 1.1.

Definirea psihologiei ca ştiinţă

 Psihologia este una dintre ştiinţele umaniste, poate cea

mai reprezentativă dintre ele prin originalitatea şi
complexitatea naturii obiectului său de cercetare.
 Psihologia este ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem
omul şi ne ajută să-l înţelegem. Ca domeniu al
cunoaşterii umane, ea a fost încă de la început
tributară filosofiei din care s-a desprins treptat.
 Cei mai mulţi autori au definit psihologia pornind de la
etimologia cuvântului. Deoarece cuvântul psihologie este
compus din două particule psyche (suflet) şi logos (ştiinţă) s-a
afirmat că psihologia este ştiinţa sufletului. Deşi definiţia este
oarecum tautologică, ea are mai ales o valoare operaţională,
orientând cercetătorii spre descifrarea şi detalierea termenului
de psihic.
 Asociaţionismul, behaviorismul, gestaltismul,
psihanaliza, psihologia umanistă sunt marile curente
care au jalonat întreaga istorie a psihologiei, fiecare
dintre ele propunând diverse modele explicative
asupra vieţii psihice.
 Spre sfârşitul secolului XIX, psihologia a început să-şi
afirme treptat statutul său de ştiinţă, delimitându-şi
problemele şi stabilindu-şi metodele de cercetare, iar
în decursul si la sfârşitul secolului XX s-au elaborat
şi închegat marile construcţii teoretice, s-au rafinat
metodele de investigaţie.
 Obiectul de cercetare al psihologiei
 Obiectul psihologiei poate fi analizat din perspectiva
următoarelor orientări:
 Orientarea psihanalitică, (viata psihica interioara-
obiect de studiu al psihologiei): Sigmund Freud, Carl
Gustav Jung, Francoise Dolto, Alfred Adler
 Orientarea behavioristă (comportamentul-obiect de
studiu al psihologiei), J.B.Watson, B.F.Skinner
 Psihologia activitatii -psihologia conduitei: Jean
Piaget, Pierre Janet
 Orientarea umanistă: Abraham Maslow, Carl Rogers
 Tipuri de definitii ale psihologiei ca stiinta

 1. Definiţii etimologice
 Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia
cuvântului. Deoarece cuvântul PSIHOLOGIE este compus din douã particule
psyche (psihic) si logos (stiintã) s-a afirmat cã psihologia este stiinta psihicului. Desi
definitia este oarecum tautologicã are mai ales o valoare operationalã, orientând
cercetãtorii spre descifrarea si detalierea termenului de psihic.

 2. Definitii comprehensive-încearcã sã surprindã elementele esentiale ale
psihologiei ca stiintã
 -W.Wundt- Psihologia= stiintã a experientei imediate
 -W. James- Psihologia= stiintã a vietii mentale, a fenomenelor si conditiilor reale
 -Kulpe- Psihologia=stiintã a faptelor în mãsura în care ele depind de subiect
 Psihologia este o ştiinţă care se ocupă de studiul fenomenelor şi
capacităţilor psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza
descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative.(Paul
Popescu-Neveanu)
 După opinia lui M. Zlate, definiţia unei ştiinţe trebuie să conţină informaţii,
fie şi într-o formulare generală despre obiectul de cercetare, metode, legi, finalitate.
Luând în considerare aceste elemente, M.Zlate defineşte psihologia ca fiind ştiinţa
care studiază psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice), utilizând un
ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de
funcţionare, cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane.

