Catedra urologie şi nefrologie chirurgicală,

USMF ”N.Testemiţanu”

HIPERPLAZIA BENIGNĂ
DE PROSTATĂ (BPH)
şi
CANCERUL PROSTATEI

Asistent universitar Dr.Andrei Bradu

Definiţie şi epidemiologie
 “Adenomul de prostată este în
primul rînd o patologie a calităţii vieţii care se caracterizează
ca principala cauză de dizurie la pacienţii vîrstnici...... “
Agency for Health Care Policy and Research
Clinical Practice Guideline on BPH - 2004
 Uretra
Prostatic Prostata
prostatică Prostate
urethra

Orificiile duct
Ejaculatory
ductului
openings ejaculator

External urethral
Sfincterul extern
sphincter
 ETIO-PATOGENEZA BPH

Etiologia BPH este multifactorială însă 2 factori sunt siguri

Vîrsta şi Androgenii

• Uretra prostatică se comprimă de

adenom

• Vezica urinară devine hipertrofiată

şi trabeculată

• Adenomul prolabează în baza vezicii

urinare
 Terminologia
International Consultation of BPH (2003).

LUTS complex de simptome instead of prostatism

BPH
for histological diagnosis only
(benign prostatic hyperplasia)
BPE for anatomical diagnosis only
(benign prostatic enlargement)
BOO for functional diagnosis only
(bladder outlet obstruciton)
BPO functional diagnosis when
(benign prostatic obstruction) prostate is cause
 Incidenţa BPH în raport cu vîrsta

Vîrsta (ani)
77% 31-40
87%
41-50
51-60
61-70
71-80
81+
48%

29% 92%
11%

Berry et al, 2004

Clasificaţia
Clasificaţia histologica internaţională a
tumorilor prostatei:

• Epiteliale - benigne (adenoma)

maligne (adenocarcinoma)
• Neepiteliale - (rabdomiosarcoma)
• Formă de tranziţie
• Combinate
• Secundare
• Tumori - neclasificate
 Standartizarea cancerului prostatic se face în sistemul TNM
propus în 1992
• T Tumora primară
• Tx Tumora primară nu a fost evaluată;
• T0 Nu există evidenţa tumorii primare;
• T1 Clinic, tumoră inaparentă, nepalpabilă, nedecelată prin investigaţiile
• imagistice;
• T1a Tumoră descoperită incidental, histologic, interesând maximum 5%
• din ţesutul prostatic rezecat;
• T1b Tumoră descoperită incidental, histologic, interesând mai mult de 5%
• din ţesutul prostatic rezecat;
• T1c Tumoră descoperită prin puncţie biopsie prostatică ( descoperită de valori crescute ale PSA);
• T2 Tumora limitată la prostată (invazia apexului prostatic sau a capsulei
• prostatei, dar fără depăşirea acestora);
• T2a Tumora ce cuprinde ½ dint-un lob prostatic sau mai puţin;
• T2b Tumora ce cuprinde mai mult de½ dint-un lob prostatic, dar nu ambii
• lobi;
• T2c Tumora ce concreşte ambii lobi prostatici;
• T3 Tumora extinsă extracapsular;
• T3a Extensie extrcapsulară unilaterală;
• T3b Extensie extracapsulară bilaterală;
• T3c Tumora invadează veziculele seminale;
• T4 Tumora este fixată sau invadează structurile adiacente,
• veziculele seminale;
• T4a Tumora invadează colul vezical, sfincterul extern, etc.
• T4b Tumora invadează muşchii ridicători anali si/sau este fixată la peretele
• pelvin.
• N Ganglionii limfatici regionali
• Nx Ganglionii limfatici regionali nu au putut fi evaluaţi.
• N0 Nu există adenopatie regională malignă.
• N1 Adenopatie neoplazică regională interesând un singur ganglion, cu
• diametrul până la 2 cm.
• N2 Adenopatie neoplazică într-un singur sau multipli ganglioni, cu
• diametrele între 2 şi 5 cm.
• N3 Adenopatie neoplazică regională interesând un ganglion cu
• diametrul mai mare de 5 cm.
• M Metastaze la distanţă
• Mx N-au fost evaluate metastazele la distanţă;
• M0 Nu există metastaze la distanţă;
• M1 Metastaze la distanţă prezente;
• M1a Metastaze în ganglionii limfatici extraregionali;
• M1b Metastaze osoase;
• M1c Metastaze la distanţă cu diferite localizări.
 ETIO-PATOGENEZA
BPH
şi cancerului de prostată
 Etiologie şi patogeneza BPH:

• Din patologiile vîrstei înaintate ale glandei prostatice putem

menţiona: adenomul 70-80%, cancerul 25-30% şi scleroza
15- 20% prostatei.

• Atît CP cît şi HPB sînt doua patologii diferite dar cu

mecanisme de apariţie hormono-metabolice comune.

• Etiologia adenomului prostatic este incomplect elucidată.

• Sunt cunoscute mai multe ipoteze etio-patogenetice însă

cea mai acceptată se consideră cea hormonală.
 EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI
PROSTATEI
• locul întîi la bărbaţi, reprezentând circa 21% din
totalitatea cancerelor masculine.
• sub vârsta 40 de ani 5 - 10% ,
- sub vârsta de 50 de ani peste 10- 20%;
- între 70 şi 79 de ani 30% bărbaţi;
- peste 80 ani 67% bărbaţi;
• S-a mentionat chiar că, dacă bărbaţii ar trăi 140
de ani, toţi ar avea cancer de prostată.
• Cancerul prostatic metastazează în oase,
plămâni şi ficat. În general, metastazele se
dezvoltă în stadiile avansate ale bolii, dar sunt
posibile invazii ganglionare – încă din fazele
precoce.
 Dezvoltarea prostatei
- Zona centrală se dezvoltă din duct Wolf
- Zona periferică din sinus urogenital
STRUCTURA ZONALĂ A PROSTATEI
- Zona centrală şi periferică a prostatei sunt histologic diferite
- În zona centrală 25% prevalează componenta epitelială (se dezvoltă
HBP)
- În zona periferică 70 % prevalează componenta stromală (se
dezvoltă carcinomul şi procese inflamatorii)
- În zona tranziţională 5% prevalează componenta musculară

Vezica urinară zona tranziţională

Aria fibromusculară

Duct ejaculator

Vezicole seminale zona centrală zona periferică

 hipotalamus

hipofiza
HL
HACT
testicol HFS
suprarenale

testosteron androgeni

estrogeni estrogeni

prostata
 Histologia prostatei şi morfologia
DHT
Mai multe teorii lamuresc patogeneza BPH
Cea mai populară este cea hormonală cu următoarele ipoteze:
a) DHT b) disbalansul hormonal c) interacţiunea stromal - epitelială
d) reducerea apoptozei e) celulele steam

c) T principalul androgen secretat de

testicole în 95 %
d) T se transformă în DHT prin intermediul
5a reductazei
e) DHT androgen intracelular de 5 ori mai
activ de cît T
f) Inhibitorii 5AR (finasterid) blocează 5AR
şi stopează transformarea T în DHT
 Dezvoltarea BPH : Iniţial
Slide 1 din 3

Vezica urinară

Stratul muscular
extern al prostatei

Ţesut
BPH prostatic

Capsula
chirurgicală

Uretra prostatică
 Dezvoltarea BPH : Intermediar
Slide 2 din 3

Tesutul
prostatic

Capsula
cirurgicală

Strangularea uretrei
prostatice
 Dezvoltarea BPH : Tardiv
Slide 3 of 3

Tesutul
prostatic

Capsula
chirurgicală
Strangularea severă a
uretrei prostatice
 Etiologia şi structura celulară a BPH
• 1/3 din prostată are structură fibromusculară
• pot fi identificate 2 structuri histologice

- epiteliu acinar -două tipuri de celule:

bazale (B) şi secretorii (S)
(secretul prostatic: acid citric şi S
fosfatic; PSA, fibrinolizina)
B

- stroma fibromusculară

S
B

Stroma
Tabloul clinic
 Tabloul clinic

Clinic adenomul de prostată evoluează prin trei grade:

• I Compensator (faza de prostatizm)

• II Subcompensator (faza de retenţie incompletă

fără distensie)

• III Decompensator (işurie paradoxă sau faza de

retenţie incompletă cu distensie vezicală).
 Faza compensatorie
• diminuarea forţei jetului urinar,
• durata mai prelungită a micţiunilor;
• dimineaţă, apar două micţiuni apropiate, apoi în
cursul zilei tulburările micţionale dispar.

