Abordarea Experienţială Clasică

Frederick Perls
Gestalt terapia
 Concepte fundamentale

• Gestalt: configuraţie, structură – psihologia gestaltistă consideră

că organismele percep instinctiv structurile în mod global, şi nu doar
părţi sau elemente ale acestora. Structura (configuraţia sau
gestaltul) are caracteristici noi ce nu pot fi reduse la suma şi
analiza părţilor. Pe de altă parte, percepţia însăşi este un proces
activ şi structurant şi nu doar un rezultat al receptării pasive a
stimulilor de către organele senzoriale. Situaţiile percepute, la
rândul lor, au un grad de organizare internă ;

• Experienţa focalizată AICI şi ACUM: “vehicolul” conştientizării

de sine, al redescoperirii şi reevaluării personale, al
autorestructurării prin resurse proprii – terapia gestaltistă este o
terapie ce utilizează explorarea fenomenologică;
 Concepte fundamentale

• Unificarea polarităţilor: acelor părţi ale eului aflate în conflict,

dobândirea unui echilibru interior;

• Restructurarea gestaltului: analiza prin experienţă directă, aici şi acum

a unor structuri perceptuale, descifrarea unor noi semnificaţii ale
acestora – insight clarificator, restructurant;

• Conceptul de sănătate psihică: adaptarea şi integrarea creativă a

omului în mediul în care trăieşte prin utilizarea propriilor resurse
 Scopul terapiei

Provocarea şi extinderea conştientizării, ca

modalitate de creştere şi autonomie personală.
 Ciclul experienţei gestalt

• Acest model desfăşoară elementele experienţei ca un proces

continuu, prin care nevoile organismului impun grade şi forme
diferite de contact cu mediul, prin intermediul căruia ele pot fi
satisfăcute. Realizarea contactelor şi satisfacerea nevoilor
completează un gestalt care permite persoanei să aibă noi
experienţe.

• Libertatea de a experimenta înseamnă parcurgerea completă a unui

nou ciclu, adică o restructurare a vechiului gestalt şi o reconfigurare
evolutivă a persoanei. Dacă persoana se fixează pe unul din
elementele ciclului, acesta nu se poate completa, o parte a energiei
de care dispune individul ramânând neconsumată, la limita
experienţei.
 Ciclul experienţei gestalt

1. A simţi
2. A conştientiza
3. A acţiona
4. A fi în contact
5. A se retrage
 Ciclul experienţei gestalt

A simti

A conştientiza
A se retrage

A fi în contact A acţiona

Mel Rabin
 A simţi

Să simţi înainte de a gândi: acesta este punctul de plecare necesar

oricărui proces.

Ce simţi chiar acum?

Perceperea senzaţiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezintă

prima etapă a unui proces terapeutic de tip gestaltist. Să-ţi simţi
plăcerea, ca de altfel şi suferinţa. Când nevoile importante (de a iubii, a
te simţi util, a te afirma, a te simţi în libertate, în siguranţă) sunt
nesatisfăcute în mod repetat, atunci frustrările care urmează se vor
traduce prin sentimente (tristeţe, frică, mânie, angosă) şi prin
senzaţii corespunzătore (tensiune musculară, vasoconstricţie,
Vasodilatare, căldură, frig, hipertensiune.) Atunci când o nevoie rămâne
fără răspuns, corpul ne trimite semnale, avertismente deseori confuze
(oboseală anormală dimineaţa, tristeţe) alteori mai precise (palpitaţii în
prezenţa unei autorităţi)
 A conştientiza

• Când eşti în contact deplin cu ceea ce simţi (senzaţie, sentiment) la

nivelul corpului tău, eşti pregătit pentru a-ţi conştientiza nevoia,
suferinţa, problema.

• Conştientizarea clientului este importantă. Interpretarea

terapeutului este evitată, cel mult ea este sugerată şi supusă
clientului, care o acceptă sau o respinge. Clientul are intotdeauna
dreptate.

• Prin conştientizare deplină, gestaltiştii înţeleg procesul prin care

cineva cunoaşte modul în care el se autocontrolează, în care alege şi
decide modalităţile de acţiune sau comportament în situaţiile lui de
viaţă, precum şi cum sau cât îşi asumă răspunderea pentru propriile
sentimente şi comportamente. Cu alte cuvinte, persoana învaţă în
terapie să cunoască (să conştientizeze) chiar modul în care ea
conştientizează: cheia autoreglării şi schimbării strategiilor de
rezolvare a propriilor probleme, interioare sau externe.
 A acţiona

Înseamnă a aduce un răspuns mai adecvat nevoilor aflate în suferinţă.

