lector superior: Vlasenco Ana

 Capitolul 1: Generalitati introductive

 Capitolul 2: Proiectarea lucrărilor cartografice

 Capitolul 3: Norme de întocmire a hărţilor

 Capitolul 4: Întocmirea hărţilor digitale

 Capitolul 5: Întocmirea hărţilor tematice

 1.1Definiţii şi caracteristici;

 1.2Clasificarea planurilor şi hărţilor topografice;

 1.3Baza matematecă a hărţilor;

 1.4Baza geodezică a hărţilor.

 Harta topografică este reprezentarea grafică
convenţională a unei suprafeţe terestre mari, care ţine
seama de forma curbă a Pămîntului, pe baza folosirii
unei proiecţii cartografice.
Dupa conţinut hărţile topografice redau în mod
generalizat detaliile planimetrice şi nivelitice ale suprafeţei
topografice, prin diferite semne convenţionale.

Hărţile se întocmesc la scări mai mici de 1:25 000 .

Numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porţiuni din
suprafaţa terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se
utilizează numai scările de bază: 1:25 000; 1:50 000; 1:100
000; 1:200 000; 1:500 000 şi 1:1000 000.
 Planul topografic este reprezentarea grafică
convenţională a unei suprafeţe de teren mai restrînse,
care se întocmeşte la scări mai mari sau egale cu
1:10 000, unde proiectarea punctelor de pe suprafaţa
terestră se face ortogonal, iar efectul de curbură al
Pămîntului se neglijează.

Pe planurile topografice întocmite la scările: 1:500; 1:1

000; 1:2 000; 1:5 000 şi 1:10 000 se reprezintă în mod fidel
forma geometrică şi dimensiunile elementelor de planimetrie,
precum şi relieful terenului prin formele sale.
 Diferenţieri
HARTA
Redă o suprafaţă mai mare de
teren cu detalii mai puţine în
funcţie de scară
Scara de reprezentare este mai
mică decât la plan (de la 1:25 000
până la scări foarte mici)
Ţine cont de curbura suprafeţei
terestre
Proiectarea punctelor de pe
suprafaţa terestră se face cu
ajutorul unei proiecţii cartografice
PLANUL
Redă o suprafaţă mai mică de
teren cu multe detalii
Scara de reprezentare este mare
1:10 000 până la 1:50
Nu ţine cont de curbura
suprafeţei terestre
Transpunerea punctelor se face
fără a folosi un sistem de
proiecţie
 Hărţile au o importanţă practică deosebită, fiind
utilizate în numeroase domenii de activitate:

 În marile transformări ale peisajului, ca împăduriri, desecări, îndiguiri,

sisteme de irigaţii;

 La organizarea transporturilor feroviare, rutiere, fluviabile şi maritime;

 În activitatea de prospectare şi valorificare a resurselor naturale;

 La realizarea tuturor construcţiilor pe suprafaţa terestră;

 În operaţiunile militare;

 La înţelegerea mai uşoară a unor fenomene şi procese fizico-geografice,

social-economice, cât şi în munca de educare şi culturalizare a
oamenilor.
 Faţă de cele prezentate mai sus,
apare pe deplin justificată aprecierea lui
G. Vâslan membru al academiei române,
care spunea că:

,,o hartă înseamnă o mare economie

pentru învăţătură, ........ că toate
ştiinţele, ori de câte ori au putut, s-au
folosit şi se folosesc tot mai mult de
hartă."
 A.Clasificarea planurilor topografice

 După conţinut şi scară:

- planuri topografice de bază la scările 1:2 000, 1:5 000,
1:10 000;
- planuri topo-cadastrale la scările 1:2 000, 1:5 000,
1:10 000;
- planuri topografice urbane la scările 1:500, 1:1 000.
 B.Clasificarea hărţilor
 După obiectul reprezentat:
- hărţi geografice, pe care este reprezentată suprafaţa
Pămîntului;

- hărţi astronomice, la care obiectul reprezentat este sfera

cerească sau diferite planete.

 După conţinut:
- hărţi geografice generale, pe care este reprezentată
suprafaţa Pămîntului cu toate elementele de bază: relieful,
hidrografia, localităţile, căile de comunicaţie, limitele
administrative etc;

- hărţi speciale sau tematice, care se referă la un număr mai

restrîns de fenomene(relieful, vegetaţia, localităţile, căile de
comunicaţie ş.a.), în funcţie de elementul reprezentat
primind şi denumirea. Ex: hărţi climatice, turistice, de
navigaţie, geologice ş.a.
 În funcţie de scară:
- hărţi la scări mari – 1:100 000 şi mai mari. Acestea poartă
denumirea de hărţi topografice. Ele dau o imagine
amănunţită a terenului şi servesc pentru studii de detaliu
şi o serie de măsurători şi calcule de precizie;

