BOLI

INFECȚIOASE
ȘI NURSING
SPECIFIC
Tipuri de infecții
 SPORADICITATEA
 Apariția unui număr redus de îmbolnăviri în populație, necorelate în timp și spațiu

 EPIDEMIA
 Izbucnirea aceleiași boli la un număr mai mare de persoane dintr-o regiune, și care au cel
putin la început, o sursă comună de infecție
 Boli cu contagiozitate mare: gripă, varicelă, tusea convulsivă, hepatită, dizenteria

 ENDEMIA
 Acea situație particulară în care o boala se află în mod permanent în anumite teritorii
(scarlatina, tusea convulsivă, hepatita, dizenteria), limitare in spatiu, nelimitare in timp

 PANDEMIA
 Boala infectioasa care se extinde pe un teritoriu foarte mare (tara, continent, toata lumea –
de ex.: Gripa,holera), intr-o perioada de timp.
 Dupa calea de transmitere epidemiile pot fi:

 hidrice

 alimentare

 prin vectori

 de contact (de exemplu boli transmise pe cale sexuală)

 Factorii epidemiologici principali sunt:

1. Sursa de infecție
2. Calea de transmitere
3. Masa receptivă
1. SURSA / IZVORUL DE INFECȚIE
=> Reprezentă de:

a) Omul bolnav, convalescent, purtător cronic sau sănătos, se face prin:

 Secreții nazo-faringiene și spută (în scarlatină, difterie, tuse

convulsivă, rujeolă)
 Vărsaturi

 Materii fecale (hepatite de tip A si E, febra tifoidă, dizenterie)

 Urina (febra tifoidă)

 Secretii genitale, lichid seminal (boli venerice, SIDA)

 Sânge (hepatită virală B, C, D, TT și SEN, SIDA, malaria)

 Secreții purulente (piodermite)

b) Animalele pot elimina germenii prin:
 Dejecții (salmonella)

 Urină (leptospire)

 Salivă

 Lapte (BK, unii streptococci și stafilococi)

 Sânge

 Carne

 Piele

c) Altele:
- solul (fungi sau sporii bacteriilor anaerobe- tetanic, botulinic)
- apa (contaminată de materiile fecale ale omului sau animalelor)
2. CALEA DE TRANSMITERE
a) Transmiterea directă se poate produce
 prin contact nemijlocit între persoana receptivă și eliminatorul de germeni

 prin contact direct cu produsul infecțios (infecții produse prin sânge – SIDA,
VHB, VHC)

 Prin atingere, sărut, picăturile Pflügge, contact sexual

b) Transmiterea indirectă se poate produce:

 prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă, aer, sol, alimente, obiecte,

“mâini murdare”))

 prin agentii vectori (muște, gândaci, purici, pâduchi, țânțari, capuse)

Vectorii pot fi:
- Mecanici (muștele care transportă agenții infecțioși dintr-un
loc în altul)
- Biologici (artopodele ingeră agentul infecțios în timp ce sug
sângele persoanei infectate - țânțarul anofel transmite malaria-
găzduind o parte a ciclului evolutiv al acestuia și transmițându-
l prin înțeparea altei persoane)

Calea de transmitere a fost folosită drept criteriu

pentru clasificarea bolilor contagioase, astfel:
 boli transmise prin contact direct
 boli aerogene
 boli digestive
 boli transmise prin vectori
3. MASA RECEPTIVĂ
 Prin masa receptiva se întelege totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu

prezintă imunitate fața de o anumită boală infecțioasă

 O boala nu poate sa apară decât la receptivi. Opusul receptivității este starea de

rezistență față de îmbolnavire

 Această rezistență este naturală sau artificială (prin imunizari). Ne arată

importanța practică pe care o prezintă mijloacele de combatere a bolilor

contagioase prin imunizarea populației, adică modificarea artificială a stării
imunologice

 Imunitatea (lat. immunis= scutit, aparăt, privilegiat)= constă în apărarea

individului contra substanțelor non self (străine organismului)

 Imunitatea este de două feluri:
 imunitate umorală – este reprezentată de factori care acționează
asupra microbilor aflați în stare liberă, se realizează prin
intermediul plasmocitelor
 imunitate celulară – reprezentată de factori ce blochează
microorganismele pătrunse intracelular și realizată de limfocite

