Sunteți pe pagina 1din 39

Contractele bancare

Cuprins:
1. Natura juridică şi particularităţile
contractelor bancare
2. Contractul de depozit bancar
3. Contractul de cont curent bancar
4. Contactul de credit bancar
1. Natura juridică şi particularităţile contractelor bancare
Prin contractele bancare se înţelege acordul de voinţă prin care o parte
banca (o instituţie financiară) se obligă să efectueze operaţiunile
bancare prevăzute de lege (operaţiuni pasive, active şi conexe), faţă de
cealaltă parte (client), care se obligă să respecte clauzele contractului
încheiat.
Contractele bancare se disting de celelalte contracte comerciale prin
unele trăsături specifice, cum sunt:
- tehnicile utilizate (depozitul de fonduri şi de titluri, scontul, data de
valoare, cardurile bancare, cambia, cecul-imagine etc.);
- protecţia sporită acordată clientului în relaţia cu societatea bancară ca
reacţie la inegalitatea părţilor şi la importanţa intereselor reciproce;
- suprapunerea raportului de drept bancar cu raportul de drept
comercial dintre client şi terţe persoane;
- declararea contractelor bancare ca fiind titluri executorii de către
legea bancară;
- conţin clauze de modificare unilaterală a prevederilor contractuale.
Caracterele juridice ale contractelor bancare sunt:
a) sinalagmatic, adică dă naştere la obligaţii în
sarcina ambelor părţi;
b) cu titlul oneros, ceea ce înseamnă că ambele părţi
urmăresc obţinerea unor foloase patrimoniale;
c) comutativ, existenţa şi întinderea obligaţiilor
asumate de către părţi sunt certe şi deci cunoscute
chiar din momentul încheierii contractului;
d) consensual, acordul părţilor fiind necesar şi
suficient pentru încheierea valabilă a contractului;
aderarea clientului la clauzele impuse de bancă nu
schimbă caracterul consensual, deoarece clientul va
semna un astfel de contract numai după ce va fi
informat de bancă şi va cunoaşte cu exactitate care
sunt efectele încheierii contractului bancar.
Contractele bancare se raportează la dreptul comercial şi
implicit şi la dreptul civil, care este dreptul comun în
materia obligaţiilor izvorâte din contract.
Contract de adeziune.
Forma scrisă - alte înscrisuri, cum ar fi corespondenţa
purtată între părţi ori proba cu registre pentru a dovedi
operaţiunile efectuate de părţi în baza unui contract
existent şi prelungit de părţi după expirarea duratei sale.
Contracte bancare cum sunt depozitul şi creditul bancar,
fac parte din categoria actelor juridice reale, care se
consideră încheiate numai în momentul predării sumei
obiectului sau a titlului de valoare, după caz. Prin predare
se înţelege nu doar remiterea materială, ci şi punerea la
dispoziţie în sens juridic.
Contractele bancare, ca orice contract comercial,
pentru a fi valabil încheiate, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza.
a) consimţământul băncii.
b) consimţământul clientului.
c) obligaţia de informare.
d) obligaţia băncii de păstrare a secretului
bancar.
2. Contractul de depozit bancar
Având în vedere că, contractul de depozit bancar încheiat este
unul public este necesar să se ia în consideraţie un şir de condiţii
importante pentru atragerea de fonduri în depozit.
Regula de publicitate funcţionează în următoarele condiţii:
a) în conformitate cu documentele de constituire şi licenţa băncii,
aceasta are dreptul de a efectua diverse operaţiuni de economii;
b) primirea unei sume de bani în depozit, nu duce la o încălcare a
legislaţiei şi a reglementărilor stabilite de BNM;
c) banca nu a suspendă acceptarea de depozite de la cetăţeni, din
motive de natură economică sau de altă natură;
d) banca are capacităţi tehnice şi de producţie necesare pentru a
primi contribuţii (camere spaţioase de operare, etc.);
e ) nu există alte motive pentru privarea băncii de a primi în
depozit sume de bani depuse.
Prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituţie financiară
(bancă), autorizată conform legii, primeşte de la clientul său (deponent)
sau de la un terţ în folosul deponentului o sumă de bani înscrisă la soldul
contului de depozit deschis pe numele deponentului, pe care se obligă să o
restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la
cerere (depozit la vedere) (art. 1741 alin.(1) CC RM).
