BIOMECANICA CENTURII

SCAPULARE SI A MEMBRULUI
SUPERIOR LIBER

Grupa 106 A
Braha Maria
Borș Andreea
Bugiuianu Gabriel
 CENTURA SCAPULARA: CLAVICULA SI
OMOPLAT

 Clavicula este un os lung, turtit transversal care

formează partea anterioară a scheletului centurii
scapulare și se găsește situat între manubriu
sternal și acromionul omoplatului. Ea prezintă
două curburi: una internă cu concavitatea
posterioară și una externă cu concavitatea
anterioară
 Omoplatul( scapula) este un
os lat, triunghiular, cu baza în
sus, turtit antero-posterior. El
formează partea posterioară a
centurii scapulare și se
găsește aplicat pe fața postero-
externă a toracelui, între
primul și al optulea spațiu
intercostal. La partea externă
a spinei omoplatului se
formează o mare apofiză,
turtită transversal,
acromionul. Unghiul supero-
extern este important
deoarece prezintă o cavitate,
un gât și o apofiză. Cavitatea
ia numele de cavitate
glenoidă. Gâtul unește
cavitatea glenoidă cu corpul
omoplatului. Imediat
deasupra gâtului se ridică o
apofiză puternica, apofiză
coracoidă.
 ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE
 Articulația sterno-claviculară.
 Suprafețele articulare sunt reprezentate de stern
și cartilajul primei coaste care formează un
unghi diedru înfundat, unghi în care intră
unghiul diedru proeminent al claviculei. Între
suprafețele articulare ca și mijloace de unire,
articulația prezintă un menisc dispus vertical,
fiind întărită de patru ligamente: anterior,
posterior, superior și inferior. La care se adaugă
și un ligament extrinsec costo-clavicular,
fiind deosebit de important și reprezintă centrul
mecanic al mișcării acestei articulații.
 ARTICULAȚIA ACROMIO-CLAVICULARĂ
 Suprafețele articulare ce vin în contact sunt
acromion și claviculă, intervenind în
menținerea suprafețelor articulare ligamentele
acromio-claviculare, la care se adaugă alte două
ligamente: trapezoid și conoid.
 ARTICULAȚIA SCAPULO-TORACICĂ
 Nu este o articulație în adevăratul înțeles al
cuvântului, dar se descriu ca atare dată fiind
importanța funcțională a spațiului dintre fața
anterioară a omoplatului ți fața postero-externă a
toracelui.Suprafețele articulare sunt formate de
fața anterioară a omoplatului, dublată de
mușchiul subscapular și de fața externă a
coastelor și mușchilor intercostali. Spațiul ce îi
conferă mobilitate articulației este cel inter-
serato-toracic(mușchi marele dorsal și grilajul
costal).
 MUȘCHII CENTURII SCAPULARE
 Centura descendentă: alcătuită din unghiular,
porțiunea superioară a trapezului, romboid și
porțiunea superiorară a dințatului mare. Acțiune:
trage trunchiul în sus.
 Centura orizontală: alcătuită din dințatul
mare, porțiunea mijlocie a trapezului,
romboidului și pectoralul mare. Acțiune:
deplasarea omoplatului înainte și înafara, înapoi
și înăuntru pe torace, realizând deci mișcările pe
orizontală
 Centura ascendentă: alcătuită din pectoralul
mic și din porțiunile inferioare ale dințatului
mare, trapezului, pectoralului mare și dorsalului
mare. Acțiune: trage omoplatul în jos.
 BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE
 Articulația sterno-claviculara are două grade de
libertate: permite claviculei mișcări de ridicare și de
coborâre și mișcări de proiectare înainte și inapoi.
Adevăratul pivot al acestor mișcări este ligamentul
costo-clavicular, extremitățile claviculei deplasându-se
concomitent, dar în sens invers, extermit-atea externă
poate urca și coborî pe o înălțime de 8-10cm. Mușchii
motori ai mișcărilor articulației sterno-claviculare sunt:
 Ridicatori ai claviculei: trapez și capătul clavicular al
SCM ului.
 Coborâtori ai claviculei: marele pectoral, deltoidul și
subclavicularul.
 Proiecția înainte a claviculei: marele pectoral, deltoid și
subclavicularul.
 Proiecția înapoi a claviculei: trapez și capatul clavicular
al SCM ului.
 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ACROMIO-
CLAVICULARE-TIP ARTRODIC