• polakiuriei nocturne (4-5-6 micţiuni), legate mai

ales de excese alimentare, băuturi alcoolice,
poziţiei îndelungată şezând.

• Disurie;
• Controlul rectal arată, de cele mai multe ori, un
adenom mic şi deseori explorările evidenţiază un
lob median.
 Subcompensatorie
(faza de retenţie incompletă fără distensie)

• reziduului vezical, care nu va depăşi capacitatea

normală a vezicii urinare; (ecografic sau pe
clişeul cistografic postmicţional).

• Clinic, pe lângă manifestările din prima fază,

apare polakiuria diurnă.

• Vezica urinară nu se palpează şi nici nu se

percută suprapubian.
 Decompensatorie
(işurie paradoxă sau faza de retenţie incompletă cu
distensie vezicală)

- În această fază, reziduul vezical depăşeşte

300 ml, putând ajunge şi depăşi capacitatea
anatomică a vezicii.
- Vezica urinară devine atonică şi supradilatată. -
Se dezvoltă IRA şi IRC.
 Simptomatologia clinică
HBP - doua componente de bază: LUTS două - categorii de bază:

Componenta statică (compresia mecanica Simptomatica iritativă - impune pacientul

a uretrei de catre lobii adenomatosi) sa caute consultaţia medicului

Componenta dinamică (crestere tonusului Simptomatica obstructivă - impune

fibrelor musculaturii netede a colului medicului sa caute detaliat o patologie
vezicii urinare si a prostatei) serioasă

Impreuna aceste doua componente

maresc intensitatea simptomelor cailor
urinare inferioare (LUTS)
 Complicaţiile provocate de BPH

 Subţierea peretelui veicii urinare

 Hematuria

 Diverticoli ai vezici urinare

 Infecţia urinară

 Calculi ai vezicii urinare

 Dilatarea căilor urinare superioare

 Insuficienţa renală cronică
Metodele de diagnostic al
BPH
 Metodele de diagnostic al BPH

Recomandate

- Anamneza
- Evaluarea simptomatologiei (IPSS)
- Tuşeul rectal
- PSA
- Ecografia (volum prostatic, rezidiu postmicţional, impactul HBP asupra aparatului
urinar superior)
- Uroflowmetria
- Evaluarea funcţiei renale (creatinina), urocultura

EAU Guidelines 2006

 IPSS

• The International Prostate Symptom Score

(IPSS) constă din 8 întrebări (7 symptomatice
+ 1 calitatea vieţii)
• Reprezintă un scrining în scris, pentru diagnostic
rapid, în managementul simptomatic al BPH.
Creat în 1992 de către AUA şi nu este altceva
decît o reprezentare mai mult matematică a
micţiei şi nu tot timpul corespunde realităţii......
• IPSS este o metodă relativ efectivă în ajutorul
determinării metodei de tratament.
Tuşeu rectal

