Sunteți pe pagina 1din 116

Problematica medico-

socială a populaţiei
vârstnice şi a altor grupuri
vulnerabile
Grupurile populaţionale
vulnerabile
 familiile numeroase cu venituri insuficiente
 familiile dezorganizate
 persoanele de etnie romă
 copiii şi tinerii
 şomerii
 femeile
 vârstnicii
 refugiaţii
 persoanele cu dizabilităţi fizice sau mentale
Grupurile populaţionale
vulnerabile
 Sărăcia
 Somajul

 Stigmatizarea şi marginalizarea
socială
 Infracţionalitatea

 Vagabondajul

 Prostituţia

 Toxicomania
“Sărăcia reprezintă forma cea mai
rea a violenţei” (M. Ghandi)
Sărăcia – fenomen multidimensional

 situaţia materială
 nivelul de educaţie
 starea de sănătate
 vulnerabilitatea şi expunerea la factorii
de risc (ecologici, profesionali)
 posibilitatea limitată a persoanei de a-şi
exprima şi de a-şi face auzite şi înţelese
nevoile
Sărăcia – sursă de marginalizare
socială

 privează individul de drepturile


sale fundamentale, de libertatea de
a-şi satisface nevoile primare 
împiedică dezvoltarea potenţialului
personal  afectează dezvoltarea
societăţii
Relaţia existentă între sărăcie şi
starea de sănătate

Sănătatea mai bună poate preveni sau


oferă o cale pentru a scăpa de sărăcie
Implicarea sistemelor sanitare în
activităţile de diminuare a sărăciei

 OMS încearcă să identifice exemple de


intervenţii ale sistemelor de sănătate care
ar putea să remedieze diferite aspecte
specifice sărăciei

 „Dar, datorită contextului cultural


particular, a practicilor, legislaţiilor,
valorilor şi aspiraţiilor sociale diferite, este
dificilă elaborarea unor politici şi măsuri
de intervenţie universal valabile, posibile a
fi aplicate la scară europeană”
Concluzii privind implicarea sistemelor de
sănătate în reducerea fenomenului sărăciei
(I)

 Sistemele de sănătate pot


contribui prin acţiuni eficace la
ameliorarea stării de sănătate a
categoriilor defavorizate, fără a fi
necesară reformarea practicilor
existente sau dezvoltarea unor
modele ştiinţifice complexe.
Concluzii privind implicarea sistemelor de
sănătate în reducerea fenomenului sărăciei
(II)

 Un sistem de sănătate poate fi


uneori un obstacol şi deveni astfel, o
cauză a sărăciei pentru persoanele
defavorizate, care nu-şi pot permite
plata serviciilor directe sau indirecte.
Concluzii privind implicarea sistemelor de
sănătate în reducerea fenomenului sărăciei
(III)

 Chiar dacă se asigură gratuitatea


serviciilor de sănătate, uneori ele
rămân în continuare inaccesibile, la
nivel cultural sau geografic.
Concluzii privind implicarea sistemelor de
sănătate în reducerea fenomenului sărăciei
(IV)

 Pe lângă deblocarea unor resurse


financiare pentru combaterea
sărăciei, este necesară şi formarea
unui personal specializat în
întâmpinarea nevoilor populaţiei
paupere.
Întrebări

 Care sunt acţiunile care pot avea cel


mai mare impact asupra reducerii
sărăciei?

 Care sunt iniţiativele cel mai uşor de


exploatat şi de extins pe scară largă?
Echitatea în sănătate

 Concept bazat pe justiţia distributivă –


reducerea şanselor de a fi sănătos, în cazul
grupurilor sociale defavorizate

 Asigurarea oportunităţii de şanse, tuturor


grupelor de populaţie indiferent de
categorie socială, mediu, domiciliu, nivel
de instrucţie, sex, nivel de sănătate,
capacitate de muncă, etc.
Echitatea în sănătate

 Morbiditatea, incapacitatea, invaliditatea


şi decesul precoce sunt mai frecvente, în
cazul categoriilor de populaţie defavorizate

 Accesul grupelor defavorizate la îngrijiri,


deşi mai necesar, este mai dificil.
Sărăcia în România (CASPIS, 2003)

 Rata sărăciei – 25.1%

 Rata sărăciei extreme – 8.6%

 Notă: în prezent procentele se pare că sunt semnificativ


crecute
Prevalenţa sărăciei

 regiunile de NE, SV şi SE
 mediul rural
 zonele cu şomaj crescut
 grupurile de romi
 gospodăriile de pensionari
 familiile numeroase şi cele care au
peste 3 copii
 gospodăriile în care capul familiei este
neinstruit
 familiile uniparentale
Dinamica sărăciei şi sărăciei severe - total populaţie