- hărţi la scări medii – între 1:200 000 şi 1:1 000 000. Ele se
mai numesc hărţi topografice de ansamblu , servesc
pentru studii generale şi se referă la teritorii mai întinse.
Aceste hărţi nu se pot folosi pentru măsurători şi calcule
de precizie;

- hărţi la scări mici – mai mici decît 1:1 000 000 şi poartă
denumirea de hărţi geografice de ansamblu. Aceste
hărţi au un grad mare de genaralizare şi servesc la
studierea generală a unor ţări sau zone geografice.
 După destinaţie:
- hărţi universale, care în funcţie de scară servesc la studii
generale sau de detaliu pentru anumite teritorii; ele mai
pot servi ca material cartografic de bază pentru
întocmirea altor hărţi;
- hărţi cu destinaţie specială, care se referă la un număr
mai restrîns de probleme ştiinţifice sau practice(hărţi
turistice, militare, maritime, didactice etc.).

 După indicele teritorial:

- planigloburi (hărţi sub formă de elipsă); planisfere (hărţi
sub formă dreptunghiulară); mapamond (harta cuprinde
cele două emisfere reprezentate sub formă circulară sau
eliptică) – hărţi ale întregii suprafeţe pămînteşti;
- hărţi ale continentelor şi oceanelor;
- hărţi ale unor părţi de continent sau grupe de ţări;
- hărţi ale unor ţări, regiuni, judeţe etc.
Planiglob Planisferă

mapamond
 Atlasele geografice constituie o colecţie de hărţi,
realizate după norme unitare în ceea ce priveşte
formatul, aspectul şi semnele convenţionale utilizate.
Atlasele sunt de regulă editate sub formă de albume
sau hărţi.

 Globurile geografice reprezintă modele micşorate

ale suprafeţei terestre, avînd o scară unică pe toate
direcţiile. Sunt realizate din trapeze delimitate de
meridiane şi paralele care se lipesc pe o sferă din
carton sau material plastic. Ele se utilizează pentru
scopuri didactice.
 Hărţile în relief sunt o reprezentare tridimensională
a suprafeţei terestre. Se utilizează două scări, şi
anume: o scară planimetrică, (care este trecută pe
hartă) şi o scară a altitudinilor care se ia de 5-10 ori
mai mare decît scara planimetrică.
 Fotohărţi – produse fotogrametrice obţinute prin
redresarea fotogramelor, care este o operaţie de
transformare a fotogramei înclinate într-o fotogramă
pentru care axul optic al camerei de preluare sa aibă
o poziţie impusă, precum şi o aducere la o scară dată
pentru fotograma transformată.
 Clasificarea hărţilor după modul de întocmire:
- hărţi primare – care se realizează pe baza măsurătorilor
şi a datelor culese din teren;

- hărţi derivate – pentru a căror întocmire se preiau

informaţii de pe hărţi existente care trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie actuale;
 să satisfacă precizia cerută;
 să fie reprezentate la o scară mai mare sau cel mult egală
cu a hărţii derivată;

- hărţi digitale – constituie o colecţie de date geografice,

sau bază de date geografice, numită şi geodatabase,
stocată sub formă numerică în memorii accesibile
calculatorului electronic.
 Prin dată geografică se înţelege o dată (formă,
dimensiune, categorie, denumire, etc.) care aparţine unei
entităţi geografice (formă de relief, element de hidrografie,
aşezare umană, tip de vegetaţie, limită teritorială, etc.) ce
este reprezentată pe hartă sub formă de informaţie
cartografică şi permite evidenţierea componentelor
specifice ale acesteia:
1. Poziţia (unde se află entitatea respectivă?), exprimată, de
regulă, prin coordonate geografice sau rectangulare, în
sistemul de proiecţie adoptat la construcţia hărţii;
2. Atribute (ce este entitatea respectivă?), exprimate prin
diferite caracteristici sau proprietăţi (denumire, dimensiuni,
categorie etc.).
În harta analogică(clasică) atributele sunt reprezentate prin
simboluri (semne convenţionale) sau prin inscripţii;
3. Relaţii spaţiale (care este poziţia relativă a entităţii
respective în raport cu celelalte entităţi reprezentate?), care
în cazul hărţii analogice, pot fi specificate prin examinarea
acesteia (în general, relaţiile spaţiale ar putea fi exprimate
prin adverbe de loc sau construcţii adverbiale ca, de
exemplu: în – oraşul Chişinău este în Republica Moldova,
între, pe, lîngă, la sud, la dreapta, prin etc.).În cazul hărţii
analogice, relaţiile spaţiale sunt deduse prin observarea
poziţiei relative a entităţilor reprezentate;

4. Timpul (momentul în care a fost înregistrată existenţa

entităţii respective), exprimat cel mai adesea, în cazul hărţii
analogice, prin data redactării hărţii.
Într-o hartă digitală aceste componente ale datei
geografice se exprimă numeric sau digital prin valori
organizate într-o structură specifică, formînd o bază de date
geografice. Aceasta conţine atît date grafice prin care se
defineşte poziţia şi forma entităţii reprezentate, cît şi date
atributive şi textuale care determină caracteristicile acestor
entităţi.
 Baza matematică a hărţilor este alcătuită din
următoarele elemente:

 proiecţia cartografică;
 scara hărţii;
 cadrul hărţii;
 sistemul de împărţire pe foi.