Contractul de depozit bancar are următoarele caractere juridice:
- este un contract real, deoarece se consideră încheiat şi produce efecte
juridice din moment ce are loc transferul fondurilor băneşti în contul de
depozit deschis la bancă;
- este un contract consensual, deoarece apar obligaţii din contract ce îi
revin băncii, care este obligată să primească suma de bani asupra căreia
părţile au convenit în contract, iar deponentului îi revine dreptul
corelativ de a cere executarea acestor obligaţii, şi nu în ultimul rând în
executarea legală a contractului acesta la rândul său îndeplineşte şi el
anumite obligaţii;
- este un contract cu titlu oneros, dat fiind faptul că banca plăteşte
deponentului o dobândă, dacă părţile nu convin altfel;
- este un contract cu executare succesivă, deoarece banca efectuează
prestaţii care se desfăşoară în timp.
Subiecții contractului - banca sau o altă instituţie financiară
autorizată conform legii, asociațiile de economii și împrumut
cu membrii săi (alin.3 art.1741 CC RM).
Deponent pot fi atât persoanele fizice, cât şi persoanele
juridice. Terții.
Obiect al contractului de depozit bancar constituie acţiunile
băncii de a primi o sumă de bani de la deponent sau de la un
terţ în folosul deponentului şi de a restitui aceeaşi sumă la
cererea sau la termenul stabilit. Totodată obligaţia băncii de a
plăti dobânda aferentă, în cazul în care altceva nu este
prevăzut în contract.
Prin depozit se înţelege o sumă de bani încredinţată băncii în
următoarele condiţii:
- să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau cu
orice alte facilităţi, la cerere ori la termen cuvenit de către
deponent cu depozitarul;
- să nu se refere la transmiterea de proprietăţi, la furnizarea de
servicii sau acordarea de garanţii.
În funcţie de perioada pentru care sunt constituite, depozitele sunt
încadrate în două mari categorii:
Depozitele la vedere - reprezintă un cont slab remunerat sau
neremunerat, destinat să primească sume de la titular în vederea unei
utilizări pe termen scurt, soldul contului este creditor şi poate fi
retras în orice moment, fără preaviz. În lipsa unei scadenţe definite,
durata constituirii contului la vedere depinde de nevoile şi bunul
plac al titularului.
Depozitele la termen - reprezintă o sumă depusă de titular şi blocată
la dispoziţia băncii până la o anumită scadenţă stabilită prin
contract, la momentul constituirii depozitului. Spre deosebire de
depozitele le vedere, depozitul la termen este remunerat la un nivel
mai ridicat, care urmează să compenseze imobilizarea fondurilor
depuse. Nivelul dobânzii se stabileşte între deponent şi bancher în
funcţie de puterea de negociere a fiecăruia ţinând cont de mărimea
sumei depuse ţi de scadenţă. De regulă nivelul ratei dobânzii este
apropiat de cel al ratei dobânzii pe piaţa monetară pentru o perioadă
asemănătoare. Retragerea excepţională înainte de cadenţă se
sancţionează printr-o pierdere de dobândă.
Forma contractul de depozit bancar trebuie să
fie încheiat în scris (art. 1743 CC RM).
Forma scrisă a contractului se consideră
respectată dacă banca eliberează deponentului un
libret de economii, un certificat de depozit sau
orice alt document care atestă depunerea banilor
şi care corespunde cerinţelor legii şi uzanţelor
bancare.
Termenul.
Prețul.
Efectele contractului.
Drepturile și obligațiile băncii:
- obligația băncii de a prelua mijloacele băneşti de la
deponent sau de la un terţ asigurând integritatea lor;
- obligația de a elibera libret de economii, certificat (
art.1742 CC RM);
- este obligată să plătească deponentului o dobândă în
mărimea şi în modul prevăzut de contract (alin.(1),
art.1743 CC RM);
- este restituirea deponentului a sumei de bani depusă de
deponent (art.1741 CC RM);
- obligația de păstrare a secretului bancar (art.1745 CC
RM).
Deponentul:
- dreptul de a depune sume bănești;
- dreptul de a primi banii depuși;
- dreptul la livret, certificat;
- dreptul la dobândă;
- dreptul de a cere dobânda (art.1744 CC RM);
- dreptul de a cere despăgubiri.
Încetarea contractului. Contractul de depozit
bancar, care este încheiat la termen, încetează la
expirarea termenului asupra căruia au convenit
părţile. O prevedere specifică art.1746 CC RM.