 După modul de dobandire imunitatea organismului

poate fi:
 imunitate congenitală (prin naștere)
 imunitate dobandită – care poate fi:
 Naturală (ca urmare a unei îmbolnăviri)
 Artificială care poate fi:
 Activă= prin vaccinare organismul își creează anticorpi
 Pasivă= prin seroterapie- seruri ce conțin anticorpi
Bolile infecțioase au o evoluție clinică ciclică:
o perioada de incubație= intervalul de timp din momentul

pătrunderii germenului în organism, până la apariția primelor

semne
o perioada de debut= apar primele semne

o perioada de stare= de desfășurare a întregii simptomatologii a

bolii
o perioada de convalescență= regresia simptomelor, perioada de

vindecare
Microorganisme intrabacteriene,
intracelulare
 Prin termenul de microb se înțeleg toate microorganismele cu structură celulară sau

subcelulară care, deși morfologic pot fi diferite, au un caracter comun de încadrare,

dimensiunea microscopică

 BACTERIILE

= microorganisme unicelulare de tip procariot caracterizate prin absența structurilor

intracelulare delimitate prin membrane, spre deosebire de tipul eucariot la care nucleul și
Prioni
unele organite intracelulare, posedă membrane proprii
Viroizi
Virusuri
 Grupele de microorganisme incluse în lumea microbiană Bacterii
Miceți
 Microbiologia medical-veterinară, care studiază speciile microbiene ce

prezintă un pericol pentru starea de sănătate a animalelor, are o serie

de interferențe cu microbiologia medical-umană

 Datorită existenței unor microorganisme care în spectrul lor de

patogenitate cuprind atât omul cât și una sau mai multe specii animale

 Unele microorganisme se pot transmite de la animale la om;

îmbolnăvirile produse de acestea se numesc zoonoze sau

antropozoonoze

 Igiena alimentelor de origine animală este un alt domeniu în care din

punct de vedere microbiologic cele două domenii ale medicinei sunt

cointeresate datorită implicațiilor pentru sănătatea omului, ale
aspectelor cantitative și calitative ale microbismului acestora
Semiologia prezentă
în afecțiunile
infecto-contagioase
 Studiul semnelor bolilor infecţioase
 Recunoașterea și analiza semnelor sunt etape
fundamentale în stabilirea sindromului
=> diagnosticului => stabilirea explorărilor necesare
confirmării unui diagnostic
 Primordiale:
 Interogatoriu
 Examenul clinic complet
 Rolul asistentei în supravegherea parametrilor clinici
și recunoașterea noilor semne clinice
→ Inflamaţie

→ Febră

→ Erupţii
Inflamaţia
= un răspuns biologic complex la factori nocivi, cum ar fi
microorganisme patogene, factori iritanți, celule bolnave

 Semnele inflamaţiei: (descrise de Paracelsus, în latină)

 Tumefacţie =mărirea în volum (tumor)
 Căldură locală/ generală- febră (calor)
 Roșeată locală a regiunii respective (rubor)
 Durere (dolor)
 Limitarea mișcărilor segmentului afectat (functio laesa)
 FEBRA
 Temperatura normală a corpului este un parametru ce se menține
constant datorită homeotermiei, asigurată de hipotalamus.
 La căldură: pierderea căldurii prin vasodilataţii și transpiraţie
 La frig: vasoconstricţia și poducţia/creșterea căldurii prin frisoane
 Citokine pirogene (interlenkine 1,6,8, Tumori necrosis factor alpha TNF α )
 Este reacţie de apărare a organismului

 Valori normale:
 Valoarea medie reala este 36,8 + 0,4°C
- temperatura periferică (axilară):
36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8 - 37⁰C seara
- temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală): este cu 0,3 -0,5
diviziuni de grade mai mare decât temperatura periferică
37⁰C – dimineața ; 37,5⁰C – seara
 Definiţie
 Anomaliile temperaturii prin creștere(=FEBRĂ) sau
scădere(=HIPOTERMIE) apar ca urmare a dezechilibrului termoreglării
normale.
Sport

Fiziologică Sarcină

Faza luteală a ciclului menstrual

Temperatura
HIPERPIREXIE >39-41°C
Patologică FEBRĂ MODERATĂ: 38-39⁰C
SUBFEBRILITATE >37ºC
HIPOTERMIA <35ºC
 Intensitatea febrei
 Subfebrilitatea: 37-38⁰C.
- infecţii mici localizate: granulom, sinuzită, colecistită, anexită
- infecţii generalizate: endocardită, tuberculoză, tiroidită
- neoplazii
- vârstnici

 Febra moderată: 38-39⁰C.