40 35.9
36 33.2
30.3 30.8 30.6
32 28.9
25.4 25.1
28
24 20.1
Sărăcie severă
20
13.8 Sărăcie
16 11.3
12.5
11.4
11.2 10.9
9.4
12 8.6
6.3
8
4
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 ani
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
Distribuţia sărăciei pe regiuni, România, 2003
Sursa datelor: CASPIS, martie 2004
Dinamica sărăciei pe medii
rata sărăcie
55
47.8 Naţional
50 46.3
44.7 Urban
42.3 43 42.4
45
38
Rural
37.6
40 35.9
33.2
35 30.3 30.8 30.6
29.2 28.9
30 25.4 25.9 25.1
22.2
25 20.1 20.2 20.6
18.8
17.6
20 15.2
12.5 13.8
15
10
5
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 ani
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004 Grafic 3
Dinamica sărăciei severe - pe medii

22
19.3
20 18.7
17.3 17.8 17.5
17.1
18
15.1
16
13.9
14
13.8 Naţional
12
9.7 12.5 Urban
10 11.2 11.3 11.4
10.9 Rural
8 9.4 9.2
8.6
6 7.3
6.3 6.4 6.3 6
4 5.4
4.6
2 3.4 3.8

0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 ani
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
Sărăcie şi sărăcie severă în funcţie de statutul socio-ocupaţional
în anul 2003

1.7
Salariaţi 9

5.4
Pensionari 20.7

7.8
Elevi, studenţi 24.6
Sărăcie severă
Lucrători pe cont 13.8
Sărăcie
propriu neagricoli 35.6

16
Şomeri 39.3

Lucrători pe cont 20.5


50.9
propriu agricoli

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 rata sărăciei

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004


Riscul sărăciei în funcţie de etnie

Maghiari 23

Alţii 24

Români 26

Romi 80

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
pondere
Sursa datelor:CASPIS, martie, 2004
Sărăcia în funcţie de nivelul de educaţie, 2003

Facultate/Colegiu 1.5

Şcoală postliceală 4.3

Liceu 10.3

Şcoală profesională 19.3

Gimnaziu 29

Şcoală primară 37.7

Fără şcoală 55.7

0 10 20 30 40 50 60

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004


Sărăcia în funcţie de numărul de membri ai familiei

12% 5%
5 membri şi mai
mulţi
14% 47% 4 membri

3 membri

2 membri

1 membru
22%

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004


Sărăcia în funcţie de vârsta indivizilor, 2003

50 45
42 41
45
40 32
35 31 31 30 29
30
25
20
15
10
5
0
0-7 7-14 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65 sau grupa
ani de vârstă
peste

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004


Relaţia existentă între sărăcie şi starea
de sănătate

 Există corelaţie între:


 Sărăcie şi mortalitatea infantilă (r=0.632)
 Sărăcie şi mortalitatea maternă (r=0.370)
 Sărăcie şi speranţa de viaţă la bărbaţi
(r=0.284)
 Sărăcie şi speranţa de viaţă la femei
(r=0.394)
 Sărăcie şi acoperirea cu medici (r= -0.87)
Concluzii

 între ratele sărăciei pe medii şi în


cele 8 regiuni geografice ale ţării
există diferenţe importante;
 aceste diferenţe se regăsesc şi la
nivelul valorilor principalilor
indicatori ai stării de sănătate, care
se corelează direct cu ratele sărăciei.
Limite

 absenţa datelor legate de


fenomenul de morbiditate la nivel de
medii şi regiuni;

 lipsa informaţiilor care să permită


analiza fenomenului morbidităţii sau
mortalităţii între grupurile sociale.
Limite - continuare

 informaţiile disponibile nu au permis


analiza comunităţilor rurale, sau a
regiunilor mai afectate de sărăcie, în
complexitatea lor. Studiul nu a inclus
informaţii legate de factorii
comportamentali, de mediu sau culturali,
care influenţează major starea de sănătate
Limite - continuare

 absenţa cunoaşterii percepţiei


populaţiei privind starea de sărăcie
(sărăcia resimţită), comparativ cu sărăcia
măsurată prin nivelul consumului
Ce poate face sistemul sanitar
pentru ameliorarea stării de
sănătate prin combaterea sărăciei?

 Suprapunerea acţiunilor generale de


intervenţie, pe cele focalizate asupra
categoriilor de populaţie defavorizată
Ce poate face sistemul sanitar ? (I)

 Să cultive în mediile politice ideea că


sănătatea este o investiţie productivă, iar
pentru ţara noastră o problemă prioritară.
 Să pledeze ca autorităţile publice să fie
responsabile pentru asigurarea condiţiilor
prin care se poate promova un acces
echitabil la facilităţile şi serviciile de
sănătate.
Ce poate face sistemul sanitar ? (II)

 Să se asocieze strategiilor
naţionale şi sectoriale de combatere
a sărăciei (învăţământ, drumuri,
dezvoltare rurală).