Elementele bazei matematice sunt într-o strînsă

legătură şi se condiţionează reciproc.
 Proiecţia cartografică
Proiecţia cartografică stabileşte expresiile cu ajutorul
cărora se determină coordonatele plane prin intermediul cărora
se reprezintă reţeaua cartografică.
Pe baza reţelei cartografice se reprezintă elementele de
conţinut ale hărţilor şi coordonatele punctelor de bază.
Densitatea reţelei cartografice se stabileşte astfel încît să
permită determinarea cu o anumită precizie a coordonatelor
punctelor prin interpolare liniară.
În funcţie de proiecţia aleasă reprezentarea se face cu
anumite deformaţii. Pentru realizarea hărţilor topografice se
preferă utilizarea proiecţiilor conforme care permit prelucrarea
directă a măsurătorilor geodezice după ce au fost reduse la
planul de proiecţie. Aceasta permite ca punctele să primească
direct coordonate rectangulare plane fără a trece prin
coordonate geografice.
 Pe teritoriul Republicii Moldova se folosesc proiecţiile
cilindrice:

Proiecţia Universal Transversal Mercator (UTM)

Longitudinea meridianului axial: λo = 27º, 30º
Coeficientul de scară pe meridianul axial: ko = 0.9996;
Oronata convenţională: yo = 500 000 м.

Proiecţia Transversal Mercator pentru Moldova (TMM)

Latitudinea meridianului axial: λo = 2824;
Coeficientul de scară pe meridianul axial: ko = 0.99994;
Abscisa convenţională: xo= -5 000 000 m
Ordonata convenţională: yo = 200 000 m
 PROIECTIA UTM

Caracteristici:

 Proiectie conforma;

 60 de fuse de 6°numerotate de
la est spre vest;

 Din punct de vedere geometric

proiecţia UTM poate fi privită ca şi
proiecţia TM (Gauss - Krüger),
deosebirea constând doar în
reducerea meridianului axial cu
factorul de scară k = 0,9996;

 deformatiile maxime pozitive si

negative nu depasesc 35 cm / km;
PROIECTIA UTM
 Proiectia UTM
fus standart de 6° (?o=27°)
Izolinile deformatiilor(cm/km)

27° 28° 29° 30°

-20
Briceni

48°
Balti

Chisinau
47°
Causeni
-40 -35
-30

0
+10
+20 +30

46°
Cahul

-10

27° 28° 29° 30°

-40
0 Scara 1: 2 000 000
+40
 Proiectia UTM este de fapt o
proiecţie policilindrică, deoarece
fiecare fus de 6° se proiectează
separat pe un cilindru.
 Proiecţia Transversal Mercator pe un fus
nestandard, cu scara modificată (TMM)
Caracteristici:

 În scopul executării lucrărilor topografice şi cadastrale la scara

1:10 000 şi mai mare

 Un singur fus (≈3°30´) nestandard, al cărui meridian axial de

28°24´ traversează teritoriul Republicii prin zona sa centrală

 Se modifică scara întregului plan de proiecţie, cu coeficientul

k=0,99994, deci meridianul axial are deformaţie negativă de -
6cm/km

 Există două linii de deformaţie nulă(≈70km) simetrice faţă de

meridianul axial, iar la limitele teritoriului deformaţiile ating
valoarea de +16cm/km.
 Proiectia TMM
(λ0=28°24´) )
fus nestandart de 3°30?(?o=28°24?
Izolinile deformatiilor(cm/km)

27° 28° 29° 30°

-6

Briceni

48°
Balti

+12 +6

+8

+10
+8
0
+4 +2 -2
+6
Chisinau
47°
Causeni
+10 -4

+14

+12
+14

46°
Cahul +2
-2

-4 +4

27° 28° 29° 30°

-6
Scara 1:2 000 000
0
+16
 Scara hărţii
Scara hărţii este unul dintre elementele principale ale
bazei matematice, întrucît ea condiţionează dimensiunile
imaginii, gradul de încarcare cu detalii şi precizia de
reprezentare.
Pe hărţi este trecută de regulă scara generală care
reprezintă raportul dintre un element liniar de pe elipsoidul
micşorat de n ori şi corespondentul său de pe elipsoidul
neredus.