- infecţii bacteriene, virale, fungice, etc

 Febra mare, hiperpirexie/hipertermie: 39-41⁰C.

- limfoame, leucemii, supuraţii
 Durata febrei
 Acută: sub 5 zile
- infecţii virale, locale

 Subacută: între 5-20 zile

- infecţii bacteriene

 Prelungită: >20 zile

- nosocomială
- din neutropenie
- din infecţia cu HIV
Tipuri de curbe febrile:
 Valorile temperaturii matinale și vesperale
 Evoluţia: episodică, permanentă, cu variaţii nictemerale
 Tipuri:

- Febra continuă/ în platou

- Febra intermitentă

- Febra de tip invers

- Febra ondulantă

- Etc
FEBRĂ DE TIP INVERS

 TBC miliară
bruceloză
 FRISONUL
- Definitie: senzatia de frig
- Mecanism:
- contractia musculaturii cu degajare de energie
- vasoconstrictie care diminueaza pierderea de energie
- cresterea brusca a temperaturii

- Clinic:
- precede întotdeauna febra
- poate avea caracter solemn sau repetitiv
- durata : cateva minute sau zeci de minute
- evolueaza intermitent sau continuu
- apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale
 HIPERTERMIA
 Definitie : Temperatura centrală >41 maxim 43°C
 Mecanism : pierderea mecanismului de termoreglare
 Clinic:
 Reducerea transpirației
 Cresterea Temperaturii centrale
 Hipotensiune arterială
 Abolirea/diminuarea reflexelor
 Convulsii și moarte cerebrală (Temperatura centrală >42°C)
 Etiologie:
 Afecțiuni ereditare
 Deshidratare
 Hipertiroidism
 Infecții
 Medicamente
HIPOTERMIA

 Scaderea temperaturii centrale < 35°C

 Se produce printr-un mecanism de accentuare

a termolizei (=cedare/pierdere de căldura)

 Etiologie: holeră, hipotiroidism, comă

alcoolică/barbiturică
TIPURI DE EXANTEM
LEZIUNILE CUTANATE

 Macula: pate colorate, de dimensiuni

mici care nu depășeșc planul
tegumentar și apar în boli eruptive
infecţioase ca rujeola, scarlatină, varicelă,
febra tifoidă, purpura (erupție hemoragică)

 Papula: o proeminenţă pe piele,

infiltrare dermică, apare ca o leziune
circumscrisă ce poate fi pruriginoasă
Apare în scarlatină, urticarie,
variolă, lichen neted
 Vezicula este o formaţiune
în relief, cu diametrul sub 0,5 cm,
cu conţinut lichidian clar, care apare
în varicelă, zona zoster, herpes
 Pustula este o veziculă în care
conţinutul seros este înlocuit de cel
purulent care prin uscare/rupere
formează cruste galben-brune
care apare în:
* acnee
* foliculită stafilococică
* sicozis (=inflamare folicul pilo- sebaceu)
 Placardul este reprezentat de mai multe papule confluente, zone plate
proeminente mai mari, poate să apară în orice parte a corpului, în
vecinătatea unei soluţii de continuitate a tegumentelor; apare in
psoriazis, erizipel etc
 Bula/ flictena este o ridicătură a epidermului de formă rotundă sau ovalară,
cu dimensiuni cuprinse între 5 mm și mai mulţi centimetri, având un
conţinut lichid în cantitate mare, ce poate fi clar, tulbure sau hemoragic

În raport cu cantitatea de lichid colectat în interiorul lor

bulele pot fi bombate, hemisferice sau din contră turtite, flasce. Pot fi
localizate pe piele dar și pe mucoasele externe
(bucală, conjunctivală, nazală, anogenitală)

 După sediul lor bulele pot fi:

• superficiale sau subcornoase (ex: impetigo streptococic, erizipelul bulos,
arsurile de gradul II, degerături, în unele intoxicații grave)
Eroziunea sau exulceraţia este o pierdere de substanţă superficială cu baza
neteda, bine delimitată și care se vindecă fără cicatrice lăsând doar o maculă pigmentată
reziduală. Eroziunea afectează doar epidermul și vârful papilelor dermice survenind în
evoluţia veziculelor, bulelor și pustulelor.

