LUCRAREA PRACTICA NR1

DESCRIEREA OBIECTIVELOR
HIDROGRAFICE

Țepordei Andrei, elevul clasei a VIII ,,B’’

CUPRINS:



 NISTRUL

Cel mai mare rîu din Moldova este Nistrul. Pe timpuri grecii
antici şi romanii cunoşteau acest rîu, numindu-l Tiras. În Evul
Mediu de-a lungul lui trecea calea comercială de la Lvov spre
Crimea şi Turcia. Cetăţile măreţe, ridicate pe malul drept al
rîului s-au păstrat pînă astăzi la Hotin (Ucraina), Soroca, Bender,
Belgorod-Dnestrovsk (Ucraina).
Nistrul îşi ia începutul din Carpaţi la înălţimea de 759 m
deasupra nivelului mării din izvoarele de pe panta de nord-vest a
dealului Rozluci; 700 km − rîul curge prin Ucraina, iar
aproximativ 660 km − prin Moldova. Debitul său anual
constituie în medie 10 km³; de 5 ori mai puţin, decît cel al
Niprului.

Nistrul ca şi toate rîurile, care încep în munţi este un rîu

capricios. Dacă în Carpaţi cade multă zăpadă, iar primăvara, de
obicei la sfîrşitul lui martie, rîul Nistru se revarsă în cursul său
inferior. Sînt şi revărsări din cauza ploilor torenţiale, acesta este
specificul întregii zone de sud-vest a ţării noastre.

Nivelul apei este cel mai jos în luna septembrie şi în lunile de iarnă. În decembrie
rîul, de obicei, îngheaţă, dar numai pentru trei luni, la începutul lunii martie, iar
uneori şi la sfîrşit de februarie rîul începe să se dezgheţe, pornirea gheţurilor
durează 1-2 săptămîni. Grosimea gheţii este în medie de 15-25 cm, iar o dată la 5-
6 ani pornirea gheţurilor nu este în general, în lunile reci ale iernii se formează,
însă, blocaje puternice de gheaţă. Revărsările dese şi neaşteptate sute de ani
provoacă pagube mari.
Şi iată în anul 1954 lîngă un orăşel nu prea mare − Dubăsari a fost construită o
hidrocentrală. Barajul ei nu reglementează scurgerea Nistrului, dar totuşi reţine
apa şi acumulează apele sale. Mai sus de baraj a fost creat un lac de acumulare
mare, cu adîncimea de 14-18 m. Acum acest lac de acumulare e cel mai mare din
republică, suprafaţa sa, cînd nivelul este mediu, constituie 5400 ha. Malurile
stîncoase, înalte, în multe locuri cu păduri pitoreşti sînt un loc minunat pentru
odihnă, pescuit, turism.

Pînă la satul Vîhvatinţî, renumit prin săpăturile uneia dintre cele mai vechi
aşezări ale omului primitiv, Nistrul curge prin această vale îngustă, cu
maluri aproape naturale, de calcar, în multe părţi cu păduri. La sud albia se
lărgeşte treptat, iar lîngă oraşele Tiraspol şi Bender atinge 10-20 km lăţime.
Înclinarea scurgerii apelor aici este minimă şi rîul formează meandre bruşte
cu o formă ciudată, care în multe locuri se unesc între ele.

Malurile rîului sînt abrupte şi pietroase în cursul mijlociu, plate şi deschise

în apropierea cursului inferior, ele bucurîndu-ne ochiul cu o permanentă
schimbare de peisaj. Sînt deosebit de frumoase meandrele Nistrului, mai ales
primăvara, în aprilie, cînd pe maluri ca o panglică mare albă se întind
livezile înflorite de măr.

Apa Nistrului e de o calitate bună: fără miros, plăcută la gust, e şi puţin

mineralizată. Pe cursul întregului rîu apa e potabilă, e bună pentru irigare,
utilizare industrială.

Nistrul e navigabil pe teritoriul Moldovei, iar călătoria pe rîu e interesantă.