 Axa biomecanică a deplasărilor suprafețelor

articulare este reprezentată de ligamentele
extrinseci ale articulației, deci de ligamentele
coraco-claviculare, care au un rol important ăn
limitarea deplasarilor celor două oase ale centurii
scapulare unul față de celălalt.
 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI SCAPULO-
TORACICE

 Omoplatul are posibilitatea de a se deplasa

amplu pe torace datorită spațiilor celulare
intermusculare ale joncțiunii scapulo-toracice. El
se sprijină indirect pe torace, prin intermediul
claviculei, la nivelul articulației sterno-
claviculare. Se poate, deci, afirma că întreaga
centura scapulară are ca pivot principal în
mișcările ei ligamentul costo-clavicular, adică
formațiunea în jurul căreia se execută toate
mișcările sterno-claviculare.
 BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE ÎN
TOTALITATE

 Clavicula se poate deplasa în sus, făcând cu

orizontala un unghi de 30-40° sau în jos cu 8-10°. În
timpul mișcării de abducție a brațului clavicula
prezintă o ușoară mișcare de rotație în jurul axei ei
lungi, mișcare ce se realizează în sus și înapoi. Dacă
omoplatul ar fi fix, amplitudinea mișcărilor ar fi
mult scăzută. Astfel proiecția brațului înainte nu
ar mai fi posibilă decît până la 60°, limitarea făcându-
se prin întinderea mușchilor micul rotund și
supraspinos. Abducția nu ar fi posibilă decît până la
72°, limitarea datorându-se întinderii ligamentului
gleno-humeral inferior, contactului trohanterului
cu cadrul glenoidian superior și mușchilor care
încrucișează în jos articulația.
 Prin deplasarea umărului înainte clavicula se
îndepărtează posterior și în sus, omoplatul se
apropie de coloană prin unghiul său supero-
intern, în timp ce unghiul inferior, basculează
îndepărtându-se de coloană. Astfel brațul poate
executa o mișcare pe verticală de 152°( Steindler)
 Proiecția brațului înapoi este nulă dacă
omoplatul este fix. Pentru a fi posibile cele 5-20°
de proiecție înapoi, cavitatea glenoidă se coboară
și unghiul inferior se deplasează spre coloană.
Deplasările omoplatului se întâlnesc de
asemenea, în mișcările de supinație forțată la
180°. Această mișcare datorează 90° supinației
antebrațului și mîinii, apoi rotației externe a
humerusului și restul deplasării omoplatului
înapoi.
 SCHELETUL UMĂRULUI: OMOPLAT ȘI
HUMERUS
 Humerusul este un os lung care
formează scheletul brațului și
prezintă o extremitate
superioară, un corp și o
extremitate inferioară.
 Extremitatea superioară a
humerusului prezintă:
 Capul humeral
 Gâtul anatomic
 Trohiter( marea tuberozitate)
 Trohinul(mica tuberozitate)
 Între cele două tuberozități se
desemnează un șanț dispus
vertical(șanț bicipital), în care
alunecă tendonul lungii porțiuni a
bicepsului.
 ARTICULAȚIILE UMĂRULUI
 Articulația scapulo-humerală-enartroză.
 Suprafețe articulare: capul humeral acoperit de un
cartilaj hialin gros și cavitatea glenoidă a
unghiului supero-extern. Omoplatul este alcătuit
din cavitatea glenoidă a unghiului supero extern.
 Cele două suprafețe articulare sunt menținute în
contact de o capsulă întărită superior de un
ligament coraco-humeral și anterior de trei
ligamente gleno-humerale. Ligamentul coraco-
humeral se întinde de la apofiza coracoidă a
omoplatului la marea tuberozitate a humerusului.
Întărit de tendonul lungii porțiuni a bicepsului pe
care-l însoțește, el reprezintă ligamentul cel mai
puternic al articulației și are rol de a susține capul
humeral( +deltoid), de unde și numele care i se dă de
ligament suspensor al capului humeral.
 ARTICULAȚIA SUBACROMIO-DELTOIDIANĂ
 Suprafețe articulare: fața inferioară
concavă a acromionului și capsula
superioară a articulației scapulo-
humerale. Totalitatea
formațiunilor alcătuite din capsulă