Ulceraţia este o pierdere de substanţă mai profundă decât eroziunea interesând

dermul și chiar hipodermul și care se vindecă printr-o cicatrice sechelară. Ulceraţia poate fi
superficială (ex: ectima) sau întinsă și profundă (ex: epitelioame, TBC cutanat, lepra).
Forma ulceraţiei poate fi rotundă, ovală sau neregulată, fundul poate fi neted, anfractuos
sau proeminent, marginile pot fi tăiate drept (ex: goma sifilitică), alteori decolate (ex: goma
TBC) sau ridicate în burelet (ex: epitelioame)
Baza ulceraţiei poate fi moale, infiltrată sau dură
  Eritemul (roșeaţa): apare prin vasodilataţie accentuată sau prin creșterea cantităţii de
oxihemoglobină în circulaţie (poliglobulie)

Apare în:
 după expunere la temperaturi înalte
 în stări febrile
 după efort fizic
 la cei cu distonie neuro-vegetativă
 la femei în perioada menopauzei
(bufeuri)
 la etanolici
 în intoxicaţia cu oxid de carbon
 în poliglobulii primare
 șa
înseamnă un răspuns exagerat la stres, însoțit de o
eliberare în exces de adrenalina
=> duce la palpitații, tremurături, anxietate
 • Obstrucția căilor
Semne generale respiratorii
 Febră
 Frison
• Tulburări circulatorii
 Hipertermie • Rinoree
 Tahipnee
• Tuse seacă
 Grețuri
 Vărsături
• Răgușală
 Cefalee • Iritabilitate
 Dureri abdominale
• Modificări ale
 Inapetență
funcțiilor vitale
 Tahipneea
= creșterea fregvenței respirației și amplitudine mică,
datorită unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze, etc.
(VN: 14-18 cicluri inspir-expir într-un minut)

 Poate fi:
 Acută (anxietate, febră, șoc, sincopă, lipotimie,
panică, stări emoționale puternice)
 Cronică (astm, BPOC, infecții, insuficiență cardiacă)
 Grețurile
Descrise ca necesitatea de a vomita/ senzația de vomă
(senzații premergătoare vărsăturilor) (poate să apară și izolat)
 Pot fi de:
 Scurtă durată: în cazul indigestiei
 Lungă durată: asociată migrenei, pancreatitei..

 Pot fi urmate sau nu de vomă

 Întâlnite fregvent, în:
 Sarcină
 Boli organice ale tubului digestiv
 Probleme neurologice (SNC-> hipertensiune intracraniană)
 Reacții adverse la medicamente
Vărsătura (= voma)
= un act reflex, reprezentând o expulzâri violente și spastice a conținutului
stomacal pe gură

Cauzele varsaturii pot fi:

 de origine centrală (cerebrală) = centrul bulbar este influențat direct prin
creșterea presiunii lichidului cefalorahidian= creșterea tensiunii intracraniene
 Se produc fară nici un efort, neprecedate de senzații de greață și de stare generală alterată
 de origine periferică = excitația bulbului vine de la periferie, prezentând
simptome premergătoare:
 Greață
 Salivație abundentă
 Amețeli
 Tahicardie
 Dureri de cap
Conținutul vărsăturilor
 resturi alimentare
 puternic acid, din cauza acidului gastric din stomac
 substanțe toxice, alcool sau sânge, în funcție de patologia
bolnavului

