Sunteți pe pagina 1din 33

162 ani de la naşterea

“luceafărului poeziei
“Ne întoarcem
mereu la 1870 1878

Eminescu,
pentru că 186
9

poezia lui nu
s-a învechit.”
Eugen Simion

1885 1887
Mihail Eminovici
(Mihai Eminescu) Gheorghe Eminovici,
s-a născut la tatăl poetului
Botoşani la 15
ianuarie 1850.
Este al şaptelea
copil din cei 11 ai lui
Gheorghe Eminovici
şi
Raluca Eminovici. Raluca Eminovici,
mama poetului
După naşterea sa,
familia locuieşte
când în oraş, când la
moşia cumpărată la
Ipoteşti, unde se
vor muta în toamna
anului 1854. Astfel,
viitorul poet îşi
petrece copilăria la
Botoşani şi Ipoteşti, Satul Ipoteşti, locul adevăratei întâlniri

într-o totală
a viitorului poet cu natura şi oamenii

libertate de mişcare
şi de contact cu
oamenii şi cu natura.
Casa memorială
Mihai Eminescu
din Ipoteşti nu
este casa Anexă a casei; dependinţă
originală a
poetului.
Ea reprezintă
cea de-a doua
reconstrucţie a
originalului. Casa copilăriei lui Mihai Eminescu în 1909
(nu mai aparţinea familiei din 1878;
fusese vândută de tatăl poetului din cauza
datoriilor)
Actuala clădire este
reconstruită în 1979
după documentele
originale, pe vechea
fundaţie a
gospodăriei
Eminovici. Casa memorială Mihai Eminescu, Ipoteşti
Mobilierul aflat în
casă este parte
original, parte
provenind din a doua
jumatate a secolului
al XIX-lea.

Casa memorială, interior


Între 1858 - 1866,
copilul Mihail
Eminovici urmează cu
intermitenţe şcoala la
Cernăuţi.
În 1858 este înscris
la școala primară
“National
Hauptschule” (Școala Clădirea “National Hauptschule” din
primară ortodoxă
Cernăuţi, unde a studiat viitorul poet
în perioada 1858 - 1860.
orientală). În prezent clădirea adăposteşte o
şcoală auto.
Termină clasa a IV-a
fiind clasificat al
cincilea din 82 elevi.
În 1860, se afla
înscris în clasa întâi
Clădirea Liceului german
la Liceul german “Ober-Gymnasium” din Cernăuţi,
“Ober-Gymnasium” unde poetul şi-a făcut studiile în
perioada 1860-1863.
din Cernăuţi. În prezent, Şcoala generală nr. 1.

