ECHINOCOCCUS GRANULOSUS

Morfologie
Cestod mic , de 5-6 mm. Are 4 ventuze şi o
coroană dublă de cîrlige. Are 3 proglote.
Adultul se găseşte doar la câine iar ovinele,
bovinele , omul sunt gazde intermediare.
Larva se numeşte hidatidă sau chist hidatic.
 Chistul hidatic

Structura
Adventicea fibro-scleroasă, exochist, reacşie de
apărare a gazdei;
Cuticula- membrana anhistă de 1-2 mm, cu aspect de
albuş de ou, substanţă asemănătoare chitinei;
Membrana proligeră de 20 microni, structura fertilă;
Veziculele proligere sau capsulele proligere, diametru
de 500-1000 microni.
 Epidemiologie

Câinele este principala sursă prin embrioforii

eliminaţi.
Contaminarea se face :
Prin contact direct cu blana câinelui;
Prin praful sau a alimentelor poluate cu dejectele
câinelui.Un câine poate elimina câte 1000 de ouă
pentru fiecare tenie cu care este parazitat.
Frecvenţa la noi este de 5,6 la 100.000 locuitori.
 Ciclul de viaţă

Adult (la câine) – ou (în fecale) – tract digestiv – om:

• direct (ajunge de pe mâna murdară) – se transformă în
oncosferă – străbate peretele intestinal – ajunge în sânge (în
8h)- apoi în orice viscer/ţesut fără preferinţă – niciodată în
intestin! – devine larvă (chist hidatic).
• Indirect - vegetale, din apă; prin vectori mecanici – rol pasiv
(muşte, gândaci, rozătoare) – aceleaşi etape
Parazitul nu-şi poate definitiva ciclul de viaţă la om.
 Chistul hidatic/ Hidatida

Diametru= 1-25 cm; G= 5-10 kg (cât un cap de făt)

Ritm mediu de creştere 1-2,5 cm/an.
Cuticula – înveliş extern; groasă, „albuş de ou fiert”;
Strat monocelular - formează membrana germinativă; partea fertilă
– prin înmugurire – formează vezicule proligere de 500 μm;
fiecare veziculă are 30-40 protoscolecşi & lichid hidatic.
Pe fundul larvei se depune un sediment= nisip hidatic (300-
400.000 protoscolecşi; rezultă prin degenerarea veziculelor
proligere).
Chistul – spre exerior – dezvolare exogenă – vezicule fiice; spre
interior - endogen. E delimitat la exterior de adventiţie – perichist
(aparţine gazdei, nu chistului).
Chistul hidatic
 Clinic – Hidatidoză/Chist hidatic
(Echinococcoză)

Asimptomatic timp îndelungat; dimensiuni mici, nu exercită efect

compresiv;
Manifestări alergice nejustificate (urticarie, eczeme, eozinofilie) –
6-8% cazuri; emaciere; astenie.
Manifestări de organ (postcompresive): orice viscer poate fi
afectat.
Complicaţii:
Fisurare/rupere – elimină lichid hidatic; determină şoc
anafilactic – urgenţă medicală!
Chist hidatic
 Hidatidoza secundară

– formarea unui alt chist hidatic în organul iniţial

parazitat sau în alte organe – satelite/la distanţă (5
luni – 15 ani).
Niciodată nu va trebui puncţionat – rămân sechele =
complicaţii ale intervenţiei chirurgicale; se dezvoltă
alte chiste hidatice după intervenţii repetate.
Complicaţii imunopatologice:
Boala complexelor imune circulante – glomerulonefrite;
Imunosupresie locală – infecţii mycobacteriene cu M.
tuberculosis.
Diagnostic imagistic
 Profilaxie

Educaţie medicală (personală; sacrificări de animale)

Reducerea/ interzicerea câinilor vagabonzi (câinele consumă larva
– adult- excretor de ouă; poluează mediul).
Chimioterapia câinilor PZQ (în Islanda, Noua Zeelandă).
Vaccinarea câinilor& oilor – vaccin recombinat (în Cipru); la noi nu
se poate aplica.
Medicina veterinară: Glutamat transferaza - GT95, 2• 50 μg – 95%
protecţie.
 Tratament

Tratament chirurgical + antihelmintice.