 Când conținutul vărsăturilor include și sânge se numește

hematemeză, care este o urgență medicală!
 Dacă vărsătura apare după producerea sângerării, sângele este
roșu. Dacă vărsătura apare tardiv, atunci sângele va fi roșu
închis, brun sau negru
 Conținutul vărsăturilor poate fi util în analiza de laborator
pentru a facilita diagnostificarea
Cauze
Cauzele vărsăturile sunt multiple dar putem menționa:
 Tulburări digestive:
 Gastrite
 Ulcer
 Intoxicații alimentare
 Tulburări ale sistemului nervos:
 Migrenă puternică
 Hemoragie/ comoție cerebrală
 Alergii
 Alte cauze:
 Sarcină
 Stări postoperatorii
 Apendicită
 Vertij
Dureri abdominale
= durere/disconfort care apare la nivelul abdomenului
 Abdomenul este acea parte a corpului ce se gaseste între marginea inferioară
a toracelui și marginea superioară a pelvisului
 În funcție de zonă poate sa fie localizată sau să iradieze, corespunzând unui organ
bolnav
 Organe abdominale
 Extremitatea caudală esofagiană
 Stomac
 Intestin subțire
 Intestin gros
 Ficat + vezica biliară
 Pancreas
 Splină
 Componentele sistemului urinar (rinichi și uretere)
 Glandele suprarenale
 Structuri neurovasculare
Inapetență
= lipsă a poftei de mâncare
 Diferă de evitarea alimentației ce apare datorită durerilor abdominale,
de bulimie (= ingerare de cantități alimentare foarte mari, urmate de
remușcări și de provocarea vărsăturilor/ administrarea de laxative),
de anorexie (= lipsa completă a poftei de mâncare pentru anumite
alimente sau pentru toate)
 Apare în boli:
 Infecțioase
 Cardiace
 Renale
 Ale sistemului nervos
Obstrucția căilor respiratorii
= astupare a lumenului unui organ tubular ca urmare a unui proces/ obstacol
situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exercitate din
exterior/ interior

 Căile respiratorii: (conduc, umezesc, încălzesc și purifică aerul)

 Cavitățile nazale (rețin particulele străine)
 Faringe (organ comun și al aparatului digestiv)
 Laringe (cartilaj= epiglota, sub forma unei frunze care acoperă intrarea în timpul
deglutiției + pliuri musculoase care produc sunete=> corzi vocale)
 Trahee (inele cartilaginoase suprapuse=> mereu deschisă)
 Bronhii (formate din țesut cartilaginos, produc mucus, rețin și împing corpii străini
spre exterior cu ajutorul cililor)
 Corpii străini sunt o cauză frecventă de obstrucție
acută a căilor respiratorii, în special la copii, care pot
aspira accidental diferite obiecte mici: semințe,
bomboane etc
 Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor
aeriene cu un bol alimentar sau un corp străin
 Aspirația de corp străin reprezintă o urgență majoră,
amenințătoare de viață
 Tumori/ procese expansive locale sau de vecinătate pot
obstrua trecerea aerului
Tulburări circulatorii
 Organismul în totalitate, pornind de la ficare celulă este depen

dent de o circulaţie sanguină, limfatică și interstiţială indemnă

morfologic și funcţional

 Din punct de vedere al morfologiei, leziunile sunt descrise în

funcţie de cantitatea și calitatea lichidelor circulante și în

funcţie de integritatea aparatului cardiovascular

 Cele mai frecvente sunt modificările patologice apărute în

circulaţia sanguină cu asocierea de tulburări în circulaţia

interstiţială

 Sunt prezente și tulburări circulatorii limfatice

Morfopatologia circulatorie a fost sistematizată astfel:
1. Leziunile privind volumul sanguin: într-un teritoriu anatomic:
 hiperemie (exces de masă sanguină: “hiper”= mai mult, “haima”=sânge)
 ischemie (reducerea sau chiar suprimarea circulaţiei locale)
termenul de “anemie” (“ana”= fără, “haima”= sânge) este oarecum impropriu

2. Procese de obstrucţie vasculară (modificări în starea fizică a

sângelui sau a limfei) și urmările respective:
 Tromboza (“trombos”= cheag)

 Embolia (“emballein”= a arunca).