Cancerul
prostatei

Examinarea prin
tuşeul rectal
 PSA
- Aprecierea AgPS în ser prezintă o informaţie importantă despre starea prostatei.
AgPS, este o protează serică (glicoproteina), secretată de epiteliul prostatei.
- Secreţia antigenului specific al prostatei la un gram de ţesut glandular în HPB
constituie 0,35 ngml iar în cancerul glandei acest parametru sporeşte de 10 ori şi
constituie 3,5 ngml.
- Se foloseşte în screeningul pacienţilor cu HPB şi în diagnosticul diferenţiat al ei
de cancerul de prostată.
- Nivelul AgPS în serul sanguin poate fi crescut în cancerul prostatei, inflamaţia sau
infecţia ei, hiperplazia, ischemia sau infarctul glandei.
- Limita superioară a nivelului t-AgPS în normă este considerat de 4 ngml, iar mai
mult de 10 ngml - probabilitatea cancerului de prostată este mare.
- Intervalul de la 4 pînă la 10 ngml este considerat ca zonă de “bufer”, parametrii
căreia pot corespunde atît cancerului prostatei, cît şi HPB.
 Ecografia prostatei
Metoda standard transvezicală (transabdominală) :
contururile vezicii urinare, configurarea, volumul; grosimea pereţilor ei;
anatomia segmentelor distale ale ureterelor; configurarea colului vezicii
urinare; prezenţa concrementelor, tumorilor, ureterocelelor, diverticulilor în
vezica urinară.
O informaţie mai amplă prezintă scanarea ultrasonoră transrectală:
studiul morfologiei şi a anatomiei zonale; determinarea volumului prostatei
şi nodulilor adenomului; depistarea absceselor, chisturilor în tesutul
prostatei.
În stare normală dimensiunea superior inferioară constituie 2,4-4,1 cm,
anterior-posterioară 1,6-2,3 cm, transversală 2,6-4,3 cm. Volumul glandei
poate atinge cei 30 cm3.
 Uroflowmetria
Curbă normală Obstrucţie specifică HBP

Detrusor hipocontractil Strictură uretrală

 Metodele de diagnostic al BPH

Opţionale

- Voiding charts (grafice micţionale)

- Studiile urodinamice
- Uretrocistoscopia (înainte de metodele minim
invazive de tratament)
- Puncţia prostatei

EAU Guidelines 2006

 Diagnosticul diferencial

Simptomatologia clinică de obstrucţie cervico-

prostatică, similar adenomului, poate fi indusă de
o serie de alte afecţiuni:
• Cancerul prostatic;
• Maladiile colului vezical;
• Disfuncţiile vezicale neurologice;
• Prostatita acută şi cronică;
• Stricturile uretrale.
TRATAMENTUL BPH şi CP
 Apariţia tehnologiilor noi în tratamentul HPB
în mare măsură depinde de:

- progresul tehnico-ştiinţific,
- nivelul medicinii fundamentale,
- experienţa acumulată de urologii practicieni,
- creşterea numărului populaţiei de vârstă înaintată
în ţările industrial dezvoltate,
- de numărul în creştere de bolnavi cu boli asociate
 Algoritmul selectării metodei de tratament
(conform Recomandărilor Comitetului Ştiinţific Internaţional, 2007).
Discutarea variantelor de tratament
Analiza avantajelor şi riscului diferitor metode de
tratament.
Acceptarea în comun cu pacientul a hotărîrii
definitive.
Pentru selectarea modului de tratament pot fi
necesare metode de examinare facultativă
(ecografia transrectală, uretrocistoscopia).

Selectarea în comun a metodei de tratament

Tratament invaziv
Supraveghere Tratament
expectativă medicamentos Simptome evidente
Aprecierea N
presiune-jet u a obstrucţiei infravezicale,
depistate la examinare
(Qmax<10ml/s)
Obstrucţie
N infravezicală
u Efectuarea metodelor de
Examinare Efectuarea
examinare facultativă
frecventă tratamentului
selectat
Efectuarea D (ecografice, clişeu radiologic,
tratamentului uretrocistoscopia)
D a
corespunzător, dacă
metoda de tratament a
e deja selectată Efectuarea tratamentului
selectat
 Cerinţele ideale către tratamentul
contemporan