 Să militeze pentru includerea


sănătăţii în politicile sectoriale de
dezvoltare.
Ce poate face sistemul sanitar ? (III)

 Să cultive la nivelul îngrijirilor primare


de sănătate, practica supravegherii
medicale şi medico-sociale active a
persoanelor din grupele la risc înalt.

 Să înfiinţeze servicii preventive şi


medico-sociale în comunităţile/zonele cu o
numeroasă populaţie defavorizată
Ce poate face sistemul sanitar ? (IV)

 Să dezvolte acele servicii care


răspund efectiv bolilor dominante din
mediile defavorizate (sănătatea
materno-infantilă, prevenirea bolilor
transmisibile şi a TBC, combaterea
infecţiilor transmise sexual – SIDA,
lues) şi să cultive comportamentele
favorabile sănătăţii.
Ce poate face sistemul sanitar ? (V)

 Să pledeze pentru buna funcţionare


a sistemului asigurărilor de sănătate
şi a celor de asistenţă socială care să
servească coeziunea societăţii în
vederea menţinerii şi dezvoltării
solidarităţii umane.
Strategiile Ministerului Sănătăţii (I)

 articularea îngrijirilor medicale cu


serviciile medico-sociale
 dezvoltarea asistenţei ambulatorii

 dezvoltarea de îngrijiri la domiciliu


Strategiile Ministerului Sănătăţii (II)
 conversia şi restructurarea unor spitale
ineficiente, slab dotate, cu un număr
insuficient de specialişti, în alte tipuri de
servicii:
- unităţi medico-sociale cu paturi
- centre rurale multifuncţionale care să
asigure asistenţă de specialitate (cu personal
permanent/ timp parţial – centre de
permanenţă)
- staţii de ambulanţă
- servicii medico-sociale şi preventive
destinate cu precădere programelor naţionale
de sănătate
Strategiile Ministerului Sănătăţii (III)

 organizarea unor reţele


coordonate de îngrijiri cu caracter
orizontal, prin care să se amelioreze
îngrijirile la domiciliu asigurate de
medicii de familie şi supravegherea
medicală activă a bolnavilor cronici.
“Acolo unde oamenii sunt
condamnaţi să trăiască în mizerie,
drepturile omului sunt violate: a ne
uni pentru a le respecta este o
datorie sacră.” (Joseph Wresinski)
Populaţia vârstnică
“Singura prevenire valabilă a senescenţei
este redarea demnităţii omului care
îmbătrâneşte.” (I. Simeone)
Context

 Populaţia persoanelor în vârstă de


peste 60 de ani este de 600 milioane
 2005 - 18% din populaţia mondială >
60 ani
 > 65 ani – 11% bărbaţi, 16% femei
prezintă incapacităţi
 > 80 ani 4 din 5 persoane - prezintă un
anumit grad de incapacitate
 18,3% din populaţia României - > 60
ani
Cauzele îmbătrânirii populaţiei

  natalităţii

  mortalităţii generale

  mortalităţii precoce

  speranţei de viaţă

  performanţele medicale
Metode de apreciere a îmbătrânirii
populaţiei
 Ponderea populaţiei vârstnice în totalul
populaţiei

 Vârsta medie a populaţiei

 Raportul – Nr. vârstnici  Nr. copii

 Indicele de dependenţă – Nr persoane


inactive Nr persoane active
Importanţa pentru serviciile de
sănătate
 Consum crescut de prestaţii medicale
 supramorbiditate şi polimorbiditate
 tendinţă de supradiagnostic
 Populaţie mai vulnerabilă la mediul
fizic şi social
 Modificări în structura familiei 
familia preferă îngrijirea în unităţi
speciale
 Serviciile medicale primare
(adresabilitate, accesibilitate)
subevaluează morbiditatea vârstnicilor
 Incapacităţile funcţionale necesită
servicii sociale adecvate
Principalele cauze de deces ale
vârstnicilor
 Bolile cerebro-vasculare

 Bolile circulaţiei pulmonare

 B.C.I.

 H.T.A.

 Boli respiratorii
Afecţiuni ce crează incapacitatea
vârstnicului

 artroza, osteoporoza
 hipoacuziile - 75% dintre vârstnici
 cataracta şi retinopatia diabetică -80% dintre
vârstnici
 boala Parkinson
 boala Alzheimer
 demenţa senilă
 incontinenţa sfincteriană
Întrebări (O.M.S.)

