• Palancanu Eduard

• Postolache Teodor
• Roman Diana
 Produsele zaharoase cuprind un sortiment larg de alimente,
caracterizate printr- un conţinut mare de zahăr solubil, format din
molecule de glucoză și zaharoză, aspect atrăgător, gust dulce, arome
plăcute şi valoare energetică ridicată, însă cu un aport neînsemnat de
proteine, minerale și vitamine.
Aceste produse sunt ușor de asimilat de organism motiv
pentru care consumul lor este recomandat în cazul unor activități
fizice de mare intensitate.
 Clasificare

Din punct de vedere alimentar:
o Cu compozitie unilaterală (alcătuite doar din glucide)
ex: produse de caramelaj și fondanterie
o Cu compoziție complexă (pe lângă glucide conțin
proteine, lipide, vitamine și substanțe minerale)
ex: ciocolata, halvaua
 
 Zahărul este un produs obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie
de zahăr, generalizarea consumului său pe tot globul începînd
cu secolul al XIX-lea. Etimologia denumirii provine din limba
arabă sukkar ce înseamnă "plăcere".

 Calitatea zahărului (în special culoarea şi puritatea) este

determinată în cea mai mare măsură de rafinare. Rafinarea
zahărului se face prin solubilizare, recristalizare şi decolorare cu
cărbune activ sau alţi agenţi de fixare a substanţelor
colorante. Zahărul se fabrică în trei sortimente: zahăr cristal
(tos), zahăr bucăţi (candel) şi zahăr pudră.
 
 Cele mai importante caracteristici fizico-chimice care
servesc la aprecierea calităţii zahărului sunt: conţinutul în
zaharoză (99,7-99,9%); conţinutul în substanţe reducătoare,
(max. 0,25%); conţinutul în apă (0,05-0,10 %); conţinutul în
cenuşă (max. 0,1%); culoarea, exprimată în grade Stammer
(0,7-1,2).
 Zahărul trebuie ambalat în pungi de hârtie tratată sau în
saci din materiale textile şi păstrat în încăperi uscate cu o
umiditate relativă a aerului de maxim 80%, curate, aerisite, fără
miros străin.
 
Producție sfeclă de zahăr– 2016
Țară (milioane de tone)
Rusia 51.4
Franța 33.8
SUA 33.5
Germania 25.5
Turcia 19.5
Lume 277.2
Sursă: FAOSTAT, United Nations
 
Mierea (din latină melem) este un produs apicol obținut
prin transformarea și prelucrarea nectarului(70-90% apă în care
sunt solubilizate: glucoză, fructoză, zaharoză, dextrine, acizi
organici, substanţe aromatizante, colorante, tanante) de către albine
(Apis mellifera) și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui
hrana populației din stup.
Este un produs alimentar nativ ("cel mai dulce produs al
naturii") apreciat pentru valoarea nutritivă ridicată şi însuşirile
dietetice şi terapeutice deosebite.
 
Valoarea nutritivă a mierei diferă de cea a multor dulciuri,
deoarece, pe lîngă glucoză şi fructoză (70-80%) conţine şi alte
substanţe biologic active, cu efect terapeutic. Astfel, în miere se
găsesc vitamine din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6, B12), C, A, K,
acid pantotenic, acid folic, enzime (invertază, catalază, amilază) şi
elemente minerale (Fe, P, K, Mg). În mierea florală, zaharoza se
găseşte în cantităţi reduse (circa 5-10%).

*****(De aflat valoare nutritiva)

 
În funcţie de provenienţă, mierea poate fi:
 miere monofloră, care provine integral sau în cea mai mare
parte din nectarul unei anumite specii de flori (miere de salcîm,
tei, floarea soarelui, mentă etc);
 miere polifloră, care provine din nectarul mai multor specii de
plante din flora spontană sau de cultură (mierea de fîneaţă, de
pomi fructiferi etc);
 miere de pădure, provenită în cea mai mare parte din sucurile
dulci de pe alte părţi ale plantei decît florile (mierea de mană)
dar şi din nectarul florilor de pădure.
 
Culoarea variază în funcţie de provenienţa mierei, constituind şi
un element de identificare a naturii acesteia. Ea poate fi galben deschis
(miere de salcîm), galben-portocaliu către roşcat (mierea de tei), galben-
auriu (mierea de floarea soarelui), brun-închis (mierea de pădure) etc.
Consistenţa este determinată de densitatea mierei (1,41). Este
apreciată mai mult mierea care are o consistenţă mai ridicată şi care a fost
extrasă numai după ce fagurii au fost căpăciţi parţial cu ceară de către
albine (mierea maturată).
Mirosul trebuie să fie plăcut, aroma fiind conferită de nectarul
floral din care provine mierea. El este mai pronunţat la mierea monofloră.
Gustul trebuie să fie dulce, fără influenţe de acru.
Puritatea este dată de lipsa corpurilor străine vizibile cu ochiul
liber. Se admit cantităţi mici de granule de polen.