• Eftin
• În condiţii de ambulator
• Instrumente standarte
• Lipsa anesteziei
• Tratament întrun etap
• Succes de lungă durată
 Clasificarea metodelor de tratament a HPB
I Supravegherea expectativă.
II. Tratamentul medicamentos:
1. Terapia hormonală: castrarea medicamentoasă; reducătorii estrogenilor (inhibitorii
aromatazei); antagoniştii prolactinei; antagoniştii receptorilor androgeni.
2.Inhibitorii 5- reductazei. 3. -Adrenoblocantele.. 4. Fitoterapia.. 5.
Citostaticele. 6. Antibioticele polienice. 7. Preparate tisulare.
III. Metode de tratament nechirurgicale:
1.Stand uretral. 2. Dilatarea cu balon a uretrei posterioare. 3. Combinarea dilatării
cu balon şi termoterapia acvatică. 4. Metode termale: a). Hipertermia b).
Termoterapia transuretrală. c). Ablaţia termală (TUNA). 5. Ablaţia extracorporală
6. Criodistrucţie.
IV. Metode de tratament cu lazer:
1. Coagularea cu lazer necontactată (VLAP); prostatectomia lazer transuretrală
ţintită ultrasonor (TULIP). 2. Vaporizarea contactată (TUEP) 3. Metoda asociată.
4.Termoterapia interstiţială. 5. Ablaţia fotodinamică.
V. Metode chirurgicale:
1. Prostatectomia deschisă: suprapubiană (transvezicală); retropubiană; perineală;
transpubiană; transsacrală. 2. Electrochirurgia transuretrală a prostatei: A.Rezecţia
transuretrală a prostatei (TUR.P.) B. Electrovaporizarea prostatei. C. Incizia
transuretrală a prostatei (ITUP).
 WATCHFUL WAITING
(supraveghere expectativă)
INDICAŢII

° Lipsa LUTS dar cu aprecierea HBP ecografic

° Simptomatologie uşoară, bine tolerată de

pacient (IPSS <7)

° Fără indicaţie absolută la tratament chirurgical

EAU Guidelines, 2006

 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
INDICAŢII ABSOLUTE

- LIPSA INDICAŢIILOR DIRECTE PENTRU

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ
(ADENOM MIC - MEDIU, VOLUM MIC DE URINĂ REZIDULĂ,
MICŢII NOCTURNE 2 ORI ŞI MAI MULT)

- SIMPTOMATOLOGIE MODERATĂ (IPSS 8-19)

- ABSENŢA COMPLICAŢILOR

EAU Guidelines, 2006

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL HIPERPLAZIEI
PROSTATICE BENIGNE

• Terapie Hormonală
• Inhibitori ai 5-a reductazei
•  -Adrenoblocante
• Medicamente fitoterapeutice
• Altele (antibiotice polienice, extracte
animale)
• Tratament combinat
 TERAPIA HORMONALĂ

castrarea medicamentoasă: analogii hormonului

relizing – gonadotrop: zoladex, leuprolid, buserelin;

Antiandrogeni: flutamid, kasodex

Antiandrogeni steroizi: hidroxiprogesteron caproat,

ciproteron –acetat (Androcur), clormadinon acetat;

Antiestrogenii (inhibitorii aromatazei) – tamoxifen,

testolacton, atamestan;

antagoniştii prolactinei : bromocriptin.

 -Adrenoblocante

•  - adrenoblocantele neselective
(Fentolamin, Timocsamin);

• 1- adrenoblocantele selective Prasosin,

Alfuzosin (Dalifaz, Xatral), Docsazosin
(Cardura), Terazosin (Hytrin, Setegis);

• 1A-adrenoblocante superselective
Tamsulozin (Tamsol, Flomax, Omnic, Urolosin).
 Starea morfologică a ţesutului adenomatos la
a pacienţii trataţi anterior cu - AB
a – netrataţi; b – după tratament cu - AB
b

-AB sunt bine suportate de pacienţi şi se caracterizează cu un număr relativ nu mare

(la 10-30%) de reacţii adverse, nu influenţează funcţia sexuală şi sunt comode pentru
utilizare.
 INHIBITORII DE 5 ALFA REDUCTAZĂ

• Sintetici
Finasterid (Prosterid), Episterid, Dutasterid
REZULTATE: ameliorează IPSS, Q max, scad volumul prostatei

Dar efectul se manifestă mai bine după 3-6 luni de tratament

Acest timp îndelungat induce folosirea trat. combinat

• Vegetali
Serenoa repens (Permixon, Prostamol)

EAU Guidelines, 2006

 Inhibitorul 5а – reductazei Finasterid (Prosterid) reduce
nivelul 5 -DHT plazmatic cu 70 %, iar în celulele prostatei
cu 87 %.