 Cum va fi în stare un procent tot mai


redus al populaţiei active să susţină
nevoile în creştere ale populaţiei
vârstnice?
 Numărul tot mai mare de vârstnici nu
va determina în cele din urmă
falimentul sistemelor de îngrijiri de
sănătate şi sociale?
 Cum ajutăm persoanele vârstnice să
rămână active şi independente?
Întrebări (O.M.S.)

 Cum îmbinăm responsabilităţile statului


şi ale familiei în îngrijirea persoanelor
dependente?

 Cum putem folosi experienţa, talentele şi


abilităţile vârstnicilor?

 Odată cu creşterea duratei medii a vieţii,


cum putem îmbunătăţii calitatea vieţii
persoanelor vârstnice?
Strategii
 Reţea de servicii sanitare de îngrijiri la
domiciliu
 Screening pentru identificarea vârstnicilor care
pot rămâne integraţi în familie şi necesită
îngrijiri la domiciliu
 Centre de îngrijire de zi şi de noapte – centre
de permanenţă
 Centre de îngrijire pe termen lung pentru
asistarea medico-socială a vârstnicilor cu boli
cronice, dependenţi
 Centre de îngrijire terminală
 Servicii de stomatologie specifice vârstnicilor
 Sprijin material pentru familiile având în
îngrijire vârstnici cu probleme sociale
Conceptul de “îmbătrânire
activă”
 Scop: îmbunătăţirea calităţii vieţii
persoanelor vârstnice
 Optimizarea oportunităţilor pentru
sănătate şi securitate
 Se asociază cu promovarea unui stil de
viaţă sănătos – programe de prevenire a
principalelor cauze de îmbolnăvire a
vârstnicilor (căderi, accidente, depistare
precoce tulburări de vedere, auz, etc.)
 Continuarea participării persoanelor
vârstnice la viaţa economică, socială,
culturală, spirituală
Servicii integrate de îngrijire a
vârstnicului la domiciliu

 reprezintă strategia optimă de


îngrijire a persoanelor vârstnice în
situaţia de dependenţă

 cost mai scăzut comparativ cu


îngrijirea asigurată persoanelor
dependente instituţionalizate şi
preferată de vârstnic
Managementul îngrijirilor persoanelor
vârstnice dependente la domiciliu
 informarea populaţiei despre
pachetul de servicii oferit
 luarea în evidenţă a persoanelor
vârstnice dependente
 evaluarea necesităţilor fiecărui caz în
funcţie de priorităţi şi resursele
instituţiei
 elaborarea unui plan individualizat de
îngrijire şi implementarea acestuia
 monitorizarea nevoilor
 reajustarea planului de îngrijire în
urma efectuării examenelor de bilanţ.
Managementul îngrijirilor persoanelor
vârstnice dependente la domiciliu
 Presupune rezolvarea fiecărui caz:
 Neţinând cont de gravitatea cazului
 Evaluarea prealabilă medico-socială
 Calitate şi eficienţă a serviciilor prestate
 Evitarea costurilor inutile pentru
sistemul medical şi social
 Accesibilitate crescută pentru pacientul
dependent
Schimbările cu care se confruntă
persoana vârstnică
 Funcţiile corporale resimţite alterate
 Statutul social modificat
 Reducerea timpului de viaţă,
apropierea morţii
 Scăderea stimei de sine:
 Pierderea controlului asupra funcţiei şi
integrităţii corporale
 Dependenţa de îngrijiri

 Pierderea unor roluri în familie


Schimbările cu care se confruntă
persoana vârstnică - continuare

 Pierderea motivaţiei de viaţă, a


capacităţii de a face planuri în
viitor
 Trăiesc doliul anticipat
 Se confruntă cu durerea fizică,
singurătatea, frica: “Mi-e frică de
singurătatea în faţa durerii şi a
morţii”
Nevoile pacientului terminal pornind de la piramida lui
Maslow (Ebersole, Hess)
ÎMPLINIRE
-Acceptarea şi trecerea acestei etape inevitabile
-Înţelegerea semnificaţiei morţii
RESPECT
-Păstrarea demnităţii, în ciuda slăbiciunii
-Păstrarea autonomiei - A se simţi normal şi uman până la sfârşit
- Păstrarea identităţii
AFECŢIUNE
-A iubi şi a fi iubit
-A vorbi
-A fi ascultat şi înţeles - A muri în prezenţa cuiva apropiat
SECURITATE
-A avea încredere în cei care îl îngrijesc
-A-şi putea exprima temerile
-A se simţi în siguranţă -A simţi că i se spune adevărul
FIZIOLOGICE, DE BAZĂ
-A fi ferit de suferinţă şi durere
-A-şi păstra energia
Îngrijirile paliative (SFAP 1996)
 scop: asigurarea calităţii vieţii pacientului (şi nu
prelungirea ei cu orice preţ) şi familiei acestuia
 controlul durerii, asistenţa psihologică, socială şi
spirituală sunt esenţiale
 îngrijiri active care abordează global persoana afectată
de o boală gravă
 abordează bolnavul terminal ca o persoană în viaţă,
până la capăt, iar moartea ca pe un proces natural în
evoluţia umană
 conceptul “a trăi cu boala ta"
Femeile - probleme prioritare

 violenţa domestică
 prostituţia şi traficul cu femei
 şcolarizare
 locuri de muncă
 sănătate
 femeile din mediul rural
 imaginea femeii în mass-media
Ce este violenţa domestică ?

