Sănătatea mintală.

Neurotransmițătorul GABA și
autismul.

Au realizat : Dodon Alina și Rață Irina

Grupa: Psihologie 11
Profesoară: Sârbu Ana
 Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii
individuale şi este o parte esenţială a vieţii noastre, desemnând generic
modul în care oamenii se înţeleg şi se integrează în familie, la serviciu sau
în comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi definită în termeni
generali drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile
intelectuale şi afective şi de a se integra cu supleţe în viaţa socială.
Bolile psihice pot fi o povară foarte grea, pot să îţi schimbe viaţa în mod
semnificativ şi să îi afecteze şi pe cei de lânga tine. Ele pun stăpânire pe
gândurile tale, pot să-ţi afecteze abilităţile de a funcţiona şi să-ţi ameninţe
speranţele legate de viitor. Aceste tulburări pot să te facă să renunţi la locul tău
de muncă, la şcoală sau la activităţile care îţi făceau plăcere, pot să te facă să te
izolezi şi în acest fel să îţi afecteze relaţiile cu ceilalţi oameni.
 Nimeni nu vrea ca ceilalţi să-l vadă ca pe un
« nebun ». Este o etichetă greu de înlăturat o
dată ce ţi-a fost atribuită. “ Nebun” e un
termen care se aplică unei persoane atunci
când face ceva care deviază de la normă.
Din păcate, ideea împărtăşită a majorităţii
persoanelor din cultura noastră este aceea că,
dacă ai o boală mintală, atunci este ceva în
neregulă cu tine, ceva ce nu mai poate fi
reparat. În mass-media sunt promovate
exemple eronate ale unor oameni cu boli
psihice (criminali violenţi, persoane complet
disfuncţionale). Dar în realitate, oamenii cu
boli psihice nu sunt deloc aşa. Auzi rar
poveşti pozitive ale oamenilor atât de
numeroşi – oameni cu depresie, tulburare
bipolară, schizofrenie - care au găsit un
tratament potrivit, au învăţat cum să-şi
gestioneze problemele şi care trăiesc o viaţă
normală.
Mituri legate de bolile mintale
 Bolile mintale nu pot fi tratate
 Nu este posibil ca boala mintală să-mi afecteze
familia, deoarece noi suntem oameni buni
 Oamenii cu boli mintale sunt retardați
 Oamenii cu boli psihice ar trebui ținuți în spital
 Oamenii cu boli mintale sunt violenți
 Oamenii cu boli mintale nu pot munci
 Bolile mintale nu se vindecă niciodată
 Neurotransmițătorii, sau mediatorii
chimici, sunt subsțante chimice care se
găsesc în sistemul nervos( de
exemplu creier), prin intermediul cărora
se face transmiterea, modularea și
amplificarea impulsurilor
nervoase în sinapse (zona de contact
dintre doi neuroni). Existența
neurotransmițătorilor a fost confirmată
prin cercetarile lui Otto Loewi, iar mai
târziu Paton a introdus condițiile
necesare ca o substanță sa fie
considerată neurotransmițător:
 să existe în formă finală sau
ca precursor în spațiul presinaptic
 enzimele de sinteză să fie în același
spațiu
 să existe enzime de inactivare în spațiul
sinaptic
 stimularea terminațiilor presinaptice să
provoace eliberarea subsțantei
respective în fanta sinaptică
 să exercite un efect asupra membranei
postsinaptice
GABA, sau acidul gamma-aminobutiric, este considerat
a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori
centrali. Cele mai mari concentrații de GABA au fost
găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră,
nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală,
nucleul caudat, talamusul medial.
 GABA mai este numit si agentul de calmare
naturala a creierului deoarece inhiba stimularea
nervoasa excesiva a creierului si promoveaza
relaxarea si detensionarea.
 Administrarea de GABA se recomanda in
tulburari emotionale si pentru reducerea
simptomatologiei acestora.
 Astfel, GABA se administreaza in:
 - stari de anxietate;
 - capacitate de concentrare scazuta;
 - iritabilitate;
 - ADHD;
 - sindrom prementrual (PMS);
 - pentru imbunatatirea starii generale.
 De asemenea, GABA reduce si simptomatologii
precum cele:
 - cardiovasculare (tahicardie, palpitatii,
vasodilatatie),
 - digestive (spasme intestinale, uscaciunea gurii),
 - neuromusculare (tremuraturi).
 Echipa de cercetare de la Universitatea Harvard, condusă de
Caroline Robertson, membru Harvard Society of Fellows, a
demonstrat, folosind un test vizual, ce determină difenţele între
creierul autist şi cel sănătos. Ei au asociat aceste diferenţe cu o
defalcare a semnlelor folosite de GABA. Gaba este considerat unul
dintre cei mai importanţi neurotransmiţători de inhibare a creierului.

