Sunteți pe pagina 1din 15

Dimensiunile sau laturile educației.

Educația morală, educația religioasă și cea


estetică: scopuri, metode, specific și
importanță
• Educaţia este forma cea • Pe de altă
mai înaltă în lucrarea de parte, abandonul şcolar,
modelare şi formare a destrămarea familiilor,
caracterului şi sărăcia, şomajul,
personalităţii copiilor şi plecarea părinţilor la
tinerilor. Din acest motiv, muncă în străinătate,
educaţia ar trebui să fie delincvenţa şi violenţa
prioritatea fundamentală juvenilă, nesiguranţa zilei,
a oricărei societăţi care incertitudinea viitorului se
doreşte progresul spiritual constituie în tot atâtea
şi bunăstarea materială a cauze ale crizei educaţiei
poporului în şcoală şi în familie.
• Educatia morala este acea
dimensiune interna a activitatii
de formare-dezvoltare a
personalitatii care vizeaza 'ceea
ce este mai profund si mai
accentuat subiectiv in fiinta
umana' (Hubert, Rene).
• Morala reprezinta o vasta
categorie de principii si norme de
viata, reguli de comportamente
umane specifice unei societati la
nivelul dezvoltarii acesteia.
Persoanele de-a lungul vietii isi
stabilesc anumite reguli de
convietuire in dependenta de
educatie si felul fiecaruia de a se
forma si de a fi.
Louis Legrand considera constiinta
morala ca o cunoastere a valorilor
intiparite in comportamentul persoanei,
integrarea implicind obligatia in cazul
cind vointa individuala nu se coreleaza cu
valorile.Deci gindirea operativa a
persoanei denota felul prin care isi
dirijeaza propiile actiuni,valori si conduite
ale vietii si tine cont de exemplele pe care
le intimpina zi de zi.
Un alt autor Geissler aborda educatia
morala privind consecintele si problemele
fundamentale ale acesteia. Inainte de
transmiterea oricarei valori cognitive, a
continutului, elevul trebuie sa afle ca in
comportamentul sau patrund necontenit
decizii valorice si trecind prin ratiuni sunt
lipsite de consistenta si stabilitate. O parte
a educatiei morale trebuie sa se rezume la
evidentierea valorilor privind deciziile si
conditiile unei acceptari sau respingeri
diferentiate.
• În privinţa educaţiei religioase, obiectivele informative sunt:
dobândirea de informaţii despre conceptele religioase
fundamentale, despre istoria religiei şi cultelor, despre
practicile religioase. Obiectivele formative ale educaţiei
religioase se canalizează pe formarea şi dezvoltarea
structurilor mentale de recepţie şi prelucrare a cunoştinţelor
religioase, cu scopul elaborării unor răspunsuri proprii la
problematica vieţii şi existenţei. Religia poate contribui la
„dezvoltarea potenţialului interogativ şi meditativ” al tinerilor, la
dezvoltarea spiritului de discriminare între esenţial şi
secundar.
• Elementul comun educaţiei religioase şi morale este
sentimentul, sinteză de valori umaniste şi credinţe condensate
într-un nucleu de cunoaştere şi relevare a Sacrului.
Prin educaţia religioasă trebuie să realizăm de fapt o reală cultivare a spiritului. Ea ne
ajută să construim un sistem de valori spirituale, etice, estetice etc. racordate la
personalitatea fiecăruia dintre noi şi materializarea în comportamente integratoare în viaţa
comunităţii din care facem parte şi a societăţii în ansamblu.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului ne arată că educaţia moral-religioasă este
posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar preşcolarii cu trăsăturile de voinţă şi caracter în
formare sunt receptivi la influenţele exercitate asupra lor
Educatia estetica are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai
semnificative dintre acestea vizeaza calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea
conditiei socio - morale (curaj, capacitate de comunicare interumana s.a.), formarea si
rafinarea intelectului ca structura rationala si evaluativ - critica în plan mental, organizarea
placuta si eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu în sfera
imaginativului, a afectivului, motivationalului și afirmarea si trairea sentimentului identitatii
culturale.
• - principiul educarii estetice prin valori
autentice,
