FIZIOLOGIA

APARATULUI DIGESTIV
- fenomene mecanice -

CURS 1
 Generalitati
 Digestia reprezinta ansamblul proceselor
mecanice, fizice si chimice prin care alimentele
sunt transformate in compusi suficient de
simpli care sunt absorbiti.
 Absorbtia se realizeaza la nivelul peretelui
tubului digestiv, compusii ajung la ficat unde
sufera alte transformari.
 Prin circulatia sanguina substantele absorbite
sunt puse la dispozitia celulelor, asigurand
nutritia acestora.
 Fenomene mecanice de la nivelul
tubului digestiv

 Motilitatea bucala : masticatia si

deglutitia;
 Motilitatea esofagiana: peristaltismul;
 Motilitatea gastrica: umplerea si
evacuarea gastrica;
 Motilitatea intestinala: peristaltismul si
segmentatia; defecatia.
 MASTICATIA
Reprezinta ansamblul
miscarilor voluntare ale
maxilarelor, limbii si dintilor
care antreneaza dilacerarea
alimentelor.
Consecinta:
- alimentele sunt macinate;
fibrele colagene si
tesuturile vegetale care
contin celuloza (inatacabile
pe cale enzimatica) sunt
inmuiate;
- alimentele sunt amestecate
cu saliva (hidratarea bolului
alimentar, contact cu
enzimele salivare, previn
escoriatiile).
 MASTICATIA
 Muschii masticatori: striati, impartiti in 4
grupe functionale:
- ridicatori si propulsori: maseter si pterigoidian
intern;
- ridicatori si retractori: temporal;
- coboratori si propulsori: pterigoidian intern;
- coboratori si retractori: milohioidian,
geniohioidian, digastric.
 Inervatia: trigemen (geniohioidian –
hipoglos)
 MASTICATIA
 La om, mecanica masticatiei
implica o combinatie a miscarilor
de coborare si ridicare cu cele de
rotatie, de retropulsie si de
lateralitate a mandibulei; miscari
permise datorita caracterelor
speciale ale articulatiei temporo-
mandibulare.
 Reflexele masticatorii:
- reflexul de rontait: stimularea
regiunii incisivilor;
- reflexul masticator vertical:
stimularea mucoasei din dreptul
celui de-al doilea molar (miscari
de inchidere-deschidere a gurii);
- reflexul de ruminatie: stimularea
molarilor posteriori (miscari
laterale de mestecare).
 Cavitatea bucala este
normal închisa; stimularea
MASTICATIA
receptorilor orali de către
alimente provoacă o
inhibiţie reflexa a muşchilor
care asigura închiderea
gurii, rezultând o coborâre
a maxilarului.
 Coborârea maxilarului
iniţiază o întindere a
muşchilor masticatori care
determina o contracţie
reflexa. Aceasta automat
ridica mandibula si
determina închiderea
dinţilor si comprimarea
bolului alimentar de
marginile obrajilor –
fenomen care determina
inhibarea muşchilor
masticatori – si fenomenul
se repeta.
 MASTICATIA
 Excitarea receptorilor bucali determina
impulsuri nervoase care pe calea
nervilor trigemen, coarda
timpanului si glosofaringian, ajung la
centrul masticator protuberantial de
unde pleacă eferenţe către muschii
masticatori.

 Stimularea experimentală sau

patologică a formaţiunii reticulate, a
ariilor hipotalamice, nucleului
amigdalian si chiar a cortexului
cerebral pot determina miscari de
masticatie ritmice si continue.
 DEGLUTITIA
 Este un act complex, care
succede masticatiei, pe
parcursul careia sunt pusi in
actiune, intr-o secventa
predeterminata, un numar
mare de muschi striati de la
nivelul cavitatii bucale,
faringelui, esofagului
(exceptie, muschiul esofagian
distal – neted)

 Deglutitia este o functie

“ancestrala”; la fat este
declansata la 12 saptamani;
respiratia la 24 saptamani.
 Prin deglutitie

are loc DEGLUTITIA
propulsia
alimentelor
din cavitatea
bucala, prin
faringe si
esofag, in
stomac.
• Etapele
deglutitiei:
timpul bucal,
faringian,
esofagian.

