SFÂNTUL APOSTOL ANDREI,

OCROTITORUL ROMÂNILOR
"Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos" (Ioan 1,41)

Sf. Apostol Andrei a fost

din Betsaida, orăşel pe
malul lacului
Ghenizaret, (pe lângă
Marea Galileii) fiul lui Iona,
pescar din Galileea, si
fratele lui Petru
(Simon), primul dintre
ucenicii Domnului
Hristos. Înainte de a fi
Apostol al Domnului,
Sfântul Andrei a fost
ucenic al Sfântului Ioan
Botezătorul.
 Erau pescari, dar nu erau legaţi cu inima
de îndeletnicirea lor pescărească, aşa cum
mulţi oameni din zilele noastre sunt legaţi
trup şi suflet de serviciul lor, şi au făcut din
serviciu un idol.
 A auzit, a doua zi după Botezul
lui Iisus în Iordan, pe dascălul său
Ioan, arătând cu degetul către
Iisus si zicând: "Iată Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul
lumii" (Ioan, 1, 29). Sfântul Andrei,
lăsându-l pe Ioan, a urmat după
Hristos, zicând fratelui său Petru:
"Am găsit pe Mesia, care se
tâlcuieşte Hristos" (Ioan, 1, 41). Şi
astfel, l-a tras şi pe Petru spre
dragostea lui Hristos. Drept aceea,
Sfântului Andrei i se mai spune şi
Apostolul cel dintâi chemat al
Domnului. Şi se află în Sfânta
Scriptură şi alte multe învăţături
despre dânsul.
 Însă, chemarea sa la
apostolat se face mai târziu şi
este relatată de Sfântul
Evanghelist Matei : "Pe când
Iisus umbla pe lângă Marea
Galileii, a văzut doi fraţi, pe
Simon ce se numeşte Petru si
pe Andrei, fratele lui, care
aruncau mreaja in mare, căci
erau pescari. Şi le-a zis:
"Veniţi după Mine si vă voi
face pescari de oameni. Iar ei,
îndată lăsând mrejele, au
mers după El“ (Matei 4, 18-
20).
 Primul evreu ai
cărui paşi au atins
pământurile acestor
ţinuturi carpato-
dunăreano-pontice a
fost umilul si inimosul
pescar evreu , Andrei
din Betsaida Galileii,
fratele marelui apostol
Petru. Ambii fraţi au
fost aleşi de Iisus
Hristos să fie
“ apostolos “ ( lb.
greaca “ trimis “ ), să
ducă cel mai frumos
mesaj de iubire si
iertare in lume.
 Tradiţia Bisericii ne spune că după Înălţarea Domnului la cer şi
după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi si au mers în toată lumea,
pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sorţul să
meargă in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu ţinuturile din jurul
Mării Negre, până la Dunăre şi Scitia Mică (adică Dobrogea noastră) şi
până în Crimeia. De aceea el se numeşte şi Apostolul Românilor .

El este cel dintâi, pentru că a existat şi un

al doilea, care a predicat pe pământul ţării
noastre – şi anume Sfântul Apostol Filip.
Dar cel dintâi Botezător al nostru este
Sfântul Andrei.
 Evanghelia pe care o predica
a stârnit ostilitatea, ura,
răutatea, mânia, sălbăticia
popoarelor barbare şi
închinătoare la idoli, încât,
atunci când predica, de multe ori
era lovit cu pietre şi toiege, de
multe ori era târât prin locuri cu
pietre colţuroase, era bătut de
moarte şi aruncat în afara
cetăţilor respective, pentru că
păgânii credeau că deja murise.
 Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deşi nouă ne este cunoscută
tradiţia care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce in formă de X,
se susţine că această tradiţie datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaşte
data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împăratului
Nero, prin anii 64-67, alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian
(81-96).

PATRAS
 Exact pe locul in
care a fost martirizat
Sfântul Andrei, astăzi
se înalţă o basilică
ortodoxă. Biserica
Sfântul Apostol
Andrei este o măreaţă
biserică din oraşul
grecesc Patras.
Sfântul Apostol
Andrei este
ocrotitorul oraşului
Patras.
 În anul 357, moaştele Sfântului
Andrei au fost aşezate in Biserica
Sfinţilor Apostoli din Constantinopol,
cu prilejul sfinţirii acestei biserici.
Cardinalul Petru de Capua va duce
moaştele Sfântului Andrei în Italia, în
catedrala din Amalfi, în timpul Capul Sf. Ap. Andrei
Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în la Patras - Grecia

vremea papei Pius al II-lea, capul

Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar
de aici a fost dus in Catedrala din
Patras, în biserica cu hramul Sfântul
Andrei, iar fruntea sfântului se
păstrează, cu mare evlavie, în Schitul
Sfântul Apostol Andrei, din Sfântul
Munte Athos.
 Biserica Creştină Ortodoxă îl
cinsteşte pe Sfântul Apostol
Andrei:
 cinstindu-i Sfintele Moaşte;
dând numele Sfântului
Apostol unor lăcaşuri de cult;
 dând numele Sfântului
Apostol Andrei copiilor;
cinstind Sfintele Icoane care îl
reprezintă;
cinstind Sfânta Cruce pe care
a fost răstignit;
citind despre viaţa Sfântului
Apostol şi urmând exemplul lui
de a propovădui Evanghelia;
 prin rugăciuni şi procesiuni
în cinstea lui.