= orice acţiune fizică sau verbală săvârşită


cu intenţie de un membru al familiei
împotriva unui alt membru al aceleiaşi
familii, care provoacă o suferinţă fizică,
psihică, sexuală sau un prejudiciu material
= împiedicarea femeii de a-şi exercita
drepturile şi libertăţile fundamentale.
- scop: păstrarea controlului
Violenţa domestică – problemă de
SP
 45% dintre femei au fost agresate verbal
 30% au fost abuzate fizic
 7% au fost abuzate sexual pe durata
vieţii.

 23% din cauzele de divorţ sunt datorate


violenţei
 13% dintre femeile victime ale violenţei
domestice au murit (1998 – CPFVVD)
Violenţa domestică – problemă
de SP

 femeile ezită să se adreseze unei unităţi


medicale sau unei autorităţi legislative
 2/3 dintre femeile care au fost abuzate
au discutat despre aceasta cu o rudă
sau cu un prieten
 16% au reclamat episodul de violenţă
la poliţie
 15% au discutat cu un cadru medical
 9% dintre femei au solicitat consultanţă
juridică pentru abuzul domestic suferit
Profilul agresorului
 Personalitate slabă, nu a reuşit să se impună
pe plan social
 Antecedente: a fost el însuşi victimă a VD, a
preluat modelul violent din familie (carenţă
afectivăinsecuritate afectivă lipsa
comunicării relaţionale
 Nevoia de a-l domina pe celălalt
 Spirala violenţei - violenţa este ciclică şi se
amplifică de fiecare dată
 Abuz fizic, sexual, verbal, psiho-emoţional,
financiar
Consecinţele violenţei domestice

 Sănătate mintală: depresii, anxietate, stima de


sine scăzută, tulburări de stress post-traumatic,
suicid
 Sănătate fizică: comportament autodistructiv
(fumat, alcool, droguri), astm, migrene, cefalee,
vătămări corporale…
 Sănătatea reproducerii: sarcini nedorite, naşteri
premature, boli ginecologice, mortalitate şi
morbiditate maternă
Servicii existente

 De semnalare a cazurilor: poliţia, IML, linii


telefonice de urgenţă – 983, camere de
gardă
 De intervenţie propriu-zisă: spitale,
instanţe judecătoreşti, servicii de
consiliere, servicii de asistenţă a victimelor
VD, adăposturi de urgenţă
 De prevenire: şcoala, mass-media, biserica
Violenţa domestică – problemă de
SP
 constituirea unei Comisii Naţionale de
Prevenire şi Monitorizare a Violenţei
Domestice
 înfiinţarea de Centre de Prevenire,
Monitorizare şi Combatere a Violenţei
Domestice la nivelul fiecărui judeţ
 înfiinţarea în fiecare judeţ a unui adăpost
pentru victimele violenţei domestice.
Violenţa domestică prin implicaţiile
ei psihologice, sociale, medicale şi
juridice devine o problemă a
abordării multidisciplinare
Prostituţia.Traficul cu femei

 femeile tinere
 nivel de trai scăzut/ fără mijloace de
întreţinere
 nivel educaţional scăzut
 de obicei provenind din familii destrămate

Cauze :
- sărăcia
- lipsa legislaţiei
PREZENŢA FEMEILOR ÎN VIAŢA
POLITICĂ ŞI PUBLICĂ

 1998 - 71.000 din 270.000 de factori de


decizie erau femei

 Constituţia României garantează


participarea egală a femeilor şi a
bărbaţilor (femeile reprezentând
aproximativ 51% din populaţie), în viaţa
politică şi publică, precum şi în domeniile
ce presupun implicare decizională
Educaţie (I)

 Sărăcia şi mentalităţile învechite


referitoare la rolul social al femeii
rămân principala cauză a
analfabetismului şi abandonului
şcolar la fetele care provin din familii
cu mulţi copii, în special în mediul
rural şi în comunităţile de romi.
Educaţie (II)