 "Aceasta este prima dată când activitatea unui neurotransmiţător de

la nivelul creierului a fost legată de comportamentul autist, la
oameni. Această teorie, precum că canalul de semnalizare GABA are
un rol în autism, a fost demonstrată la animale mai devreme, dar la
oameni încă nu erau sufieciente probe", a declarat
Caroline Robertson.
2 aprilie este Ziua Internațională
de Conștientizare a Autismului.

 Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept

una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice
ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul
unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub
numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste sau de
tulburări pervazive de dezvoltare.
 Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări,
presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare
ale sistemului nervos central sau genetice. Simptome
obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane,
contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese
foarte restrânse. Cauzele specifice sunt încă necunoscute.
Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, și este
de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la
fete. Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează
pe durata întregii vieți.
 La naștere copilul este aparent normal. În funcție de momentul
debutului autismului, dacă acesta este precoce, în primul an de viață
se pot remarca lipsa mișcărilor anticipatorii atunci când sunt luați în
brațe, lipsa zâmbetului ca reacție de răspuns, apatia și dezinteresul
față de ceea ce îl înconjoară. Unii copii se pot dezvolta normal pana
la aproximativ 18–24 de luni și înregistrează apoi o regresie a
competențelor și abilităților dobândite. În urma studiilor s-a
constatat că mai mult de jumătate dintre copiii care au fost ulterior
depistați cu tulburări din spectrul autist au observat probleme de
comportament, sociale și de limbaj ale copiilor înainte de primul an
de viață al micuților iar peste 85% au observat aceste probleme
înainte de vârsta de 24 de luni.
 "Autismul este adesea
descris ca o tulburare în
care toate intrările
senzoriale sunt blocate
dintr-o dată, astfel ideea
unui neurotransmiţător
inhibitor este foarte
importantă pentru
observaţiile clinice. În
plus, persoanele cu
autism au adesea crize,
iar 20-25 % dintre
decesele celor cu autism
şi epilepsie se datorează
anume acestor crize. Noi
credem că aceste convulsii
sunt un fel de iritaţii
scurte în creier", afirmă
Robertson. ”
Terapia ABA în tratarea autismului
 Instrumentul de bază al
sesiunilor de terapie ABA
este promptarea prin
limbaj sau gesturi:
terapeutul stă aşezat în
faţa copilului şi dă comezi
scurte: “pune”, “
fă”, “arată”. De cele mai
multe ori, un alt terapeut
stă în spatele copilului, el
este “umbra” (shadow)
care promptează fizic
copilul conducându-i
mâinile aşa cum cere
situaţia. În ceea ce
priveşte mediul de terapie,
acesta trebuia sa fie liniştit
fără stimuli auditivi sau
vizuali.
 Avantajele ABA
 S-au observat din primii ani din intervenţie:
 Cu cât intervenția e mai precoce, la o vârstă mai mică, cu atât dă rezultate mai
bune;
 Cu cât numărul de ore de terapie 1:1 ( copil-terapeut) e mai mare, cu atât
rezultatele sunt mai consistente;
 Cu cât durata terapiei e mai mare, cu atât şansele de recuperare a vârstei
cognitive şi emoţionale adecvate sunt mai mari;
 Cu cât părinţii sunt mai implicaţi in procesul de terapie aplicând aceleaşi principii,
cu atât copiii au şanse mai mari de recuperare.
 Dar au fost necesari 30 de ani de aplicare pentru ca această terapie să-şi
dovedească rezultatele, iar din anii ‘90 este folosită pe scară largă atât în SUA, cât
şi în restul lumii.
Vă mulțumim pentru atenție !