Biserica Mănăstirii
Sfântul Apostol Andrei, Dobrogea
Crucea Sfântului Andrei este o cruce în formă
de X. Numele său provine de la
forma Crucii care a fost utilizată, potrivit
tradiției, la torturarea și uciderea Sfântului
Andrei. Acest simbol a fost utilizat de
numeroase țări europene. Crucea Sfântului
Andrei este prezentă în cultura europeană, în
arta relgioasă, în simbolistica identitară a unor
țări, regiuni sau forțe politice, în viața practică.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că

este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul
Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se
facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului
Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii
şi al martiriului.

În artă, Andrei e prezentat, în cele mai vechi opere, cu o cruce latină

obişnuită. Crucea în X, numită de obicei „Crucea Sfântului Andrei”, şi care
reprezintă Scoţia pe drapelul britanic, a fost asociată cu el începând din secolul
al X-lea, la Autun, şi a devenit comună în secolul al XIV-lea. Alt simbol al său
este plasa pescărească. Faptele sale, plăsmuite, au stat la baza unui ciclu de
picturi.
Crucea Sf. Andrei lângă trecerea la nivel cu Calea Ferată
Niciodată nu treceţi când
semnalele acustice şi sonore
sunt pornite altfel puteţi
provoca accidente grave,
deraiere a trenului. Iar dacă nu
există semnale sonore,
asiguraţi-vă înainte de a trece
că nu există nici un pericol.

http://www.youtube.com/watch?v=b44ENGP7M5o
 În sprijinul afirmaţiilor despre
faptul că Sfântul Apostol Andrei „a
predicat în Pont, Tracia si
Scitia”avem şi câteva toponimice din
Dobrogea care atestă trecerea sa pe
aici (Pârâiaşul Sfântului Andrei, Apa
Sfântului Andrei sau Peştera
Sfântului Andrei) şi de asemenea,
pomenirea sa într-o serie de colinde,
legende si obiceiuri, atât din
Dobrogea, cât şi din Basarabia. Prin
locurile pe unde trecea, la fel ca
ceilalţi Apostoli, după propovăduirea
Evangheliei el a botezat, a hirotonit
preoţi si a întemeiat, în acest fel,
comunităţi creştine. Doar aşa se
poate explica de ce cea mai veche
episcopie atestată documentar pe
teritoriul ţării noastre este cea de la
Tomis (Constanţa de azi).
 Pestera Sf. Apostol Andrei - Ioan Corvin - Jud. Constanta

Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul

Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe
teritoriul românesc, se află la aproximativ 4
km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul
Constanţa. În actuala biserică din peşteră, în
pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat,
scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia
spune că pe el se odihnea apostolul Andrei.
În vara anului 1944, Peştera transformată în
biserică a fost sfinţită de către Episcopul
Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp
după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au
distrus-o. Abia după 1990, prin râvna
cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a
fost refăcută si redată cultului. Astăzi, mii de
credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul
unde a trăit Apostolul Andrei.

Patul Sfântului Apostol Andrei

 Noaptea Sfântului
Andrei, de pe 29 spre
30 noiembrie, este în
credinţa populară o
noapte de spaimă,
deoarece este
momentul în care toţi
strigoii, vii si morţi, se
luptă între ei. Prezenţa
strigoilor este
periculoasă pentru cei
vii: iau viaţa rudelor
apropiate, fură mana
grânelor si sporul
vitelor, aduc boli,
grindină şi alte
suferinţe.
Cine sunt strigoii?
În credinţa populară, întâlnim atât strigoi vii, cât si strigoi morţi.
Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caiţă sau coadă – o
vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului
Andrei, sufletul le iese din corp si merge să se lupte cu ceilalţi strigoi.
Se spune că a doua zi, aceştia se cunosc după zgârieturile de pe faţă.