3. Contractul de cont curent bancar
Prin contractul de cont curent bancar, banca se
obligă să primească şi să înregistreze în contul
titularului de cont (titular) sumele băneşti depuse de
acesta sau de un terţ în numerar sau transferate
(virate) din conturile altor persoane, să execute în
limitele disponibilului din cont ordinele titularului
privind transferul unor sume către alte persoane,
eliberarea numerarului, precum şi să efectueze alte
operaţiuni în contul titularului din însărcinarea lui în
conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele
bancare, iar titularul să achite o remuneraţie pentru
prestarea serviciilor menţionate (art.1747 CC RM).
Contractul de cont curent bancar prezintă următoarele
caractere:
- este un contract consensual, în sensul că presupune
validitatea perfectă a consimţământului;
- este un contract sinalagmatic, în sensul că ambele părţi se
obligă să-şi facă reciproc credit până la încheierea contului.
Orice contract de cont curent se bazează pe generalitatea şi
alternanţa remiterilor;
- este un contract cu titlu oneros, titularul fiind dator să achite
o remuneraţie pentru serviciile băncii, iar banca datorează o
dobândă pentru utilizarea fondurilor din contul titularului
(art. 1782 CC RM);
- este un contract cu executare succesivă, părţile efectuând
prestaţii care se desfăşoară în timp;
- este un contract intuitu personae, în sensul că identitatea
persoanei cu care se încheie contractul este determinantă
prin consimţământul exprimat la apariţia convenţiei.
Subiecţii - banca şi titularul contului (clientul),
cotitulari de cont (alin.(1) art.1749 CC RM).
Obiectul contractului îl reprezintă serviciile
oferite de bancă titularului contului: primirea şi
înregistrarea în contul titularului a sumelor
băneşti depuse de acesta sau de un terţ în
numerar sau transferate din conturile altor
persoane, executarea ordinelor titularului privind
transferul unor sume către alte persoane,
retragerile de numerar, precum şi efectuarea altor
operaţiuni în contul titularului din însărcinarea
lui.
Forma nu este prevăzută în legislație, dar în
practică asemenea contracte se încheie numai în
formă scrisă, cu ajutorul formularelor tipizate,
elaborate de bănci.
Termenul nefiind o clauză esențială depinde de
dorința părților.
Prețul este remunerația pe care trebuie să o
plătească clientul.
Efectele contractului.
Obligațiile băncii:
- trebuie să deschidă solicitantului un cont curent;
- obligată să înregistreze în contul titularului
sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în
numerar sau transferate din conturile altor
persoane (art.1747 CC RM);
- obligată să încaseze, prin mijlocirea prezentării la
timp către banca trasă, cecurile prezentate de
client (art.1755 CC RM);
- este obligată să execute ordinele titularului
contului privind dispunerea de fondurile băneşti
aflate în contul său;
- obligată să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la
ordinul lui (art.1750 CC RM);
- obligată să urmeze indicaţiile titularului de cont în limitele
scopului urmărit prin contract;
- obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor
de care a aflat ca urmare a legăturilor de afaceri cu clientul
(art.1754 CC RM);
- obligată să plătească clientului o dobândă pentru folosirea
mijloacelor din contul acestuia, dacă în contract nu este
prevăzut altfel (art. 1752 CC RM);
- obligată să ţină evidenţa contabilă a operaţiunilor efectuate în
contul clientului (art. 1751 CC RM);
- obligată să-1 informeze pe titularul contului despre starea
contului şi operaţiunile efectuate în cont (art. 1751 CC RM).
Drepturile și obligațiile clientului:
- dreptul de a depune sume pe cont (art.1747);
- dreptul de a da indicații (art.1750 CC RM);
- dreptul de a dispune de sumele de pe cont (art.1748 CC
RM);
- poate cere oricând informaţii suplimentare şi explicaţii
asupra împrejurărilor efectuării oricărei operaţiuni;
- poate prezenta băncii reclamaţii în cazul depistării unor
erori în efectuarea operaţiunilor;
- poate pretinde repararea prejudiciilor în cazul neexecutării,
executării necorespunzătoare sau tardive a obligaţiilor de
către bancă (de exemplu, neînregistrarea sau înregistrarea
tardivă în cont a sumelor depuse/transferate de client sau de
un terţ în favoarea clientului; neîndeplinirea, îndeplinirea
incorectă sau tardivă a ordinelor clientului privind transferul
fondurilor sau eliberarea de numerar; efectuarea ilegală a
operaţiilor în contul clientului, inclusiv fără acordul lui
etc.);
- este îndreptăţit la despăgubiri şi în cazul în care
banca divulgă informaţia confidenţială;
- este în drept să ceară repararea prejudiciului
neacoperit prin plata dobânzii de întârziere;
- este obligat să remunereze banca pentru serviciile
prestate;
- obligat să asigure acoperirea necesară a contului
său cu fonduri băneşti.
