Asumarea dezvoltării

comunitare

Dr. Cornea Valentina,

Dezvoltarea comunitară: roluri şi
responsabilităţi
 Asumarea problemelor se prezintă
sub forma asumării de sarcini la
nivel:
 profesional,
 interprofesional,
 instituţional
 comunitar.
Nivel profesional  Nivel
interprofesional
 Probleme Responsabilităţile
grave, sunt distribuite între
 Fara diverşi subiecţi, sunt
cuprinse într-un
colaborari proiect de lucru
comun şi se
realizează prin
delimitarea unor
funcţii de coordonare
şi prin definirea
diverselor domenii
de acţiune
Asumarea la nivel instituţional :

vizează instituţiile responsabile

de soluţionarea anumitor
probleme.

 Atribuţii privind securitatea personală.

 Calitatea contextului social.
 Infrastructură. (a se vedea legea 215/2001,
republicată)
Asumarea comunitară

Diverşi subiecţi colaborează din

motive profesionale sau din
solidaritate pentru soluţionarea
unei probleme specifice.
Instrumente administrative

mijloacele sau dispozitivele reale pe

care organele administraţiei publice
le au la dispoziţie pentru a-şi
implementa politicile şi din rândul
cărora trebuie să aleagă.
Alte denumiri:
 unelte administrative

 instrumente de guvernare
Clasificarea instrumentelor politicii
administrative

 Instrumente voluntare
 Instrumente obligatorii

 Instrumente mixte
Instrumente obligatorii

Denumite şi instrumente de direcţionare,

impun sau direcţionează acţiunile
persoanelor fizice sau juridice.

Organul administrativ, exersându-şi

autoritatea, poate instrui cetăţenii pentru a
desfăşura anumite activităţi, poate sili
companiile pe care le controlează să îndeplinească
orice funcţie doreşte, sau poate furniza direct
bunurile şi serviciile solicitate, prin intermediul
structurilor birocratice. Acestea reprezintă
instrumente cu un caracter coercitiv ridicat.
INSTRUMENTE OBLIGATORII

 Reglementările
 Întreprinderile publice
 Furnizarea directă
Instrumente voluntare

 implică amestecul organelor administrative într-un grad

foarte mic sau deloc;
 obiectivul dorit este îndeplinit pe o bază voluntară.
 Organele administrative decid deseori în mod deliberat
că nu se vor implica într-o problemă de interes public
("non-decizie"), deoarece consideră că aceasta poate fi
mai bine soluţionată de către organizaţiile voluntare,
de familie sau de piaţă. Acestea sunt organizaţii
neguvernamentale care acţionează voluntar, adică
membrii lor nu sunt obligaţi de către administraţie să
îndeplinească vreo sarcină. Dacă ele întreprind vreo
acţiune care serveşte administraţiei publice, acest lucru
se întâmplă din considerente de interes propriu, de
etică sau pentru propria mulţumire.
Instrumente voluntare

 Familia şi comunitatea
 Organizaţiile voluntare
 Piaţa
INSTRUMENTE MIXTE

 Instrumentele mixte combină caracteristicile

instrumentelor voluntare şi obligatorii. Acestea
permit organelor administrative diferite niveluri
de implicare în elaborarea deciziilor de către cei a
căror implicare variază de la simpla răspândire
de informaţii, până la aplicarea de amenzi
pentru activităţi necorespunzătoare.
 Între cele două extreme se află subvenţionarea
activităţilor corespunzătoare şi stabilirea unui
mecanism al preţului în sectoare în care acesta nu
există în mod normal. Aceste instrumente
prezintă, într-o anumită măsură, atât avantajele
instrumentelor voluntare, cât şi pe ale celor
obligatorii.
INSTRUMENTE MIXTE

 Informarea şi influenţarea
 Subvenţia
 Licitarea drepturilor de
proprietate
 Impozitele şi taxele de
consumator
Legitimitatea instrumentelor
administrative
În vederea asigurării respectării documentelor juridic
obligatorii, căt şi politic obligatorii eforturile administraţiei
publice trebuie canalizate în cel puţin două direcţii:
- formulare şi aplicare de politici adecvate,
- asigurarea sentimentului de securitate identitară a
solicitărilor pluraliste.

Identificarea ca şi minoritate etnică legată doar de verbul „a

fi", nu şi de verbul „a face", impune ca instrumentele
administrative să fie selectate în funcţie de criteriul echităţii,
eficienţei şi a suportului social existent.
Concluzii

 selectarea şi aplicarea instrumentelor administrative

se prezintă ca o stilizare funcţională a uneltelor
tradiţionale şi diversificarea calitativă a celor
moderne.

 Pentru selectarea unui instrument este necesar

luarea în considerare a două variabile legate între
ele: capacitatea administrativă a colectivităţii
locale şi competenţa civic administrativă a
colectivităţii locale, determinată în mare măsură
de existenţa capitalului social şi uman.
Capacitate administrativă
este recunoscută reprezintă
ca fiind adecvată aptitudinea
statutului legal al instituţiilor publice
unei autorităţi de a identifica
publice locale obiective clare,
atunci când institui priorităţi
cheltuielile sale precise şi a le
administrative nu implementa
depăşesc 30% din eficient.
suma totală a
veniturilor proprii.
Competenţă cetăţenească şi
dependentă /administrativă
 Indivizii se pot crede competenţi în calitate
de cetăţeni sau de supuşi;
 În calitate de cetăţeni competenţi, ei se
percep ca fiind capabili să afecteze deciziile
guvernamentale prin influenţa politică: prin
formarea grupurilor, prin ameninţarea
retragerii votului sau alte represalii;
 În calitate de supuşi competenţi, ei se
percep ca fiind capabili să apeleze la un set
de legi obişnuite şi sistematice în contactele
pe care le au cu oficialii guvernamentali.
 Instrumentele bazate pe piaţă,
(furnizarea bunurilor şi serviciilor de către
agenţii economici) sunt oportune în cazul
unui nivel sporit de capacitate
administrativă a colectivităţii şi atestarea
unui nivel de trai mediu şi ridicat al
populaţiei.
În cazul unei capacităţi administrative
limitate, nivel de trai scăzut se va recurge
la instrumente voluntare cum sunt familia
sau comunitatea, la stimulente, la
propagandă, şi convingere.