Punerea în acţiune poate fi SIMBOLICĂ sau REALĂ:

Simbolică:
-îi vorbeşte şefului (cu scaunul gol în faţă);
-îşi exprimă mânia în faţa mamei bătând o pernă sau o saltea cu ajutorul
bătătorului de covoare sau utilizând mănuşile de box;

Reală:
-declară animatorului: “Ajunge! NU o să-mi mai fie teamă în faţa ta...”
-sau, îmbrăcând forma temei pentru acasă: “o dată ce mi-am clarificat
acest lucru, îi voi spune soţului ceea ce-mi doresc”

Lipsa de acţiune menţine modalităţile nevrotice adaptative ale clientului

 A fi în contact, în relaţie, a comunica

Experienţa contactului cu propria realitate ca şi cu realitatea

exterioară: persoane, obiecte, situaţii, mediu permite o adaptare
adecvată a persoanei, ceea ce echivalează cu dobândirea şi menţinerea
propriei sănătăţi psihice.

“Să simţi este ceva primordial. Este punctul de plecare al oricărei

relaţii. Axarea pe tine însuţi, pe senzaţiile şi sentimentele tale îţi
permite să-ţi conştientizezi mai bine nevoile în faţa celuilalt şi să fii
deci prezent în întregime înaintea acestuia. Asumarea responsabilităţii
sentimentelor proprii îţi permite să ieşi din impas.”
A. Moreau
 Retragerea

“Plec mulţumit/ă. Mă simt minunat.”

Retragerea finalizează şi pregăteşte un nou salt în dezvoltare, în

creşterea de sine. Aceasta presupune o suspendare, o încheiere
acceptată a vechilor probleme de relaţie, cu sine şi cu alţii, o „liniştire a
apelor parcurse” sau - parafrazându-l pe Perls - „a nu lăsa afaceri
neîncheiate”.
Persoanele care nu reuşesc să se detaşeze de vechile probleme ale unui
ciclu experienţial, rezolvându-le prin acceptare, înţelegere superioară a
sensului, reconvertire a lor în experienţe de cunoaştere şi acţiune
îmbogăţitoare, adică printr-o nouă reconfigurare a raportului „figură-
fond”, rămân ele însele în „suspensie”.

Aceste persoane se agaţă cu înverşunare de relaţiile „neterminate”, se

înverşunează în a-şi păstra vechile tranzacţii, semnificaţii şi
resentimente, ramân fixate sau ataşate de un vechi pattern
experienţial. În acest fel, ele se autosabotează în procesul de creştere,
care se declanşează doar în condiţiile finalizării gestaltului, asimilării lui
organismice, ceea ce permite detaşarea, restucturarea şi începerea unui
nou ciclu evolutiv.
 Ciclul satisfacerii unei nevoi / ciclul
Gestalt – Andre Moreau – nevoia de afecţiune

Introiecţie
A simti “Nu te abandona””
“Sunt obosită şi
lipsită de viata”
Disponibil A conştientiza
pt o nouă nevoie “Am nevoie de
căldură”
Proiecţie
“Atenţie!!!”
Retragere
Nev. satisfacută A energiza
“Dacă aş iesi?”

A acţiona
A fi în contact “Alo, Dan mi-aş dori
Confluenţă “Ma bcucur sa Să te vad” Retroflexie
“Nu mă părăsi” te vad”
“Îmi interzic”
Evitare
“Il visez pe Dan”
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

Introiecţia:
-operează când subiectul transformă evenimentele traumatizante în
principiu (toţi părinţii abandonează). Rana primară este adesea
uitată. Singurul care rămâne este principiul, uneori inconştient. Nu
este sesizat faptul că este vorba despre un principiu. Gândim că este
adevărat şi că aşa va fi mereu.
-stă la baza lucrurilor interzise, a tabu-urilor, a sarcinilor, a
obligaţiilor, a normelor, a conformismului, a ideologiilor. Ea
corespunde apărării, prohibiţiei (sau contrariului ei), ordinei,
constrângerii (“Trebuie”) imprimate persoanei care şi-o însuşeşte.
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

Evenimentul de demult (de altundeva, de altcândva), traumatizant:

-este un eveniment de o importanţă covârşitoare, poate unic în viaţă
(pierderea mamei, sau o ieşire violentă, teribilă a tatălui);
-se instalează, se imprimă cu atât mai bine, cu cât este mai puternic,
se repetă sau este provocat de persoane semnificative din viaţa
noastră (tatăl sau mama)

Evenimentul actual (aici şi acum)

-este un ansamblu compus deseori dintr-o persoană care vorbeşte
sau acţionează într-un mod particular, aici şi acum;
-dacă este important va evoca cu atât mai bine trecutul;
-semnificaţia traumatizantă a primului eveniment (rana primară)
este din nou accentuată şi provoacă aceeaşi durere de altădată
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

C: - dacă evenimentul actual este slab, iar evenimentul traumatizant foarte

puternic, proiecţia se transformă în halucinaţie sau delir;
- dacă evenimentul prezent capătă mai multă importanţă în detrimentul
trecutului, cu atât relaţia va fi mai sănătoasă.
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

Proiecţia:
-este operaţia prin care subiectul “expulzează” din sine şi atribuie
altcuiva, calităţi, sentimente, dorinţe pe care nu le recunoaşte sau şi le
refuză sie însuşi
-este rezultatul intersectării a două evenimente: unul actual (aici şi
acum) cu unul vechi traumatizant, asemănător primului, Primul, prin
anumite analogii, îl evocă pe al doilea şi îl întăreşte. Această proiecţie
este astfel o interpretare (colorată de trecut) a unui eveniment actual
evocator.