Rezoluțiunea. Contractul de cont curent bancar
încheiat pe un termen nedeterminat poate fi rezolvit
în orice moment de oricare din părţi, cu condiţia
unui preaviz având termenul stabilit prin contract
sau uzanţe bancare, iar în lipsa unui astfel de
termen, în 15 zile (art.1753 CC RM).
Banca este în drept să declare rezoluțiunea numai în cazul
în care sunt respectate următoarele condiţii, dacă există un
motiv temeinic pentru rezoluțiune. Ca motive temeinice
pentru rezoluțiunea lui pot servi:
- decesul clientului-persoană fizică;
- dizolvarea sau reorganizarea clientului-persoană
juridică;
- comportamentul culpabil şi fraudulos;
- pericolul iminent de insolvabilitate a clientului etc.;
- dacă nu există un motiv temeinic pentru rezoluțiune,
trebuie să fie respectată condiţia ca titularul contului să
aibă posibilitatea de a beneficia de servicii privind
efectuarea plăţilor prin virament în alt mod.
Consecințele încetării: în eventualitatea
existenţei unor contracte conexe între bancă şi
client – privind plata cecurilor trase asupra
băncii, privind utilizarea cardului bancar (art.
1810 CC RM), privind un credit în cont curent
(art. 1766 CC RM) etc., aceste contracte de
asemenea vor fi rezolvite; banca trebuie să
efectueze încheierea contabilă a contului, sub
rezerva deznodământului operaţiunilor în curs, şi
să restituie clientului soldul, în numerar sau prin
virament.
Cont fiduciar
Contul fiduciar reprezintă transpunerea instituției
fiduciei în materia contractelor bancare. Astfel,
potrivit alin.(1) art.1756 CC RM, persoana care
solicită băncii deschiderea unui cont curent, de
depozit sau a unui alt cont bancar poate stipula
că acționează în calitate de fiduciar și solicită să
se facă mențiunea că contul deschis pe numele
său va fi un cont fiduciar.
Legiuitorul prevede că aplicabilitatea contului
fiduciar se extinde asupra contului „curent, de
depozit sau a unui alt cont bancar”.
Contul fiduciar este o probă incontestabilă a faptului că sumele
plasate într-un cont fiduciar de depozit fac parte din masa
patrimonială fiduciară, iar solicitantul acționează în calitate de
fiduciar și nu în nume propriu.
Banca va face mențiunea că contul deschis este cont fiduciar, dacă
solicitantul face dovada înregistrării fiduciei în registrul garanțiilor
reale mobiliare.
În cazul contractului de cont fiduciar de sechestru dovada nu este
necesară dacă titularul contului este:
a) o altă bancă;
b) o formă de exercitare a profesiei de executor judecătoresc, notar
sau avocat;
c) depozitar central sau societate de administrare fiduciară a
investițiilor și alți participanți profesioniști ce dețin licențe pentru
activitatea pe piața de capital.
Potrivit alin.(3) art. 1756 CC RM, în cazurile permise de lege sau de
contract, fiduciarul poate utiliza același cont fiduciar pentru
deținerea sumelor de bani primite în temeiul diferitelor raporturi de
fiducie.
4. Contractul de credit bancar
Potrivit alin.1 art.1763 CC RM prin contractul de
credit, o bancă sau o organizație de creditare
nebancară (creditor) se obligă să pună la
dispoziția unei alte persoane (debitor) o sumă de
bani ca împrumut, cu condiția rambursării ei, a
plății dobânzii și a altor plăți aferente, sau își
asumă orice alt angajament de a achiziționa o
creanță sau de a efectua o plată, de a prelungi
termenul de rambursare a datoriei sau de a emite
orice garanții.