- forţa de muncă feminină predomină


în domeniul educaţional la nivel pre-
universitar

- reprezentare limitată în poziţiile de


profesor sau manager la un nivel
educaţional înalt
LOCURI DE MUNCĂ (I)

 numărul de locuri de muncă mai


redus
 acces mai mare la oferte de lucru
part-time sau locuri de muncă care
presupun un nivel scăzut de calificare
 şomajul afectează un număr mai
mare de femei decât de bărbaţi
 femeile şomere nu au nici un ajutor
legat de maternitate
LOCURI DE MUNCĂ (II)

 reticenţă privind numirea femeilor în


funcţii de decizie
 forţa de muncă feminină este inegal
distribuită:
- 76% în sănătate
- 70,6% în educaţie
 vârsta de pensionare e diferită la
femei (57) faţă de bărbaţi (62).
STAREA DE SĂNĂTATE (I)

 Mortalitatea maternă
 Mortalitatea prin neoplasm mamar
 Mortalitatea prin neoplasmul de col
uterin
 Mortalitatea feminină prin boli
cardiovasculare este dublă faţă de
media europeană.
STAREA DE SĂNĂTATE (II)

 de două ori mai multe avorturi decât


naşteri - anual
 consecinţe: infecţii ginecologice
trenante, sterilitate, deces
 cea mai mare rată a mortalităţii
materne din Europa (22 decese la
100 000 născuţi vii, 9 decese la 100
000 sunt datorate avorturilor)
STAREA DE SĂNĂTATE (III)

 Cauzele evitării metodelor moderne


de contracepţie:
- teama de reacţiile adverse
- preferinţa partenerilor pentru
metodele tradiţionale
- lipsa de informaţie privind
metodele contraceptive moderne
STAREA DE SĂNĂTATE (IV)

Acces dificil la serviciile medicale


pentru:
 femeile şomere
 venituri mici
 femeile vârstnice
 mamele singure
 femeile din zonele rurale.
Toxicomaniile
Toxicomaniile

 afectează aproape toate categoriile


sociale şi domeniile de activitate

 abuzul de droguri = orice utilizare


excesivă, continuă ori sporadică,
incompatibilă sau în relaţie cu practica
medicală, a unui drog
Dependenţa

= starea fizică sau psihică ce rezultă


din interacţiunea unui organism cu o
substanţă, caracterizată prin
modificări de comportament şi alte
reacţii, însoţite întotdeauna de
nevoia de a lua substanţa în mod
continuu sau periodic, pentru a-i
resimţi efectele psihice şi pentru a
evita suferinţele
Sevrajul

= simptomele fizice şi psihice care apar


atunci când un individ este privat de un
drog de care a devenit dependent
 Cel mai sever sevraj se manifestă la
heroină:
- tremor puternic
- dureri articulare şi musculare
- dureri abdominale
- simptome specifice gripei (greaţă,
vărsături, febră, frisoane, transpiraţii)
- nelinişte, insomnie.
Motivele care duc la consumul de
droguri
 curiozitatea
 teribilismul

 presiunea grupului

 problemele sociale sau familiale


(divorţul părinţilor, abuzul sau
indiferenţa lor)
 izolarea sau neintegrarea în
colectivitate şi societate
Clasificarea drogurilor
- după efectul asupra SNC:

1.inhibitoare ale SNC (psiholeptice): opiacee


(opiu, morfina, heroina, metadona,
petidina, codeina) cannabis, barbiturice,
tranchilizante, solvenţi, gaze volatile, alcool

2.stimulatoare ale SNC (psihoanaleptice):


cocaina, amfetamine, crack-ul, nicotina,
cofeina

3.psihodisleptice (droguri halucinogene):


derivate de cannabis (haşiş, marijuana),
plante şi ciuperci exotice cum ar fi LSD,
Semnificaţia psihodinamică a
comportamentului toxicomanic

- fixaţia sau regresia orală - nevoia


imperioasă de satisfacere imediată,
cu intoleranţă la frustrare
- auto şi heteroagresivitate

- depresie - mecanism de apărare

- perversiune instinctuală
Semnele şi simptomele
consumului de droguri - fizice
 scăderea/ creşterea poftei de mâncare, o inexplicabilă
scădere sau creştere în greutate, orice schimbare a
obiceiurilor alimentare;
 schimbarea ritmului mersului, o slabă coordonare a
mişcărilor;
 hiperemie conjunctivală, hipersecreţie nazală şi
lacrimală, mioză sau midriază;
 palme reci şi umede, tremor al extremităţilor;
 hiperemie sau paloare facială;
 miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine;
 hiperactiv, logoree;
 urme de înţepături pe antebraţe sau coapse;
 rinoree, greaţă, vărsături, hipersudoraţie;
 puls neregulat;
Semnele şi simptomele comportamentale
 schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o
cauză aparentă;
 schimbarea prietenilor sau evitarea celor vechi,;
 schimbare în activităţi, hobby-uri sau interese;
 scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, absentări
nemotivate sau abandon şcolar;
 pierderea interesului pentru familie şi activităţile în familie;
 dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie;
 lipsă de motivaţie, pierderea stimei de sine, atitudine de
indiferenţă;
 hipersensibilitate, resentimente puternice;
 stări de iritabilitate sau mânie;
 stare de prostraţie sau dezorientare;
 comportament introvertit, imoral, paranoia;
 nevoie inexplicabilă de bani;
 creşte riscul de accidente;
Tulburări psihice induse de abuzul
de substanţe