De regulă, se utilizează scara metrică. Pentru a se

face măsurători pe aceste hărţi în metri şi kilometri trebuie
transformată scara dintr-un sistem de unităţi în altul.
Pe hărţi şi planuri, scara generală poate fi trecută în trei moduri:
 scara numerică:
Ex: 1:50 000
 scara grafică este reprezentarea grafică a scării
numerice, permiţând determinarea directă, în unităţi
din teren, a lungimii ce se doreşte a se determina.
După construcţie, pot fi scări grafice simple sau
transversale.
m

Scara grafică simplă 1: 1000

Scara grafică transversală 1:50 000

 scara în formă naturală : Ex: 1cm pe plan = 500m pe teren

 Cadrul hărţii
Cadrul hărţii este alcătuit dintr-un sistem de linii care
delimitează imaginea cartografică. Cadrul unei hărţi poate fi:
 de tip geometric;
 de tip geografic.
Cadrul de tip geometric
În acest caz laturile cadrului sunt linii ale reţelei de
coordonate rectangulare, deci sunt paralele cu axele
sistemului de coordonate. În consecinţă cadrul are formă de
pătrat sau dreptunghi.

Are avantajul că dimensiunile foii de hartă sunt egale

ceia ce permite amplasarea rapidă a lor, dar deoarece nu
conţine reţeaua cartografică este dificilă localizarea foilor de
hartă. Este utilizat de obicei, numai pentru hărţi la scări mari.
 Cadrul de tip geografic
Laturile cadrului sunt imagini plane ale unor arce de
meridiane şi paralel care delimitează pe elipsoid un anumit
trapez, astfel dimensiunile cadrului variază în funcţie de
latitudine şi anume, cu cît ne apropiem de poli dimensiunile
scad. Deci, pentru aceiaşi scară dimensiunile cadrului de tip
geografic pot fi diferite.

Forma acestui tip de cadru este un patrulater oarecare

apropiat de trapez. Se poate construi numai pe baza
coordonatelor rectangulare plane x,y ale colţurilor trapezului.

Avantajele cadrului de tip geografic permite localizarea

rapidă a foilor de hartă, permite determinarea foarte exactă a
ariei trapezului pe elipsoid.
 Structura de principiu a cadrului unei hărţi

Cadrul interior are rolul de a delimita imaginea cartografiată,

poate fi de tip geografic sau geometric. La fiecare colţ al hărţii pe cadrul
interior sunt trecute valorile coordonatelor geografice, care materializează
poziţia geografică pe glob a fiecărei foi de hartă.

Cadrul gradat (minutar) constituie o scară grafică pentru

latitudine şi longitudine. Permite îndesirea reţelei de meridiane şi
paralele.
Cadrul exterior (ornamental) are un rol de ornament, de
înfrumuseţarea hărţii.
 Sistemul de împărţire pe foi
În cazul în care dimensiunile teritoriului cartografiat
sunt mari, harta este împărţită în mai multe foi. Există mai
multe sisteme de împărţire pe foi:
 pe baza liniilor reţelei cartografice (cadrul este delimitat de
meridiane şi paralele). În acest caz, fiecare foaie de hartă, este
individualizată prin coordonatele geografice ale colţurilor
cadrului interior. Suprafaţa foilor se modifică în funcţie de
latitudine. Avantajul acestui sistem de împărţire, este că
permite reprezentarea în sisteme de proiecţie diferite fără a se
ajunge la suprapuneri sau rupturi între două zone vecine.
 pe baza liniilor reţelei de coordonate rectangulare (cadrul
este delimitat de linii ale reţelei de coordonate rectangulare).
Acest tip de cadru are dezavantajul că nu conţine reţeaua
cartografică, fapt care face dificilă localizarea rapidă a foilor de
hartă. În schimb, dimensiunile foilor de hartă sunt aceleaşi,
lucru care permite asamblarea lor într-un timp scurt.
 pe baza unor linii auxiliare (aceasta se trasează în funcţie
de meridianul mediu al hărţii, paralele sau perpendiculare pe
acesta);se utilizează în general pentru hărţi la scări mici, în
cazul în care hărţile sunt împărţite în mai multe foi şi fiecare
foaie trebuie să aibă o anumită nomenclatură.
De asemenea, trebuie să existe anumite hărţi speciale la scară
mică, numite hărţi schelet, care să prezinte sistemul de nomenclatură a
foii de hartă. Cele mai utilizate sisteme de nomenclatură sunt sisteme de
nomenclatură în formă de schelet sau sisteme de nomenclatură după
indicatorul de coordonate.
În al doilea sistem nomenclatura se stabileşte în funcţie de
coordonatele unui punct aflat pe foaia respectivă. De obicei, este comod
să se utilizeze coordonatele unui colţ al foii de hartă.
Exemplu:
4700 N – 2730 E/30´
întinderea
grade minute trapezului
47°30´