• - principiul perceperii profunde si creatoare a
operelor de arta si a valorilor estetice in
general,
• - principiul perceperii unitare a continutului si
formei,
• - principiul intelegerii si situarii contextuale a
fenomenului estetic.
• Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetica se
exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale
fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii,
societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini
specific umane determinate de interesul practic,
utilitar, cognitiv, economic etc., în cazul atitudinii
estetice mobilul principal este cel al satisfacerii
unor trebuinte spirituale
• Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona
spontan printr-un sentiment de satisfactie sau
insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale,
de actele si realizarile umane sau de operele de arta,
privite toate ca obiecte ale însusirii estetice a
realitatii de catre om.
• Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de
natura intelectuala care consta în capacitatea de
apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de
evaluare. Daca la nivelul gustului estetic se
consemneaza prezenta sau absenta placerii, la
nivelul judecatii intervine argumentarea si
motivarea acelei reactii, se realizeaza o
intelectualizare a gustului estetic.
• Idealul estetic este constituit dintr-
un ansamblu de teze, principii si
norme teoretice care imprima o
anumita directie atitudinii estetice
a oamenilor apartinând unei epoci,
natiuni sau categorii sociale. Fiind
specific unei întregi epoci istorice
idealul înglobeaza o imensa
experienta sociala si are o relativa
stabilitate
• Sentimentele estetice însumeaza o
configuratie de emotii, rezultat al
unor trairi mai profunde si de
durata a frumosului din natura,
societate si arta.
• Convingerile estetice sunt idei
despre frumos care au devenit
mobiluri interne, orientând si
calauzind preocuparea omului în
vederea asimilarii si introducerii
frumosului în modul sau de viata, în
relatiile sale cu lumea si semenii
sai.
 cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de
cunostintesi capacitati estetice, prevazute în
documentele scolare sitransmise în procesul instructiv -
educativ din scoala.b)
 cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca
G.Vaideanu - "ca rezultat spiritual produs în individ de
asimilareaculturii obiective". Acest rezultat spiritual se
concretizeaza într-un ansamblu de capacitati, aspiratii,
sentimente si convingeri estetice,toate subsumate si
integrate unui ideal estetic.
 Profilul moral mai impune şi un consens între valorile ştiinţifice şi
cele tehnologice prin prisma aplicării lor în folosul oamenilor.
 Nici educaţia estetică nueste independentă de cea morală este
deoarece există o permanentă interacţiune între idealulmoral şi cel
estetic. .
 Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor
morale prin trăirile afective în faţa operelor artistice, prin observarea
a tot ce este corect şi frumos în comportarea şi în activitatea celor din
jur. Argument în acest sens este şi limbajul utilizat de educatoare
(învăţătoare) în comunicarea cu preşcolarii, cu elevii; li se cere
copiilor să se poarte frumos, li se atrage atenţia că nu este frumos un
gest, un cuvânt, sau că au mers frumos pe stradă etc. Se poate observa
că la şcolarii mici şi mai ales, la preşcolari, reprezentările morale, ca
şi conduita disciplinata se însuşesc prin metode şi forme de activitate
ce au caracter predominant artistic: povestiri, recitări, jocuri, dansuri,
dramatizări, desene, modelaj etc.
Bibliografie
• Constantin Cucos,Educatia religioasa.Repereteoretice si metodice,Editura
Polirom,Iasi,2009
• Neacsu, I., "Educatia estetica", în Curs de pedagogie, T.U.B., 1988
• Vaideanu, G., "Cultura estetica scolara", E.D.P., 1967
• Ioan Nicola,Tratat de Pedagogie Şcolară, Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1996.
• Ioan Nicola,Pedagogie,Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1994.
• Ioan Grigoraş,Personalitatea morală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1982

S-ar putea să vă placă și