TIMPUL BUCAL: VOLUNTAR

- bolul este depus pe fata dorsala a limbii si dirijat catre
faringe
- partea anterioara a limbii se aplica pe valul palatin, formand o
cale inclinata; bolul coboara progresiv catre faringe
- muschi implicati: linguali, palatul moale, istm faringian
 TIMPUL FARINGIAN
: INVOLUNTAR
- Consta in contractii
musculare in
amonte de bol si
inhibarea lor in
aval, in
concordanta cu
fenomenele
respiratorii
- Faze ale acestui
timp:
a.trecerea prin
faringele superior:
contractie a limbii
dinainte inapoi
care se muleaza
pe valul palatin si
faringele
posterior;
ridicarea valului
palatin si relaxarea
pilierilor posteriori
insotita de largirea
faringelui si
obturarea foselor
nazale;
b. trecerea prin
faringele mijlociu:
bolul este propulsat
de unda de
contractie
determinata de
constrictorul
mijlociu; diametrul
antero-posterior al
faringelui este
crescut → deplasarea
inainte si in sus a
laringelui, traheei si
esofagului; epiglota
basculeaza in spate
(pozitie orizontala si
oblica).
c. trecerea prin
hipofaringe: relaxarea
constrictorului inferior
al faringelui →
cresterea diametrului
hipofaringelui, epiglota
este inchisa.
 Comanda timpului
faringian al deglutitiei
necesita o actiune
simultana a centrului
respirator si a
nucleului de origine a
nervului IX cranian.
• Acest stadiu reflex
incepe cand bolul
alimentar atinge
receptorii tactili ai
fetei posterioare a
faringelui, valul
palatului si glotei
 Influxul centripet:
glosofaringian / vag
 Centrii nervosi: bulb
 Influx centrifug: V,
VII, X, XI, XII.
 Mecanisme de securitate a
deglutitiei:
- intoarcerea bolului in cavitatea
bucala ≠ apropierea pilierilor laterali
ai palatului si ridicarea portiunii
posterioare a limbii;
- penetrarea in nas a alimentelor ≠
contractia simultana a pilierilor
laterali si ridicarea palatului moale si
a luetei;
- penetrarea in laringe si trahee ≠
ridicarea laringelui, coborarea
epiglotei, contractia corzilor vocale.
 DEGLUTITIA
 TIMPUL ESOFAGIAN :
INVOLUNTAR
• Consta in trecerea
bolului alimentar prin
esofag.
• Bolul alimentar strabate
esofagul in 5-6 secunde;
cca 1 sec. in portiunea
cervicala a esofagului
(musculatura striata);
cca 2 sec. in portiunea
toracala superioara a
esofagului (musculatura
neteda si striata); cca 3
sec. in portiunea
inferioara a esofagului
(musculatura neteda).
 PERISTALTISMUL ESOFAGIAN
 Se descriu 3 tipuri de
unde de contractie
esofagiene:
• Unde propulsive
principale (peristaltism
primar)
 iau nastere sub sfincterul
superior al esofagului cand
are loc inghitirea
alimentelor / salivei;
 durata tranzitului variaza
in functie de consistenta
alimentelor;
 sunt unde propulsive.
 PERISTALTISMUL ESOFAGIAN
 Unde propulsive secundare (peristaltism
secundar):
-sunt declansate de distensia esofagului ca
urmare a prezentei bolului alimentar;
- persista mult timp cand alimentele stationeaza
in esofag;
- au rol propulsiv si de curatire a esofagului.
 Unde propulsive tertiare (peristaltism tertiar):

- nu sunt unde propulsive;

