Sunteți pe pagina 1din 23

Tema : Tehnologii de obtinere a

biofertilizatorilor
Studenta : Drangoi Diana
• Biofertilizatori-bacteriile fixatoare de
azot
• Bacteriile fixatoare de azot sunt cele
care trăiesc pe rădăcinile leguminoaselor,
formând nodozităţi şi asigurând plantelor
necesarul de azot şi obţinerea unor
Care sunt culturi bio fără administrarea
biofertilizatoarele? îngrăşămintelor chimice.
• Acestea fixează azotul atmosferic toxic,
transformându-l în componente netoxice
folosite de plante.
Clasificarea bacteriilor de azot

• Clasificare

⑴ Azotobacter: înseamnă a trăi în libertate, posibilitatea de a fixa azotul atmosferic în procariote, inclusiv o varietate de tipuri
fiziologice de specii, cum ar fi heterotrofe, aerobic genul fixatoare de azot (Azotobacter), heterotrofe, facultative Klebsiella
anaerob (Klebsiella) și heterotrofe, obligate anaerobe Clostridium pasteurianum (Clostridium pasteurianum), autotrofe lumina,
aerob bacteriene genuri albastru rozariul (Nostoc) , heterotrofe lumina, facultativ anaerobe Venosa genul (Rhodospirillum) și de
auto-suport energetic, colorat genul anaerob obliga (Chromatium), și așa mai departe.

⑵ simbiotice bacterii fixatoare de azot: se referă trebuie să fie numai atunci când un fel de fixare azot simbiotice în
microorganismelor procariote. Inclusiv simbioza cu Rhizobium leguminoase noduli nod (Rhizobium), și non-leguminoase simbioză
nod genul Frankia noduli (Frankia) și actinomicete și lichenii sunt simbiotice cianobacteriilor Anabaena (Anabaena), și așa mai
departe.

⑶ asociativ fixarea azotului: se referă la necesitatea de a trăi în rizosferă, frunze sau intestine de animale, etc la procariote
fixatoare de azot. Inclusiv tropicale plante rizosferă fixatoare de azot Azospirillum spp. (Azospirillum) și fixarea azotului foliare în
închinați Lin Keshi genul (Beijerinckia), și așa mai departe. Toate Azotobacter au nitrogenase, bariera de protectie aerobic micro-
mediu de fixare strict anaerob azot. Prezența biologice fixarea azotului pe global biosferei, prosperitatea și dezvoltarea de extremă
importanță pentru supraviețuirea umană și producția agricolă are, de asemenea, un rol extrem de important.
Bacterii fixatoare de azot
Biofertilizatorii sunt componente
importante ale managementului integrat
al nutrienţilor. Ei sunt rentabili din punct
de vedere economic şi ecologic
şi,totodată,pot servi ca sursă de substanţe
Biofertilizatorii
biologic active şi ca sursă de produse
alimentare. Algele cianofite reprezintă
una dintre sursele regenerabile pentru a
suplimenta sau substitui îngrăşămintele
introducere
chimice şi agenţii de biocontrol în sisteme
agricole durabile. Aceste îngrăşăminte
biologice potenţiale pot juca un rol-cheie
în productivitatea plantelor de cultură,
precum şi în protejarea mediului
înconjurător, fiind ecologice şi cu costuri
mai convenabile pentru fermieri.
Ce este Azotul?
• Azotul (N) este un element esențial însusținerea tuturor formelor de
viață. Se găsește în aminoacizi și proteine iar o serie de compuși
organici sunt derivați în urmaprocesului de fixare a azotului (Bagali
Shrimant Shridhar, 2012). Atmosfera conține aproximativ 1015tone
de N2, iar circuitul azotului implică transformarea a 3×109tone de
N2pe an la nivel global (Abd-Alla și colab., 2014). Unul dintre cele mai
importante procese care au loc în natură este fixarea biologică a N
atmosferic. Procesul în care azotul molecular este transformatîn
amoniac sau nitraţi este cunoscut sub numele de fixarea azotului.
Schema ciclului
azotului in natura
• Fixarea azotului este un fenomen global
important,prin care azotul molecular, unul dintre
componentele cele mai abundente ale atmosferei
Pământului, este într-o formă mult mai redusă,
adecvată pentru integrarea în sistemele vii.În mare
parte,fixarea azotului se realizează prin mijloace
biologice, fiind asigurată de acti-vitatea
microorganismelor.
Fixarea azotului • Acest proces este consummator de energie şi în
reacţia biologică de fixare a azotului este implicat un
complex de enzime, numite nitrogenaze,care sunt
extrem de sensibile la prezenţa oxigenului .Astfel,
majoritatea microorganismelor participă la acest
proces de fixare a azotului nu-mai în condiţii adecvate
anaerobe sau microaerobe. Cu toate acestea, unele
microorganisme diazotrofice fixatoare de azot au
avantajul de a asimila azotul în medii aerobe.
Fixarea azotului molecular are o importanță majoră în agricultura
sustenabilă, mai ales din perspectiva simbiozei dintre Rhizobium și
leguminoase. Aceasta duce la formarea unor structuri speciale, aflate de
obicei în rădăcinile plantelor, numite noduli, unde bacteria transformă
azotul atmosferic în amoniac. Simbioza rezultă prin invazia rădăcinilor
plantei de către bacterii în urma căreia se formează un organ extrem de
bine organizat numit nodul .

