sau

Cum au apărut narcisele pe lumea aceasta?

după o poveste de scrisă şi ilustrată
de Anica Suriarachi din Sri Lanca
 Narcisa era o zână mică şi frumoasă, cu părul auriu şi ochii albaştri ca cerul
senin de primăvară. Era tare veselă şi vioaie.
 Pasiunea Narcisei era să vopsească flori. Avea o găleată cu vopsele şi o
pensulă fermecată. La căderea nopţii, când toţi se duceau la culcare, ea zbura
pe cer în toate părţile. Îşi petrecea toată noaptea vopsind flori.
 Florile stăteau în sus drepte şi aşteptau cu nerăbdare până venea Narcisa,
să le îmbrace în culorile curcubeului. Nimeni nu ştia că ea era cea care, în
cursul nopţii, le dădea florilor culori aşa de frumoase.
 Într-o noapte, după ce vopsise florile sălbatice din centrul pădurii, ajunse la o
grădină spălăcită, înconjurată cu un gard gigantic. Nu se vedea nici o floare. Zări o
cabană stranie în mijlocul grădinii.
 Nevăzând nici o floare pe care să o vopsească, Narcisa zbură mai departe. Se
opri însă mirată:
- Parcă a suspinat cineva! spuse ea şi se uită printre gard.
- Nu, Narcisa, nu intra! strigară florile sălbatice din afara grădinii. Aici locuieşte o
vrăjitoare căreia nu-i plac florile şi nu lasă pe nimeni să intre.
 Dar suspinul se auzi din nou. Privind iar printre gard, Narcisa zări o floricică
mică şi gingaşă dar care nu avea nici o culoare.
- Mă simt aşa de singură! spuse aceasta plângând. Albinele şi fluturii nu vin şi
pe la mine pentru că nu sunt frumoasă. N-am nici un fel de culoare!
- Nu mai plânge, îţi voi dărui eu culori frumoase! spuse Narcisa.
 Păşi dincolo de gard în timp ce florile, o implorau să nu intre în grădină.
- Florilor, vreau s-o ajut pe această micuţă floare. E aşa de tristă! Vreau să-i
dau puţină culoare, s-o fac fericită, spuse Narcisa.
 - Repede, vrăjitoarea încă mai doarme! Du-te şi vopseşte floarea înainte de a
se trezi din somn! zise o pasăre ce stătea pe ramura unui copac.
Narcisa a îngenuncheat lângă floarea cea urâţică şi a început s-o vopsească.
Numai ce atinse floarea, când… cineva o trase de picioare.
 - Ce faci aici? mormăi vrăjitoarea ameninţător.
Biata Narcisa încercă să-i spună vrăjitoarei că a vrut doar s-o vopsească
pe floricica cea micuţă.
- Ce? Să vopseşti o floare? O să-ţi dau eu vopsele!
 O apucă de aripi şi o aruncă departe de floare. Apoi luă găleata cu
vopsele din mâna Narcisei şi i le răsturnă pe cap.
- O, nu! Vopselele mele! strigă zâna îngrozită.
 Tocmai atunci se întâmplă o minune: din acei stropi de vopsea ce căzură
pe pământ, răsăriră flori aurii. Toată grădina fu în curând acoperită cu flori
galbene. Câteva picături ce ajunseseră pe nasul vrăjitoarei, s- au transformat
şi ele în nişte flori aurii.
 Vrăjitoarea care ura florile, se supără tare rău. Ea nu putea să oprească
florile să înflorească şi nu-i plăcea nici parfumul lor. Alergă furioasă spre căsuţa ei,
îşi împachetă lucrurile şi plecă departe să caute altă pădure în care să se mute.
 Narcisa era nespus de fericită. Râdea şi trecea repede printre flori,
cântând de bucurie. Florile, albinele şi fluturii cântau împreună cu ea.
După ce soarele a răsărit, micuţa zână plecă înapoi în lumea basmelor.
 Briza dimineţii a luat parfumul florilor aurii şi l-a răspândit în toată pădurea. Ele
erau tot aşa de frumoase ca şi Narcisa.
De atunci frumoasele flori aurii se cheamă NARCISE (narcissus pseudonarcissus).
Aşa au apărut narcisele pe lumea aceasta!
 Narcisele sunt flori suave, cu un miros plăcut şi o mare
diversitate de mărimi şi culori (alb, galben, oranj). Există peste
60 de specii. Îşi au originea în Bazinul Mediteraneean.
Au perioada de înflorire începând din martie până la mijlocul
lunii mai.

Atenţie!
Tijele, florile şi bulbii sunt toxici!
Puteţi colora şi voi narcisele aşa cum vă place!
 Narcisa şi felicitarea cu narcise realizate la ora de abilităţi practice
pe care le vom dărui mămicilor, cu toată dragostea ce încape în inimile
noastre micuţe.

Realizat de înv. Ileana Tomasian

Şcoala Nr.2, Ovidiu, Constanţa