47°00´
27°30´ 28°00´
Elementele cadrului hărţilor şi planurilor topografice
În procesul de întocmire al foilor de hartă şi de plan se
raportează, mai întîi, elementele ce formează cadrul hărţii şi
apoi, elementele de planimetrie şi de nivelment, referitoare la
conţinutul hărţii sau planului, funcţie de scara de reprezentare.
A. Cadrul hărţilor şi planurilor topografice
Pe baza normelor tehnice de întocmire a hărţilor şi
planurilor se efectuează, mai întîi, construcţia grafică a
cadrului general al hărţii
 1. Cadrul interior se obţine prin raportarea
coordonatelor rectangulare plane (x, y), a colţurilor trapezului
corespunzător foii de hartă sau de plan.

Se verifică modul de raportare a celor patru colţuri prin

măsurarea laturilor şi diagonalelor trapezului (aN, aS, b, d) cu
ajutorul riglelor de precizie sau automat, iar rezultatele obţinute
se compară cu cele determinate prin calcul, în limitele erorii de
±0,1 ...±0,2mm. În continuare, se trece la verificarea modului
de raportare a celor patru colţuri ale trapezului de ridicare.

După verificarea raportării, se unesc cele patru colţuri

ale foii de hartă sau de plan cu linie continuă cu grosimea de
0,1mm, ce se prelungeşte spre exterior, în afara colţurilor pe o
distanţă grafică de 10mm, în vederea construirii cadrului
geografic şi a cadrului ornamental.
 2. Cadrul geografic reprezintă dimensiunile grafice ale
trapezului pe latitudine şi pe longitudine, fiind format din
imaginile plane ale arcelor de paralele şi de meridiane, care
delimitează în planul proiecţiei cartografice suprafaţa unui
trapez.
Trasarea cadrului geografic al hărţii se face prin linie
dublă, cu intervalul de 1mm şi cu grosimea de 0,1mm, la o
distanţă de 8mm de cadrul interior.
Pe cadrul geografic se marchează prin segmente
lungimea grafică de valoarea unui minut sau părţi de minut, pe
latitudine şi pe longitudine. Linia dublă se înegreşte, pe
intervale de un minut, în mod alternativ, începîndu-se cu negru
pentru valorile pare ale coordonatelor geografice (φ=47°20´ şi
λ=28°45´) ale colţului de sud-vest al trapezului.
Astfel, pentru latitudinea φ=47°20´, se înegreşte primul
segment de un minut de pe verticala colţului de sud-vest al
trapezului, iar pentru longitudinea de λ=28°45´, se înegreşte
primul segment de un minut din partea dreaptă a colţului de
sud-vest al trapezului considerat.
 3. Cadrul ornamental sau cadrul exterior se trasează
cu o linie de 1mm grosime, la o distanţă de 1mm de cadrul
geografic şi, respectiv, de 9mm de cadrul interior. Pe mijlocul
celor patru laturi ale cadrului geografic şi ale cadrului
ornamental se lasă un spaţiu liber, în care se va scrie
nomenclatura trapezelor vecine.
B. Elementele şi inscripţiile din interiorul
cadrului hărţilor şi planurilor topografice
4. Coordonatele geografice (φ,λ) ale celor patru colţuri
ale trapezului se vor scrie în spaţiul dintre cadrul interior şi
cadrul geografic, în grade, secunde şi părţi de secunde, în
sistemul de gradaţie sexagesimală, funcţie de scara de
reprezentare a foii de hartă sau de plan.
De exemplu pentru punctele 1 şi 2 ale colţurilor 0
trapezului dat se va scrie latitudinea sub formă de fracţie 47 /
20
pe linia orizontală a cadrului interior, iar longitudinea punctului 1
(28°45´) şi, respectiv, a punctului 2 (29° 00´) se va scrie în
spaţiul dintre linia verticală a cadrului interior al hărţii.
 5. Reţeaua geografică, divizată în secunde, se
marchează prin puncte pe lungimea grafică a segmentului de
un minut pe latitudine şi pe longitudine, în spaţiul dintre
cadrul geografic şi cadrul ornamental.
În funcţie de scara hărţii sau planului, lungimea
grafică, corespunzătoare unei valori de un minut de latitudine
sau de longitudine, se împarte din 10″ în 10″ sau din 20″ în
20″ la scările 1:10 000; 1: 25 000; 1: 50 000 şi 1: 100 000 şi
din 5″ în 5″ la scara 1: 5 000.
În cazul punctului de sud-vest al colţului trapezului la
scara 1: 50 000, de coordonate geografice φ=47°20´ şi
λ=28°45´, s-a efectuat împărţirea din 20″ în 20″, obţinîndu-se