Factorii de stres cu care se confruntă cel mai des nodozitățile plantelor


leguminoase și bacteria simbiontă sunt salinitatea, seceta, temperaturile
extreme, solurileacide cu conținut scăzut de nutriențiși metalele grele.
Procesele biologice (fixareaN2) sunt capabile să îmbunătățească
productivitatea agricolă cu o minimizare a pierderilor din sol,iar
ameliorarea condițiilor edafice nefavorabile sunt esențiale pentru eficiența
plantelor

Aerul din atmosfera contine aproximativ 80% azot.In atmosfera deasupra


fiecarui hectar de teren se afla peste 300.000t de azot,ceea ce reprezinta o
mare rezerva ptr imbogatirea solului si aprovizionarea plantelor de cultura
cu acest important element nutritiv.
Fixarea simbiotică a azotului în plante
• Fixarea simbiotică a azotului în plante are loc atât în nodozităţile radiculare
leguminoaselor cât şi în nodozităţile dezvoltate pe rădăcinile altor plante.
Bacteriile care formează rizobii sunt obiectul celor mai intense studii cu privire la
fixarea azotului în mod simbiotic fiind direct implicate în managementul nivelului
de fertilitate al solurilor destinate culturilor agricole. Taxonomia actuală a
bacteriilor capabile să formeze rizobii cuprinde peste 90 de specii grupate în 14
genuri, cu un număr variabil de specii capabile de nodulare: Rhizobium,
Mesorhizobium, Azorhizobium, Sinorhizobium, Ensifer, Bradyrhizobium,
Phyllobacterium, Microvirga, Methylbacterium, Burkholderia, Shinella, Devosia,
Ochrobactrum și Cupriavidus.
Fixarea nesimbiotică a azotului in plante
• Fixarea nesimbiotică a azotului este un proces complex, prezent în orice ecosistem terestru, având loc la suprafața plantelor și în
frunze, pe substratul organic mort de la suprafața solului și în sol, iar resursa atmosferică pusă la dispoziția microorganismelor
implicate în acest proces este practic nelimitată. De-a lungul evoluției, fixarea nesimbiotică a azotului a devenit o sursă critică
de azot, în special în ecosistemele cu un număr redus de plante capabile deasociere cu microorganismele pentru o fixare
simbiotică.Cel mai reprezentativ gen de bacterii capabile de fixarea nesimbiotică a azotului este Azotobacter, în sol fiind mai des
întâlnite speciile A. chroococcum, A. agilis, A. paspaliși A. vinelandii. Azotul atmosferic este transformat de aceste bacterii în
amoniac, o formă accesibilă plantelor ca sursă de azot, pe lângă azot mai fiind capabile să producă și polizaharide. Alături de
Azotobacter, au fost identificate și o serie de bacterii din genurileBeijerinckia, Derxia, Azomonas, Bacillus, Clostridium,
Desulfovibrio, Chlorobium, Rhodopseudomonas șiRhodospirillum.În ecosisteme fixarea nesimbiotică a azotului este întâlnită și
la cianobacterii (bacterii fototrofe) capabile și de producerea oxigenului prin procese de fotosinteză, cele mai des întâlnite fiind
genurile Nostoc, Anabaena, Aulosira, Cylindrospermum șiTrichodesmium
• colonizareași supraviețuireaîn sol a
rizobiilorca saprofite în concurență cu
Stabilirea unei alte microorganisme endogene;
simbioze • o compatibilitate genetică între gazdă și
bacteriile din interiorul nodozităților
eficiente • Un mediu favorabil pentru a permite
fixarea azotului la maxim
In afara de speciile
Rezulta in urma infestarii
simbionte ale genului
radacinilor plantelor
Rhizobium, fixarea N2 se
leguminoase cu bacterii
mai realizeaza si de catre
din genul Rhizobium care,
alte microorganisme
Simbioza intre in urma multiplicarii lor in
interiorul celulelor
(ciuperci, bacterii); pentru
cultura plantelor agricole
radacinii, declanseaza
plantele formarea nodozitatilor pe
radacinile plantei gazda.
insa, cele mai importante
sunt speciile din genul