În localizările greu de abordat se admistrează
numai Mebendazol, Albendazol.
 Diagnostic

Imunologic – Ag sau Ac evidenţiaţi: 5, 8 B prin: ELISA,

PAI, CIE (contaimunoelectroforeza). Nu se face IDR
acum.
Imagistic – radiografie, ecografie, CT, RMN.
Genetic – PCR (tulpini, populaţia de paraziţi e
neuniformă – 9 genotipuri).
Morfologic – strict intraoperator; niciodată direct!
Vomică/ hidaturie. Risc anafilactic & diseminativ.
 NEMATODE

Enterobius vermicularis
 PARAZITOLOGIA

I. Protozoare (organisme unicelulare,

eucariote);
II. Helminţi (viermi);
III. Ectoparaziţi.
 HELMINŢII

1. Phylum Acantocephala;
2. Phylum Platyhelmintes (viermi plaţi şi
segmentaţi);
3. Phylum Nematoda (viermi cilindrici).
 Phylum Nematoda

Cuprinde viermi cilindrici;

Se constată dimorfism sexual;
Femelele sunt mai mari decât masculii şi au
capetele drepte, spre deosebire de masculi care
au extremitatea posterioară răsucită;
Corpul este acoperit de o cuticulă ce prezintă
striaţii transversale;
Prezintă: tub digestiv, aparat reproducător,
sistem nervos, aparat excretor.
 Localizare

Digestivă;

Sanguină;

Limfatică;

Cutanată.
 NEMATODE INTESTINALE
Enterobius vermicularis

Epidemiologia;
Morfologia;
Ciclul biologic;
Manifestările clinice;
Patologia;
Diagnosticul;
Tratamentul.
 Epidemiologie

Enterobius vermicularis produce enterobioza sau

oxiuroza;
Sursa infecţiei: omul;
Stadiul infectant: oul embrionat;
Calea de infecţie: digestivă (alimente),
autoinfecţie exogenă sau endogenă (obiecte
contaminate, deficienţe de igienă);
Răspândire: ţări cu climat temperat;
Afectează toate categoriile de vârstă, în proporţie
mai mare – copiii.
Morfologie

Este de talie mică;

Femela are 1cm / 0,3-0,5 mm, cu extremitatea
posterioară dreaptă şi efilată;
Cea mai mare parte a corpului este ocupată de
uter;
Masculul are 3-5 mm / 0,1-0,2 mm;
Prezintă un spicul copulator;
 Morfologie

La extremitatea anterioară se află orificiul bucal

format din trei buze dispuse în ”Y”.
Tot la partea anterioară se află ”butonul cefalic” cu
lichid celomic. El permite o mai bună fixare pe
mucoasa intestinală;
Pe toată lungimea corpului are două creste
diametral opuse.
 Morfologie
Oul măsoară între 50-60 µm / 20-30 µm;
Are formă lenticulară, plan-convexă;
În interior se află un embrion;
1. Ou de E. vermicularis in preparat intre lama si lamela
2. Ou de E. vermicularis in solutie Lugol
3. Ou de E. vermicularis la microscopul electronic.

1. 2. 3.
 Ciclul biologic

Adulţii colonizează temporar intestinul subţire;

Apoi se localizează în colon, mai ales în zona
cecului;
Femela rămâne până la maturarea ouălor;
Apoi migrează şi le depune în pliurile anale (în
cursul nopţii);
Prezenţa femelelor determină un prurit puternic.
 Ouăle sunt depuse noaptea de
Ciclul biologic
femele.
Ouăle sunt ingerate prin
transmisie interpersonala, prin
obiecte contaminate,
autoinfecția se poate realiza prin
intermediul mâinilor murdare
după gratajul ariei perianale.
Dupa ingestie, larvele ies din
ou la nivelul intestinului subțire.
Apoi migrează în colon.
Durata de viață a unui adult este
de aproximativ 2 luni.
Femela gravida migrează in
timpul noptii la nivelul anusului,
unde depune ouăle.
După aceea moare.
Larvele devin infectioase in 4-6
ore.
 Ciclul biologic

Oul embrionat reprezintă stadiul infectant;

Infecţia se realizează pe cale digestivă (alimente,
apă, mâini murdare);
Autoinfecţia este exogenă (mâini murdare) sau
endogenă (igienă precară →ecloziune larve,
ascensiune în colon).
 Manifestări clinice

Depunerea ouălor determină senzaţia de prurit;

Stare de nervozitate;
Insomnie, oboseală;
Dureri abdominale;
Scaune cu aspect mucos;
Leziuni de grataj;
Vaginite, cervicite, salpingite;
Infecţii urinare, abcese perianale, apendicită.
 Patologie

Leziuni intestinale minore;

Abcese ale mucoasei sau ale submucoasei
datorită suprainfecţiei bacteriene.
 Diagnostic
Evidenţierea ouălelor
Amprentă anală (ser fiziologic sau glicerină),
Examen coproparazitologic;

Examinarea paraziţilor
adulţi.
 Tratament

Etiologic:
Pyrantel pamoat (Combantrin) 11mg/kg, doză
unică, repetat după 2 săptămâni;
Mebendazol (Vermox) 100 mg, doză unică,
repetat după 2 săptămâni;
Albendazol (Zentel) 400 mg, doză unică, repetat
după 2 săptămâni.
Pentru toate persoanele din familie.
Igienă generală şi locală.