pe latitudine punctele de coordonate 47°20´20″; 47°20´40″
....; 47°20´60″, iar pe longitudine punctele: 28°45´20″;
28°45´40″; ....; 28°45´60″.
 6. Reţeaua rectangulară sau caroiajul kilometric este formată din
drepte paralele la axele sistemului de coordonate (XX/ şi YY/) ale proiecţiei
cartografice utilizate pentru calculul bazei matematice a hărţii sau a planului
topografic.
În funcţie de scara de reprezentare folosită, se trasează reţeaua
rectangulară, prin linii continuie cu grosimea de 0,1mm pe întreaga imagine a
hărţilor redactate la scările 1: 25 000; 1: 50 000; 1: 100 000 şi 1: 200 000 şi numai
în spaţiul dintre cadrul interior şi cel geografic, în cazul foilor de plan, la scările 1:
10 000; 1: 5 000 şi 1: 2 000.
Lungimea grafică a laturilor reţelei rectangulare pe plan sau pe hartă
variaza in functie de scara, în cazul scărilor 1: 2 000(0,2 x 0,2km); 1: 50 000(1,0 x
1,0km); 1: 100 000(2,0 x 2,0km); 1: 200 000(4,0 x 4,0km) şi 1: 500 000(10,0 x
10,0km). Valorile numerice ale caroiajului rectangular sau kilometric se înscriu în
spaţiul dintre cadrul interior şi cel geografic, prin grupe de patru cifre.Între aceste
cifre, care se stabilesc în funcţie de coordonatele rectangulare ale colţurilor
trapezului, în limitele unei rotunjiri de 0,2km (scara 1: 2 000); 0,5km (scara 1:
5 000); 1,0km (scara 1: 10 000); .....; 2,0km (scara 1: 100 000), se înscriu pe laturile
caroiajului numai ultimele două cifre ale kilometrilor întregi sau cu o zecimală.
În cazul exemplului considerat al scării 1: 50 000 se vor înscrie pe liniile
orizontale ale caroiajului kilometric, de jos în sus, următoarele valori kilometrice:
5246, 47, 48, ....., 5264, iar pe liniile verticale, de la stînga spre dreapta valorile:
5633, 34, 35, ....., 5651.
 7. Reţeaua rectangulară a fusului vecin(dacă e
necesar) se trasează în cazul hărţilor şi planurilor întocmite în
sistemul de proiecţie TM, prin segmente trasate cu lungimea
de 1mm şi în sens perpendicular pe cadrul ornamental.
În dreptul acestor segmente, se vor înscrie pe toate
cele patru laturi ale cadrului hărţii, valorile numerice ale
caroiajului kilometric din foile vecine, care sunt situate pînă la
o diferenţă de longitudine de 2° faţă de meridianul marginal al
celor două fuse vecine de 6° pe longitudine.
8. Inscripţiile dintre cadrul interior şi cadrul geografic se
referă la evidenţierea diferitelor limite de hotar, de planimetrie
şi de nivelment, care se continuă în foile vecine de pe cele
patru laturi ale cadrului, din care, se menţionează:
-denumirea ţărilor situate de o parte şi de alta a frontierei de stat;
-denumirea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor situate de o parte şi de alta a
limitei de hotar;
-denumirea localităţilor reprezentate pe mai multe foi, ce nu sunt înscrise pe foaia
respectivă sau în titlul hărţii, care se însoţeşte de prepoziţia „de”(de Selişte);
-denumirea localităţilor spre care se îndreaptă căile de comunicaţie şi distanţele în
kilometri pînă la aceste localităţi.
 9. Nomenclatura foilor vecine, se înscrie în spaţiul de
la mijlocul celor patru laturi ale cadrului hărţii sau planului,
unde se rezervă lungimea grafică necesară în funcţie de
denumirea nomenclaturii, de exemplu, L- 35- 23-c.
10. Elementele conţinutului hărţii, reprezentate
schematic, se referă la unele detalii planimetrice din zonele
limitrofe frontierelor de stat, ce se înscriu în afara cadrului, pe
latura de est a ţării.
C. Elementele şi inscripţiile din exteriorul cadrului
hărţilor şi planurilor topografice
În funcţie de caracterul hărţilor şi planurilor se reprezintă
grafic şi se înscriu în afara cadrului ornamental o serie de
elemente cartografice referitoare la baza matematică a hărţilor,
la conţinutul acestora şi alte aspecte necesare înţelegerii şi
folosirii practice a documentaţiei topografice.
a) Elemente şi inscripţii pe latura de nord.
11. Denumirea proiecţiei cartografice, a sistemului de
referinţă pentru cote şi a teritoriului cuprins pe foaia de hartă
sau de plan.

