Sisteme politice contemporane

Sisteme de partide
 Reguli de stabilire a relevanţei partidelor
– Giovanni Sartori
• Din multitudinea partidelor existente în sistemele politice, care partide sunt relevante pentru
evoluţia sistemică a acestora?
• Pentru a răspunde la întrebare trebuie să formulăm reguli pe baza cărora trebuie stabilit un
criteriu al relevanţei politice a partidelor.
• “greutatea” unui partid este dată în primul rând de puterea sa electorală reflectată de numărul
de mandate parlamentare pe care un partid le obţine în legislative
• Un alt criteriu este dat de rolul unui partid ca instrument de guvernare
• Din acest punct de vedere, un partid poate fi mic ca dimensiuni dar ar putea avea o putere de
negociere mare pentru formarea unei coaliţii guvernamentale
• Regula 1: un partid poate fi considerat minor dacă rămâne pentru perioade lungi de timp
nerelevant în formarea coaliţiilor de guvernare.
• Regula 2: relevanţa unui partid este dată de influenţa pe care o are asupra tacticilor şi
startegiilor celorlalte partide, sau modul cum alterează direcţia competiţiei politice, prin
determinarea schimbării ei spre o tendinţă centripetă sau centrifugă; din acest punct de
vedere, putem clasifica partidele în funcţie de:
i)Potenţialul de coaliţie;
ii)Potenţialul de şantaj;
 Numărul efectiv de partide
• Orice sistem politic conţine un număr de partide din care
numai unele sunt relevante pentru funcţionarea sistemului;
pentru a cunoaşte numărul partidelor relevante avem
nevoie de criterii pe baza cărora să stabilim relevanţa lor;
• Una din soluţii este cea propusă de Giovanni Sartori (1976,
p.122-123)
• Partidele care nu reuşesc să obţină mandate în Parlament
nu trebuie luate în considerare
• Partidele componente a unui sistem de partide care pot fi
considerate relevante sunt cele care au una din
proprietăţile – potenţial de coaliţie sau potenţial de şantaj
 Tipologia sistemelor de partide -Giovanni
Sartori
• Un partid are potenţial de coaliţie dacă a făcut parte din coaliţii de
guvernare (sau a format un guvern monocolor) sau dacă partidele
importante îl privesc ca pe un posibil partener de coaliţie; partidele
neacceptabile ideologic pentru restul partidelor, ca potenţiali parteneri
de coaliţie, pot fi luate în considerare doar dacă sunt destul de mari;
• Regula subsidiară de calcul a relevanţei unui partid este bazată pe
potenţialul de şantaj care se referă la puterea de intimidare în spacial a
partidelor de opoziţie (exemplul puternicelor partide comuniste francez
şi italian din anii ‘70);
• Aceste criterii sunt importante pentru a distinge între partidele care au
un rol important în sistemul politic şi cele care joacă un rol minor;
• Criteriile lui Sartori se bazează pe două variabile: mărimea şi
compatibilitatea ideologică;
 Tipologia sistemelor de partide -Giovanni
Sartori
• Între mărimea unui partid şi potenţialul său de coaliţie
sau de şantaj există o relaţie directă;
• Doar partidele suficient de mari pot avea potenţial de
şantaj;
• Doar o mărime importantă sau suficientă este
determinantul principal al potenţialului de coaliţie
• Partidele mici care au puţine locuri în Parlament pot fi
moderate sau compatibile ideologic dar au un potenţial
de coaliţie mic datorită “greutăţii” mici a contribuţiei pe
care o pot avea la formarea coaliţiilor guvernamentale
 Tipologia sistemelor de partide -Giovanni
Sartori
Pe baza criteriului numeric, Sartori realizează o
tipologie a sistemelor de partide:
1. Sisteme cu un singur partid;
2. Sisteme caracterizate de un partid hegemonic;
3. Sisteme caracterizate de un partid predominant;
4. Bipartidism;
5. Pluralism limitat;
6. Pluralism extreme;
7. Sistem de partide atomizat;
 Clasificarea sistemelor de partide la
Jean Blondel
• Jean Blondel (1968, p. 184-187) a propus o clasificare a sistemului
de partide care are la bază criteriile referitoare la număr şi
mărimea relativă a partidelor
Sisteme de partide Exemple ipotetice de Numărul efectiv de partide
distribuţie a locurilor
Sistemul bipartidist 55-45 2,0

Sistemul “două partide şi 45-40-15 2,6

jumătate”
Sistemul multipartidist cu un 42-20-15-10-10 3,5
partid dominant
Sistemul multipartidist fără un 25-25-25-15-10 4,5
partid dominant

Sursa: Blondel, 1968, p. 184-187, apud Lijphart, 2000, p. 78

Indicele numărului efectiv de partide
• Conceptele partid “dominant” şi “jumătate de partid” sunt
folositoare pentru ilustrarea puterii relative dintre partide;
• Datorită impreciziei folosirii conceptelor în stabilirea forţei sau
puterii relative a unui partid face necesară construirea de indici
care să reflecte exact numărul sau mărimea relativă a partidelor;
• Un astfel de indice a fost elaborat de Laakso şi Taagepera (1979)
– numărul efectiv de partide:
N=1/∑si2
Unde s reprezintă proporţia locurilor partidului i
i–

• În cazurile unde toate partidele sunt egale, numărul efectiv de

partide va fi egal cu numărul aritmetic.
• Când partidele nu sunt egale, numărul efectiv va fi mai mic decât
numărul real
Dimensiunile tematice ale conflictului
partizan
În teoria developmentalistă a structurii de clivaje şi a sistemelor de partide,
Seymour Martin Lipset şi Stein Rokkan (1967) identifică patru surse de bază
ale clivajelor sistemelor de partide. Acestea sunt, dimensiunea socio-
economică, religioasă, clivajul cultural-etnic şi dimensiunea urban-rural
1. Dimensiunea socio-economică: au miză mai ales ideologică; există diferenţe
semnificative între politicile socio-economice susţinute de partide de
stânga sau de dreapta, de aceea această dimensiune este folositoare la
încadrarea partidelor pe o dimensiune ideologică;
2. Dimensiunea religioasă: diferenţele dintre partidele religoase şi cele laice
constituie o dimensiune tematică importantă; chiar dacă în perioada
postbelică şi-a pierdut din importanţă, partidele religioase şi cele laice sunt
încă divizate pe teme morale, cum sunt căsătoria, divorţul, avortul, educaţia
sexuală, drepturile minorităţilor sexuale; aceste teme au căpătat
importanţă mai ales după anii ‘60;
3. Dimensiunea cultural-etnică: prezintă importanţă pentru societăţile plurale
divizate etnic;
Dimensiunile tematice ale conflictului
partizan
4. Dimensiunea urban-rural: dată de existenţa
clivajelor şi a diferenţelor de interese dintre
zonele urbane şi cele rurale;
5. Susţinerea sistemului politic: această dimensiune
poate apărea ca rezultat al prezenţei unor
partide importante care au un comportament
anti-sistem;
6. Materialism/postmaterialism: prezenţa mai
ales după anii ‘60 a unor teme considerate
postmaterialiste (Inglehart) cum sunt curentele
ecologiste, feministe;