Aici îl are ca
profesor de limba şi
literatura română
pe
Aron Pumnul.
Aron Pumnul
1866 este anul primelor
publicaţii literare ale lui
Eminescu:
● În ianuarie, la moartea
profesorului Aron Pumnul,
elevii săi scot o broşură în care
apare şi poezia "La mormântul
lui Aron Pumnul" semnată M.
Eminoviciu.
● Debutează în revista
"Familia" din Pesta, cu poezia Mormântul profesorului
"De-aş avea". Atunci Iosif Aron Pumnul, Cernăuţi
Vulcan, directorul revistei, îi
schimbă numele în Mihai
Eminescu, nume ce va fi
adoptat pentru totdeauna de
poet.
● Îi mai apar încă cinci poezii
în revista "Familia". Revista “Familia”
În perioada 1866 - 1869,
călătoreşte foarte mult prin
ţară pentru a cunoaştere prin
contact direct poporul, limba,
obiceiurile şi realităţile
româneşti.
Este sufleor şi copist în trupa
lui Iorgu Caragiale, apoi
sufleor şi copist la Teatrul
Naţional unde îl cunoaşte pe I.
L. Caragiale.
Continuă să publice în revista
"Familia"; face traduceri din
germană.
Ion Luca Caragiale
Între 1869 - 1872 este
student la Viena. Urmează
Facultatea de Filozofie şi
Plăcuţa de pe
Drept, dar audiază şi cursuri
casa din Viena
de la alte facultăţi.
în care a locuit
 Se împrieteneşte cu Ioan Eminescu
Slavici.
 O cunoaşte la Viena pe
Veronica Micle.
 Începe colaborarea la
"Convorbiri Literare“.
 Debutează ca publicist în
ziarul "Albina" din Pesta.
 Apar primele semne ale bolii
lui.
Între 1872 - 1874 este
student la Berlin.
1874 – 1877, trăieşte în
Iaşi, unde:
 E director al Bibliotecii
Centrale, prof. suplinitor,
revizor şcolar pentru
judeţele Iaşi şi Vaslui,
redactor la ziarul “Curierul
de Iaşi ".
 Continuă să publice în
“Convorbiri Literare". Ion Creangă şi Mihai Eminescu,
 Devine bun prieten cu Ion prieteni de suflet - Casa memorială
Creangă pe care îl cunoaşte Ion Creangă, Humuleşti
în 1875.
“Într-o seară aurie de toamnă
a anului 1876, la bojdeuca din
Ţicău, Creangă şi-a adus un
oaspete ales, pe Bădiţa Mihai.
Aplecaţi din trupuri, au intrat
în casă şi s-au aşezat pe o
laiţă, la olecuţă de odihnă, […].
Apoi, Creangă l-a ospătat pe
musafir […]. Eminescu a rămas
încântat de acest fel de viaţă,
de peisajul rustic din jurul
bojdeucii […]. În zilele
însorite, cei doi buni prieteni
Bojdeuca lui Ion Creangă din Ţicău,
ieşeau prin spatele bojdeucii şi Iaşi – Muzeu memorial.
admirau în tăcere frumuseţile Uşa acestei case a fost deschisă pentru
Iaşului.” prietenul său Mihai Eminescu.
 În 1877 poetul se mută în
Bucureşti.
 Între 1877 – 1883 are o
activitate publicistică
excepţională la Timpul,
Convorbiri literare, care-i
ruinează însă sănătatea.
 În iunie 1883 se
îmbolnăveşte grav.
 În decembrie 1883 apare
volumul "Poesii", singurul
volum de poezii tipărit în
timpul vieţii lui Eminescu. Titu
Maiorescu semnează prefaţa
şi tot el s-a ocupat de
selectarea textelor. Prima ediţie a volumului „Poesii”
Pe lângă poeziile publicate anterior,
volumul cuprinde şi 26 poezii inedite.
• 1883-1887 sunt
ani de boală, cu
reveniri şi recăderi
din ce în ce mai
dese. Scrie foarte
puţin.
• 1888 – boala se
agravează, nu mai
poate să scrie.
• La 15 iunie 1889
Mihai Eminescu se
stinge din viaţă.
Este înmormântat Mormântul lui Mihai Eminescu

în cimitirul Bellu,
Bucureşti, la umbra
Pe 17 iunie,
Iosif Vulcan scria în
revista “Familia”,
cea care-l lansase în
urmă cu 23 de ani:
“Naţiunea mea
îmbracă doliu...
Literatura noastră
jeleşte!... Poezia
română, plânge!
Ni s-a dărâmat o
columnă, ni s-a stins SABIN BĂLAŞA –
un luceafăr, ni s-a “Luceafărul”
răpit o podoabă...”
Lacul, codrul,
izvorul, teiul sunt
elemente ale naturii,
specifice
eminesciene,
întâlnite în operele
marelui poet de când
era copil şi până la
maturitate.
“Fiind băiet păduri
cutreieram
Și mă culcam ades
lângă izvor,
Iar brațul drept sub
cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa
Pădurea Baisa şi lacul cu nuferi –
suna- leagănul copilăriei poetului
ncetișor:” nepereche

(Fiind băiet
păduri
cutreieram)
,,Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl
încarcă;
Tresărind în cercuri
albe
El cutremură o barcă.”