 3. Definiţii explicativ-culturale:
 1. Psihologia reprezintă studiul faptelor morale şi al
inteligenţei, fiind ştiinţa sufletului
 2. Psihologia are mai multe semnificaţii ca ştiinţă şi anume:
 a) studiul ştiinţific al vieţii mentale (memorie, gândire,
inteligenţă),
 b) cunoaşterea empirică a sentimentelor celuilalt,
 c) analiza sentimentelor, a stărilor de conştiinţă,
 d) ansamblulde sentimente, modalităţi de a gândi şi de a
acţiona caracteristice unui individ sau unui grup de indivizi
(J.Dubois)
 e) psihologia este ştiinţa care studiază procesele mentale şi
emoţionale şi comportamentul
 f) psihologia este suma acţiunilor, trăsăturilor atitudinilor,
modelelor de gândire sau a stărilor sufleteşti ale unei
persoane sau ale unui grup (D.B.Guralnik)
 4. Definiţiile filosofice sunt cele care caută să explice
conceptul sau ideile despre psihologie.
 1. Psihologia este ştiinţa sufletului sau a spiritului. Acest
punct de vedere cuprinde mai multe aspecte ce trebuie
considerate separat.
 a) o anumită manieră de a se comporta, de a reacţiona la
impresiile din afară (psihologia comportamentului)
 b) faptul de a avea conştiinţa propriilor idei, emoţii,
tendinţe (psihologia conştiinţei),
 c) atitudinea reflexiv-critică faţă de propria persoană
(psihologia reflexivă şi cea critică),
 d) ansamblul de stări sau dispoziţii psihice ale unei
persoane sau ale unui grup de indivizi (psihologie socială)
 Definiţiile menţionate mai sus pun problema
complexităţii acestei ştiinţe, dar evidenţiază şi dificultatea
de a o delimita şi defini, dintr-un singur punct de vedere.
 3. Locul psihologiei în sistemul stiintelor

 Într-un secol si jumãtate (înfiintarea primului Laborator de psihologie
experimentalã la Leipzig-1879), psihologia a parcurs drumul de la
negarea ei ca stiintã pânã la obtinerea statutului de stiintã centralã în
rândul tuturor celorlalte stiinte.
 Cu timpul, conceptiile cu privire la locul psihologiei în sistemul
stiintelor s-au organizat si integrat, conducând la elaborarea unor
modele explicativ-interpretative.
 a). Modele triunghiulare
 1929- Karl Buhler propunea modelul triunghiular al psihologiei
stiintifice, aceasta din urmã fiind amplasatã la intersectia stiintelor
umaniste, stiintelor sociale si stiintelor naturale
 1978-P.E.Meehl lanseazã distinctia între psihologia hard si
psihologia soft, potrivit cãreia influenta stiintelor naturii a orientat
psihologia spre un studiu mai riguros al comportamentului, stiintele
sociale au accentuat studiul influentelor subiective.
 1961-Clasificarea triunghiularã a stiintelor –KEDROV care
subdivide stiintele umaniste în stiinte sociale si stiinte filosofice,
fãcând loc în triunghiul sãu alãturi de psihologie si altor stiinte tehnice,
matematice, logice. Kedrov clasifica stiintele dupã principiul
subordonãrii (al dezvoltãrii ) si al obiectivitãtii (al reflectãrii). Cât
priveste psihologia, ea ocupã un loc aparte în triunghi: mai aproape de
filozofie dar fiind legatã de toate celelate trei vârfuri ale triunghiului.
 b) Modelul circular
 J. Piaget , la cel de-al XVIII-lea Congres International
de Psihologie (Moscova, 1966) propunea un model
circular al stiintelor.
 Punctul de pornire al clasificãrii lui J.Piaget îl constituie
relatia dintre subiect si obiect în procesul cunoasterii. Dacã
în matematicã si fizicã se reflectã obiectul real, latura lui
cantitativã, în biologie deja apre si latura subiectivã, fapt
care îl pregãteste pe subiect sã devinã obiect al cercetãrii,
proces ce se reia în psihologie si sociologie. Linia circularã
se încheie în epistemologie si geneticã prin relatia
psihosociologiei cu logica si matematica, relatia dintre
acestea din urmã realizându-se prin intermediul
structurilor operatorii ale subiectului.
 Concluzia lui Piaget: psihologia ocupã o pozitie centralã, si
nu numai ca produs al tuturor altor stiinte, dar ca sursã
posibilã de explicatie a formãrii si dezvoltãrii lor.
 Modelul clasificãrii stiintelor

