componenţa peretelui celular bacterian.

Aminoglucide
Cele mai răspândite aminoglucide sunt D-glucozamina (2-amino-2-deoxi-D-
glucoza), prezentă în multe polizaharide din ţesuturile vertebratelor şi component
major al chitinei (ca atare sau sub formă de derivat N-acetilat), şi D-galactozamina
(2-amino-2-deoxi-D-galactoza) care intră în componenţa glicolipidelor şi a
condroitin sulfatului (poliglucidul din cartilagii).
6
6 6
CH2OH CH2OH
H 5 O 5
OH O
4 H 1 H, OH H
OH H 4 1 H, OH
OH H
3 2 3 2
OH H
H NHCOCH3 H NH2
N-acetil-D-glucozamina D-galactozamina
 OLIGOZAHARIDE
Sunt alcătuite din 2-10 resturi de monozaharide : D-glucoza, D-
galactoza şi D-fructoza (cele mai frecvent intalnite)

Dizaharide

Alcătuite din două monozaharide identice sau diferite unite

*fie prin grupele –OH glicozidice ale ambelor molecule => legatura
dicarbonilica, dizaharida nereducătoare (ex. zaharoza)
*fie prin –OH-ul glicozidic al uneia şi un –OH alcoolic al celeilalte
=> legătură monocarbonilică (monoglicozidica), dizaharida reducătoare
(ex. maltoza, celobioza, lactoza)
Maltoza

*Se obţine la hidroliza amidonului (reacţie enzimatică catalizată de amilaze)

*Alcătuită din două molecule de D-glucoză unite printr-o legătură a-1,4-
monocarbonilică; reducătoare
*În stare cristalizată - anomer b, în soluţie trece în amestecul de anomeri.

*Prin hidroliza enzimatică în prezenţa maltazei => glucoza (maltaza este o a-

glucozidază).
Celobioza

*Se obţine prin hidroliza celulozei (reacţie enzimatică catalizată de

celulază);
*Alcătuită din două molecule de D-glucoză unite printr-o legătură b-1,4-
monocarbonilică; reducătoare
*Prin hidroliza enzimatică în prezenţa emulsinei =>glucoza (emulsina este
o b-glucozidază).
Lactoza
*Se găseşte în lapte (cca 5% din greutatea laptelui) - singurul glucid produs
de către organismul animal
*Alcătuită din D-galactoză şi D-glucoză unite printr-o legătură b-1,4-
monocarbonilică; reducătoare
*În stare cristalizată - anomer b, anomerul a se separă la evaporarea
zerului.
*Hidroliza enzimatică in prezenta lactazei conduce la un amestec de
glucoză şi b-galactoză
Zaharoza

*Cea mai răspândită oligozaharidă; se găseşte în majoritatea plantelor, in

special în sfecla şi trestia de zahăr
*Alcătuită din a-D-glucoză şi b-D-fructoză unite printr-o legătură
dicarbonilică; nereducătoare
*Rotaţia specifică a zaharozei este +66,5°;după hidroliza acidă devine -22° ←
formarea D-fructozei puternic levogiră ; amestecul de reacţie obţinut la
hidroliza acidă a zaharozei = zahăr invertit sau miere artificială.
*Hidroliza enzimatică a zaharozei => amestec de glucoză şi fructoză.
-în mediu acid de către invertază - scindează legătura b a fructozei
- în mediu neutru de către maltază - scindează legătura a a glucozei
 Invertaza (1), lactaza (2) şi maltaza (3) se găsesc în celulele epiteliului intestinului
subţire, celule care prezintă numeroase pliuri (vilozităţi) care măresc considerabil
suprafaţa celulelor pentru digestia şi absorbţia substanţelor nutritive. Aproape toţi sugarii
şi copii sunt capabili să digere lactoza. În schimb, mulţi adulţi (grupuri de populaţii) sunt
deficienti în lactază, ceea ce-i face intoleranţi faţă de lapte; lipsa lactazei este moştenită
genetic, dar de asemenea, mulţi adulţi care nu consumă lapte pot căpăta lactazo-
deficienţă.
 POLIZAHARIDE
In natură - numeroase polizaharide cu masă moleculară mare (numite şi
glicani); conţin preponderent D-glucoză şi derivaţi (glucozamina, acidul glucuronic),
dar si manoza, fructoza, galactoza, galactozamina ş.a.
Se clasifică în:

* homopolizaharide (conţin un singur tip de

monozaharide) – se denumesc în funcţie de
monozaharida prezentă; spre exemplu
amidonul şi glicogenul sunt glucani (conţin
glucoză), alte polizaharide sunt manani
(conţin manoză)