leguminoase si Rhizobium.

microorganismele Cele mai multe specii de


Atasarea bacteriilor pe
fixatoare de azot Rhizobium infecteaza in
mod specific gazdele
radacinile plantei-gazda
are loc la nivelul perilor
leguminoase. Nodularea
absorbanti radiculari sau a
(formarea de nodozitatii)
unor leziuni ce apar, de
implica recunoasterea
regula, la nivelul
mutuala, cel mai adesea
emergentei radacinilor
foarte precisa, intre
laterale.
bacterii si plante-gazda.
Importanta rizobiilor
În prezent, rizobiile pot fi definite ca fiind bacterii Gram-negative care au o semnificaţie profundă
din punct de vedere ştiinţific şi agronomic datorită abilităţii lor de a stabili simbioze de fixare a
azotului cu plantele leguminoase, cu importanţă majoră în menţinerea fertilităţii solului . Cu toate
acestea, rizobiile sunt,de asemenea,implicate și în alte interacțiuni ale plantelor altele decât
simbioza . Bacteriile care aparțin acestui gen sunt aerobe și în general heterotrofe . Rizobiile sunt
bacterii din sol, care sunt capabile să invadeze rădăcinile plantelor gazdă, această operațiune
presupunând existența unei compatibilități între bacterie și plantă,pentru a iniția și forma noduli.
Rizobiile trăiesc ca simbionți intracelulari în interiorul nodulilor dezvoltați, simbionți ce transformă
azotul atmosferic în amoniac pentru a putea fi asimilat de către plante
Mecanismele utilizate pentru a stimula creşterea
plantelor include:

biofertilizarea (creşterea ofertei de substanţe


nutritive minerale la plante);

controlul biologic (eliminarea vătămătorilor


plantelor, inclusiv patogeni microbieni, insecte şi
buruieni);

producereaşi furnizarea hormonilor de creştere


a plantelor
O sursă incontestabilă de produse alimentare prezintă algele, care conţin în
biomasa sintetizată,în dependenţă de specie,până la 65-75% proteină comestibilă.
Pe lângă aceasta,biomasa algală conţine până la 25-40% glucide, 10-40% lipide şi o
gamă largă de cele mai diverse principii biologic active necesare organismului
uman. Algele pot contribui direct la sporirea produselor alimentare prin utilizarea
nemijlocită a biomasei algale şi indirect prin aplicarea algelor în calitate de
stimulatori biologici la cultivarea plantelor agricole şi la creşterea animalelor
domestice, fiind utilizate totodată şi în calitate de fertilizatori biologici ai solului,ca
sursă de remaniere a solurilor degradate . Toate acestea se referă în primul rând la
algele cianofite(Cyanophyta),ele posedă şi un şir de alte însuşiri valoroase
ca:organisme azotofixatoare, indicatori ai calităţii mediului ambiant, producători de
cele mai diverse substanţe biologic active, printre care şi multe toxine. Până în
prezent sunt descrise şi pasportizate cca 2000 specii de alge cianofite. În condiţiile
Moldovei au fost depisate cca 350 specii de cianofite acvatice. Cianofitelesunt cele
mai primitive organisme vegetale pe Pământ,a căror vârstă depăşeşte 3,4 mil de
ani,de aceea se întâlnesc şi se acomodează uşor la cele mai extremale condiţii de
viaţă.
Importanta algelor cianofite