În definirea creditului apar trei accepţiuni:
1) existenţa unor disponibilităţi la unii agenţi
economici şi acceptarea de a fi cedate
(împrumutate) altor agenţi economici
(debitori);
2) pierderea temporară a unor drepturi ale celui
care împrumută şi instituirea altor drepturi
pentru cel împrumutat;
3) obligativitatea împrumutului de a restitui
împrumutul la un termen numit scadenţă,
însoţit în mod obligatoriu de dobândă.
Trăsăturile caracteristice creditului, ca relaţie economică, sunt următoarele:
1) creditul aduce în planul relaţiilor economice doi subiecți distincți: creditorul
– cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are de primit o valoare la
scadenţă, şi debitorul – cel care primeşte împrumutul sau marfa şi trebuie să
restituie suma primită sau să plătească, la scadenţă, valoarea bunului primit;
2) rambursabilitatea lui la o dată reciproc convenită, denumită scadenţă;
3) termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare
varietate;
4) creditul purtător de dobândă, concretizată în suma de bani plătită de debitor,
pentru creditul primit;
5) creditul are o garanţie reală (materială), atunci când un bun existent poate fi
vândut în cazul nerambursării creditului sau garanţie personală, în cazul în care
este suficient angajamentul personal al debitorului;
6) tranzacţia – acordarea creditului; creditul poate fi consimţit în cadrul unei
tranzacţii unice: acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligaţiuni, angajarea
unui depozit;
7) consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale
creditului.
Prin credit se înţelege orice angajament de a acorda bani ca
împrumut, cu condiţia rambursării lor, plăţii dobânzii şi altor plăţi
aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei;
orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o
creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată (art.3 Legea privind
activitatea băncilor).
Modalităţi ale creditului:
- împrumutul fondurilor băneşti (această modalitate „clasică” a
creditului bancar este reglementată, în special, de art. 1763-1772 CC
RM);
- prelungirea scadenţei unei datorii; pentru această modalitate de
creditare serveşte, spre exemplu, cambia, care este reglementată de
emiterea unei garanţii (garanţia bancară este reglementată de art.
1773-1776 CC RM);
- scontul (operaţiunea de scontare a cambiei este reglementată de
titlu V al Legii cambiei din 22.06.1993).
Deosebirile între contractul de credit și împrumut:
- contractul de credit bancar este consensual, iar
contractul de împrumut este real;
- contractul de credit bancar este sinalagmatic, iar
contractul de împrumut este unilateral;
- subiect al contractului de credit bancar în mod obligator
este banca, in timp ce in contractul de împrumut subiecţi
pot fi orice persoane;
- obiect al creditului bancar sunt banii, iar obiect al
împrumutului pot fi atât banii, cât şi alte bunuri fungibile;
- contractul de credit bancar este cu titlu oneros, pe când
contractul de împrumut se prezumă gratuit.
Din noțiunea contractului de credit se prezintă
următoarele caractere juridice:
Consensual - presupune valabilitatea contractului
de credit prin simpla manifestare a
consimţământului de către părţile contractante, fără
ca acesta să îmbrace o anumită formă;
Sinalagmatic - presupune crearea unor obligaţii în
sarcina ambelor părţi;
Comutativ - pentru că ambele părţi cunosc
întinderea propriilor obligaţii: împrumutătorul,
cuantumul creditului şi împrumutatul, suma ce
trebuie să o ramburseze, dobânzile şi cheltuielile;
Cu titlu oneros – dobânda.
Cu executare succesivă.
Părţile contractului sunt:
Creditorul (banca, o organizaţie de creditare
nebancară, precum și alte organizații care acordă
credite în baza legii). Legea cu privire la BNM –
art.2; Legea privind activitatea băncilor art.3,
alin.(1) art.14;
Debitorul – persoană fizică sau juridică.
Obiectul contractului îl constituie serviciul bancar
de punere la dispoziţia debitorului a unei sume de
bani în condiţiile prevăzute de contract.
Forma. Conform alin.(2) art.1763 CC RM,
contractul de credit bancar se încheie în formă
scrisă.
Efectele contractului de credit bancar.