Putem vedea straturile geologice, cetăţile vechi, livezile… Pe cursul inferior
al Nistrului se află limanul de la Cuciurgan care se uneşte cu el, pe malurile
lui e construită hidrocentrala din Moldova.
LACUL DE ACUMULARE GHIDIGHICI (MAREA CHIŞINĂULUI)

Lacul de acumulare de pe rîul Bîc din raionul Strășeni este situat în apropierea orăşelului Vatra (fostul Ghidighici).
Este cel de-al patrulea ca mărime lac de acumulare din Republica Moldova după cele de la Costeşti, Dubăsari și
Cuciurgan (malul stîng).

Suprafaţa bazinului ‒ 835 km2

Oglinda apei lacului are suprafața de ‒ 800 ha

Volumul ‒ 40 mil. m3

Lungimea ‒ 8,5 km, lăţimea medie ‒ 940 m, adîncimea medie ‒ 5 m, adîncimea lîngă baraj 9,9 m

Durata îngheţării compacte – 75 de zile.

Barajul este construit din pămînt, întărit cu beton armat. Deversorul este cu
golire de fund, există, de asemenea, şi un baraj deversor, evacuator de viitură
din beton.

Lacul de acumulare a fost construit la începutul anilor ’60 ai secolului al XX-

lea. Umplerea lui a început în primăvara anului 1962 şi a durat pînă în
primăvara anului următor (1963). Este situat în valea rîului Bîc între satul
Bucovăţ și orășelul Vatra. Distanţa de la barajul lacului de acumulare pînă la
Chișinău e de 12 km.

Lacul de acumulare a fost creat pentru irigarea terenurilor arabile, piscicultură,

reglarea nivelului apei rîului Bîc. El a devenit şi zonă de odihnă pentru locuitorii
Chișinăului. De-a lungul malurilor lacului de acumulare trec autostrada
Chișinău-Ungheni și linia de cale ferată Chișinău-Ungheni-Ocniţa care în anii
’60 ai secolului al XX-lea au fost reconstruite și modernizate substanțial.
Şoseaua veche trecea anterior pe fundul lacului de acumulare, cea nouă a fost
construită mult mai sus.

