Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie ,,Nicolae Testemițanu’’

Catedra de hematologie
Referat
Tema: Leucemia mieloidă cronică
Conducătorul grupei:
prof. univ. Sanda Buruiană
Curator:
Racu Nicoli-Valentini
M1502
Etiologie si generalitati
 Leucemie mieloida cronica (LMC) prezinta un proces
tumoral clonal al sistemului hematopoietic, caracterizat
prin multiplicarea necontrolata celulelor seriei mieloide.
 LMC a fost prima tumoare hematologica asociata cu o
leziune genetica specifica, identificata in 1960 de catre G.
Nowell si D. Hungerford si numita cromozomul
Philadelphia, dupa denumirea orasului in care a fost
descoperita.
 Morbiditate
 Morbiditatea prin LMC creste cu varsta, si este cel mai frecvent
diagnosticata la persoane cu varsta cuprinsa intre 65-74 ani, varsta
medie este 65 de ani (SEER 18 2011-2015).

 Incidenta este de 1.8 cazuri la 100.000 populatie, bazata pe cazurile

dintre anii 2011-2015.

 Este mai frecvent diagnosticata la barbati decat la femei cu raport 2:1.

 În Europa incidenţa este estimată la 10 până la 15 cazuri la 1.000.000 de

persoane.

 In fiecare an apar 10-12 cazuri noi de LMC in Irlanda de Nord.

 In Moldova incidenta este de 0.6 cazuri la 100.000 de populatie.

Patogenie si factori de risc
 LMC se dezvolta in celule medulare in diviziune in urma translocatiei
reciproce unei parti de material genetic dintre cromozomii 9 si 22. Ca urmare
se dezvolta anomalia caracteristica citogenetica: majorarea bratului lung la un
cromozom din perechea 9 si scurtare bratului lung la un cromozom di
perechea 22.

 Ruptura cromozomului 9 se produce la q34.1, iar cea a cromozomului 22 la

q11.21.

 S-a stabilit ca cromozomul Ph se depisteaza la 95% din bolnavi cu LMC

(Deininger MW, Goldman JM, Melo JV Blood. 2000 Nov 15; 96(10):3343-56).

 Translocatia t(9;22) constituie marcherul citogenetic al bolii, asigura un

diagnostic cert si contribuie la evaluarea rezultatelor tratamentului.
 Factorii de risc principali sunt expunerea la doze mari de riadiatii si
radioterapie
Studiile de genetica moleculara au aratat ca la nivelul rupturii cromozomului 9 se afla gena ABL. Pe
cromozomul 22, punctul de ruptura se gaseste intr-o regiune a ADN-ului, care a fost numita BCR
(major Breakingpoint Cluster Region). Astfel pe cromozomul 22 se formeaza o gena noua himerica
BCR-ABL responsabila de producere proteinei p210 care prezinta tirokinaza cu activitate sporita.
Proteina 210 din celule leucemice predecesoare deregleaza procesele de transmitere a semnalelor,
care asigura functia normala a celulei ce duce la transformarea tumorala si dereglarea controlului
asupra proliferarii.
Stadiile evolutive
Au fost identificate 3 faze clinico-evolutive ale LMC:

 Cronica (stadiul initial si manifestarilor clinico-hematologice desfasurate)

 De accelerare (stadiul preterminal sau preblastic)

 Acuta (stadiul terminal sau de criza blastica)

Faza cronica
 Simptoamele sunt usoare sau nu se observa
-Astenie
-Pierdere ponderala
-Transpiratii
-Dureri abdominale (cauzate de splenomegalie)
 Eritrocitele sunt in norma, uneori anemie usoara
 Splenomegalie in 90% din cazuri
 Durata de aproximativ 5 ani
 In faza cronica LMC este asimptomatica in 15-40% din
cazuri.
Faza de accelerare
 Durata de la 6 la 12 luni

 Sunt posibile modificari ulterioare ale cariotipului

 Frecvent se agraveaza splenomegalie, indipendent de

leucocitoza

 Accentuarea simptoamelor inflamatorii: astenie,

transpiratii, febra, dureri osoase
Faza acuta
 Sopravietuire este de cateva luni

 Frecvent se dezvolta alte anomalii ale cariotipului (doi cromozomi Ph,

+8, inversie cromozomului 17)

 Simptoame frecvente de anemie, dureri in regiunea abdominala din

cauza splenomegaliei, febra, pierdere ponderala, infectii si diateze
hemoragice

 Moartea survine des din cauza infectiilor sau hemoragiilor

 Simptoamele
 Slabiciune generala

 Astenie

 Micsorarea capacitatii de munca

 Transpiratie

 Febra

 Pierdere ponderala

 Senzatie de greutate in hipocondrul stang

(cauzata de splenomegalie)

 Greturi

 Voma

 Inflamatia ganglionilor limfatice

AGS
Hemoglobina (g/l) 145 130 140
Eritrocite (10^12/l) 5,3 4,0 4,2
Leucocite (10^9/l) 12,0 52,0 220,0
celule blastice - 5 2
promielocite - 10 3
mielocite 6 10 24
metamielocite 1 2 6
nesegmentate - 8 15
% segmentate 45 58 45
eozinofile 2 - 1
bazofile 3 1 -
limfocite 26 15 1
monocite 17 1 -
Trombocite (10^9/l) 340,0 320,0 252,0
VSH (mm/h) 5 30 3
Complicatiile LMC
 In perioada manifestarilor clinico-hematologice desfasurate se pot
dezvolta complicatii cauzate de hiperleucocitoza, de ex.:
-Infarct splenic
-Edem al retinei
-Stupor
-Tromboze ale vaselor mici (retiniene, corp cavernos)

 Complicatiile metabolice:
-Criza de guta
-Nefropatie urica
Diagnosticul
 AGS
 Mielograma
 Analiza citogenetica
 Tehnica FISH pentru evidentierea anomaliilor
cromozomului Ph
 Tehnica PCR pentru a evidentia si masura genele
BCR-ABL care nu au fost depistate prin tehnica FISH
Tratamentul
 TKI (inhibitorii tirosin kinazei):
-Gleevec
-Dasatinib
-Nilotinib
Daca terapia initiala nu este efectiva:
-Interferon alpha
-Hidroxiurea
-Busulfan
 Transplant de celule stem atunci cand terapiile conservative au esuat
sau in caz in care evolutia bolii nu afost intrerupta
 Chimioterapia