12. Nomenclatura hărţii sau planului topografic şi denumirea

foii.

13. Codul folosit pentru evidenţierea automatizată.

14. Caracterul hărţii sau planului (nesecret, secret de serviciu,

secret).

Pentru executarea amplasării lor faţă de cadrul planului, caracterul şi

mărimea nominală a scrierii, se vor avea în vedere reglementările din
atlasul de semne convenţionale pentru scările de bază, ce sunt indicate, pe
modelul de cadru al originalului de editare al foilor de hartă sau de plan.
 b) Elemente şi inscripţii sub latura de sud.
15. Valorile declinaţiei magnetice, convergenţei medii a
meridianelor şi a abaterii medii a acului magnetic, faţă de reţeaua
rectangulară sau kilometrică a ţării.
16. Schema sau schiţa declinaţiei magnetice, convergenţei
medii a meridianelor şi a abaterii medii a acului magnetic, faţă de reţeaua
rectangulară şi înscrierea valorilor numerice ale acestora.
17. Schema şi dimensiunile trapezului: laturile şi diagonala se vor
înscrie în centimetri cu două zecimale, iar suprafaţa în hectare cu patru
zecimale.
18. Scara numerică, cu precizarea valorii unui centimetru de pe
hartă şi lungimea corespunzătoare din teren, scara grafică simplă, numele
editorului şi anul editării.
19. Scara pantelor sau schema pantelor, sub care se înscrie
valoarea echidistanţei curbelor de nivel normale, se întocmeşte pentru
echidistanţa curbelor de nivel normale şi principale.
20. Schema frontierelor de stat şi a limitelor de hotar ale teritoriilor
judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale.
21. Indicaţii redacţionale referitoare la întocmirea originalului de
editare şi de autor al hărţii.
c) Caracterele şi corpurile de scriere folosite pentru
inscripţiile de deasupra laturii de nord a cadrului:
1. Font de scriere: Time New Roman(TNR) 10pt, pentru: Proiecţia
Transversal Mercator; sistem de cote Marea Neagră sau Marea Baltică; cu
majuscul, TNR 14: Republica Moldova.
2. TNR 18: nomenclatura hărţii sau a planului; minuscul, TNR 14:-
denumirea localităţii reprezentative de pe hartă sau de plan.
3. Minuscul, TNR 14: pentru codul hărţii.
4. Minuscul, TNR 14: pentru caracterul hărţii sau planului: nesecret,
secret de serviciu sau secret.
d) Caracterele şi corpurile de scriere folosite pentru
inscripţiile de sub latura de sud a cadrului ornamental:
5. Minuscul, TNR 8: pentru scrierea valorilor cu privire la declinaţia
magnetică, convergenţa medie a meridianelor, abaterea medie a acului
magnetic faţă de liniile verticale ale caroiajului rectangular.
6. Minuscul, TNR 8: pentru scrierea valorilor numerice ale declinaţiei
magnetice, convergenţei medii a meridianelor, abaterea medie a acului
magnetic de pe schema declinaţiei magnetice.
 7. Minuscul, TNR 10: pentru scrierea dimensiunilor trapezului în
centimetri, cu două zecimale şi a suprafeţei trapezului în hectare, cu patru
zecimale. Exemplu: se prezintă trapezul cu laturile: aN=47,66cm;
aS=47,68cm; b=46,32cm; diagonala d=66,47cm şi suprafaţa S=552,0756ha.
8. TNR 18: pentru scara numerică 1:5 000; Minuscul,TNR 8 pentru
precizarea valorii 1cm plan = 50 m pe teren; scrierea valorilor numerice de pe
scara grafică, construită pentru scara numerică 1: 5 000 şi indicarea
echidistanţei curbelor de nivel normale; majuscul, TNR 10 pentru scrierea
editorului: INSTITUTUL DE GEODEZIE, FOTOGRAMETRIE, CARTOGRAFIE
ŞI ORGANIZAREA TERITORIULUI.
9. Minuscul, TNR 10 pentru titlul Scara pantelor, care se construieşte
pe hărţile şi planurile cu curbe de nivel, în funcţie de echidistanţa normală şi
principală numerică; minuscul, TNR 8 pentru scrierea echidistanţelor de 5m şi
de 2,5m, precum şi a valorilor unghiurilor de pantă care se citesc pe scara
pantelor în funcţie de distanţa dintre curbele de nivel şi de echidistanţă.
10. Minuscul, TNR 10 pentru titlul Limite administrative şi pentru
denumirea judeţelor, ce sunt cuprinse pe foaia de hartă sau de plan;
minuscul, TNR 8 pentru scrierea comunelor cuprinse în limitele cadrului
interior al foii de hartă sau de plan.
11. Minuscul, TNR 8 pentru scrierea datelor referitoare la data
executării măsurătorilor de teren şi a întocmirii originalului de teren, a
originalului de editare şi a imprimării foilor de hartă şi de plan.
Elemente şi inscripţii sub latura de sud a cadrului
ornamental
 Elementele care constituie baza geodezică a unei hărţi
sunt:

