estetică: scopuri, metode, specific și importanță • Educaţia este forma cea • Pe de altă mai înaltă în lucrarea de parte, abandonul şcolar, modelare şi formare a destrămarea familiilor, caracterului şi sărăcia, şomajul, personalităţii copiilor şi plecarea părinţilor la tinerilor. Din acest motiv, muncă în străinătate, educaţia ar trebui să fie delincvenţa şi violenţa prioritatea fundamentală juvenilă, nesiguranţa zilei, a oricărei societăţi care incertitudinea viitorului se doreşte progresul spiritual constituie în tot atâtea şi bunăstarea materială a cauze ale crizei educaţiei poporului în şcoală şi în familie. • Educatia morala este acea dimensiune interna a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii care vizeaza 'ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta umana' (Hubert, Rene). • Morala reprezinta o vasta categorie de principii si norme de viata, reguli de comportamente umane specifice unei societati la nivelul dezvoltarii acesteia. Persoanele de-a lungul vietii isi stabilesc anumite reguli de convietuire in dependenta de educatie si felul fiecaruia de a se forma si de a fi. Louis Legrand considera constiinta morala ca o cunoastere a valorilor intiparite in comportamentul persoanei, integrarea implicind obligatia in cazul cind vointa individuala nu se coreleaza cu valorile.Deci gindirea operativa a persoanei denota felul prin care isi dirijeaza propiile actiuni,valori si conduite ale vietii si tine cont de exemplele pe care le intimpina zi de zi. Un alt autor Geissler aborda educatia morala privind consecintele si problemele fundamentale ale acesteia. Inainte de transmiterea oricarei valori cognitive, a continutului, elevul trebuie sa afle ca in comportamentul sau patrund necontenit decizii valorice si trecind prin ratiuni sunt lipsite de consistenta si stabilitate. O parte a educatiei morale trebuie sa se rezume la evidentierea valorilor privind deciziile si conditiile unei acceptari sau respingeri diferentiate. • În privinţa educaţiei religioase, obiectivele informative sunt: dobândirea de informaţii despre conceptele religioase fundamentale, despre istoria religiei şi cultelor, despre practicile religioase. Obiectivele formative ale educaţiei religioase se canalizează pe formarea şi dezvoltarea structurilor mentale de recepţie şi prelucrare a cunoştinţelor religioase, cu scopul elaborării unor răspunsuri proprii la problematica vieţii şi existenţei. Religia poate contribui la „dezvoltarea potenţialului interogativ şi meditativ” al tinerilor, la dezvoltarea spiritului de discriminare între esenţial şi secundar. • Elementul comun educaţiei religioase şi morale este sentimentul, sinteză de valori umaniste şi credinţe condensate într-un nucleu de cunoaştere şi relevare a Sacrului. Prin educaţia religioasă trebuie să realizăm de fapt o reală cultivare a spiritului. Ea ne ajută să construim un sistem de valori spirituale, etice, estetice etc. racordate la personalitatea fiecăruia dintre noi şi materializarea în comportamente integratoare în viaţa comunităţii din care facem parte şi a societăţii în ansamblu. Cercetările în domeniul psihologiei copilului ne arată că educaţia moral-religioasă este posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar preşcolarii cu trăsăturile de voinţă şi caracter în formare sunt receptivi la influenţele exercitate asupra lor Educatia estetica are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizeaza calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea conditiei socio - morale (curaj, capacitate de comunicare interumana s.a.), formarea si rafinarea intelectului ca structura rationala si evaluativ - critica în plan mental, organizarea placuta si eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu în sfera imaginativului, a afectivului, motivationalului și afirmarea si trairea sentimentului identitatii culturale. • - principiul educarii estetice prin valori autentice, • - principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si a valorilor estetice in general, • - principiul perceperii unitare a continutului si formei, • - principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic. • Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetica se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., în cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale • Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona spontan printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale, de actele si realizarile umane sau de operele de arta, privite toate ca obiecte ale însusirii estetice a realitatii de catre om. • Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de natura intelectuala care consta în capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Daca la nivelul gustului estetic se consemneaza prezenta sau absenta placerii, la nivelul judecatii intervine argumentarea si motivarea acelei reactii, se realizeaza o intelectualizare a gustului estetic. • Idealul estetic este constituit dintr- un ansamblu de teze, principii si norme teoretice care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinând unei epoci, natiuni sau categorii sociale. Fiind specific unei întregi epoci istorice idealul înglobeaza o imensa experienta sociala si are o relativa stabilitate • Sentimentele estetice însumeaza o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi mai profunde si de durata a frumosului din natura, societate si arta. • Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientând si calauzind preocuparea omului în vederea asimilarii si introducerii frumosului în modul sau de viata, în relatiile sale cu lumea si semenii sai. cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostintesi capacitati estetice, prevazute în documentele scolare sitransmise în procesul instructiv - educativ din scoala.b) cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca G.Vaideanu - "ca rezultat spiritual produs în individ de asimilareaculturii obiective". Acest rezultat spiritual se concretizeaza într-un ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri estetice,toate subsumate si integrate unui ideal estetic. Profilul moral mai impune şi un consens între valorile ştiinţifice şi cele tehnologice prin prisma aplicării lor în folosul oamenilor. Nici educaţia estetică nueste independentă de cea morală este deoarece există o permanentă interacţiune între idealulmoral şi cel estetic. . Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în faţa operelor artistice, prin observarea a tot ce este corect şi frumos în comportarea şi în activitatea celor din jur. Argument în acest sens este şi limbajul utilizat de educatoare (învăţătoare) în comunicarea cu preşcolarii, cu elevii; li se cere copiilor să se poarte frumos, li se atrage atenţia că nu este frumos un gest, un cuvânt, sau că au mers frumos pe stradă etc. Se poate observa că la şcolarii mici şi mai ales, la preşcolari, reprezentările morale, ca şi conduita disciplinata se însuşesc prin metode şi forme de activitate ce au caracter predominant artistic: povestiri, recitări, jocuri, dansuri, dramatizări, desene, modelaj etc. Bibliografie • Constantin Cucos,Educatia religioasa.Repereteoretice si metodice,Editura Polirom,Iasi,2009 • Neacsu, I., "Educatia estetica", în Curs de pedagogie, T.U.B., 1988 • Vaideanu, G., "Cultura estetica scolara", E.D.P., 1967 • Ioan Nicola,Tratat de Pedagogie Şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996. • Ioan Nicola,Pedagogie,Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994. • Ioan Grigoraş,Personalitatea morală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982
Educaţia Intelectuală Constituie Un Pivot Important În Jurul Căruia Se Vor Profila Şi Celelalte Laturi Sau Conţinuturi Ale Cunoaşterii Şi Practicii Umane