3. Pierderea de masă sanguină din sistemul cardiovascular:

 hemoragia (“haima”= sânge, “rage”= a rupe)

 de limfă (limforagie)

 scăderea generală și gravă a perfuziei tisulare (șocul, edemul)

Rinoree
= scurgere de lichid provenind din fosele nazale/ sinusuri

 Lichidul poate fi:

 Fluid => limpede (rinolicvoreea=> LCR; traumatism
cerebral/nazal soldat cu fractură de etmoid)
 Mucos sau muco/purulent => gălbui/verzui
 Sangvinolent

 Rinoreea anterioară=> scurgere spre nări (suflarea nasului)

 Rinoree posterioară se recunoaște prin scurgere care merge
în spatele foselor nazale=> lichid inghițit sau expectorat
Fregvent prezentă în:
 Alegerii/ substanțe iritante (rinite alergice)

 Infecții (viroză, răceală, gripă)

 Inflamații ale mucoasei nazale (rinite acute/ cronice, sinuzite acute/

cronice)
 Consum de stupefiante (abuz de cocaină)

 Traumatisme nazale

 Corpi străini intranazali

 Tumori nazale benigne/maligne (polipi nazali)

 Expunere la temperatură scăzută

 Secundar plânsului
Tusea
= un act reflex (involuntar) dar și voluntar, fiind o reacție de apărare a
organismului, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de
secreţii patologice și produsele străine din căile respiratorii

 Tusea seacă= neproductivă/ uscată este neurmată de expectorație și

are un timbru sec
 este scurtă, repetată, iritativă și obosește bolnavul, producându-i insomnii
 cauzată de excitația zonelor tusigene pulmonare (trahee, bronhii) sau
extrapulmonare (rinofaringe, mediastin, pleură, esofag, stomac etc.)
 prezentă în tabloul clinic de debut al virozelor respiratorii acute virale sau
bacteriene
 tusea uscată poate fi întâlnită în insuficiența cardiacă, în anevrism de aortă și
pericardită
 tusea uscată cardiacă este caracteristică stenozei mitrale în care dilatarea atriului
stâng determină iritarea fibrelor nervoase centripete ale arcului reflex tusigen
 La copii, o tuse uscată, instalată brusc și rebelă la tratament
poate fi expresia clinică a unui corp străin în conductul
traheobronșic (nasture, monedă, boabe de porumb etc.) care a
ajuns aici prin inhalare accidentală. La adulți și la vârstnici, o
tuse uscată instalată lent progresiv și rebelă la tratament
sugerează existența unui cancer bronșic

 O tuse uscată poate fi și o tuse nervoasă (bolnavi cu tulburări

nevrotice, tulburări emoționale), o tuse de obișnuință (tuse tic)
sau intenționată, voită (tuse frauduloasă)
Răgușeală

Disfonia= perturbarea sunetului fundamental emis de laringe

 Răgușeala este cea mai frecventă manifestare, vocea având
un sunet aspru, crepitant, este neclară și insonoră
 Apare la bolnavi cu laringite acute și cronice, traumatisme,
tumori, paralizii ale corzilor vocale
 În cancerul de laringe este lemnoasă, dură și progresivă

 Uneori, vocea poate sa fie complet compromisă (=afonie)

Iritabilitate
(irascibilitate)

= stare de iritație= proprietate biologică a organismului

 Constă în capacitatea organismului de a recepționa
influențele mediului și a răspunde selectiv la aceste
influențe printr-o modificare internă difuză,
nediferențiată, nespecializată, a întregului organism
care se comportă atât ca analizor al informației cât și
ca executor al reacției
 Modificări ale fucțiilor vitale
Funcțiile vitale ale adultului
 Temperatura: sub 37°C măsurată axilar (valoarea medie reală este
36,8 + 0,4°C)
 masurată intern (cavitatea bucală sau anală) sub 37,5°C

 Fregvența respiratorie: 14-18 respirații/minut

 Puls/ Alura ventriculară: 60-80 bătăi/minut

 Tensiunea arterială: 129/84 mmHG

Pulsul
Valori normale: 60-80 bătăi/minut
= expansiunea ritmică a arterelor ce
se comprimă pe un plan osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară
 Scop în evaluarea funcţiei
cardiovasculare
 Măsurată la nivelul oricărei artere
accesibile palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos
Creșterea= tahicardie | Scăderea=
bradicardie
Tensiunea arteriala la adult
= reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali cu scopul de a evalua funcția cardiovasculară
 Măsurată la nivelul arterei humerale sau radiale (elctronic)