(Lacul)
Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti
“Împărat slăvit e
codrul,
Neamuri mii îi cresc
sub
poale,
Toate înflorind din
Codrul lui Eminescu –
mila Pădurea Baisa, Ipoteşti

Codrului, Mariei-
Sale.”

(Povestea
“Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de
brazde
Crengi plecate o
ascund.” Pădurea Baisa – Poteca spre
lac

(Dorinţa)
“– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş
legăna,
Dacă trece vremea
mea!
......................................
.
Şi mă lasă pustiit, Pădurea Baisa
Vestejit şi amorţit toamna

Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu
“Dar prin codri ea
pătrunde
Lângă teiul vechi şi
sfânt,
Ce cu flori până-n
pământ Teii lui Eminescu din spatele
casei de la Ipoteşti - 1921
Un izvor vrăjit ascunde.”

(Povestea teiului)
“Teiul vechi un ram
întins-a,
Ea să poată să-l
îndoaie,
Ramul tânăr vânt
să-i deie,
Şi de braţe sus s-o
Teiul lui Eminescu –
ieie,” Grădina Publică din Copou,
Iaşi
(Freamăt de
codru)
“Aş vrea să văd
acuma natala mea
vâlcioară
Scăldată în cristalul
pârâului de-argint,
Să văd ce eu atâta
iubeam odinioară:
A codrului tenebră*, Pădurea Baisa - codrul
copilăriei lui Mihai Eminescu
poetic labirint;”

(Din= străinănate)
*tenebră întuneric deplin;
întunecime, beznă
“Astăzi chiar de m-aş
întoarce
A-nţelege n-o mai
pot...
Unde eşti, copilărie,
Pădurea Baisa – Aleea
Cu pădurea ta cu către Lacul lui Eminescu
tot?”

(O, rămâi)
“Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.”

(Pe lângă plopii fără soţ...)

Plopii fără soţ, Iaşi - Şoseaua Bucium


"Pe langă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
La locul lor toţi plopii sunt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens
şi nici cuvânt,
Lipseşte Eminescu".
Mihai Eminescu alături de
(Adrian Păunescu) marea sa iubire şi
bunul său prieten
”Ape vor seca în albie, și
peste locul îngropării sale va
răsări pădure sau cetate, și
câte o stea va vesteji pe cer
în depărtări, până când acest
pământ să-și strângă toate
sevele și să le ridice în
țeava subțire a altui crin de
tăria parfumurilor sale."
GEORGE CĂLINESCU,
Viața lui Mihai
Eminescu
“Cât timp va exista, undeva
în lume, un singur exemplar
din poeziile lui Eminescu,
identitatea neamului nostru
este salvată.”
Mircea Eliade
Coloana sonoră este o ramanţă, pe versurile
“testamentului liric” al poetului, poezia

MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor: Şi nime-n urma mea Cum n-oi mai fi pribeag
În liniştea serii Nu-mi plângă la creştet, De-atunci înainte,
Să mă lăsaţi să mor Doar toamna glas să dea M-or troieni cu drag
La marginea mării; Frunzişului veşted. Aduceri aminte.
Să-mi fie somnul lin Pe când cu zgomot cad Luceferi, ce răsar
Şi codrul aproape, Izvoarele-ntr-una, Din umbra de cetini,
Pe-ntinsele ape Alunece luna Fiindu-mi prieteni,
Să am un cer senin. Prin vârfuri lungi de brad. O să-mi zâmbească iar.
Nu-mi trebuie flamuri, Pătrunză talanga Va geme de patemi
Nu voi sicriu bogat, Al serii rece vânt, Al mării aspru cânt...
Ci-mi împletiţi un pat Deasupra-mi teiul sfânt Ci eu voi fi pământ
Din tinere ramuri Să-şi scuture creanga. În singurătate-mi.
(1883, decembrie)
S f â r ş i t

Material realizat de înv. Lucia Bălan