- reprezinta contractii simultane si spontane ale
muschilor netezi esofagieni
- apar la subiectii in varsta; se opun deglutitiei.
PERISTALTISMUL ESOFAGIAN
 UMPLEREA GASTRICA
 Functional, se descriu 2 regiuni:
- proximala (fundus si 1/3 din corp)
specializata pentru depozitare; se
relaxeaza la cresterea volumului
continutului – relaxare receptiva –
- distala (restul) specializata pentru
triturare si amestecare – chim gastric –
unde peristaltice care amesteca
continutul cu sucul gastric.
 UMPLEREA GASTRICA
 La baza fenomenelor motorii gastrice
stau complexele contractile propulsoare:
- apar ca un inel contractil la marginea
superioara a portiunii distale;
- sunt grupate in perechi; nu se suprapun;
- este determinat de un potential de
actiune ce apare spontan la marginea
superioara a portiunii distale si se
propaga in sincitiul muscular.
 UMPLEREA GASTRICA
 Prima contractie este asociata cu faza de
depolarizare; este slaba, elimina chim in
duoden si este urmata de inchiderea
pilorului;

 A doua contractie este asociata cu faza de

platou; comprima continutul pe pilorul
inchis (fortele de forfecare cliveaza
particulele pana la dimensiuni ~ 0,1 mm,
potrivite pentru evacuarea in duoden)
 Fig cu stomacul
 EVACUAREA GASTRICA
 Depinde de volumul continutului si de
compozitia sa:
- particulele sunt eliminate cu o intarziere de 15-
20 min fata de lichide;
- viteza de evacuare a chimului depinde de
presiunea intragastrica; presiunea
intraduodenala, rezistenta la trecerea chimului
prin regiunea pilorica;
- solidele digestive (carne, ou) parasesc stomacul
in 1 ora de la ingestia lor; grasimile alimentare
lichide (ulei) sau solide (unt) parasesc greu
stomacul;
 EVACUAREA GASTRICA
- solidele nedigerabile (fibrele alimentare)
stau in stomac toata perioada
postprandiala si sunt evacuate tardiv;
- lichidele hipo- si hipertone se elimina lent
- cresterea aciditatii gastrice ca si
continutul caloric crescut incetinesc
evacuarea gastrica
* este prevenita supraincarcarea
intestinului subtire privind capacitatea sa
de dilutie, neutralizare si digestie.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 Tranzitul intestinului subtire dureaza ~
12 ore.

 Formele fundamentale de motilitate sunt:

- motilitatea interdigestiva (perioada intre
ingestii);
- motilitatea digestiv (perioada de 2-3 ore
de la ingestie);
- propulsia in masa.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 MOTILITATEA INTERDIGESTIVA
- forma de activitate electrica este complexul
motor migrator (CMM)
- lungimea de intestin pe care se manifesta CMM
se numeste front de activitate; in acest cadru
se propaga contractiile peristaltice ce realizeaza
propulsia continutului.
- CMM se propaga in amonte; viteza este in
scadere (3-6 cm/min in duoden la 1-2 cm/min
in ileon); durata propagarii 80-120 min
- CMM nu se suprapun si nu se repeta pana la o
noua ingestie; au rol de inlaturare a resturilor
nedigerabile.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 MOTILITATEA DIGESTIVA
- se caracterizeaza prin unde propagate pe
distante scurte (contractii segmentare) cu
efect de amestecare a continutului cu
sucurile intestinale;
- trecerea de la activitatea motorie de tip
interdigestiv la cea de tip digestiv se face
prin comenzi centrale (declansate de
ingestie; absente la hranire parenterala)
transmise pe cale vagala.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 PROPULSIA IN MASA
- reprezinta contractii migratoare gigante care
dureaza 18-20 sec, se propaga cu o viteza de ~
1 cm/sec, pe distante mari
- sunt mai puternice decat contractiile
peristaltice obisnuite
- se pot propaga si retrograd in cadrul
programului de voma;
- se asociaza cu dureri abdominale (crampe) si
diaree
- sunt specializate pentru indepartarea stimulilor
nocivi
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 Unde peristaltice
- contractii ale musculaturii netede
longitudinale intestinale
- rol de propulsare a continutului intestinal
in amonte
 Unde segmentare
- contractii ale musculaturii netede
circulare intestinale
- asigura amestecarea continutului
intestinal cu sucurile intestinale.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
GROS
 Activitatea contractila este permanenta, neseparata in
functie de ingestie; tranzitul intestinal dureaza 36-48
ore;
 COLONUL ASCENDENT: isi poate adapta volumul prin

