DIMITRIE CANTEMIR,

UN PRINȚ AL
UMANISMULUI
EUROPEAN
 Motto:
„Filosof între regi, dar
și rege între filosofi”
Din Diploma atribuită lui D. Cantemir în calitate de membru al
Academiei din Berlin, 1714
 Date generale
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21
august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri
(martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un
mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile
sale diverse s-au numărat cele
de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, ling
vist, muzicolog și compozitor. A fost membru
al Academiei de Științe din Berlin.
 Informații generale(studii)
Deşi analfabet, ştiind numai să se iscălească, Constantin Cantemir a dat o educaţie aleasă
copiilor săi Antioh şi Dimitrie. El a invitat în familie dascăli dintre cei mai instruiţi din ţară şi din
străinătate, între care şi pe călugărul grec Ieremia Cacavelas, teolog poliglot, filosof şi predicator, care
studiase la universităţile din Leipzig şi Viena. Încă în patrie, până la plecarea sa în calitate de ostatic la
Poarta Otomană, Dimitrie căpătase cunoştinţe temeinice. În afară de instrucţia obişnuită, care era dată pe
atunci copiilor de boieri (citire, scriere şi socotit, unele cunoştinţe elementare de religie creştin-ortodoxă),
el mai studiase limbile slavă, greacă şi latină, teologia ş.a.
În 1688 Dimitrie Cantemir este trimis la Istanbul pe lângă curtea sultanului în calitate de ostatic.
La alt nivel, superior, Dimitrie îşi continuă studiile la Constantinopol, atât la Înalta şcoală a Patriarhiei din
acest oraş, cât şi la diverşi profesori particulari de formaţie culturală europeană şi orientală. În timpul
şederii sale îndelungate (circa 22 de ani cu mici intermitenţe) în capitala Imperiului Otoman, Dimitrie a
manifestat un mare interes faţă de istoria, cultura şi civilizaţia orientală, mai cu seamă faţă de cea turco-
otomană. În acest mediu tânărul Dimitrie a studiat filosofia, logica, teologia, geografia, istoria, muzica,
medicina, folclorul, limbile occidentale şi orientale (turca, persana, araba), desenul şi arhitectura. Aceste
cunoştinţe temeinice i-au permis să elaboreze mai multe lucrări dedicate istoriei, civilizaţiei şi culturii.
Mai mult ca atât, unele din concluziile sale pe care le-a tras de pe urma studierii religiei musulmane,
istoriei Imperiului Otoman, a încercat să le pună la temelia activităţii sale practice ca domn al Ţării
Moldovei în anii 1710-1711. Cu timpul, tânărul Cantemir deveni cunoscut în cercurile cele mai înalte ale
curţii şi aristocraţiei otomane, stabilind totodată legături cu reprezentanţi diplomatici ai diferitor ţări
europene – Franţei, Rusiei, Olandei ş.a. Este apreciat în cercurile înaltului cler ortodox, precum şi în cele
ale oamenilor de ştiinţă de cea mai aleasă cultură din capitala imperiului. Datorită cunoştinţelor căpătate
în patrie, cât şi celor dobândite la Istanbul, în mediul unor mari personalităţi ale culturii europene şi
orientale, Dimitrie devine un om de cea mai aleasă pregătire intelectuală.
 Viața și activitatea politică:
A fost fiul lui Constantin și al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol , unde a stat 17
ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. În
perioada martie – aprilie 1693 , după moartea tatălui său,a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat,
astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile. Cu prilejul unui război turco-austriac, a efectuat
o călătorie în Europa Centrală, ajungând și în Banat, la Timișoara. A avut astfel ocazia să se convingă de unitatea
lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație
precară. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta find ales domn. S-a căsătorit cu
fiica lui Șerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat
rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744)). Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având
încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de
alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia.
În sub sidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, așa cum făcuse și Ucraina. A
fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor
liberi în șerbi. După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc și a
plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănilești - ținutul Fălciu pe
Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al
lui Petru I și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal și a fost
investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.
Dimitrie Cantemir a fost:
 Opere principale:
 Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română
şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim
disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea
omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale
asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o
terminologie filosofică.
 Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima
încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din
ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate
de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.
 Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină
(Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această
lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la
destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a
fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor
în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea
cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a
consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
Descrierea Moldovei
 Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714
- 1716),când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.
 Descriptio Moldaviae cuprinde trei părţi:
 Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a
munţilor, a apelor şi a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a
Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul
timpului.
 În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi
administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea
sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de
înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări.
 În ultima parte a lucrării există informaţii despre graiul moldovenilor,
despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor
celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar
apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru
descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile
etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care
a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.
 Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniază ideea sa de a crea o
descriere a Moldovei, cuprinzând o analiză completă, din punctul de vedere geografic,
istoric, economic, politic, etnografic, folcoloric, religios, administrativ și militar al
acesteia, reușind să realizeze o sinteză admirabilă de factori ce contribuie la
individualitatea unui popor.
 Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -și anume
descrierea- este un alt argument în explicarea titlului.
 Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru cărturar care preia în
sfera cercetărilor etnografia și folclorul, făcând-o cu o vibrantă dragoste de țara și cu
autentice virtuti literare.
 Cantemir a pus temelia constiinței de sine a culturii române în calitate de
cultură europeană, într-o vreme când Occidentul își definea el însuși acest spirit
european, Dimitrie Cantemir a traversat experiența unei sinteze personale între cele
două spații culturale - oriental și occidental - și a intuit în profunzime caracteristica
europeana a culturii poporului său. Acesta este meritul lui cel mai mare.
 El a contribuit la conștientizarea apartenenței spatiului românesc la această
unitate. Îi datorăm faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situează în
plină lumină europeană și ne permite să păstrăm activ spiritul critic al culturii române,
consolidată pe linia mediană dintre Orient și Occident.
 Putem constata că lucrările lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit
și, in general, retoric. Valoarea lor se impune la nivelul amplu, documentar,
prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.
 Aprecieri critice asupra textului
 George Călinescu, “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”,
1941:
“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> cerută de
Academia din Berlin, ce fu publicată in traducere germană la Hamburg abia in
1769 și care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetație,
interesante observații despre ceremoniile de la curte și obiceiurile
poporului(nunta, înmormântare).”
“Umanismul lui Cantemir nu formează o particularitate a unui om
izolat, care a văzut multe țări și a citit multe cărti. Desigur că ideile lui sociale si
politice, ca și cele despre civilizație întrec pe cele ale lui Miron Costin și ale
stolnicului Cantacuzino, dar ele derivă din același curent cultural care formeaza
scoala umanistă românească. Și Miron Costin tradusese și scrisese versuri,
încercase și descrie frumusețile Moldovei, văzute de pe vârful Ceahlăului. Așadar,
Dimitrie Cantemir are locul său in istoria culturii noastre și nu în afara ei; el este
un mare continuator și un vârf de munte izolat de șirul munților din țara
noastră”.
 Muzician de profil larg (compozitor de vază, teoretician
muzical erudit, interpret-virtuos la tanbur şi nei, pedagog
talentat), Dimitrie Cantemir este mai bine cunoscut în această
ipostază în ţările Orientului: Turcia, Iran, Azerbaidjan etc. şi ale
Occidentului: Franţa, Germania, Italia etc., decât în Moldova,
ţara lui de origine. Aportul fundamental al lui Dimitrie
Cantemir în cultura şi ştiinţa muzicală islamică rezidă, întâi de
toate, în elaborarea unui vast tratat ştiinţific. El include 450 de
piese instrumentale – peşrev şi semâ-î (partea 1) şi 345
peşrevuri şi 36 sâz semâ-îsi-uri (partea a 2-a). Cărturarul
moldovean a elaborat un sistem special de notaţie muzicală.