 stări de agitaţie psihomotorie


 stări confuzionale
 fenomene delirante episodice

 sindroame depresive

 farmacopsihoze

 sindromul deficitar - sindrom


amotivaţional
Strategii preventive
- prevenţia primordială - diminuarea
accesibilităţii la substanţele psiho-
active
- prevenţia primară - evitarea iniţierii
consumului substanţelor psiho-active
- prevenţia secundară - diminuarea
consecinţelor negative ale consumului
- prevenţia terţiară (reabilitarea) -
reducerea deficitului funcţional datorat
caracterului evolutiv cronic al
dependenţelor la substanţele psiho-
active, reinserţia socială, profesională
Obiectivele prevenţiei primare

 diminuarea motivaţiei iniţierii consumului la


tineri (grupele de vârstă de risc maxim sunt 10-
20 ani) prin mesaje adecvate

 diseminarea în opinia publică a unor


informaţii relevante privitoare la consecinţele
adicţiei
Activităţi de prevenire a
consumului de droguri
1. Educaţia pentru sănătate
2. Studii de cercetare calitativă şi
cantitativă a fenomenului consumului de
droguri
3. Traducerea manualului OMS „Tinerii şi
consumul de droguri”
4. Înfiinţarea centrelor de consiliere în
problematica drogurilor
Elaborarea planului terapeutic

 numărul şi tipul substanţelor folosite;


 severitatea dependenţei şi a
disabilităţii induse de aceasta;
 comorbidităţile psihiatrice şi somatice;
 constelaţia individuală de factori de risc
şi de protecţie;
 contextul anturajului şi cel cultural şi
social în care individul trăieşte şi în care
tratamentul se va desfăşura;
Tratament

 intervenţie psiho-farmacologică

 psihoterapie

 reinserţie socială şi vocaţională


Copiii şi tinerii
Copii aflaţi in situaţii critice

 trăiesc in condiţii de mizerie absolută


 se confruntă cu o sărăcie severă
 copiii abandonaţi - 1,3% din totalul
copiilor sub 18 ani
 copiii fără identitate legală (în special
romi)
 "copiii străzii"
 copiii neglijaţi sau chiar abuzaţi fizic si
emoţional
 tinerii lipsiţi de familie care părăsesc
instituţiile pentru copii la 18 ani
Problemele cu care se confruntă
tinerii (14-29 de ani)
 rata sărăciei peste valoarea medie
 condiţii de locuit precare
 rata şomajului mai mare decât rata medie a
şomajului
 1998 - 77,2% din totalul celor care au emigrat
erau tineri de până la 40 de ani
 degradarea situaţiei educaţionale a tinerilor
datorită lipsei resurselor familiei pentru
susţinerea financiară a studiilor, în special pentru
tinerii din mediul rural si din segmentele
defavorizate
Problemele cu care se confruntă
tinerii (14-29 de ani) - urmare

 Creşterea consumului de droguri,


concomitent cu scăderea vârstei de la
care tinerii încep să devină consumatori
 Creşterea delincvenţei juvenile si
reducerea vârstei la care debutează
infracţionalitatea
 Nu există o politică de
stimulare/încurajare a întemeierii
familiei în rândul tinerilor
Copilul maltratat