 M.Zlate propune o grupare a stiintelor în urmatoarele categorii:

 stiinte fundamentale ale omului (biologia, sociologia,
filosofia) interpretat ca fiintã bio-socio-spirituala
 stiinte referitoare la principalele tipuri de activitãti
îndeplinite de om (educationale, economice, manageriale,
sportive, etc.)
 stiinte maximal preocupate de asigurarea integritãtii fizice
si psihice a omului (medicina, neurologia, psihiatria)
 La confluenta dintre aceste stiinte, psihologia generalã si-a
delimitat propriile ei ramuri aplicative.
 Pozitia deosebitã a psihologiei în sistemul stiintelor, la
intersectia celorlalte, în centrul sau în vârful lor, favorizeazã dupã
opinia lui Pavelcu, pendularea spectaculoasã a interpretãrilor între
psihologizare a numeroase discipline la o extremã si
depsihologizare a psihologiei la cealaltã extremã. Se pare, de aceea
cã mai importantã decât distinctia categoricã a stiintelor este
cooperarea lor.
 RAMURILE PSIHOLOGIEI (Cosmovici)
PSIHOLOGIA

animala umana

normala patologica

a individului
sociala

in dezvoltare evoluat

a varstelor a dezvoltarii practica teoretica

a muncii, a medicala,
militara, a sintetica – a
transporturilor, pedagogica, analitica
sportului, a artei persoanei
economica judiciara

generala fiziologica
 Ramurile psihologiei
 1. Psihologia biologica.
 Psihologia biologica este acea ramura a psihologiei care studiaza
substratul biologic al comportamentului si starilor mentale. Conform
cu psihologia biologica este necesar sa studiem functionarea creierului
prin prisma anatomiei si fiziologiei sistemului nervos.
 Ramurile psihologiei biologice
 Psihologia biologica cuprinde ca subramuri:
 - neurostiintele biologice
 - neurostiintele cognitive
 - neuropsihologia
 Neuropsihologia este ramura psihologiei care studiaza structura si
functionarea creierului cu scopul de a intelege procesele psihologice si
comportamentale. Un domeniu principal in neuropsihologie este
studiul leziunilor cerebrale pentru a descoperi functiile normale
psihologice.
 Metode de studiu in psihologia biologica