 La baza ei se află literele şi cifrele arabe. Utilizând acest

sistem, Cantemir introduce în circuitul artistic melodii orientale
din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Acest sistem a
funcţionat în cultura muzicală turcească până la mijlocul
secolului al XIX-lea, deşi nu a fost unul perfect, ba chiar destul
de dificil. Acest sistem permitea notarea doar celor
doi parametri muzicali: durata şi înălţimea. Intensitatea,
lungimea, timbrul sunetelor se nota pe câmpuri. Prin
intermedriul muzicii notate de Cantemir, europenii au luat
cunoştinîţă de specificul artei sonore turceşti. Fragmente din
culegerile şi compoziţiile lui Cantemir au fost utilizate de către
compozitori europeni în opere «turceşti » pentru a le atribui un
colorit specific oriental: Christof Willibald Gluck a folosit o
melodie din culegerea lui Cantemir în opera lui Peregrinii din
Mecca, iar Wolfgang Amadeus Mozart în renumita sa
operă Răpirea din serai a aplicat o variantă modificată a Ariei
Dervişilor.
 Anexe:
 Cuvintecelebre.ro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Dimitrievici_Cantemir
 Manual de Limba și literatura română cl. a XI-a, anul 2014,
editura CARTDIDACT, pagina 64
 http://www.referatele.com/referate/romana/online44/DIMITRI
E-CANTEMIR---DESCRIEREA-MOLDOVEI-referatele-
com.php