și ligamentele întăritoare formează
o lamă groasă, cereia i se atribuie
rolul unui disc care separă
articulația scaplo-humerală de
această așa zisă a doua articulației
a umărului.
 Rolul celei de a doua articulații a
umărului este foarte important, ea
participând la dinamica
articulației scapulo-humerale.
!Experimental s-a constat că,
desființându-se articulația
subacromială prin suturarea
acromionului și a ligamentului
coraco-humeral la disc, se produce o
limitare a mișcărilor umărului
aproape la jumătate.!
 MUȘCHII TORACO-BRAHIALI
 Mușchiul trapez: se inseră
pe linia mediană de la
protuberanța occipitală
externă, pe ligamentul
cervical posterior și pe
apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale
inferioare și ale celor
dorsale.Prezintă 3
fascicule(superioare,
mijlocii și inferioare). El se
inseră pe cele două oase ale
centurii scapulare, iar
fasciculele superioare pe
fața superioară și
marginea posterioară a
claviculei.
 Fasciculele mijlocii se inseră pe marginea
posterioară a acromionului și spinei omoplatului,
iar fasciculele inferioare pe partea internă a
spinei omoplatului.
 Acțiunea trapezului: mobilizează centura
scapulară și umărul, ridicând și apropiind
scapula de coloană.
 MARELE DORSAL
 Se inseră pe fața externă a
ultimelor patru coaste, pe
apofizele spinoase ale
ultimelor vertebre dorsale
și lombare și pe buza
externă a crestei iliace.
Prezintă 3
fascicule(superioare, mijlocii
și inferioare) care converg
spre un tendon comun ce
ocolește humerusul pe
dinăuntru și se inseră pe
fundul culisei bicipatale pe
extremitatea superioară a
humerusului.
 Acțiune: adductor,
proiector înapoi și rotator
înăuntru al brațului.
 ROMBOID
 Se inseră median pe partea inferioară a
ligamentului cervical, pe proeminența și pe
apofizele spinoase ale primelor cinci
vertebre dorsale. Se inseră pe marginea
vertebrală a omoplatului.
 Acțiune: trage omoplatul înăuntru și îl
basculează, apropiind vârful omoplatului
de coloană și trage coloana spre omoplat.
 MUȘCHII TORACO- BRAHIALI
 Deltoid- cel mai superficial și cel mai voluminos
mușchi al umărului având forma unei bolți
triunghiulare, inserându-se proximal pe claviculă,
pe acromion și pe spina omoplatului. Toate aceste
fascicule converg spre tendonul distal care se inseră
pe fața externă a humerusului în V-ul deltoidian.
 În totalitatea lui, dacă ia punct fix pe centura
scapulară, deltoidul execută mișcarea de abducție
a brațului. Acțiunea combinată a fasciculului
anterior și a celui posterior realizează o milcare de
adducție deci antagonistă celei a fasciculului mijlociu
și în același timp mențin ca un frâu în timpul mișcării
de abducție direcția de ascensiune a brațului în plan
strict medio-frontal. Peste o amplitudine de abducție
de 60°, fasciculele anterior și posterior devin din
adductoare, abductoare însumându-si forța lor, forței
abductoare a fasciculului mijlociu.
 Coraco-brahialul: mușchi fuziform, care se
inseră proximal pe apofiza coracoidă,
împreună cu scurta porțiune a bicepsului, iar
distal în treimea mijlocie a feței interne a
humerusului, pe amprenta coraco-
brahialului. Cînd ia punct fix pe apofiza
coracoidă, el este proiector înainte, adductor
și rotator în afara humerusului, iar când ia
punct fix pe humerus, apropie apofiza
coracoidă și deci omoplatul de humerus, ca
în poziția atârnat.
 Supraspinosul se inseră intern pe fosa
supraspinoasă a omoplatului și extern pe
fațeta superioară a marii tuberozități a
extermității superioare a humerusului. Este
abductor al brațului și trage omoplatul
către acesta.
 Subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă
a omoplatului și extern pe fața mijlocie a marii
tuberozități a extermității superioare a
humerusului. Este un mușchi rotator extern și
