Sunteți pe pagina 1din 9

Epure Bianca

Seria B, grupa 8
Hibridizarea fluorescentă in situ
(FISH Fluorescence in situ
Hybridization) este o tehnică
decitogenetică moleculară utilizată în
scopul identificării anomaliilor
cromozomiale, numerice și structurale
care nu pot fi detectate
prin cariotipare.
Metoda constă în atașarea la secvența - țintă a
unei sondede ADN monocatenar (de circa 40 kb),
marcată fluorescent,pe baza complementarității,
de o secvență-țintă a unuicromozom.
Hibridizarea sondei cu ADN-ul celular este
vizualizată lamicroscopul cu fluorescență echipat
cu filtre de excitație și emisie, ceea ce permite
citirea semnalelor specifice zonei-țintă. Se
numără și se analizează semnalele prezente în o
sută de celule (de ex.,trei semnale fluorescente
specifice pentru cromozomul 21 indică
sindromul Down- Trisomia21).
 Celulele fetale – obţinute prin puncţie de
vilozităţi corionice, amniocenteză sau
cordonocenteză – respectiv cele ale persoanei
bolnave, sunt cultivate în condiţii specifice
fiecărui tip celular, cultuta este prelucrată, iar
celulele obţinute sunt etalate pe o lamă de
microscopie, unde se realizează hibridarea cu
sonda specifică fragmentului cromosomic
implicat în anomalie.
 Analiza se bazează pe identificarea celulelor în
care cromosomii sunt bine etalaţi, iar semnalele
fluorescente sunt bine evidenţiate.
 Identificarea unui singur semnal fluorescent
corespunzător fagmentului cromosomic implicat
în anomalie indică prezenţa microdeleţiei,
confirmând supoziţia de diagnostic.
 Identificarea a două semnale fluorescente
corespunzătoare fagmentului cromosomic
implicat în anomalie atestă absenţa microdeleţiei,
infirmând supoziţia de diagnostic.