Sunteți pe pagina 1din 8

Epidemii

generate de
Filoviridae
Ivascu Marius Antonio
Microbiologie medicală
Grupa 6302
Virusul Ebola
Boala virală Ebola sau febra hemoragică Ebola este o
boală infecțioasă virală severă, adesea fatală, provocată de
virusul Ebola (Ebolavirus), care se manifestă prin afecțiuni
hemoragice severe la oameni, primate și antilopele duiker,
survenind în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de
Vest.
Are o rată de letalitate de până la 90% la om (cea
mai mare mortalitate într-o boală infecțioasă, cu excepția
rabiei). Se presupune că liliecii frugivori din familia
Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola.
Cum se transmite virusul?
Virusul Ebola este introdus în populația umană după
un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau
fluidele biologice ale animalelor infectate: cimpanzei, gorile,
lilieci frugivori, antilope de pădure duiker și porci spinoși.

Apoi, boala se propagă în comunități prin


transmitere interumană, ca urmare a contactului direct
(piele lezată sau mucoase) cu sângele, organele, secrețiile
sau lichidele biologice (urina, saliva etc.) ale persoanelor
infectate sau prin contact indirect prin intermediul mediilor
contaminate cu aceste lichide.
Efectele virusului
Perioada de incubație este în medie de 8 zile, cu extreme
de 2-21 de zile.
Debutul bolii este brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee,
mialgii, anorexie, asociată cu erupții cutanate (exantem). În
următoarele 2-3 zile se adaugă greață, vome, diaree, faringită și
fenomene hemoragice: hematemeză, melenă, echimoze și
peteșii.
Sunt afectate funcțiile renale și hepatice. Apar și
tulburări nervoase, prostrație, anxietate, confuzie, pierderi de
memorie, instabilitate.
Moartea poate surveni la 6-9 zile de la debut, prin șoc,
hipovolemie și hemoragii extinse generalizate. Rata de letalitate
este estimată a fi intre 50-90%, cu mici diferențe în funcție de
speciile de virus Ebola.
Epidemia de febră hemoragică
Ebola din Africa din 2014
În epidemia de febră hemoragică Ebola
din Africa din 2014, până la data de 1 februarie
2015 s-au înregistrat 22.495 cazuri de
îmbolnăviri, din care 8.981 au fost decese.
Pe 30 septembrie 2014 a fost
diagnosticat primul caz de infectare cu virusul
Ebola în Statele Unite, pacientul fiind spitalizat în
Texas. Bolnavul era un bărbat, care a călătorit în
Liberia.
Fără intervenții suplimentare sau
modificări ale comportamentului comunităților
băștinașe, CDC estimează că până la 20 ianuarie
2015, va exista un total de aproximativ 550.000
de cazuri de febră hemoragică Ebola în Liberia și
Sierra Leone sau 1,4 milioane de cazuri dacă se
fac corecții pentru subraportarea cazurilor.
Tratament
Tratamentul se limitează la tratamentul suportiv care
constă în primul rând în menținerea constantă a volemiei,
echilibrului electrolitic, combaterea hemoragiilor, a insuficienței
renale, edemului cerebral, suprainfecțiilor bacteriene, hipoxiei și
a șocului.
Administrarea unui factor VIIa/TF inhibitor al căii TF
(factor tisular), sau de proteină C activată recombinantă permite
activarea căii anticoagulante a proteinei C naturale, sau
administrarea de mici catene ARN interferente sau de
oligonucleotide antisens pentru a inhiba replicarea virală, au avut
rezultate promițătoare.
Nu există tratament omologat antiviral specific împotriva
acestei boli. Ribavirin nu are efect asupra filovirusurilor, iar
administrarea IFN (interferonul uman) nu a dat rezultate
consistente nici în boala experimentală a maimuțelor, nici la
pacienți.
Masuri de prevenire
• Reducerea riscului de transmitere între animale sălbatice și oameni prin
contact cu liliecii sau maimuțele/primatele infectate și prin consumul de
carne crudă provenită de la ele. Animalele vor fi manipulate cu mănuși și se
va purta o îmbrăcăminte protectoare adecvată. Produsele (sângele și
carnea) se vor fierbe bine înainte de a fi consumate.
• Reducerea riscului de transmitere interumană în comunitatea care rezultă
din contactul direct sau apropiat (strâns) cu persoanele infectate, mai ales
cu fluidele lor corporale. Se va evita orice contact apropiat cu pacienții
infectați cu virusul Ebola. Se vor purta mănuși și un echipament individual
de protecție adecvat în timpul îngrijirii pacienților la domiciliu. Este
indispensabilă spălarea regulată a mâinilor după vizita rudelor bolnave
aflate în spital sau după îngrijirea lor la domiciliu.
• Comunitățile afectate de virusul Ebola trebuie să informeze populația despre
natura bolii și măsurile luate pentru a controla focarul, inclusiv în timpul
ritualurilor funerare. Persoanele decedate prin această infecție trebuie să fie
îngropate rapid și fără asumarea unor riscuri. În cazul decesului, este
obligatorie incinerarea cadavrelor.
Virusul Marburg
Febra hemoragică Marburg sau boala Marburg este o febră hemoragică virală
localizată în Africa (Uganda, Kenya, Zimbabwe, Africa de Sud) și transmisă la om prin
contactul cu maimuțele infectate și este provocată de virusul Marburg (Marburgvirus) și
virusul Ravn, viruși asemănători cu virusul Ebola, care aparține familiei filoviride.
Se presupune că liliecii frugivori din familie Pteropodidae sunt gazdele naturale
ale virusului Marburg. Primele cazuri au fost observate în 1967 în orașul Marburg (de
unde și numele bolii) din Germania la personalul de laborator aflate în contact cu
maimuțele verzi (Cercopithecus aethiops) importate din Uganda.
Sângele și dejecțiile bolnavilor pot contamina anturajul familial și personalul de
ingrijire medical. Debutul bolii este brusc cu febră mare, cefalee, mialgii, tulburări
digestive, erupție cutanată maculopapulară, conjunctivită, faringită, tuse. Apoi, starea
generală se agravează, cu tulburări a conștiinței, icter, sindrom hemoragic, semne de
detresă respiratorie, insuficiența renală.
Decesul este frecvent (într-un sfert din cazuri) între a 8 și a 15-a zi cu leziuni
diseminate de necroză tisulară. Tratamentul este doar simptomatic. Diagnosticul de
laborator se bazează pe izolarea virusului din sânge și identificarea lui prin amplificare
genică (PCR), serologie (detectarea IgM în plasmă). Boala Marburg este o boală cu
declarare obligatorie și implică măsuri de igienă și de izolare stricte pentru a preveni
transmiterea interumană.