 Principala metoda de studiu in psihologia biologica este RMN,
respectiv metodele imagistice pentru a observa functionarea creierului
in timpul anumitor sarcini.
 2. Psihologia clinica
 Psihologia clinica este ramura psihologiei care include studiul si
aplicatiile psihologiei cu scopul intelegerii, preventiei si
ameliorarii disfunctiilor cu baza psihologica si pentru a promova
starea de bine si dezvoltarea personala.
 Ramurile psihologiei clinice
 Psihologia clinica cuprinde in principal:
 - evaluarea si testarea psihologica
 - cercetarea in psihologie
 - dezvoltarea de programe psihologice
 - neuropsihologia clinica- ramura a psihologiei clinice care
se ocupa cu studiul si managementul clinic al pacientilor cu
leziuni cerebrale
 Domeniile psihologiei clinice
 Psihologia clinica este un domeniu vast al psihologiei, in care
sunt utilizate teorii si proceduri variate, de la psihologia
adleriana la psihologia gestalt. Exista un numar tot mai mare de
teorii si sub-ramuri in psihologia clinica la ora actuala, motiv
pentru care psihologia clinica tinde tot mai mult sa se imparta in
sub-ramuri.
 Psihologia cognitiva
 Psihologia cognitiva studiaza cognitia, procesele mentale aflate
la baza comportamentelor, perceptiei, rezolvarii de probleme,
memoriei, atentiei, limbajului si emotiei. Psihologia cognitiva
este asociata curentului de gandire numit cognitivism.
 3. Psihologia comparativa
 Psihologia comparativa este ramura psihologiei care studiaza
comportamentul si viata mentala a animalelor in comparatie cu
comportamentul si viata mentala a omului. Psihologia
comparativa este legata de de alte ramuri ale stiintei cum este
etologia- studiul animalelor.
 Studiile psihologiei comparative sunt de mare folos de exemplu
in psihoterapia asistata de animale, un domeniu relativ nou in
psihoterapie si psihologie.
 4. Psihologia educationala si scolara
 Psihologia educationala si scolara este studiul felului in care
oamenii invata in mediul educational, respectiv acea ramura a
psihologiei care studiaza eficacitatea interventiilor educationale,
psihologia predarii si educatiei si psihologia sociala din scoli.
 5. Psihologia evolutionista
 Psihologia evolutionista exploreaza radacinile genetice ale
tiparelor mentale si comportamentale, fiind legata de
ecologia comportamentala si sociobiologie.
 6. Psihologia juridica
 Psihologia juridica acopera o gama larga de practici
incluzand evaluarea psihologica a persoanelor din
inchisoare, si de asemenea de intocmirea rapoartelor catre
judecatori, juristi si avocati.
 7. Psihologia sanatatii
 Psihologia sanatatii este aplicarea teoriei din psihologie in
cercetare si sanatate, boala si managementul sanatatii. In
timp ce psihologia clinica se centreaza asupra sanatatii
mentale si bolii neurologice, psihologia sanatatii se ocupa
de psihologia unei game mult mai largi de comportamente
legate de sanatate cum este mancatul sanatos, relatia
medic- pacient, si probleme legate de intelegerea sanatatii,
precum si credintele despre boala.
 Psihologia industriala si psihologia organizationala
 Psihologia industriala si organizationala aplica conceptele
psihologiei si metodele de optimizare a potentialului uman
la locul de munca. Psihologia personalului, o sub-ramura a
psihologiei organizationale si industriale, aplica metodele
si principiile psihologiei in evaluarea persoanelor incadrate
in munca. Psihologia organizationala examineaza efectul
mediului de munca si stilurilor de management asupra
motivatiei in munca, satisfactiei la locul de munca si
productivitatii Psihologia sociala
 Psihologia sociala este studiul comportamentului social si
proceselor mentale, cu sublinierea felului in care gandesc
oamenii unul despre altul si a felului in care relationeaza
unul cu altul. Psihologia sociala se ocupa in principal de
modul in care reactioneaza oamenii in situatii sociale.
Elemente de istoria psihologiei
 Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos =
știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv
funcțiunile psihice și procesele mentale ca inteligența, memoria,
percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt
sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie
inconștiente.
 În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele
categorii:
 Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment
determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
 Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente
independent de conținutul lor.
 Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
 Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme
comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera
cognitivă etc.).
 Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale,
afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract
(personalitatea).
 Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității
psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește
metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și
relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt
percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social.
Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative
pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.
 De la înființarea primului laborator experimental de psihologie
de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca
(Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care
provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o
serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de
un limbaj comun.
 Pagini din istoria psihologiei
 Din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia
a fost considerată parte componentă a filozofiei. Primele
referiri le găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri
psychês). Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce
reprezintă prima încercare de tipologie a persoanelor. Termenul
psihologie este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de
către Philipp Melanchton în lucrarea lui Kommentar über die
Seele (1540, Considerații asupra sufletului). Empirismul englez
al secolului al 17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene
previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas
Hobbes "sufletul" nu-și găsea niciun loc. Într-o lucrare din
1704, Leibnitz menționează pentru prima dată existența unor
procese subconștiente.
 Adevărat părinte al psihologiei este considerat Johannes
Nikolaus Tetens, care în lucrarea sa Philosophische Versuche
über die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777)
(Considerații filozofice asupra naturii umane și dezvoltării
sale) face o descriere amănunțită a funcțiilor și proceselor
psihice cu valabilitate până în timpurile noastre.
 Începând cu secolul al 19-lea psihologia a început să se contureze ca
disciplină de sine stătătoare. În același timp s-au dezvoltat diverse curente și
diferite orientări, în funcție de concepțiile respectivilor psihologi. Ca în
orice ramură a științei care s-a desprins din filozofie, probleme pur
filozofice asupra naturii spiritului n-au încetat să fie dezbătute, ducând chiar
la apariția unei filozofii a spiritului sau psihologii filozofice.
 Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui Wilhelm Wundt și
William James, își îndreaptă în special atenția asupra problemelor generale
cum sunt comportamentul și dispoziția, incluzând și stările patologice,
importante pentru psihologia clinică.
 Școala fenomenologică cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano și Karl Jaspers
consideră procesele psihice ca fenomene indivizibile, în timp ce
Behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov,
privește comportamentul uman ca manifestare condițonată, o asociație de
stimuli cu răspunsuri specifice.
 În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraționistă
(Gestaltpsychologie), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang
Köhler) privesc viața psihică ca un întreg unitar.
 Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește ca metodă
terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisală.
 Psihologia umanistă, apărută ca reacție împotriva behaviorismului și
psihanalizei, are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe experiența
individuală, încercând să explice esența ființei umane prin investigații
calitative (Abraham Maslow).
 Psihologia generală
 Acțiunea coordonată a funcțiilor psihice în procesul învățării precum și în
controlul activităților face obiectul psihologiei generale. Sub acest aspect o
deosebită semnificație are analiza structurală a cunoașterii, în special structura
matematică a proceselor de cunoaștere, așa cum o găsim în formulările fizicei
teoretice. Avem astfel de a face cu structura statistică a categoriilor de
evenimente similare.
 Procese psihice și mentale
 Procesele necesare punerii în joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și
luării de decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de auto-observație este
denumit introspecție. Evenimentele trăite se fixează în memorie, de unde pot fi
din nou aduse în conștiință. Această activitate este denumită retrospecție. În felul
acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai
să-și controleze comportamentul personal, dar să înțeleagă și comportamentul
altora în interacțiunea socială.
 Procese psihice. Tipuri.
 Teoria delimitează trei tipuri de procese psihice:
 procese psihice senzoriale: senzația, percepția și reprezentarea,
 procese psihice cognitive: memoria, atenția, limbajul, gândirea, imaginația
 procesele psihice afective: afectivitatea, motivația și voința
Romania
 Inainte de a deveni o stiinta autonoma, psihologia a facut parte integranta din
filosofie, activitatea psihica fiind obiect al acesteia. Constituirea psihologiei ca
stiinta independenta, cu caracter experimental, a fost pregatita, pe de o parte, de
