Faringe, esofag, stomac

Sistemul digestiv
Transformarea alimentelor digerate
în metaboliţi, necesari proceselor de
creştere şi de eliberare a energiei.
Constitue o barieră între mediul
extern şi cel intern al organismului.
Este alcătuit din 3 segmente:
anterior- cavitatea bucală, faringele,
esofagul; mediu- stomacul, intestinul
subţire şi gros, ficatul, pancreasul;
posterior- partea caudală a rectului.
 histogeneza
Entoderm- epiteliul unistratificat al tunicii
mucoase din stomac, intestinulsubţire şi
aproape tot cel gros, parenchimul ficatului
şi pancreasului.
Ectodermul- epiteliul pluristratificat al
cavităţii bucale, glandelor salivare,
porţiunea caudală a rectului.
Mezenchim- vasele şi ţesutul conjunctiv.
Foiţa viscerală a splanhnotomului-
mezoteliul tunicii seroase, foiţa viscerală a
peritoneului.
 Plan general de structură

Tunica mucoasă- trei componente:

epiteliul, corionul (lama proprie), lama
(placa) musculară.
Tunica submucoasă – ţesut conjunctiv lax,
vase sanguine, limfatice, filete nervoase,
plex nervos (Meissner).
Tunica musculară- ţesut muscular striat
scheletal şi neted în 2-3 straturi:
longitudinal, circular, oblic (stomac).
Adventicia- 1/3 superioară, seroasa- 2/3
inferioare.
 Faringele
Reprezintă organul la nivelul căruia se
încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie,
realizănd comunicarea între cavitatea bucală şi
esofag, cît şi între regiunea nazală şi laringe.
Mucoasa de tip respirator la nivelul căilor aeriene
(rinofaringe) şi de tip bucal la nivelul căilor
digestive (bucofaringe).
Submucoasa la nivelul pereţilor laterali şi a zonei
de pasaj faringoesofagiene.
Musculara – fibre striate dispuse longitudinal şi
oblic sau circular cu rol constrictor. Conţine şi
fibre elastice.
Adventicea faringelui din ţesut conjunctiv lax, se
continuă cu adventicea structurilor vecine.
 Histofiziologia
• Conduce şi propulsează alimentele din
cavitatea bucală în stomac.
• Corectarea temperaturii alimentelor.
• Crearea condiţiilor necesare pentru
recepţionarea alimentelor în stomac.
• Transportul alimentelor- favorizat de
tonusul musculaturii peretelui esofsgului;
alunecarea lor – favorizată de secreţia
glandelor peretelui esofagului, care produc
mucina, umectează şi lubrefiază epiteliul.
 Stomacul
• Segment cuprins între esofag şi
duoden,organ cavitar cu formă
caracteristică de cimpoi şi structură
adaptată stocării şi digerării alimentelor,
formării sucului gastric cu rol de digestie
chimică. Stomacul prezintă trei regiuni:
cardia, fundică, pilorică.
• Îndeplineşte funcţia de secreţie – sucul
gastric în componenţa căruia întră fermenţii
pepsina, chimozina, lipaza, acid clorhidric.
STOMACUL
particularităţile structurii
mucoasei cardiei, corpului
şi regiunii pilorice
 kkk

Schema structurii
peretelui stomacului
Mucoasa

lm

submucoasa

musculara
GLANDELE PROPRII
ALE STOMACULUI

(fundul şi corpul sto-

macului)

-tubulare simple nera-

mificate sau ramificate:

-istmul
-coletul
-corpul
-fundul
Mucocitele
• Celule secretoare de mucoid, cu nuclei
rotunzi sau ovalari în regiunea bazală, la
polii apicali granule de mucigen ovoide,
sferice sau discoidale, CG bine dezvoltat,
RE redus, ribosomi liberi, secreţie tip
merocrin. Membrana conţine microvili
scurţi cu glicocalix
Celula principală
• Bazofile, cele mai numeroase, formă cubică sau
cilindrică-joasă, polul apical vărgineşte lumenul
glandei, au 1-2 nuclei rotunzi, hipocromi,
centrali, citoplasma uşor bazofilă, polul apical
conţine granule mari, violete sau roze palide.
Elaborează enzime gastrice (pepsinogen).
Organitele bine dezvoltate, multe mitocondrii.
Membrana apicală cu microvili, glicocalix, apical
– granule mari, inegale, rotunde sau ovalare cu
zimogen, care în mediul acid al stomacului (HCl)
convertite în pepsină – enzimă cu activitate
proteolitică înaltă.
CELULĂ
PARIETALĂ

Sistemul
canalicular
intracelular

Multe
mitocondrii
 Celula parietală
• Celule mari, bine delimitate, formă
rotundă sau piramidală, bogată în
mitocondrii, 1-2 nuclei rotunzi, situaţi
central, bogaţi în cromatină, membrana
celulară îla polul apical- numeroase
microvilozităţi lungi, lipsite de glicocalix, în
citoplasmă- multiple invaginaţii – sistem
de canalicule secretoare intracelulare
Funcţiile celulei parietale
• Elaborarea HCl- din sânge captează apa şi
bioxidul de carbon, le transformă în acid
carbonic (H2CO3), care se disociază în HCO3-
eliminat în sânge pentru PH-sangvin în timpul
digestiei şi H- transportat în canaliculele
intracelulare.
• Paralel – disocierea NaCl şi transportul activ a
ionului de Cl în canalicule, unde se cuplează cu
H- HCl
• Produc glicoproteida- factorul lui Castle -
responsabilă de absorbţia vit. B12 în intestin.
 Celule enteroendocrine
( APUD – Amine Precursor Uptake and Decarboxilation )

G (gastrina)- efecte stimulatoare multiple (secretorii, moto-

rii, trofice)
D (somatostatina) – inhibă secreţia gastrinei, inhibă
motilitatea stomacului
S (secretina) – inhibă motilitatea stomacului,
stimulează secreţia pancreasului, stimulează
secreţia bilei, inhibă secreţia HCl, stimulează
secreţia pepsinei
EC (serotonina şi endorfina)- stimulează secreţia şi mo-
tilitatea
ECL ( histamina ) - stimulează secreţia celulelor parietale
I (cholecistokinina) – inhibă secreţia şi motilitatea
stomacului
K ( peptida gastrică inhibitoare)-inhibă secreţia HCL
A (enteroglucagon) –stimulează metabolismul glicogenului
D1 (VIP-peptida vasoactivă) – dilată vasele, scade PA