Strigoii morţi sunt spiritele celor decedaţi care nu ajung în

lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului
că au fost strigoi in viaţă, fie că li s-a greşit sau nu li s-au
făcut rosturile la înmormântare.
 În tradiţia românească în noaptea de
30 noiembrie lupii se adună, iar Sf.
Andrei împarte prada, pentru iarna
care începe, fiecărui lup. Ca să-şi apere
gospodăria de lupi, se obişnuieşte şi
astăzi la ţară să se ungă ţăruşii de la
poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu
usturoi. În unele părţi se ung cu usturoi
chiar şi fântânile. Alţi gospodari fac o
cruce de ceară şi o lipesc la vite, însă
numai la cele de parte bărbătească: boi,
berbeci, armăsari, ţapi, şi anume pe
cornul din dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se dă gunoiul
afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi,
nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii
casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta
scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte
de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce
spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile
 Pentru români, numele
apostolului Andrei este
legat de lupi. Se susţine că
acest nume - Apostolul
Lupilor - derivă din vechea
denumire a dacilor, daoi,
(lupi), dar si de la simbolul
lor - lupul. Lupul era chiar
un simbol al sanctuarelor
Daciei. Legendele spun că
acest animal a fost alături
de daci la căderea
Sarmizegetusei şi că cel
care era căpetenia lupilor,
l-ar fi vegheat pe Apostolul
Andrei prin pustia
Dobrogei spre Peştera care
i s-a oferit ca adăpost.
 O aglomerare de forţe malefice acţionează în această noapte,
conform credinţelor populare: fiarele, mai ales lupii, umblă să mănânce
vitele celor care nu ţin sărbătorile; lupoaica prinde pui pe care-i va făta
în noaptea de Sf. Gheorghe, ies strigoii, copii din flori devin strigoi,
vrăjitoarele iau mana vitelor si multe altele. De aceea se efectuează o
serie de practici magice de apărare: nu se dau cărbuni afară, se ascund
coasele şi limbile meliţelor, se lipesc cruci de ceară de coarnele vitelor şi
se înconjoară cu mac, se îngroapă drob de sare descântat în pragul uşii
grajdiului, se întorc vasele cu gura-n jos şi se înconjoară casa şi grajdul
cu lumânare aprinsă, se fac cruci cu usturoi la geamuri şi uşi, se
mănâncă usturoi…Cate bordeie, atatea obiceie…
De la aceasta zi si până la Crăciun, gospodinele nu mai ţes în război şi
nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele.
Sfantul Andrei este socotit început de iarna, numindu-se din această
cauză "Andrei-de-iarna".:
Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau
va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari si grele.
 Noaptea Sfântului Andrii
de Vasile Alecsandri

Zgomot trist în câmp răsună!

Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor secrii.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrii!
Iată-l! iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumine,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!
………………………………
Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrii!
…………………………………
Foc şi ură-n vecinicie
Pe voi cadă, pe voi fie!
Strigă-atunci un glas ceresc.
Şi pe loc cad în morminte
Păcătoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un foc dumnezeiesc!
Iaşi, 1857
Un obicei frumos este
acela de a planta seminţe
de grâu într-un vas.
Dacă grâul încolţeste şi
creşte frumos se spune că
vei avea un an bogat, plin
de împliniri în tot ceea ce
faci.
Bocetul Andreiului
Un obicei care atestă suprapunerea
sărbătorii creştine a Apostolului Andrei
peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la
românii din Transnistria, numit Bocetul
Andreiului.
Fetele, după confecţionarea unei păpuşi
din cârpe, numită Andreiu, substitut al
anului vechi, o aşezau pe laviţă (pat) ca pe
un mort şi o jeleau.
Aflarea ursitei
Ca la orice început de an, prisoseau
practicile magice de aflare a ursitei,
adică a viitorului soţ. Fata de măritat
prepara o "Turtucă de Andrei", turtiţă
subţire din făină de grâu, foarte sărată,
coaptă pe plita sobei, şi o mânca înainte
de culcare. Băiatul care venea în vis să-i
aducă apă ca să-şi potolească setea
urma să o ceară de nevastă încursul
anului... Alte fete, după ce soseau acasă
de la Păzitul Usturoiului, semănau câte
un căţel de usturoi privegheat într-un
cocoloş de aluat. După modul cum
încolţea şi creştea usturoiul semănat, se
făceau anumite pronosticuri
matrimoniale.
 Sfântul Andrei - Ocrotitorul
României

Sfântul Sinod al Biserici

Ortodoxe Romane a hotărât în anul
1995 ca sărbătoarea Sfântului
Andrei să fie însemnată cu cruce
roşie in calendarul bisericesc, iar in
anul 1997 Sfântul Andrei a fost
proclamat "Ocrotitorul României".
Ziua de 30 noiembrie a fost
declarată sărbătoare bisericească
naţională.
 La 30 noiembrie
prăznuim pe Sfântul
Apostol Andrei cel Întâi-
chemat, Apostolul şi
Luminătorul Daciei
străbune.

La mulți ani celor ce poartă

numele Sfântului Apostol
Andrei !
Găsiţi asemănări şi deosebiri
între Tradiţia populară a
românilor referitoare la
Noaptea Sfântului Andrei şi
Halloween.