filosofia empirista iar pe de alta parte, de succesele obtinute de stiintele naturii -
indeosebi de fizica si fiziologie, prin utilizarea experimentului ca metoda de
cercetare, fapt care a influentat introducerea experimentului si in cercetarea
fenomenelor psihice.
In Romania psihologia incepe sa se constituie ca disciplina independenta , cu
caracter experimental, la putin timp dupa ce ea incepe sa se dezvolte ca stiinta
experimentala pe plan mondial. Pionierii psihologiei experimentale din Romania (
E. Gruber, C. Radulescu-Motru, F. Stefanescu-Goanga) isi fac ucenicia in primul
laborator de psihologie experimentala , al lui W. Wundt, infiintat in 1879 la Leipzig.
Din pacate, Eduard Gruber, fondatorul primului laborator de psihologie
experimentala din tara noastra (la Iasi,1893), se stinge din viata in 1896, la numai 35
de ani, regretat, printre multi altii, si de Dimitrie Anghel si St. O. Iosif.
Ca sa devina stiintifica, psihologia s-a dezvoltat initial ca o " stiinta naturala", pe
modelul biologiei sau fiziologiei, devenind experimentala, apoi si-a largit campul de
activitate spre cele mai variate aplicatii, devenind, pe langa o stiinta teoretica, si o
stiinta aplicata, chiar o psihotehnica. La noi etapa aceasta n-a fost atinsa plenar
decat intre cele doua razboaie mondiale, deci dupa Unirea din 1918.
 Dupa primul razboi mondial, in pofida conditiilor grele create ca urmare a acestuia
si apoi ale crizei economice prin care a trecut tara noastra, activitatea stiintifica este
reluata in cele doua universitati din Bucuresti si Iasi, la care se adauga noul si
puternicul centru universitar de la Cluj. Psihologia romaneasca cunoaste acum un
avant deosebit, datorita dezvoltarii celor trei centre de cercetare de pe langa
catedrele de psihologie ale celor trei universitati.
La Bucuresti, C. Radulescu-Motru infiinteaza Laboratorul de psihologie
experimentala (la 1906), cu conditii vitrege de dezvoltare, in timpul razboiului,
mare parte din aparatura cu care a fost inzestrat fiind distrusa. Imediat dupa razboi,
C. Radulescu-Motru intervine in repetate randuri pentru obtinerea fondurilor
necesare pentru refacerea laboratorului; interventiile sale se soldeaza cu promisiuni
care nu sunt respectate decat in parte si cu mare intarziere.
Laboratorul nu devine unitate de cercetari stiintifice originale, decat dupa 1929,
cand au intrat in serviciul lui oameni ca I.M. Nestor, G. Zapan, G. C.Bontila, C.
Georgiade, C. Zahirnic, care au fost intradevar experimentalisti, adica psihologi de
laborator, axati predominant pe genul acesta de cercetari. Cartea lui C. Radulescu-
Motru, "Curs de psihologie" (aparuta in 1923, editia a II-a 1929), este- dupa
marturisirea autorului- "rezumatul cursului de psihologie" tinut in anii precedenti
la Universitatea din Bucuresti; cartea isi propune sa fie o carte cu caracter strict
stiintific, care nu este scrisa "in sprijinul unui sistem filozofic, sau al vreunei
conceptii sociale", o carte care vrea "sa lase celui ce citeste, libertatea sa-si formeze
singur o parere in problemele discutabile", o carte care, chiar atunci cand nu da
"raspuns la anumite intrebari", il pregateste pe cititor "sa aiba o intelegere matura
pentru a judeca si primi din alta parte raspunsurile pe care le cauta".
 Psihologi români
 Dintre cei mai importanți psihologi români sunt de menționat:
 Alexandru Roșca, academician si profesor universitar la Cluj
 Paul Popescu-Neveanu, autor al unui Dicționar de psihologie
 Mielu Zlate, prof. univ. dr., seful Catedrei de Psihologie din Universitatea Bucuresti,
autor al unei monumentale opere psihologice
 Nicolae Mitrofan, prof. univ. dr., specialist in psihodiagnistic, psihologie judiciara,
primul presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania.
 Nicolae Mărgineanu, autorul unei impozante monografii, Psihologia persoanei.
 Vasile Pavelcu, profesor la Iași, mentor al psihologiei "distincte".
 Ion Petrovici, elev al lui Titu Maiorescu, unul dintre creatorii școlii românești de
psihologie.
 Constantin Rădulescu-Motru, studii asupra spiritualității naționale ("românismului").
 Dafinoiu Ion, hipnoza clinica si psihoterapie
 Daniel David, profesor de psihologie clinica si psihoterapie
 Mircea Miclea, profesor de psihologie cognitivă
 Eduard Gruber, înființează primul laborator de psihologie, la Iași și deschide primul
curs de psihologie experimentală din România.
 Nicolae Vaschide, directorul adjunct al Laboratorului de Psihologie Patologică, de
pe lângă Sorbona.
 TEME DE SEMINAR
 Ganditi-va la interesele dumneavoastra de cunoastere
si dezvoltare profesionala si aratati in ce domeniu
aplicativ al psihologiei ati prefera sa lucrati?
 Enumerati tipuri de activitati pe care le puteti realiza
pentru a debuta in domeniul cunoasterii psihologice si
ulterior pentru a va imbogati sub aspect profesional?
 Scrieti 5 obiective realiste pentru urmatorul an si
 5 obiective pentru urmatorii 5 ani care sa defineasca
evolutia dvs profesionala.