* heteropolizaharide (conţin diferite monozaharide) –

exemplu acidul hialuronic conţine alternativ resturi de
acid D-glucuronic şi N-acetil-D-glucozamină.
 Glicogenul

• forma de depozitare a glucozei în celulele animale

(polizaharidă de rezervă).
• polimer ramificat (masă moleculară mare) al
glucozei în care majoritatea unităţilor de glucoză sunt
legate prin legături a-1,4-mono-carbonilice,
ramificaţiile (una la zece unităţi de glucoză) sunt
realizate prin legături a-1,6-mono-carbonilice.
 Amidonul

*rezerva nutritivă din plante; reprezinta mai mult de jumătate din totalul
glucidelor ingerate de către om.
• *aspect granular, granulele având forme şi mărimi caractersitice fiecărei specii
vegetale.
• * acătuit dintr-un amestec de două polizaharide: amiloza (solubilă, în interiorul
granulei) şi amilopectina (parţial solubilă).

Amiloza - alcătuită dintr-un număr mare de molecule de D-glucoză (500 - 20.000)

unite prin legături a-1,4-monocarbonilice; configuraţia a a legăturii monocarbonilice
conduce la o conformaţie de elice, compactă, ideală pentru stocare.

Amilopectina - masă moleculară mult mai mare (conţine 1 - 2 milioane unităţi de

glucoză); structură ramificată: la fiecare 24-30 resturi de glucoză există câte o
ramificaţie realizată prin legătură a-1,6-monocarbonilică (amilopectina este
asemănătoare glicogenului, însă mai puţin ramifcată).
 Amiloză

Unităţi de glucoză legate 1,4

Unităţi de glucoză legate 1,6 Amilopectină
Amidonul poate fi hidrolizat enzimatic de către
•α-amilază (1) (prezentă în salivă şi în sucul pancreatic şi având rol în
digestia amidonului în tractul gastro-intestinal)- taie resturi de glucoză şi
maltoză la întâmplare;
•β-amilaza (2) (din malţ) - taie succesiv resturi de maltoză începând de la
capetele nereducătoare.

Polizaharidele ce rezultă prin acţiunea amilazelor asupra componentelor

amidonului se numesc dextrine.
 Celuloza

*Cel mai abundent compus organc din biosferă - se găseşte în plante

(in principal rol structural, intrând în constituţia pereţilor celulozici ai
plantelor).
*Este insolubilă în apă.

*polimer neramificat al
D-glucozei, cele peste 15.000
de unităţi de glucoză fiind
unite prin legături b-1,4-
monocarbonilice. *fiecare
rest de glucoză este rotit cu
180° faţă de restul vecin iar
atomul de oxigen din ciclul
piranozic este legat prin
legături de hidrogen cu
hidroxilul de la C3 din
molecula următoare.
 OH OH
H2C O HO OH CH2 O
O O
O O
HO OH H2C O HO OH
OH

Configuraţia b a legăturii monocarbonilice permite formarea unor catene

drepte, lungi; mai multe astfel de catene alcătuiesc fibrele celulozice, cu
elasticitate şi rezistenţă mecanică. Lanţurile celulozice sunt stabilizate prin
legături de hidrogen intra- şi inter-catenare ceea ce le conferă duritate şi
insolubilitate în apă

În celulele plantelor fibrele celulozice sunt aranjate paralel, în straturi

care se încrucişează şi sunt cimentate cu alti trei polimeri polizaharidici:
• hemiceluloza: polimer al glucozei cu pentoze
• pectina: polimer cu D-galacturonat de metil
• extensina: glicoproteină cu o proporţie mare de prolină
 Asemănătoare celulozei (tot un polizaharid de structură) este chitina,
alcătuită din resturi de N-acetilglucozamină legate b-1,4. Este conţinută în
scheletul exterior al insectelor şi crustaceelor.
 Glicoproteinele

Reprezintă o clasă importantă de proteine conjugate, în care resturi de hidraţi

de carbon (proporţii variabile) sunt legate covalent de lanţurile polipeptidice.
Glicoproteinele cu un conţinut mare de hidraţi de carbon se numesc proteoglicani.
Se găsesc atât în mediul intracelular cât şi extracelular - printre altele în plasma
sanguină (fibrinogen, imunoglobuline, proteinele de grup sanguin etc.), în
componenţa unor hormoni, în diverse enzime digestive, în albuşul de ou
(ovalbumina, avidina) etc.

Mucopoliglucidele,
glicoproteinele şi
glicosfingolipidele sunt
componentele majore ale
învelişului celular al
celulelor din organismele
superioare.