 Abuzul fizic

 Abuzul sexual

 Neglijarea
Factori de risc în maltratare
- caracteristicile copilului -

 Sănătate fizică fragilă, handicap, boli


cronice
 Naştere prematură sau greutate mică la
naştere
 Probleme perinatale
 Probleme de dezvoltare a copilului de
vârstă mică
 Probleme de comportament la vârstă mică
 Stimă de sine redusă, tulburări de limbaj
Factori de risc în maltratare
- caracteristicile părinţilor -
 Nivel redus de şcolarizare a părinţilor
 Probleme de sănătate mintală
 Probleme legate de consunmul de alcool
sau droguri
 Vârsta mică a mamei la naşterea primului
copil
 Nivel intelectual scăzut al mamei
 Maltratare în copilărie
 Incarcerarea unuia dintre părinţi
 Handicap important sau boală cronică a
unuia dintre membrii familiei
Factori de risc în maltratare
- contextul familial sau de mediu -
 Sărăcie, izolare, lipsa sprijinului
social
 Instabilitatea structurii familiale
 Apartenenţa la o anumită etnie
 Frecvenţă ridicată a mutărilor
 Număr mare al copiilor din familie
 Violenţă domestică
 Factori educativi (pedepse corporale)
Abandonul
 Juridic - L. Nr. 47/1993. Art. 1 : "Copilul
aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire
socială sau medicală de stat, a unei instituţii
de ocrotire private, legal constituite sau
încredinţat, în condiţiile legii, unei persoane
juridice, poate fi declarat prin hotărâre
judecătorească abandonat, ca urmere a
faptului că părinţii s-au dezinteresat de el în
mod vădit o perioadă mai mare de 6 luni.“

 Medical - prezenţa în unitatea sanitară mai


mult de 2 săptămâni peste perioada
necesară acordării îngrijirilor specifice.
Abandonul
 Cauze:
 Socio-economice (sărăcia, dezintegrarea
familiei sub acţiunea factorilor
economici)
 Educaţionale
 Studiu (1998) – MS, IOMC, UNICEF
74% din părinţii care au abandonat
copiii erau şomeri
62% aveau venituri insuficiente
58% aveau condiţii improprii de locuit
40% din cazuri proveneau din mame
necăsătorite.
Abandonul - urmare

- accesibilitate scăzută la mijloacele de


planificare familială
- plasarea provizorie a copiilor în instituţii
- lipsa unor servicii pentru mamele cu copii:
- Creşe, grădiniţe
- Cost ridicat
- Lipsa unei reţele de asistenţă medicală de
ocrotire care să ofere suport medico-social
continuu
Delicvenţa juvenilă – factori de
risc

  factori psihosociali – (sărăcie,


abuz, neglijare)
 războaie, migraţii, violenţe
urbane
  boli cronice, somatice şi psihice în
familie
  expunere pre şi post natală la
droguri, alcool, HIV/AIDS,
malnutriţie, infecţii cronice
Serviciile şi sistemele de sănătate
mintală pentru copii şi adolescenţi

1. sisteme de îngrijire şi tratament accesibile


familiilor din orice categorie socială şi economică
2. programe de suport familial, de îngrijire a mamei
şi copilului, serviciile pediatrice, de îngrijire a
copilului mic
3. şcoli şi programe comunitare care asigură
dezvoltarea normală şi reducerea riscurilor
4. specialişti (pedopsihiatri, psihologi, asistenţi
sociali, educatori, infirmiere, etc.) pentru
prevenirea, intervenţia şi tratamentul precoce
Copiii sclavi

! 40 000 de copii în România sunt exploataţi


prin forme severe de muncă (INS, 2004)
! 20 000 au vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani
! Consecinţe:
- abandon şcolar
- abuzuri fizice şi psihice
- devin adulţi needucaţi şi necalificaţi
- risc de infracţionalitate
Marginalizarea şi stigmatizarea
Marginalizarea

 accesul limitat la anumite drepturi


şi servicii sociale în comparaţie cu
restul populaţiei
 discriminarea în funcţie de sex,
vârstă, situaţie materială, număr de
copii, apartenenţa la o anumită etnie
sau comunitate religioasă.
Consecinţe

 acces limitat la piaţa forţei de


muncă
 concedieri nejustificate
 lipsa accesului la servicii medicale
gratuite
 accesul limitat la cultură şi
educaţie.
Stigmatizarea

 Stigmatizarea este etichetarea sau


semnul care indică o însuşire sau o
particularitate jenantă, reprobabilă a
unui individ în grupul populaţional
din care acesta face parte
Posibilităţi de combatere

 prezentarea de informaţii exacte


despre cauzele, prevalenţa, evoluţia
şi efectele acestor atitudini
 combaterea ideilor stereotipe şi
eronate legate de acest subiect
 furnizarea de servicii special
destinate categoriilor de persoane
afectate
Suferinţa psiho-socială a
persoanelor defavorizate
 - sentimentul de vulnerabilitate, apărut
datorită dificultăţilor vieţii cotidiene,
stressului la locul de muncă, oboselii
permanente, fragilităţii sociale
 - sentimentul de insecuritate datorat
precarităţii, marginalizării, excluderii
sociale, anxietăţii legate de ziua de mâine
 - stima de sine scăzută şi sentimentul de
devalorizare apar datorită depresiei,
modului în care individul este privit în
societate
Manifestări ale suferinţei psiho-
sociale
 comportament de izolare
 eşecuri repetate

 comportament la risc

 conduite adictive

 violenţa îndreptată împotriva sa şi a


celor din jur

S-ar putea să vă placă și