La scurt timp după construirea lacului de acumulare a început crearea zonei de

agrement, în special pe malul drept al acesteia. Suprafaţa zonei în cauză e de
1000 de hectare, din care 124 de hectare sînt spaţii verzi. A fost plantat parcul,
amenajată plaja publică cu Serviciul de Salvare, Stația de bărci, puncte pentru
alimentaţie, atracţii pentru copii şi maturi. Aici funcţionau cîteva pensiuni
turistice şi case de odihnă, lucrau puncte de închiriere. Pe malul stîng se aflau
două sanatorii pentru copii, staţia de cale ferată „Romaşca”.
Spre zona de odihnă, care are capacitatea
de a primi concomitent pînă la 30 de mii
de orăşeni au fost organizate rute regulate
ale autobuzelor, iar, ulterior, a
microbuzelor. Încă pe la mijlocul anilor
'80 zona de odihnă Ghidighici era locul
preferat al chișinăuienilor și oaspeților
capitalei, concurînd cu cea de la Vadul lui
Vodă și din Parcul Central de Cultură şi
Odihnă (în prezent: Valea Morilor). Aici
erau situate bazele de instruire ale
sportivilor canoişti și amatorilor sportului
cu vele. Erau organizate numeroase
competiții la canotaj, navigaţie cu vele,
iar începînd cu anii '90 au îndrăgit acest
loc şi acei care practică windsurfing-ul.
Iarna și vara puteţi vedea sute și mii de
pescari amatori, au avut loc aici şi
competiții între pescarii sportivi. S-a
practicat pe timpuri şi pescuitul comercial
(crap, caras, şalău, fitofag, plătică,
babușcă, două specii de biban, știucă).
Lîngă lacul de acumulare îşi fac cuiburi:
stîrcul gri, bîtlanul-de-baltă, raţa sălbatică
mare, lișița și altele.
Trebuie să vă spunem şi despre faptul că lacul de acumulare
s-a aflat, în mod constant, sub monitorizare, au fost luate
măsuri de aspirare a nămolului. Dragele din golfuleţul de
lîngă baraj lucrau pe parcursul întregului an. Însă deja către
mijlocul anilor ’80 volumul lacului de acumulare s-a redus cu
o treime din cauza înnămolirii. Lîngă malul drept la sute de
metri în apă s-a format un strat dens de alge, aşa încît nu este
posibil nici să te scalzi, dar nici să pescuieşti. Autorul acestor
rînduri a fost în repetate rînduri prin aceste locuri, începînd
încă cu sfîrșitul anilor '60 și pînă în prezent, de aceea el poate
vedea foarte clar schimbările. În primul rînd, trebuie să vă
spunem că parcul a sălbăticit de-a binelea, iar pe alocuri a
devenit, în general, de nepătruns. Aleile și cărările sînt
completamente distruse, impracticabile, nu au fost reparate de
mulți ani. Dar cel mai important lucru nu acesta e, ci faptul că
pe partea dreaptă a lacului nu poţi ajunge practic la marginea
apei, în prezent aici sînt numeroase îngrădituri și garduri,
pentru că cea mai mare parte a zonei de agrement a devenit
proprietatea privată a mai multor antreprenori. Fostele case de
odihnă stau încuiate şi părăsite şi nu mai primesc demult
oaspeţi. Dar şi parcul şi întreaga coastă sînt pline cu gunoişti,
mai ales în partea stîngă a lacului de acumulare, care e
deschisă pentru toţi doritorii. Nu există aici nici un fel de
facilităţi pentru turiști. Spre baraj se îndreaptă munţi de
gunoi, care ajung acolo în urma eroziunilor solului de pe
pantele de deasupra lacului de acumulare, dar și aruncate în
apă de către turiștii înşişi. Totul arată pustiit, neamenajat și
inconfortabil. Pe oglinda apei lacului nu mai alunecă caiace și
bărci cu vele, pescari sînt tot mai puțini. Barajul lacului de
acumulare practic nu este păzit, deși mai înainte intrarea era
interzisă în vederea pericolului pentru Chișinău, în caz de
accident sau diversiune.
Pantele abrupte de deasupra lacului de acumulare
sînt acum aproape în întregime plantate cu viță-
de-vie, îngrădite, de aceea este imposibil să
treceţi pe jos sau cu maşina de-a lungul malului
drept, cu excepția unei zone înguste din prejma
orăşelului Vatra. Pantele malului stîng sînt la fel
pline cu podgorii de elită, dar aici, cel puțin
puteți trece printre ele pînă la mal.
IZVOARELE DIN SATUL COTOVA
Izvoarele din satul Cotova reprezintă un
monument al naturii de tip hidrologic în
raionul Drochia, Republica Moldova. Este
amplasat la poalele pantei stângi a râului
Căinari, satul Cotova. Ocupă o suprafață
de 6 ha. Obiectul este administrat de
Primăria satului Cotova.

Monumentul cuprinde „Izvorul

Mare”, unul dintre izvoarele cu cel
mai mare debit de apă din Republica
Moldova. Acesta a fost curățat și
amenajat în anul 2014 cu sprijinul
financiar al Fondului Ecologic. Se
vehiculează că în trecut debitul
izvorului atingea cifra de 300 l/s.
Datorită farmecului naturii și scurgerea deschisă, sursa de apă se privește
mai mult ca un râu decît ca un izvor. Sursă se referă la o varietatea de
“vaucluse", ale căror fluxuri lovesc puternic de sub pămînt, ridicînd jetul de
apa la suprafață până la 10m! În secolele trecute, în jurul izvorului, sătenii
din Cotova sărbătoreau diverse ceremonii, ritualuri, nunți și ritualul de iarnă
- botezul.

În țara noastră, vă puteți întâlni în continuare și cu alte surse puternice, cum

ar fi – izvorul din satul Jeleboc, care are un debit de aproximativ 90 litri /
sec. Există și alte izvoare cu un debit mediu de 40-50 l/s, dar nici una
dintre aceste surse nu este un izvor de genul "vaucluse".

