COMUNICAREA

EFICIENTA
MOTTO:
"OMUL ESTE SINGURA FIINŢĂ
CREATOARE, DEOARECE ESTE
SINGURA FIINŢĂ CARE A IZBUTIT SĂ-
ŞI FOLOSEASCĂ GURA NU NUMAI
PENTRU A CONSUMA NATURA, CI ŞI
PENTRU A COMUNICA IDEI, DEPĂŞIND
VEDEREA PREZENTULUI CU AJUTORUL
VORBIRII DESPRE VIITOR"
(HENRY WOLD).
Arhitectura celor “3 CO”

CO – CO – CO !
COMUNICARE
COLABORARE
COORDONARE
 DEFINIREA CONCEPTULUI
“COMUNICARE”

• “COMUNICAREA ESTE TRIMITEREA ŞI PRIMIREA

MESAJULUI DE LA O PERSOANĂ LA ALTA”.
STON DECOVEN

• “COMUNICAREA ESTE PROCESUL ÎMPĂRTĂŞIRII

CU O ALTĂ PERSOANĂ SAU CU ALTE PERSOANE A
CUNOŞTINŢELOR, INTERESELOR, ATITUDINILOR,
OPINIILOR, SENTIMENTELOR ŞI IDEILOR”.
LARRY A. SAMVAR, JACK MILTS
 DEFINIREA CONCEPTULUI
“COMUNICARE”

“COMUNICAREA ESTE
UN PROCES, DE REGULĂ,
INTENŢIONAT DE TRANSFER DE
INFORMAŢIE ŞI ÎNŢELESURI
ÎNTRE INDIVIZI, GRUPURI,
NIVELURI SAU SUBCOMPONENTE
ORGANIZAŢIONALE ŞI
ORGANIZAŢII ÎN ÎNTREGUL LOR”.

ŞERBAN
IOSIFESCU
Comunicarea relaţională

 Comunicare intrapersonală
 Comunicare interpersonală
 Comunicare în grupuri mici
 Comunicare publică
 Comunicarea în masă
 Modalităţi de comunicare

 Comunicare pe orizontală

 Comunicare pe verticală
 3 STILURI DE
COMUNICARE
• STILUL PASIV („LAISSEZ-FAIRE“, PERMISIV): EVITĂ CONFRUNTĂRILE,
CONFLICTELE, ÎŞI DOREŞTE CA TOATĂ LUMEA SĂ FIE MULŢUMITĂ,
FĂRĂ A ŢINE ÎNSĂ CONT DE DREPTURILE SAU DORINŢELE SALE
PERSONALE.
• O ASTFEL DE PERSOANĂ NU FACE CERERI, NU SOLICITĂ CEVA ANUME,
NU SE IMPLICĂ ÎN CÎŞTIGAREA UNOR DREPTURI PERSONALE SAU ÎN
APĂRAREA UNOR OPINII.
• ACEASTĂ PERSOANĂ SE SIMTE RĂNITĂ, FRUSTRATĂ, IRITATĂ, FĂRĂ
ÎNSĂ A ÎNCERCA SĂ-ŞI EXPRIME NEMULŢUMIRILE FAŢĂ DE CEILALŢI.
• LASĂ ÎNTREAGA LIBERTATE DE DECIZIE ŞI ACŢIUNE PE SEAMA
ALTORA;
• SE REMARCĂ PRIN „ROLURI“ PASIVE, PRIN DIFERENŢĂ ORI
MINIMALIZAREA FENOMENELOR SEMNIFICATIVE ÎN PROCESUL DE
ACTIVITATE;
• STILUL PASIV EVITĂ PROBLEMA, IGNORĂ DREPTURILE PROPRII, LASĂ
PE CEILALŢI SĂ ALEAGĂ ÎN LOCUL SĂU, VEDE DREPTURILE
CELORLALŢI CA FIIND MAI IMPORTANTE.
 3 STILURI DE
COMUNICARE

• STILUL AGRESIV (AUTORITARITARIST): BLAMEAZĂ ŞI ÎI ACUZĂ PE

CEILALŢI, ÎNCALCĂ REGULILE IMPUSE DE AUTORITĂŢI (PĂRINŢI,
PROFESORI, POLIŢIE) ESTE INSENSIBIL LA SENTIMENTELE
CELORLALŢI, NU-ŞI RESPECTĂ COLEGII, CONSIDERĂ CĂ AU
ÎNTOTDEAUNA DREPTATE, REZOLVĂ PROBLEMELE PRIN VIOLENŢĂ,
CONSIDERĂ CĂ CEI DIN JURUL SĂU SUNT ADESEA NEDREPŢI CU EL,
ESTE SARCASTIC ŞI UTILIZEAZĂ ADESEA CRITICA ÎN COMUNICARE,
ESTE OSTIL ŞI FURIOS;
• SE MENŢINE LA O ANUMITĂ DISTANŢĂ DE GRUP;
• GENEREAZĂ TENSIUNI, AGRESIVITATE, STRES;
• STILUL AGRESIV ATACĂ PROBLEMA, ÎŞI SUSŢINE DREPTURILE FĂRĂ
A ŢINE CONT DE DREPTURILE CELORLALŢI, ALEG ACTIVITATEA LOR
ŞI PE A CELORLALŢI, CONSIDERĂ CĂ DREPTURILE LOR SUNT MAI
IMPORTANTE DECÂT ALE CELORLALŢI.
 3 STILURI DE
COMUNICARE
• STILUL ASERTIV (DEMOCRATIC):
DEMOCRATIC) EXPRIMĂ EMOŢIILE ŞI
CONVINGERILE FĂRĂ A AFECTA ŞI ATACA DREPTURILE
CELORLALŢI, COMUNICĂ DIRECT, DESCHIS ŞI ONEST CÎŞTIGÎND
RESPECTUL PRIETENILOR ŞI COLEGILOR, ARE CAPACITATEA DE A
INIŢIA, MENŢINE ŞI ÎNCHEIA O CONVERSAŢIE ÎN MOD PLĂCUT,
EXPRIMĂ EMOŢIILE NEGATIVE FĂRĂ A SE SIMŢI STÎNJENIT SAU
A-L ATACA PE CELĂLALT, ARE ABILITATEA DE A SOLICITA SAU A
REFUZA CERERI, ÎŞI EXPRIMĂ EMOŢIILE POZITIVE, FACE ŞI
ACCEPTĂ COMPLIMENTE, SPUNE „NU” FĂRĂ SĂ SE SIMTĂ
VINOVAT SAU JENAT, FACE FAŢĂ PRESIUNII GRUPULUI ŞI ÎŞI
EXPRIMĂ DESCHIS OPINIILE PERSONALE, ÎŞI RECUNOAŞTE
RESPONSABILITĂŢILE FAŢĂ DE CEILALŢI;
• CONDUCĂTORUL ASERTIV PREZINTĂ CRITERIILE COMUNE DE
APRECIERE, DE LĂUDARE, DE CRITICARE PE CARE LE
RESPECTĂ ÎN COMUN CU COLEGII;
• EL SE COMPORTĂ, ÎNTR-UN FEL, CA UN MEMBRU AL
GRUPULUI;
• STILUL ASERTIV DISCUTĂ PROBLEMA, ÎŞI SUSŢINE DREPTURILE,
AU ÎNCREDERE ÎN EI, RECUNOSC ŞI DREPTURILE LOR ŞI ALE
CELORLALŢI.
COMUNICAREA INCLUDE:

 ARTA DE A VORBI;

 ARTA DE A SCRIE;

 ARTA DE A TĂCEA;

 ARTA DE A
ASCULTA;

 ARTA DE A
ACŢIONA.
 ACTIVITĂŢI VERBALE
EXISTĂ 4 TIPURI DE ACTIVITATE VERBALĂ:

1. ASCULTAREA – 45 %
2. VORBIREA – 30 %
3. SCRISUL – 9 %
4. CITITUL – 16 %
 ASCULTAREA – 45 %

• PASIVĂ: PERSOANA VORBEŞTE, DAR NU ŞTIE DACĂ

ESTE ASCULTATĂ.

• ACTIVĂ (EFICIENTĂ): PERSOANA ESTE ÎNCURAJATĂ SĂ

VORBEASCĂ.
 ASCULTAREA – 45 %

„CEL MAI BUN VORBITOR

ESTE UN BUN
ASCULTĂTOR”
LARRY KING.
 10 SFATURI
PENTRU O ASCULTARE
EFICIENTĂ
• ÎNCETEAZĂ SĂ VORBEŞTI – NU POŢI ASCULTA ÎN TIMP CE VORBEŞTI.
• UŞUREAZĂ SITUAŢIA VORBITORULUI – AJUTĂ‑L SĂ SE SIMTĂ LIBER SĂ
VORBEASCĂ.
• ARATĂ VORBITORULUI CĂ VREI SĂ‑L ASCULŢI – PRIVIREA ŞI
COMPORTAMENTUL SĂ DENOTE INTERESUL; NU CITI NOTIŢELE,
CORESPONDENŢA SAU ZIARUL ÎN TIMP CE VORBEŞTE CINEVA; ASCULTĂ PENTRU
A ÎNŢELEGE, NU PENTRU A TE OPUNE.
• RENUNŢĂ LA GESTURI CARE DISTRAG ATENŢIA – NU MÎZGĂLI, NU BATE
„DARABANA” CU DEGETELE, NU UMBLA CU HÎRTII.
• PUNE‑TE ÎN SITUAŢIA VORBITORULUI – ÎNCEARCĂ SĂ VEZI DIN PUNCTUL LUI
DE VEDERE.
• FII RĂBDĂTOR – ACORDĂ DESTUL TIMP, ÎNCEARCĂ SĂ NU ÎNTRERUPI, EVITĂ SĂ
PLECI ÎN TIMP CE ALTUL VORBEŞTE.
• NU TE ÎNFURIA – FURIA POATE DUCE LA INTERPRETĂRI GREŞITE.
• NU FI DUR ÎN DISPUTE ŞI CRITICI ŞI NU TE IMPUNE CA ATOTCUNOSCĂTOR –
ACEASTĂ POZIŢIE ÎI FACE PE OAMENI MAI DEFENSIVI, TĂCUŢI SAU FURIOŞI.
• PUNE ÎNTREBĂRI – ACEST FAPT ÎL ÎNCURAJEAZĂ PE VORBITOR, ÎI ARATĂ CĂ ÎL
ASCULŢI, CĂ POŢI ŞI VREI SĂ‑L AJUŢI SĂ‑ŞI DEZVOLTE / ÎNCHEIE DEMONSTRAŢIA.
• ÎNCETEAZĂ SĂ VORBEŞTI – PRIMUL ŞI ULTIMUL SFAT, DEOARECE CELELALTE
DEPIND DE ACESTA.
VORBIREA/LIMBAJUL – 30
%

LIMBAJUL NU ESTE DOAR VORBIREA.

ANALIZÎND FENOMENUL COMUNICĂRII TREBUIE SĂ
EVIDENŢIEM CELE ŞASE COMPONENTE/ELEMENTE
ALE SALE, TOATE NECESARE PENTRU A EXISTA O
COMUNICARE REALĂ: EMIŢĂTORUL, RECEPTORUL,
MESAJUL, CANALUL DE TRANSMITERE, CODUL ŞI
FEEDBACK-UL (CONEXIUNEA INVERSĂ).
ELEMENTELE SISTEMULUI FUNCŢIONAL AL
COMUNICĂRII DEPLINE

1. EMIŢĂTORUL (SURSA)

2. MESAJUL (CODAREA)

3. CANALELE DE
TRANSMITERE/COMUNICARE
4. RECEPTORUL (DESTINATARUL)

5. DECODAREA/DISCIFRAREA
(INTERPRETAREA/CONTEXTUL)

6. FEEDBACK-UL/CONEXIUNEA INVERSĂ
 ELEMENTELE SISTEMULUI
FUNCŢIONAL AL COMUNICĂRII DEPLINE
 ELEMENTELE SISTEMULUI
FUNCŢIONAL AL COMUNICĂRII
DEPLINE
 FOLOSEŞTE-ŢI TOATE
SIMŢURILE!
PENTRU A COMUNICA EFICIENT, FOLOSEŞTE-
ŢI TOATE SIMŢURILE!

• VIZUAL;
• KINESTEZIC (TACTIL);
• AUDITIV;
• GUSTATIV;
• OLFACTIV.
 MODURI Nivele
DE COMUNICARE de comunicare

 Comunicare
verbală – 7%
• COMUNICARE  Comunicare
ORALĂ nonverbală – 55%
 Comunicare
paraverbală – 38%
 Metacomunicarea

 Comunicare
 Comunicare
verbală
scrisă  Metacomunicarea
 COMUNICAREA VERBALĂ – 7 %
• ESTE CEA MAI EVIDENTĂ FORMĂ DE COMUNICARE ŞI CEL MAI UŞOR
DE IDENTIFICAT. ACEASTA PRESUPUNE EXISTENŢA UNUI LIMBAJ, A
UNOR CODURI VERBALE CE AJUTĂ LA TRANSMITEREA ŞI DESCIFRAREA
MESAJULUI.

• COMUNICAREA VERBALĂ ESTE DE DOUĂ TIPURI: SCRISĂ ŞI ORALĂ.

• UN ROL IMPORTANT ÎN ACEST CAZ ÎL ARE LIMBA ÎN CARE SE

COMUNICĂ ŞI CARE ASIGURĂ FLUIDITATEA PROCESULUI. DE
ASEMENEA, ESENŢIALE SUNT ÎNŢELESURILE PE CARE LE POARTĂ
FIECARE CUVÎNT SAU CONSTRUCŢIE VERBALĂ.

• UN ALT ASPECT IMPORTANT AL COMUNICĂRII VERBALE ÎL REPREZINTĂ

COMUNICAREA SCRISĂ CARE, LA RÎNDUL EI, DĂ SEAMĂ DE
PARTICULARITĂŢILE CULTURALE MENŢIONATE ANTERIOR. ÎN ACEST
CAZ, FORMULELE DE ADRESARE ŞI CLIŞEELE FOLOSITE SUNT MULT
MAI EVIDENTE – ÎN SPECIAL ÎN CAZUL SCRISORILOR PROFESIONALE –
CUM AR FI SCRISOAREA DE INTENŢIE ÎN VEDEREA OBŢINERII UNUI
SLUJBE SAU A CONTINUĂRII EDUCAŢIEI, AL SCRISORILOR DE
FELICITARE SAU DE CONDOLEANŢE ETC.

• ÎN COMUNICAREA VERBALĂ EXPRIMATĂ ORAL APAR ASPECTE CARE

NUANŢEAZĂ MESAJUL VERBALIZAT ŞI CARE, LA NIVELUL
INTERPRETĂRII, ÎI POT CHIAR SCHIMBA SENSUL: ESTE VORBA DESPRE
TON, INTONAŢIE, FRECVENŢĂ ŞI VOLUM.
 COMUNICAREA VERBALĂ –
• ASTFEL, TONUL PE CARE ÎL 7 %
FOLOSIM ATUNCI CÎND COMUNICĂM
CEVA ESTE, ÎN GENERAL, ADECVAT CONŢINUTULUI MESAJULUI.

• DACĂ ESTE VORBA DE UN FAPT BANAL, TONUL VA FI NEUTRU;

DACĂ ESTE IMPLICAT UN FAPT IMPORTANT, TONUL VA FI GRAV;
DACĂ SE TRANSMITE O VESTE BUNĂ, TONUL VA FI VOIOS, PLIN
DE BUCURIE.

• TONUL ESTE ÎNTOTDEAUNA ÎNSOŢIT DE FRECVENŢA CU CARE SE

SUCCED CUVINTELE – ŞI CARE CORESPUNDE STĂRII DE SPIRIT A
VORBITORULUI – SAU DE VOLUMUL VOCII.
DE EXEMPLU,
LA O CEREMONIE SAU LA O COMEMORARE, TONUL VA FI
GRAV, VOCEA VA FI SCĂZUTĂ, IAR CUVINTELE VOR FI SPUSE
RAR;
LA O PETRECERE, TOTUL VA FI LA POLUL OPUS: TON VESEL,
FRECVENŢĂ MĂRITĂ A CUVINTELOR, VOLUMUL VOCII
RIDICAT.

• TOATE ACESTE ASPECTE AFECTEAZĂ EFICIENŢA COMUNICĂRII; O

POT SPORI SAU DIMINUA, ÎN FUNCŢIE DE CONTEXT ŞI DE
ADECVAREA LA CONŢINUTUL MESAJULUI TRANSMIS. 
COMUNICAREA VERBALĂ – 7
%

REŢINEŢI!
TALENTUL DE A COMUNICA
IMPLICĂ MULT MAI MULT
DECÎT A ŞTI SĂ VORBEŞTI
BINE!
 “ LĂSAŢI COPIII SĂ
VORBEASCĂ ! "
NE EXPRIMĂM, NE FACEM CUNOSCUŢI PRIN LIMBAJ.
AŞADAR, COPIII SÎNT LA VÎRSTA CÎND POT ACUMULA
MULTE INFORMAŢII, DECI VOR SĂ AFLE MULTE LUCRURI ŞI
SĂ COMUNICE.

APROAPE DEGEABA ÎI STÎRNIM CU UN SUBIECT FOARTE

INTERESANT DACĂ EI NU REUŞESC SĂ-ŞI SPUNĂ PĂREREA.
EFECTUL VORBELOR TRECE!

A-I OPRI PE COPII SĂ VORBEASCĂ ESTE CA ÎN POEZIA:

"ÎN ZADAR SÎNT 5 BUDINCI
PISICEL, SĂ NU LE ATINGI
ŞI CÎRNAŢI SÎNT TOT VREO 5
PISICEL, SĂ NU-I ATINGI!".
MAXIMA LUI G.
ELIOT

“BINECUVÎNTAT ESTE
CEL CARE, ATUNCI CÎND
NU ARE NIMIC DE SPUS,
SE ABŢINE SĂ
DEMONSTREZE ACEST
LUCRU PRIN VORBE”.
 COMUNICAREA
VERBALĂ

Ştiaţi că:
• OAMENII COMUNICĂ TOT TIMPUL DE 100. 000 DE ANI
ÎNCOACE.

• FIECARE OM VORBEŞTE, ÎN MEDIE, O ORĂ PE ZI, ADICĂ

2,5 ANI DIN VIAŢA LUI.

• DACĂ S-AR ÎNREGISTRA TOATE CUVINTELE ROSTITE DE

UN OM ÎN CURSUL VIEŢII LUI, S-AR OBŢINE 1 000 DE
VOLUME A CÎTE 400 DE PAGINI FIECARE.
COMUNICAREA NONVERBALĂ – 55 %

• COMUNICAREA NONVERBALĂ O ÎNSOŢEŞTE PE CEA

VERBALĂ ŞI APARE CA UN ELEMENT DE ÎNTĂRIRE A
ACESTEIA.
• CEL MAI DES ÎNTÎLNITE FORME DE COMUNICARE
NONVERBALĂ SUNT: MIMICA (EXPRESIA FACIALĂ),
GESTICA, POSTURA, ATITUDINEA, VESTIMENTAŢIA,
COMUNICAREA CU AJUTORUL DISTANŢELOR
(PROXEMICA), COMUNICAREA CU TIMPUL.
• ACESTEA CONFIRMĂ SAU INFIRMĂ MESAJUL VERBAL, ÎN
FUNCŢIE DE MANIFESTĂRILE LOR.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• MIMICA ESTE CEA MAI EVIDENTĂ FORMĂ DE
COMUNICARE NONVERBALĂ ŞI CEL MAI UŞOR DE
OBSERVAT.
• PRIVIREA (DESCHISĂ SAU EVITANTĂ),
• ZÎMBETUL SAU
• GRIMASELE, „UMBRELE” CARE APAR PE
FIGURA CUIVA ATUNCI CÎND COMUNICĂ –
TOATE DAU SEAMA DE
AUTENTICITATEA/INAUTENTCITATEA MESAJULUI
TRANSMIS, DE GRADUL SĂU DE IMPORTANŢĂ,
DE ATENŢIA PE CARE O ACORDĂ VORBITORUL
INTERLOCUTORILOR SĂI.
• MIMICA ESTE ADESEA INVOLUNTARĂ ŞI NUMAI ÎN
CAZURILE ÎN CARE SE DOREŞTE SUBLINIEREA
MESAJULUI VERBAL ESTE CONŞTIENT CONTROLATĂ.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• GESTICA ESTE A DOUA FORMĂ DE COMUNICARE
NONVERBALĂ CA IMPORTANŢĂ ŞI ACEASTA DATORITĂ
GRADULUI SĂU RELATIV DE RECEPTARE.

• MAJORITATEA PERSOANELOR, ATUNCI CÎND DORESC SĂ

SUBLINIEZE CEVA, AU O GESTICĂ ADECVATĂ.

• CEL MAI DES ÎNTÎLNITĂ ESTE MIŞCAREA MÎINILOR, DAR

ALĂTURI DE ACEASTA SUNT: BĂTUTUL DIN PICIOR,
PRIVITUL REPETAT LA CEAS, ARANJAREA RITMICĂ A
PĂRULUI ETC.
 COMUNICAREA NONVERBALĂ
• POSTURA SE REFERĂ LA POZIŢIA CORPULUI.

• ACEASTA APARE CA O REFLECTARE A STĂRII NOASTRE PSIHICE LA

MOMENTUL RESPECTIV.

• POSTURA POATE SPUNE FOARTE MULT DESPRE NOI, ATÎT ÎNTR‑O

SITUAŢIE DATĂ, CÎT ŞI ÎN GENERAL.
DE EXEMPLU, REVENIND LA CAZUL INTERVIULUI, DACĂ AVEM O
POZIŢIE RELAXATĂ, DESCHISĂ, OCUPÎND TOT SPAŢIUL ÎN CARE
STĂM ŞI NU UTILIZÎND NUMAI UN COLŢ DE SCAUN, DACĂ NU STĂM
GHEMUIT, CU MÎINILE STRÎNSE LA PIEPT ŞI CU PICIOARELE
ÎNCRUCIŞATE, PRODUCEM IMPRESIA CĂ AVEM ÎNCREDERE ÎN
PROPRIA PERSOANĂ, SUNTEM CONŞTIENŢI DE PROPRIILE CALITĂŢI
ŞI DE PROPRIUL STATUT, DORNICI SĂ STABILIM O COMUNICARE
EFICIENTĂ.

• POSTURA LA POLUL OPUS DENOTĂ NESIGURANŢĂ, TEAMĂ,

DORINŢA DE A TRECE NEVĂZUT, DE A OCUPA CÎT MAI PUŢIN
LOC POSIBIL.
• POSTURA ESTE RELEVANTĂ ÎN SPECIAL ÎN SITUAŢIILE
PROFESIONALE, CÎND SE DESFĂŞOARĂ NEGOCIERI (PENTRU O
POZIŢIE, UN CONTRACT, O PROMOVARE, OBŢINEREA UNEI SUME DE
BANI ETC.), DEOARECE SUBLINIAZĂ POZIŢIA INTERLOCUTORULUI.
 COMUNICAREA
• ATITUDINEA NONVERBALĂ
APARE CA O CONTINUARE A MESAJULUI
POSTURII; DENOTĂ, DE REGULĂ, GRADUL DE ASUMARE A
UNEI SITUAŢII.
• SE POATE VORBI DESPRE O ATITUDINE RELAXATĂ, GRAVĂ,
SERIOASĂ, ÎNCHISĂ, RESPINGĂTOARE, DESCHISĂ,
EZITANTĂ ETC.
• ATITUDINEA ARE UN GRAD MAI MIC DE OBSERVABILITATE
DECÎT POSTURA ŞI CARACTERIZEAZĂ, ÎN GENERAL, POZIŢIILE
SOCIALE (SAU DE GRUP).
• ASTFEL, S-A CONSTATAT CĂ PERSOANELE CE OCUPĂ POZIŢII
IMPORTANTE AU O ATITUDINE RELAXATĂ, SIGURĂ,
EXPANSIVĂ ŞI DOMINATOARE ÎN SITUAŢIILE CU CARE SE
CONFRUNTĂ.
• ATITUDINEA ESTE UN INDICATOR AL POZIŢIEI ADOPTATE ÎN
FAŢA UNEI SITUAŢII – ÎN PARTICULAR, SAU ÎN VIAŢĂ – ÎN
GENERAL.
 COMUNICAREA NONVERBALĂ
• VESTIMENTAŢIA ESTE O FORMĂ MAI SUBTILĂ DE COMUNICARE
NONVERBALĂ, A CĂREI DESCIFRARE NU ESTE ACCESIBILĂ
TUTUROR.
• ÎN FORMA SA CEA MAI SIMPLĂ, TRANSPARE DIN FELUL CUM NE
ÎMBRĂCĂM ÎN ANUMITE OCAZII, ATUNCI CÎND COMUNICĂM
ÎNTR‑UN ANUMIT CONTEXT.
• ASTFEL, O ANUMITĂ VESTIMENTAŢIE ESTE SPECIFICĂ
ÎNTÎLNIRILOR PROFESIONALE ŞI O ALTA CELOR DIN VIAŢA
PERSONALĂ.
• DACĂ SUNT INVERSATE DIMENSIUNILE (SAU DACĂ SUNT
NEDIFERENŢIATE), PUTEM DEDUCE UŞOR IMPORTANŢA PE CARE O
ACORDĂ PERSOANA ÎN CAUZĂ CELOR DOUĂ CONTEXTE DE VIAŢĂ.
• LA UN NIVEL MAI PROFUND, VESTIMENTAŢIA POATE INDICA
STAREA DE SPIRIT ŞI PERSONALITATEA FIECĂRUIA.
• CULORILE, ACCESORIILE, MODELUL HAINELOR, LUNGIMEA SUNT
TOŢI ATÎŢIA INDICATORI AI SISTEMELOR PERSONALE DE VALORI.
• ASTFEL, SPUNEM DESPRE UNELE PERSOANE CĂ SE ÎMBRACĂ
EXTRAVAGANT, CLASIC SAU SPORT, IAR PRIN ACEASTA FACEM
DEDUCŢII DESPRE MODUL DE VIAŢĂ ŞI PERSONALITATEA LOR.
• DE ASEMENEA, ÎN CEEA CE PRIVEŞTE VESTIMENTAŢIA, SUNT
IMPORTANTE RUTINA, FRECVENŢA CU CARE NE SCHIMBĂM
HAINELE ŞI FELUL CUM LE PURTĂM. PRIN ACEASTA NE DECLARĂM,
DE FAPT, STĂRILE DE SPIRIT ŞI COORDONATELE SPAŢIULUI
NOSTRU DE VIAŢĂ.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• PROXEMICA – SAU MODUL ÎN CARE COMUNICĂM CU ŞI ÎN SPAŢIU
– ESTE O ALTĂ FORMĂ DE COMUNICARE NONVERBALĂ, CARE ÎŞI
ARE RĂDĂCINILE ATÎT ÎN SISTEMUL CULTURAL ÎN CARE NE
SITUĂM, CÎT ŞI ÎN PROPRIUL SISTEM DE VALORI ŞI DE ORDONARE
A LUMII. PROXEMICA ESTE, DE FAPT, TEORIA DISTANŢELOR.

• PSIHOLOGUL AMERICAN EDWARD HALL ESTE CEL CARE A PUS

ÎN 1996 BAZELE ACESTEI TEORII, IDENTIFICÎND DISTANŢELE
FIZICE PE CARE OAMENII LE PĂSTREAZĂ ÎNTRE EI ÎN ANUMITE
SITUAŢII. EL A DESCRIS PATRU ZONE DE COMUNICARE:

1. ZC INTIMĂ: 0 - 50 CM
(PENTRU ÎNDRĂGOSTIŢI ŞI PRIETENI
APROPIAŢI);
2. ZC PERSONALĂ: 50 CM – 1,20 M
(PENTRU CONVORBIRI CU PRIETENII SAU
VIZITATORII);
3. ZC SOCIALĂ: 2 – 3 M
(PENTRU DISCUŢII FORMALE ŞI AFACERI SAU
REUNIUNI);
4. ZC PUBLICĂ: 5 - 10 M SAU MAI MULT
(PENTRU PENTRU PREZENTĂRI ÎN AUDITORIU SAU PE
TEREN ŞI PENTRU DISCUŢII).
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• TREBUIE SPUS ÎNSĂ, CĂ ACESTE DISTANŢE SUNT SPECIFICE
CULTURII AMERICANE; ELE DIFERĂ DE LA O CULTURĂ LA
ALTA, IAR RESPECTAREA LOR REPREZINTĂ O CONDIŢIE A
UNEI COMUNICĂRI EFICIENTE.

• ÎN RM:
1. ZC INTIMĂ: 0 - 35 CM
2. ZC PERSONALĂ: 35 CM – 1,20 M
3. ZC SOCIALĂ: 1,20 M – 2,5 M
4. ZC PUBLICĂ: 3 - 10 M SAU MAI MULT

• CONŞTIENTIZAREA ACESTOR ZONE DUCE LA O MAI UŞOARĂ

COMUNICARE, DEOARECE ASTFEL SUNT STABILITE
COORDONATELE ÎNTRE CARE ARE LOC ŞI CONTEXTELE CARE
O DEFINESC.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• COMUNICAREA CU TIMPUL ESTE DE ACEEAŞI NATURĂ CA
ŞI COMUNICAREA CU/ÎN SPAŢIU ŞI ŢINE MAI MULT DE
NORMELE CULTURALE DECÎT DE CELE PERSONALE.

• ASTFEL, ÎN CADRUL FIECĂREI CULTURI EXISTĂ REGULI DE

MANAGEMENT AL TIMPULUI ŞI DE INTERPRETARE A
ACESTUIA, CEEA CE FACE POSIBILĂ O COMUNICARE
EFICIENTĂ.

• PERCEPŢIILE ASUPRA TIMPULUI DIFERĂ DE LA O CULTURĂ LA

ALTA, CEEA CE DUCE, ADESEORI LA „CRAMPE DE
COMUNICARE” ÎNTRE APARŢINĂTORII UNOR CULTURI
DIFERITE.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
• DE EXEMPLU, CULTURA BALCANICĂ ŞI CEA A EUROPEI
OCCIDENTALE: ÎN PARTEA VESTICĂ A CONTINENTULUI,
PUNCTUALITATEA ESTE UN ASPECT ESENŢIAL, ÎN TIMP CE ÎN
EUROPA ORIENTALĂ ACCENTUL NU CADE ATÎT PE
PUNCTUALITATE, CÎT PE DIMENSIUNEA EXISTENŢIALĂ A VIEŢII.

• DE ASEMENEA, PERCEPŢIA TIMPULUI DIFERĂ ŞI ÎN FUNCŢIE DE

GEN, TRANSFORMÎNDU‑SE ASTFEL ÎN CUTUME: ESTE
OBLIGATORIU PENTRU UN BĂRBAT SĂ AJUNGĂ DEVREME LA O
ÎNTÎLNIRE ŞI ESTE „NORMAL” PENTRU O D-RĂ/D-NĂ SĂ
ÎNTÎRZIE.

• ATUNCI CÎND ACESTE REGULI DE PERCEPŢIE ŞI DE

MANAGEMENT AL TIMPULUI SUNT TRANSFERATE ÎN PLAN
PERSONAL, SEMNIFICAŢIA LOR DEVINE ALTA: ÎNTÎRZIEREA
NU MAI ESTE O PROBLEMĂ DE CULTURĂ, CI UNA DE
SERIOZITATE; RESPECTAREA FIXĂ A ORARELOR NU MAI
ESTE UN ASPECT AL PUNCTUALITĂŢII, CI O LIPSĂ A
FLEXIBILITĂŢII ÎN VIAŢA PERSONALĂ ETC.
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ:
CONCLUZIE

• ACESTE FORME DE COMUNICARE NONVERBALĂ (CU

TOATE ASPECTELE LOR) CONSTITUIE, DE FAPT,
CONDIŢII ADIŢIONALE PENTRU O COMUNICARE
EFICIENTĂ ÎN DIRECŢIA ÎNŢELEGERII ŞI INTERPRETĂRII
MESAJULUI. INTEGRAREA LOR ÎN CATEGORIA
LIMBAJULUI NONVERBAL ARE O NATURĂ
INSTRUMENTALĂ.

• DIMENSIUNEA LOR ESTE MAI COMPLEXĂ ŞI ELE

TRANSGRESEAZĂ ACEASTĂ FORMĂ DE COMUNICARE. 
 COMUNICAREA
NONVERBALĂ
Ştiaţi că:
• S-A CONSTATAT CĂ, NUMAI CU MÎINILE, OMUL POATE
FACE PESTE 7 000 000 DE MIŞCĂRI DIFERITE.

• DIFERITE POPOARE AU MODURILE LOR DE COMUNICARE:

 INDIENII DIN AMERICA DE NORD ÎŞI EXPRIMĂ
DEZACORDUL PRIN CLĂTINAREA PE VERTICALĂ A PALMEI
RIDICATE LA NIVELUL FEŢEI;
 ARABII, ÎN SEMN DE NEGARE, RIDICĂ PUŢIN CAPUL, IAR
PENTRU A-ŞI EXPRIMA TOTALUL DEZACORD, ÎŞI MIŞCĂ
UNGHIA DE LA DEGETUL MARE AL MÎINII DREPTE, CA MAI
APOI S-O ARUNCE BRUSC ÎNAINTE;
 TURCII, PENTRU ACELAŞI LUCRU, ÎŞI RIDICĂ BĂRBIA ŞI ÎŞI
ÎNGUSTEAZĂ OCHII ŞI PLESCĂIESC UŞOR DIN LIMBĂ;
 MALAIEZII, ÎN LOC DE A SPUNE “NU”, ÎŞI LASĂ, PUR ŞI
SIMPLU, OCHII ÎN JOS;
 BULGARII ÎŞI EXPRIMĂ DEZACORDUL DÎND AFIRMATIV DIN
CAP (CEEA CE LA NOI CORESPUNDE APROBĂRII).
 EXERCIŢIU:

Sarcina:
 A se alinia, în funcţie de data naşterii, fără

a comunica verbal unii cu alţii.

 Intervalul de timp pe care îl aveţi la

dispoziţie este de 3 min.

 Discutaţi rezultatul. Identificaţi împreună

cu studenţii formele de comunicare

nonverbală utilizate în timpul exerciţiului.
COMUNICAREA PARAVERBALĂ – 38
%

• COMUNICAREA PARAVERBALĂ (PARALIMBAJUL)

ESTE UN NIVEL MAI PROFUND DE COMUNICARE ŞI
OPEREAZĂ CU ASPECTE ŞI FORME ALE COMUNICĂRII
VERBALE ŞI NONVERBALE DISCUTATE ANTERIOR
(INTONAŢIA, ACCENTUL, TIMBRUL VOCII, TONUL,
POSTURA, MIMICA ETC.).

• LA ACEST NIVEL, ACCENTUL CADE, ÎN PRINCIPAL:

NU PE CEEA CE ESTE SPUS, CI PE CUM ESTE SPUS;
NU PE SIMPLA RECEPTARE A MESAJULUI ŞI A
FORMELOR DE COMUNICARE ADIACENTE, CI PE
ANALIZA ACESTORA DIN URMĂ ŞI PE INTEGRAREA
LOR ÎN MESAJUL PROPRIU‑ZIS.
• COMUNICAREA PARAVERBALĂ OPEREAZĂ CU
NUANŢE ŞI ESTE FACTORUL ESENŢIAL ÎN
PERSONALIZAREA COMUNICĂRII ŞI ÎN PERCEPEREA
AUTENTICĂ A MESAJULUI. 
 COMUNICAREA
PARAVERBALĂ
Ştiaţi că:

• BERNARD SHAW SPUNEA CĂ EXISTĂ 100

DE FELURI DE A SPUNE “NU” ŞI 1 000, DE
A SPUNE “DA”. ŞTIM FOARTE BINE CĂ,
DUPĂ INTONAŢIE, UN “DA” POATE ÎNSEMNA
“NU” ŞI UNEORI UN “NU” SE APROPIE DE
“DA”.
 METACOMUNICAREA
• METACOMUNICAREA ESTE ULTIMUL NIVEL AL
COMUNICĂRII ŞI, TOTODATĂ, CEL MAI PROFUND.
• PRIN INTERMEDIUL ACESTEIA SE REALIZEAZĂ
OPERAŢIA DE CONTROL AL COMUNICĂRII DINTRE
PARTENERI.
• NU ESTE VORBA NUMAI DE ÎNŢELEGEREA,
DECODAREA MESAJULUI, CI ŞI DE ACŢIUNEA ASUPRA
LUI PRIN APLICAREA RAŢIONALĂ ŞI ACCEPTAREA SA,
ODATĂ CU GENERAREA DE FEEDBACK.
• REFLEXIE A COMUNICĂRII, „METACOMUNICAREA
STABILEŞTE CONDIŢIILE DE INTERPRETARE A
DISCURSULUI PENTRU DESTINATAR, IMPUNÎND
ŞI OBLIGATIVITATEA REACŢIEI DE RĂSPUNS”.
• ASTFEL, METACOMUNICAREA ESTE MAI MULT DECÎT
DECODAREA ŞI INTERPRETAREA MESAJULUI – IMPLICĂ
ŞI POZIŢIONAREA RECEPTORULUI FAŢĂ DE
CONŢINUTUL CARE I‑A FOST TRANSMIS.
 CONCLUZIE:
NIVELE DE COMUNICARE

• NICI UNUL DINTRE ACESTE TIPURI ALE COMUNICĂRII NU POATE

DA SEAMA DE AUTENTICITATEA COMUNICĂRII ÎN ABSENŢA
CELORLALTE;
• ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE ŞI CONSTITUIE CONDIŢII
ESENŢIALE ALE COMUNICĂRI EFICIENTE.
• IGNORAREA ORICĂREIA DINTRE ACESTEA ARE DREPT REZULTAT
DISTORSIONAREA MESAJULUI, CREAREA UNUI RĂSPUNS
INADECVAT ŞI A UNEI SITUAŢII DIZARMONICE.
• DIN MOTIVE PRACTIC-INSTRUMENTALE, PENTRU SIMPLIFICAREA
„ECUAŢIEI” ŞI FACILITAREA ÎNŢELEGERII COMUNICĂRII (ŞI A
ASPECTELOR CARE INTERVIN ÎN ACEASTA), ANALIZA SE
OPREŞTE DE MULTE ORI LA NIVELUL COMUNICĂRII VERBALE ŞI
NONVERBALE.
• AVÎND ÎN VEDERE FINALITATEA DEMERSULUI DE FAŢĂ, AM
CONSIDERAT ÎNSĂ OPORTUNĂ EVIDENŢIEREA TUTUROR CELOR
PATRU NIVELURI, PENTRU CREAREA PREMIZELOR DE
ÎNŢELEGERE A COMUNICĂRII ŞI IMPORTANŢEI SALE ÎN
PROCESUL EDUCATIV.
 LUCRUL ÎN ECHIPE
Exerciţiu:
 Aveţi un fragment cu dialog.

Sarcina:
 De citit/interpretat fragmentul ales
în conformitate cu tonul alocat.
Grupa 1: neutru;
Grupa 2: trist;
Grupa 3: comic;
Grupa 4: rugător;
Grupa 5: cu accent local.
(dramatic, voios, afectat)
 LUCRUL ÎN ECHIPE
Exerciţiu:
 La sfîrşit, vom discuta
implicaţiile tonurilor
folosite asupra conţinutului
mesajului şi asupra
modului în care a fost
distorsionat.
 Vom analiza cum a fost
afectată eficienţa
comunicării.
EMIŢĂTORUL RECEPTORUL

 Cui  Să fie atent;

transmite?
 Să asculte activ;
 Cu ce scop?
 Ce transmite?  Să confirme
 Cînd transmite? înţelegerea
 Cum? corectă.
 Unde?
  Să fie atenţi;
 Să evite erorile de emisie-
recepţie;
 Să verifice dacă mesajul a
fost înţeles corect;
 Să ia în calcul şi
eventualele distorsiuni sau
perturbări;
 Să fie în deplină

AMBI concordanţă asupra

conotaţiei aceluiaşi cuvînt.

I
 DECALOGUL
COMUNICĂRII:

1. NU POŢI SĂ NU COMUNICI.
2.A COMUNICA PRESUPUNE CUNOAŞTERE DE SINE ŞI STIMĂ DE
SINE.
3. A COMUNICA PRESUPUNE CUNOAŞTEREA NEVOILOR CELUILALT.
4. A COMUNICA PRESUPUNE A ŞTI SĂ ASCULŢI.
5. A COMUNICA PRESUPUNE A ÎNŢELEGE MESAJE.
6. A COMUNICA PRESUPUNE A DA FEED-BACK-URI.
7.A COMUNICA PRESUPUNE A ÎNŢELEGE PROCESUALITATEA UNEI
RELAŢII.
8. A COMUNICA PRESUPUNE A ŞTI SĂ ÎŢI EXPRIMI SENTIMENTELE.
9. A COMUNICA PRESUPUNE A ACCEPTA CONFLICTELE.
10. A COMUNICA PRESUPUNE ASUMAREA REZOLVĂRII
CONFLICTELOR.
 MOTTO:

COMUNICAREA
ÎNSEAMNĂ PUTERE. CEI
CARE ÎI STAPÎNESC MODUL
DE UTILIZARE POT
SCHIMBA MODUL ÎN CARE
PERCEP LUMEA ȘI MODUL
ÎN CARE SUNT EI ÎNSIȘI
PERCEPUȚI DE LUME.
(ANTHONI ROBBINS)
LUCRUL ÎN 3 GRUPE
1. CUM SĂ VORBIM LA TELEFON?
(CÎND TELEFONEZI ŞI CÎND EŞTI TELEFONAT)

2. CUM SĂ SALUŢI ?

3. CUM SĂ SCRII O SCRISOARE, ANUNȚ

SAU MESAJ?

FIECARE CURSANT!
 CÎTE 2 MAXIME/PROVERBE/ZICĂTORI
DESPRE ASCULTARE, VORBIRE, SCRIS, CITIT.
 SAU DE TRIMIS UN MESAJ
069 20 15 12 – VALENTINA
079 53 77 45 – LAURENȚIA
AUTOEVALUARE