Drepturile și obligaţiile băncii:
- dreptul de a stabili dobânda (art.1764 CC RM);
- dreptul de a cere garanții pentru rambursarea
creditului (alin. (1) art.1767 CC RM);
- poate reduce suma creditului (alin.(2) art.1767 CC
RM);
- să refuze executarea obligaţiei de a pune la
dispoziţia debitorului creditul (alin.(1) art. 1768
CC RM);
- a refuza să pună la dispoziţie următoarele tranşe
ale creditului, în cazul în care contractul prevede
acordarea creditului în tranşe (alin.(3) art. 1768
CC RM);
- dreptul la comision sau repararea prejudiciului
(art.1772 CC RM);
- dreptul de a cesiona creditul (art.1773 CC RM);
- poate rezolvi și cere restituirea… (alin(1) art.1769
CC RM);
- punerea la dispoziţia debitorului a creditului în
mărimea și în condiţiile prevăzute în contract
(art.1763 CC RM);
- să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor
faptelor de care a aflat ca urmare a legăturilor de
afaceri cu clientul;
- nu poate unilateral modifica dobânda (art.1764
CC RM);
- obligație informațională (art.1764 CC RM;
alin.(4) art.1768 CC RM);
- răspunderea creditorului (art.1771 CC RM).
Drepturile și obligaţiile debitorului:
- este în drept de a primi creditul (art.1763 CC RM);
- este în drept de a prelungi termenul rambursării;
- dreptul la credit în cont curent (art.1766 CC RM);
- este în drept să ramburseze creditul înainte de termen
(alin.(3) art. 861 CC RM, art.1772 CC RM);
- dreptul de a refuza creditul (alin.(3) art.1768 CC RM);
- dreptul de a rezolvi în condițiile alin.(2) art.1769 CC
RM;
- poate pretinde penalități (art.1771 CC RM);
- dreptul la informare (alin.(1) art.1773 CC RM);
- dreptul de a nu a avea atingere (alin.(6) art.1773 CC
RM);
- este obligat să restituie creditul, excepții alin.(1)
art. 1769 CC RM;
- este obligat la plata dobânzii şi a altor sume
aferente creditului (art.1765 CC RM);
- obligație de a face garanții (alin.(1) art.1767 CC
RM);
- repararea prejudiciului cauzat (art.1772 CC RM);
- este obligat să utilizeze creditul conform
destinaţiei, în cazul în care părţile au convenit in
acest sens;
- este obligat să constituie şi să menţină pe toată
perioada executării contractului garanţiile de
rambursare a creditului asupra cărora au convenit
părţile (art. 1767 CC RM).
Rezoluțiunea contractului de credit.
Creditorul poate rezolvi contractul şi cere restituirea creditului şi a sumelor
aferente (alin.(1) art.1769 CC RM):
a) debitorul a devenit insolvabil;
b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului
garanţiile oferite.
• părţile au convenit asupra constituirii unor garanţii art. 1767 alin.(1) CC
RM şi debitorul nu îşi execută obligaţia de a prezenta aceste garanţii;
• creditorul a cerut garanţii de executare la incapacitatea viitoare a
debitorului de a rambursa creditul (alin.(1) lit.a) art. 1768 CC RM) şi
debitorul n-a oferit asemenea garanţii;
• debitorul a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite. În acest caz,
creditorul îi va acorda debitorului un termen rezonabil pentru a oferi
garanţii suplimentare. Creditorul poate să suspende pentru această perioadă
executarea obligaţiei sale de punere la dispoziţie a creditului (alin.(1), lit.b)
art. 1768 CC RM). Creditorul este îndreptăţit să rezoluționeze contractul,
dacă debitorul nu va prezenta garanţiile cerute de creditor în decursul
termenului stabilit (alin.(2) art.1767 CC RM);
c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul
stabilit;
d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire
a cel puţin două tranşe ale creditului.
Rezoluțiunea pentru acest motiv produce efecte
doar atunci când creditorul a acordat debitorului
un termen de 15 zile pentru plata sumei restante,
iar plata nu a fost efectuată (alin.(5) art.1769 CC
RM).
Legea prevede un termen de cel puţin 15 zile
pentru restituirea acestor sume (alin.(2) art. 1769
CC RM).
Debitorul poate, în orice moment, să anunţe
rezoluțiunea contractului de credit ce prevede
plata unei dobânzi fluctuante (alin.(3) art. 1769
CC RM).
Dacă nu este de acord cu rata dobânzii –
rezoluțiunea.
Debitorul poate rezolvi contractul în care s-a
convenit asupra unei dobânzi fixe pentru un
anumit termen (alin.(4) art. 1769 CC RM).