Aceste emisii puternice ale cursurilor de apă, nu de puține ori au speriat de

moarte sătenii. Răspîndită era legenda despre modul în care unii curajoși se
scufundau în apa rece și înfundau toate fisurile “ havuzului" cu lînă albă .
Dar în 1998 , mitul despre lînă albă a devenit brusc o realitate, atunci cînd
membrii Asociației Tinerilor Mediului “ProNatura” în timpul recuperării
surselor de apă într-adevăr au gasit în fisuri frînturi uitate de lînă albă .Deja
a doua zi după curățarea unui fis de lîna s-a observat formarea unui havuz
mic care a ajuns la 1m deasupra nivelului apei.
În ciuda eforturilor depuse pentru conservarea și
păstrarea izvorului, din punct de vedere ecologic și
cultural starea sa rămîne foarte devastată. Izvorul
este situat în satul Cotova, raionul Drochia . El se
revarsă din fisurile calcaroase situate la poalele
pantei stîngi al râului Căinari . Temperatura apei în
izvorul Cotova este +11C0, și această temperature
este independentă de temperatura aerului și
anotimpurile anului. În timpul iernii , aceast izvor
arată cu adevărat fermecător, mai ales seara cînd
totul imprejur e alb - alb , iar din apă iese nouri de
aburi , creînd în jurul lor o microclimă umedă și caldă
.

Conform datelor lui S. T. Vznuzdaeva în primăvara anului

1959 debitul izvorului era egal cu 300 l / sec. Un an mai
tîrziu a început să scadă și a fost de aproximativ 200 l /
sec. După 1964 rata de producție a început să scadă, și
pînă în toamna anului 1966 consumul a fost cu 40 de litri
mai puțin. Pentru o perioadă lungă s-a menținut la
aproximativ 160 l / sec. Astfel toate 40 de geamuri din
față s-au uscat. Declinul debitului de apă s-a atestat
documentar prima data in 1940. Sunt multe cause care
explică scăderea bruscă a debitului de apă în izvor. Unul
dintre aceste motive este - deschiderea peșterii "Emil
Racoviță" și construirea de baraje hidroelectrice.
Conexiunea între peștera "Emil Racoviță" și nivelul apei
este evidentă, ea este cea care fiind umplută cu apă ,
aflînduse la nivel mai ridicat decît izvorul Cotova servea
pentru "pomparea" in pîrîull subtern al izvorului .
În cercetările izvorului din 1997-1998 s-a confirmat
faptul , că apa este într-adevăr parvenită dint-un rîu
subteran , care are un flux constant . Localnicii au
observat uneori o creștere a apei în rîu, și din această
cauză nivelul apei se ridică cu 30-40 cm, tot atît de
misterios după un timp apa se retrage rapid, foarte similar
cu fluxul și refluxul mării . Fenomene similare au fost
raportate în 1970 în peștera "Emil Racovita”. Nivelul apei în
peșteră se ridica în același timp cu ridicarea nivelului
apelor in rîul Nistru, și aceasta în pofida faptului că peștera
se află mai aproape de rîul Prut. Nivelul apei din peșteră a
devenit vizibil “dependent" de nivelul apei în prizele de
apă Novodnestrovskaya CHE.

Cu privire la starea izvorului , desigur , au o influență

directă factorii antropici . Aceasta este în primul rând o
sursă de contaminare și distrugerea parțială a stratului
lui superior. În anii 70, de pe un drum asfaltat situate
la un nivel mai înalt, exact unde este "acoperișul"
izvorului, a căzut în râu un tractor pe șenile. Mașina s-a
aflat mai mult timp în apă. Pe atunci un timp
îndelungat pe acest drum treceau o mulțime de
vehicole grele , inclusiv tractoare K-70 . Toate acestea
au afectat în mod semnificativ amortizarea pantei:
malurile parțial s-au prăbușit împreună cu rezervorul.
Probabil în peșteră de asemenea s-au produs alunecări
de teren devastatoare. Au început treptat alunecări de
teren.
CONCLUZIE: