Sunteți pe pagina 1din 28

Programe kinetice in afectiuni locomotorii

Kinetoprofilaxie in coxartroza

Lector universitar doctor: BUSNEAG CARMEN

Student : Mihaila Ionut


Master anul II
Fiziokinetoterapie in afectiuni locomotorii
1
 1. Introducere
 2. Clasificarea coxartrozei
 3. Prezentarea tabloului clinic al coxartrozei
 4. Coxartroza– examen radiologic
 5. Tratament de recuperare
 6. Bibliografie

2
 Definitie:

 Coxartroza-patologie reumatismala articulara


degenererativa si non-inflamatorie a soldului
caracterizandu-se prin dureri de origine mecanica si o
redoare articulara care intretine o jena functionala
putand deveni in scurt timp o patologie invalidanta.

3
Secundara

Primitiva

4
• cu debut la 40-60 de ani,
• etiologie necunoscută,
• factori predispozanţi -
obezitate, menopauză,
senescenţă
Coxartroza • apare mai frecvent la femei
• tratamentul este inainte de
primitiva toate unul conservator si
simptomatic, intervenindu-se
prin metoda chirurgicala cel
mai tarziu posibil

5
• malformaţii, distrofii de
creştere, traumatisme,
artrite diverse,
• cu debut înainte de 40 de
ani
Coxartroza • are o evolutie mai rapida
• tratamentul fiind precoce,
secundara corectiv si de ordin
preventiv la inceput, mai
ales in cazul displaziilor
subluxate

6
3. Prezentarea tabloului clinic al
coxartrozei

7
2
1
de intensitate moderată şi de tip mecanic

3 3

regiunea inghinală, cu iradiaţii în regiunea


4 fesieră şi retrotrohanteriană, sau pe faţa
anterioară a coapsei până la genunchi
(uneori sub formă de gonalgii izolate, care
pot duce la confuzii diagnostice)

apare la:
• mers pe teren accidentat,
• ortostatism prelungit,
• trecerea de la poziţie şezând la poziţie verticală
8
Inspecţia

atitudine vicioasă - în flexum, rotaţie


externă şi adducţie

hipotrofia / atrofia grupelor musculare


fesiere şi cvadricipitale - se instaleză
relativ precoce

pliul fesier – şters – în caz de hipotrofie


musculară

9
 flexia se însoţeşte de o rotaţie internă
 extensia se însoţeşte de o rotaţie

externă
 rotaţie internă – coapsa se deplasează
intern, iar gamba extern
 rotaţie externă – deplasarea coapsei

extern şi a gambei intern

10
Testarea mobilităţii

 rotaţie internă -
limitată

11
 Testarea mobilităţii

 Testul Patrick (FABER - abducţie, rotaţie externă  durere)

 ‘semnul pantofului’ (Duverney) - nu poate efectua flexia-


rotaţia necesară sprijinirii piciorului pe coapsa opusă
12
 Testarea mobilităţii

• ‘semnul cifrei 4’ - decubit dorsal, bazin fixat, coapsa


în abducţie, genunchi flectat si călcâiul sprijinit pe
genunchiul opus; se măsoară distanţa genunchi-planul
mesei.
• Normal < 20 cm,
• în coxartroză > 20-30 cm

13
 Testarea mobilităţii

 Testul Patrick (FABER - abducţie, rotaţie externă  durere)

 ‘semnul pantofului’ (Duverney) - nu poate efectua flexia-


rotaţia necesară sprijinirii piciorului pe coapsa opusă
14
 Testarea mobilităţii

• Semnul Trendelenburg pozitiv


- la sprijinul unipodal, bazinul coboară de partea piciorului
ridicat prin deficitul cvadricepsului şi fesierului mijlociu

15
 Testarea mobilităţii

 Semnul lui LERI


- pacient în decubit ventral; mâna examinatorului
prinde glezna pacientului şi încearcă să ridice în
sus membrul inferior cu genunchiul flectat la 90º;
- genunchiul nu se poate desprinde de planul
orizontal  limitarea extensiei şoldului

16
îngustarea interliniei
alterarea
articulare  uzura structurilor osoase,
cartilajului articular,

deformările capului
osteoscleroză
femural şi ale
subcondrală
cotilului,

deplasările capului
apoziţiile marginale
femural în raport de
- osteofitoze
cotil

17
18
VSH
<20mm/h

Coxalgie + 2
din
următoarele:

Îngustarea
Prezenţa
spaţiului
osteofitelor
articular
(radiologic)
(radiologic)

19
Combaterea
durerii

Creşterea
Asigurarea
gradului de
unei bune
coordonare
stabilităţi a
şi echilibru
şoldului
în mers