Transfer:
-este vorba despre un report asupra analistului al unor sentimente
atribuite altădată părinţilor;
-forţa traumatizantă a primului eveniment (rana primară) este
reîmprospătată şi provoacă aceeaşi durere de altădată
-este un răspuns la proiecţie şi intervine imediat după aceasta.
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

Eveniment traumatizant vechi

- Introiecţie
– Delir, halucinaţie;
- Comportament schizofrenic delirant
RELAŢIE PSIHOTICĂ

Eveniment traumatizant vechi

- Introiecţie
- Proiecţie inadecvată (interpretare analitică)
- Transfer “temperat”
- Comportament conflictual nevrotic
RELAŢIE NEVROTICĂ
 Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul
Gestalt

Eveniment actual – Văd (obiectivare, percepţie)

- Îmi imaginez (confruntare, evaluare realistă)
- Mă simt ...
RELAŢIE REALĂ ACTUALĂ
 Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

I.EXERCIŢIILE DE CONŞTIENTIZARE CORPORALĂ:

-Fac mai explicit ceea ce este implicit, proiectând pe scena interioară

ceea ce se joacă în interior, permiţînd fiecăruia să conştientizeze ceea
ce se întâmplă aici şi acum.
-Fenomenele de vasodilataţie care au loc la nivelul feţei şi gâtului,
minicontracţiile musculare ale maxilarului, schimbarea de ritm a
respiraţiei, etc reprezintă indicii preţioase ale reacţiilor emoţionale
subiacente. Terapeutul sugerează AMPLIFICAREA acestor gesturi
inconştiente, care sunt de obicei “lapsusuri ale corpului”, de care
clientul nu-şi dă seama. Acestea sunt relevante pentru procesul aflat în
curs de desfăşurare.
 Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

II.EXERCIŢII DE CONŞTIENTIZARE AFECTIVĂ ŞI

RELAŢIONALĂ:

-Tehnica scaunului gol;

-Tehnica reprezentării spaţiului personal;
-Monodrama – protagonistul joacă el însuşi, rând pe rând, diferitele
roluri incluse în situaţia pe care o evocă. Ea permite astfel diferite
moduri de a explora, de a recunoaşte şi integra mai bine polarităţile
opuse ale unei relaţii, fără a căuta să le reducă în mod arbitrar la ceva
artificial, ci mai degrabă, la clarificare şi obţinerea unui echilibru
interior;
-Tehnica “zidul”;
-Tehnica “cubul”;
-Tehnica “ramâi în starea respectivă” – “stay with it!”
 Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

III.EXERCIŢII DE CONŞTIENTIZARE CU SUPORT IMAGINATIV

ŞI DE RESTRUCTURARE COGNITIVĂ:

-Punerea în acţiune Gestaltistă: - jucarea unei scene imaginare într-un

mod simbolic (adică fără o punere în scenă precisă); ea poate favoriza
mai ales exprimarea, abreacţia şi lichidarea unui număr de situaţii
neterminate, generatoare de comportamente nevrotice repetitive, de
scenarii de viaţă nepotrivite sau anacronice (spre exemplu dificultăţi
sexuale în urma unui viol din copilărie). Intervenţia psihoterapeutică
vizează transformarea percepţiilor interne pe care clientul le are
asupra faptelor, a relaţiilor dintre ele, cu toate semnificaţiile lor
posibile. Travaliul vizează, aşadar, favorizarea unei experienţe
personale noi, o reelaborare a sistemului individual de percepţie şi de
reprezentare mentală a fiecăruia (“recadrare”)
 Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

-Tehnica fanteziei ghidate - poate reconstitui, focalizând pe detalii

semnificative, cursul evenimentelor experimentate de subiect,
reintegrându-le prin descoperirea înţelesului adevărat care le explică
sau poate crea o imagine acceptată a sinelui sau a cuiva, ca suport
pentru integrarea unei părţi respinse a eu-lui;

-Tehnica de diminuare a vechilor patternuri şi integrare a unor

patternuri noi adaptative - pentru a diminua sau neutraliza
efectul de ancorare în patternuri rigide, clientul este pus să-şi
imagineze opusul a ceea ce afirmă sau consideră a fi adevărat şi să
conştientizeze un anumit eveniment sau relaţie din această nouă
perspectivă ;
 Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

-Tehnica metapoziţiilor;
-Tehnica autodezvăluirii terapeutului: el poate să-şi dezvăluie din eul
său de adult doar acele experienţe facilitatoare şi catalizatoare pentru
munca de conştientizare a clientului, ceea ce reclamă o considerabilă
responsabilitate, deprindere tehnică, înţelepciune personală şi
autoconştientizare .