relaxare comandata nervos, dar controleaza influxul din

ileon prin semnale aferente de la mecano- si
chemoreceptori;
- propulsia continutului are loc in ambele sensuri
- se intalnesc contractii segmentare si intensa activitate
peristaltica;
- rol de amestec al continutului cecal.
 MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
 COLONUL TRANSVERS specializat pentru
depozitare si absorbtia apei;
- propulsia in aval este lenta, bazata pe contractii
segmentare cu propagare limitata (haustratii)
- haustrele survin de 3-4 ori/zi, franeaza tranzitul
materiilor fecale si asigura functia de stocaj
colic.
 COLONUL DESCENDENT – o simpla conducta
intre transvers si sigmoid, programat motor
pentru propulsia in masa.
 CONTINENTA SI DEFECATIA
 CONTINENTA reprezinta capacitatea
sigmoidului si rectului de a primi si mentine
temporar un continut de 500 ml.
 Se realizeaza prin sfincterele intern (neted)
si extern (striat), cu ajutorul muschilor
planseului perineal (ridicator anal si
rectopubian) care realizeaza o valva la limita
intre rect si canalul anal.
 Cand rectul este destins este activat reflexul
rectoanal (local) care relaxeaza sfincterul
intern.
 CONTINENTA SI DEFECATIA
 Prin control voluntar, continenta este mentinuta
prin contractia sfincterului extern si a
muschiului rectopubian, cu angulare
suplimentara rectoanala realizand un capac
valvular (mecanism utilizat cand creste
presiunea abdominala).
 DEFECATIA – eliminarea la exterior a materiilor
fecale;
- relaxarea sfincterului extern, coborarea
planseului pelvin cu cresterea unghiului recto-
anal;
 CONTINENTA SI DEFECATIA
 Este sustinuta si prin cresterea presiunii
abdominale (contractia diagragmului si a
muschilor abdominali)
 Nu se elimina numai continutul recto-anal ci
si mari cantitati din cel colic, prin peristaltica
intestinala terminala.
 La adult poate fi controlata voluntar; la copil
este involuntar (pana la maturarea cailor
nervoase si a centrilor nervosi superiori).
DEFECATIA
 SISTEMUL NERVOS ENTERIC
 “Micul creier intestinal” este o retea neuronala
formata din ganglioni situati in peretele tubului
digestiv, tracturi primare interganglionare si
proiectii secundare si tertiare catre efectori;
 Functioneaza ca un sistem integrativ
independent; cuprinde neuroni senzitivi,
interneuroni si neuroni motori;
 Ganglionii si tracturile interganglionare se
dispun in doua plexuri interconectate,
continue circular si longitudinal.
 SISTEMUL NERVOS ENTERIC
 Plexul mienteric (Auerbach): retea
bidimensionala dispusa intre straturile
musculare longitudinal si circular; contine
majoritatea motoneuronilor pentru
musculatura neteda;
 Plexul submucos (Meissner): similar
structural; cu ganglioni mici; dezvoltat in
intestinul subtire, contine motoneuroni
pentru cripte si vilozitati.
 SISTEMUL NERVOS ENTERIC
 Neuronii ganglionilor enterici din ambele plexuri
sunt de 3 tipuri:
- Dogiel I: numeroase dendrite scurte butonate
si un axon ce participa la tractusuri
interganglionare sau se proiecteaza spre stratul
muscular circular sau mucoasa;
- Dogiel II: prelungiri polimorfe scurte (strict
interganglionare) si lungi (transganglionare,
multidirectionale);
- Dogiel III: prelungiri numeroase, sinapse in
acelasi ganglion sau in cei vecini.

SISTEMUL NERVOS ENTERIC
Neurotransmitatorii sunt eliberati din
varicozitatile de pe traiectul terminatiilor
nervoase; difuzeaza pe distante mari pana la
receptorii postsinaptici; un numar mic de
neuroni motori influenteaza un numar mare de
celule efectoare.
 Depolarizarea/hiperpolarizarea membranara
produsa de un neurotransmitator
excitator/inhibitor se numeste potential
jonctional excitator / inhibitor (EJP / IJP)
 Depolarizarea creste probabilitatea de
deschidere a canalelor de calciu de tip L si
poate atinge pragul pentru declansarea unui
potential de actiune.