elipsoidul de referinţă;

punctele de bază;

sistemul de coordonate.
 Elipsoidul de referinţă
 Alegerea elipsoidului de referinţă are o importanţă
deosebită, deoarece pe suprafaţa lui se raportează toate
măsurătorile geodezice.
 Dimensiunile şi orientarea elipsoidului trebuie să fie
alese astfel încît suprafaţa lui să fie cît mai apropiată de a
geoidului în zona în care se face reprezentarea.
 Prin orintarea elipsoidului de referinţă se înţelege
poziţionarea sa în corpul Pămîntului, astfel încît, pe teritoriul
dat, suprafaţa elipsoidală să se potrivească cît mai bine
geoidului. Practic, această „potrivire” se realizează prin
poziţionarea elipsoidului în corpul Pămîntului, urmărindu-se
ca axa sa de rotaţie să devină paralelă cu axa de rotaţie
medie a Pămîntului, iar porţiunea de suprafaţă elipsoidală
corespunzătoare să aproximeze cît mai bine geoidul de
teritoriul dat.
 Elipsoidul este complet determinat prin doi parametri
dintre care cel puţin unul să fie o lungime (semiaxa mare sau
semiaxa mică şi turtirea elipsoidului). În funcţie de aceşti
parametri se pot determina şi ceilalţi parametri ai elipsoidului.

Denumirea
Anul Semiaxa mare Turtirea
elipsoidului
determinării a [m] f (α)
de referinţă

BESSEL 1841 6 377 397,115 1 : 299,1528

CLARKE 1880 6 378 243,000 1 : 293,500

HAYFORD 1909 6 378 388,000 1 : 297,000

KRASOVSKI 1940 6 378 245,000 1 : 298,300

WGS-84 1984 6 378 137,000 1 : 298,257223563

GRS 80 1980 6 378 137,000 1 : 298,257222101

 Punctele de bază
Punctele de bază sunt nişte puncte fixe din teren ale
căror poziţii pe suprafaţa elipsoidului sau geoidului sunt
determinate cu precizie atît planimetric cît şi altimetric.
Determinarea planimetrică a acestor puncte se pot face prin
coordonate geografice sau rectangulare, iar cotele se
calculează faţă de nivelul mării Baltice (sistemul de referinţă
pentru cote „Kronstadt”).

Punctele de baza se mai numesc si puncte de sprijin.

Ele sunt de trei categorii:
astronomice;

geodezice;

topografice.
 Punctele astronomice (sau fundamentale) sunt
puncte ale căror coordonate geografice au fost determinate prin
metode astronomice. Coordonatele lor sunt independente de
forma şi dimensiunile Pământului. În general, observatoarele
astonomice din fiecare ţară pot constitui puncte de bază în
ridicările geodezice ulterioare.
Punctele geodezice sunt puncte determinate
prin metode geodezice, care ţin seama de forma şi
dimensiunile Pământului. Cele mai importante dintre ele sunt
verificate şi prin metode astronomice.
Aceste puncte cuprind punctele reţelei geodezice
naţionale de ordinul 0, 1, 2 (RGN-0; RGN-1; RGN-2).
Punctele topografice se determină plecând de la
punctele geodezice, prin metode topografice. Faţă de aceste
puncte se determină planimetric şi altimetric poziţia elementelor
fizico-geografice şi economico-geografice ale hărţii, care
reprezintă detaliile suprafeţei terestre.
 Sistemul de coordonate
În ţara noastră (R. Moldova) ca sistem de coordonate
global s-a adoptat sistemul geodezic WGS 84 (World Geodetic
System 1984) cu următorii parametri:
elipsoidul: WGS 84
semiaxa mare: a= 6 378 137, 000 m;
turtirea elipsoidului: f= 1: 298, 257 223 563
Iar, ca sistem de referinţă se determină sistemul
geodezic de referinţă european ETRS 89 (European Terrestrial
Reference System 1989), cu următorii parametri:
elipsoidul: GRS 80;
semiaxa mare: a= 6 378 137, 000 m;
turtirea elipsoidului: f= 1: 298, 257 222 101
Aceste sisteme de coordonate a fost aprobate la
Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr. 48 din 19 ianuarie 2001
pentru etapa actuală.