trage omoplatul către acesta.
 Micul rotund, se inseră intern pe fosa
subspinoasă a omoplatului și extern pe fața
inferioară a marii tuberozități a extremității
superioare a humerusului. Este un mușchi
rotator extern și trage omoplatul către acesta.
 Marele rotund, se inseră intern pe unghiul inferior
al omoplatului și se inseră pe buza posterioară a
culisei bicipitale a humerusului. Este adductor
al brațului și ridicător al omoplatului.
 Subscapular, se inseră intern în fosa
subscapulară și extern pe mica tuberozitate a
extremității superioare a humerusului. Este
rotator intern și adductor al brațului și trage
omoplatul către acesta.
BIOMECANICA UMĂRULUI
 Prezintă trei grade de
mobilitate și poate executa
mișcări de abducție-
adducție, proiecție
înainte și înapoi, rotație
externă și internă și
mișcări de circumducție.
 Articulația acționează în
strânsă corelație funcțională
cu articulațiile centurii
scapulare( sterno-
claviculară, acromio-
claviculară și inter-scapulo-
toracică) a căror participare
mărește substanțial
amplitudinile de mișcare ale
membrului superior față de
trunchi.
 Abducția și adducția se execută în plan
frontal. Cele două extremități ale humerusului
suferă o deplasare în sens invers. Mișcarea de
abducție se face pînă când marea tuberozitate se
lovește de porțiunea superioară a bureletului
glenoidian, moment în care capul humeral
aproape părăsește cavitatea glenoidă și intră in
contact cu porțiunea inferioară a capsulei
articulare. Mșcarea este executată de deltoid
și supraspinos.
 Mișcarea de proiecție înainte și inapoi se
execută în jurul axei transversale care trece prin
centrul marii tuberozități și al cavității glenoide,
capul humeral basculându-se înapoi în mișcarea
de proiecție înainte, și înainte în mișcarea de
proiecție înapoi. Amplitudinea proiecției
înainte este de 95°, iar cea înapoi de 20°.
Amplitudinea acestei mișcări se poate mări prin
intervenția centurii scapulare și a coloanei
vertebrale și poate ajunge la valori de 180°
pentru proiecția înainte și 35° pentru proiecția
înapoi. Mișcarea de proiecție înainte este
realizată de marele pectoral, fasciculele
claviculare ale deltoidului și coraco-brahial.
Mișcarea de proiecție înapoi este făcută de
marele dorsal și fasciculele spinale ale
deltoidului.
 Mișcarea de rotație înăuntru și în afară se efectuează
în jurul unei axe verticale care trece prin capul
humerusului.
 În mișcarea de rotație înăuntru, capul humeral care este
îndreptat oblic în sus, înapoi și înăuntru față de corpul
humerusului, alunecă dinainte-înapoi pe cavitatea
glenoidă, cele două tuberozității deplasându-se înainte și
înăuntru. Mișcarea este produsă de mușchiul
subscapular și oprită prin punerea sub tensiune a
capsulei posterioare.
 În mișcarea de rotație în afară capul humeral alunecă
dinapoi-înainte pe cavitatea glenoidă, iar cele două
tuberozități ale extremitățiisuperioare a humerusului se
deplasează în afară și înapoi. Mișcarea este produsă de
subspinos și de micul rotund și oprită prin punerea
sub tensiune a porțiunii anterioare a capsulei.
 Amplitudinea lor este de 80° pentru rotație externă
și 95° pentru cea internă. Pentru a atinge 95° rotație
internă trebuie ca antebrațul să treacă îanpoia trunchiului,
ceea ce presupune și intervenția unui grad oarecare de
proiecție înapoi a brațului. Mărirea amplitudinii aparente a
rotației externe poate fi obținută prin intervenția centurii
scapulare.
 Mișcarea de
circumducție însumează
mișcarile precedente
care se execută în jurul
celor trei axe. Capul
humeral descrie un mic
cerc, urmărind conturul
cavității cotiloide, în
timp ce extremitatea
inferioară a
humerusului descrie un
cerc mare, dar în sens
invers.
BIBLIOGRAFIE
 Clement Baciu- Biomecanica Aparatului
locomotor