Tehnicile de biofertilizare cu Inocularea algelor ciano-fite


utilizarea algelor cianofite sunt fixatoare de azot reprezintă o
recomandate pentru creşterea sursă alternativă şi durabilă de
ratei de germinare a seminţelor azot pentru creşterea
şi ameliorarea parametrilor de productivităţii plante-lor de
creştere a plantelor cultură.
Algele cianofite pot fi cei mai importanţi agenţi de fixare a azotului în multe soluri agricole ,
precum şi în ameliorarea calităţii lor . Fertilizarea cu alge cianofite a fost utilizată pentru
prima dată la culturile de orez. Ele sunt utilizate pe scară largă în câmpurile de orez
dindiverse ţări, pentru consolidarea fertilităţii solului prin intermediul procesului de fixare a
azotului biologic (aşa-numita algalizare) înloc de îngrăşăminte bogateîn azot . Biofertilizatorii
sunt susceptibili de a-şi asuma un rol semnificativ la substituirea sau
completareaîngrăşămintelor chimice pentru ameliorarea aportului de nutrienţi în culturile de
cerealiere, pentru a exclude costurile ridicate ale îngrăşămintelor, precum şi în protecţia
mediului ambiant de poluare şi înmajorarea productivităţii culturilor agricole.Utilizarea
algelor cianofite ca biofertilizatori pentru câmpurile de orez este foarte promiţătoare, dar
limitată, din cauza fluctuaţiei în cali-tatea şi cantitatea de inocul şi atributele fiziologice în
diverse regiuniagro-ecologice.În mai multe regiuni ale Indiei, câmpurile de orez sunt
fertilizate de Azolla –ferigă de apă care se înmul-ţeşte rapid şi conţine ca simbiot alga
cianofută Anabaena,care fixează azotul atmosferic, contribuind astfel la creşterea evidentăa
roadei.
In perii radiculari bacteriile sunt inchise ca
intr-un tub - filamentul sau cordonul infectios
- incojurat de un material pectic si celulozic
dezvoltat in continuarea peretelui celular,
cordon ce inainteaza, se ramifica, strabate
numeroase celule, determina stimularea
diviziunii celulare in regiunea cortexului
radicular si formarea de nodozitati, ca un
proces controlat si ca o structura diferentiala
•Nodulul apare ca un
organ vegetal superior
dezvoltat, organ ce
functioneaza ca un sistem
aerob fixator de N2, in care
bacteriile normale
evolueaza spre stadiul de
• Bacteroizii sunt localizati in 'pachete' individuale de 3-4 bacteroizi - forme fixatoare
celule inconjurate de un perete de origine vegetala si de
un citosol bogat in proteine si in leghemoglobina de N2
(pigment rosu, similar mioglobinei, capabil sa lege
reversibil, dar cu mare afinitate, O2) (fig. 5.10).
• Datorita azotului acumulat in radacinile si in celulele
bacteriilor dupa recoltarea leguminoaselor, solul ramane
bogat in azot si, de aceea, culturile ce urmeaza dupa
leguminoase, pe parcela respectiva, necesita cantitati
mai mici de ingrasaminte cu azot.
• S-a calculat ca la un hectar cultivat cu
leguminoase se acumuleaza 100-400 kg azot, din care 30
% raman in resturile vegetale din sol, iar 70 % este folosit
de simbionti (planta si bacterie).
• In natura exista si plante neleguminoase capabile
sa fixeze simbiotic azotul molecular. Numarul acestora
(conform parerii lui G.BOND, emisa in 1958) este de
aproximativ 190 specii.
• In natură circuitul azotului în natură
presupune parcurgerea unei etape
de fixarea azotului, pe parcursul
căreia bacteriile convertesc azotul
atmosferic în amoniac, o etapă de
descompunere la nivelul căreia
microorganismele
descompunătoare eliberează
compușii de azot din materia
organică, o etapă de amonificare în
care bacteriile și fungii transformă
compușii organici de azot proveniți
de la plante și animale moarte și
eliberează excesul de amoniacși
ionii de amoniu, respectiv o etapă
de conversie a ionilor formați în
etapa de amonificare în nitrați și
nitriți.În ecosistemele agricole
perturbate pot apărea procesele de
de nitrificare, pe parcursul cărora
Obtinerea biofertilizatorilor bacteriile pot converti nitrații și
nitriții în azot atmosferic, ceea ce
conduce la deprecierea fertilității
solului și apariția carenței de azot.

S-ar putea să vă placă și