Obiective

Evitarea
Asigurarea
instalării
unei
unor
mobilităţi
atitudini
funcţionale
vicioase

20
 Măsuri de igienă ortopedică
 Reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub
greutatea ideală
 Evitarea ortostatismului şi mersului prelungit pe jos
 folosirea lifturilor, scărilor rulante
 Evitarea unei poziţii prelungite şezând, în special în
fotolii joase
 Mers cu sprijin în baston (mâna opusă)
 Evitarea mersului pe teren accidentat
 Evitarea purtării încălţămintei cu toc înalt
 Pantofi cu tocuri moi
 Evitarea şchiopătării pentru controlul mersului
 De 2 ori pe zi - repaus postural la pat
 repaus în decubit ventral
 Deplasare pe bicicletă
 Corectare inegalitate de membre  2 cm
 Program de kinetoprofilaxie la domiciliu

21
 Electroterapie

 curol antalgic: curenţi interferenţiali cu spectrul de interferenţă


de 90-100 Hz şi curenţi Trabert la nivelul articulaţiei şoldului

 cu rol excitomotor: curenţi de joasă frecvenţă (curenţi


dreptunghiulari) şi curenţi de medie frecvenţă cu aplicaţie la
nivelul grupelor musculare hipotrofiate: fesieri, cvadriceps, triceps
sural.

 undescurte la nivelul articulaţiei şoldului afectat, cu realizarea


endotermiei profunde producând astfel vasodilataţie, miorelaxare.

 ultrasunet în regim pulsat cu rol antalgic, miorelaxant

22
 Masaj

 masajul manual decontracturant, precedat de termoterapie


 fesier mare, ischio-gambieri, adductori, cvadriceps,
musculatura lombară

 masajul mecanic vibrator

 masajul vascular al membrului şi segmentelor de membru

 masajul antalgic, în puseu

 tracţiuni, manipulări, elongaţii în perioada cronică

 fricţiunipe punctele dureroase şi pe inserţiile musculare


periarticulare
23
Baia caldă generală Baia cu nămol

Hidroterapie

Duş subacval hidrokinetoterapie

24
 Kinetoterapie
 Posturări funcţionale:
 pentru evitarea flexumului şi rotaţiei externe preventiv în stadiul
iniţial, corectoare în stadiul evolutiv, dar devin inutile în stadiul
final
 pentru evitarea flexumului.
 decubitul ventral, eventual cu un sac de nisip pe sacru şi o
pernă mică sub genunchi;
 decubit dorsal, o pernă sub fese, şoldul afectat întins (eventual
cu sac de nisip sub coapsă), iar celălalt mult flectat (cu
genunchiul la piept);
 decubit dorsal la marginea patului lăsând membrul inferior să
atârne jos din pat.
 pentru evitarea rotaţiei externe:

 în poziţia de şezând pe un scaun cu picioarele pe sol, se caută


ca piciorul omonim soldului coxotic să se afle cât mai în afara
scaunului, genunchii fiind apropiaţi unul de altul;

 uneori, pentru noapte, pot fi folosiţi suporţi pentru picior şi


gambă, orteze din faşă gipsată sau materiale termoplatice, ca
nişte jgheaburi cu două susţinătoare laterale, care obligă
membrul inferior să rămână în poziţie anatomică (picior cu
degete spre zenit) blocând tendinţa spre rotaţie externă (picior
cu degete spre exterior). 25
 Kinetoterapie
 Mobilizări articulare: pasive, active, scripetoterapie

 Tonifierea musculaturii abductoare, rotatorii mai ales interne,


extensorii, flexori şi rotatori externi, folosind contracţiile
izometrice şi mişcările active cu rezistenţă progresivă (izotonice)

 Refacerea forţei musculare a muşchilor stabilizatori ai


şoldului:
 fesier mijlociu – stabilitatea şoldului în plan frontal
 fesier mare şi ischiocrurali – stabilitate în plan sagital,
contracarare flexum
 cvadriceps – conserva extensia genunchiului

 Recâştigarea controlului muscular dinamic pentru mers

 Corectarea poziţiei bazinului,


 Menţinerea funcţionalităţii normale a coloanei lombare, a
genunchiului omolateral şi a membrului inferior heterolateral;
prevenirea/corectarea atitudinilor vicioase
26
Papilian V. – “anatomia omului”, vol I, ed/ V,
Bucuresti, editura Didactica si Pedagogica, 1974

 Sbenghe T. –” Kinetologie profilactica terapeutica si


de recuperare “Bucuresti, Ed. Medicala 1987

- Sbenghe T. –”Bazele teoretice si practice ale


kinetoterapiei” Bucuresti , ed. Medicala 2000

Sidenco E.L- “Bilantul articular si muscular”, ed.


Fundatiei Romania de maine, 2000

27
28