OH OH

НАДФ
5-альфа-редуктаза

O T O ДГT

CONHC(CH3)3

Финастерид
N
O H H
 Starea morfologică a ţesutului adenomatos la pacienţii trataţi anterior
cu finasterid
a – netrataţi; b – după tratament (reducerea esenţială a elementelor glandulare )
a b

Tratamentul chirurgical evoluează cu o ameliorare semnificativă

adică cu o reducere sau diminuare vădită a complicaţiilor intra- şi
postoperatorii.
Indicaţiile pentru tratamentul cu finasterid:

• 1.Contraindicaţii pentru intervenţia

chirurgicală.
• 2.Refuzul de la intervenţia chirurgicală sau
în aşteptarea operaţiei.
• 3.În HPB simptomatic, necomplicat.
• 4.AgPS-4 ng/ml.
• 5.Dimensiunile prostatei 40-cm3 şi mai
mari.
• 6.Q max < 12 ml/s
 Terapia combinată
Alfa blocant + inhibitor de 5 alfa reductază

- prezintă o metodă multifactorială, efectivă, raţională de

perspectivă în tratarea pacienţilor cu HPB de gradul I -II

- asocierea manifestă o acţiune rapidă (la 2-3

săptămâni de -AB, preluată şi sporită ulterior de acţiunea
inhibitorilor 5-reductazei)

EAU Guidelines, 2006

 Medicamente Fitoterapeutice

- Extractul lipidosterolic din scoarţa arborelui Pygeum africanum

(Tadenan, Trianol)
- Pollen extract,
- Hypoxis rooperi (Harsol),
- Urtica dioica,
- Cucurbita pepo (Prostamed, Prostafink),
- Populus tremula, Echinacea purpurea, Secale cereale,
- Seronoa repens (Prostamol, Prostaseren, Strogen,
Prostagutt)
 REMEDII MEDICAMENTOASE DIVERSE

1. Antibiotice polienice (colectorii metabolizmului

holesterolic şi lipidic - levorin, mepartricin )

2. extracte din organe animaliere (Raveron,

Cucurbita pepo, Populus tremula, Echinacea
purpurea, Secale cereale )

3. complecşi de aminoacizi (Balometan,

Paraprostin)
 Tratamentul minim invaziv şi chirurgical în HBP

În anii trecuţi: În prezent: În perspectivă:

- Chirurgia clasică - TURP -Iniecţii cu Sol.Alcool

- Balonul prostatic - ITUP -Iniecţii cu Gel Alcool
- Termoterapia - Holmium laser
transrectală - Termoterapia -Radiofrecvenţă cu gel
- Stenturi prostatice - Vaportrobe salin hipertonic
- TULIP - TUNA
-Ultrasunet interstiţial
- HIFU
-Unde feromagnetice
Chirurgia clasică

Prostatectomia suprapubiană
 Chirurgia clasică
Prostatectomia transvezicală, perineală, retropubiană, pararectalăsuprapubiană
Nisencorn
Stent Prostacat din aliaj de aur şi platină
Stent de titan

Ficsat pe cateter
 Stent de titan

Imagine endoscopică
Urolium Volstent
Dilatare cu balon
Dilatare cu balon
 Caracteristica temperaturilor

1. T = 41-44 C celulele sunt tolerante la această temp mult timp

(44 C - 130 min ear 46 C – 1 oră, iar celulele Cr 42 C- 1 oră)

2. T = 45-50 C – necroza celulară

3. T › 50 C – destrucţie de ţesut indiferent de jenul, ţesutului: şi

provoacă necroza coagulaţional (“cavitate prostatică”)
Tratament chirurgical
 grosimea stratului
înlăturat 3,0-5,0 mm

strat necrotizat
1,0-3,0 mm
Acţiunea lazerului asupra ţesuturilor
1. La temperaturi mai mari de 40 C
are loc denaturarea proteinelor.
2. Mai mult de 60 C – coagularea
proteinelor.
3. Mai mult de 100 C – dehidratarea
ţesuturilor.
4. 250 C – carbonizarea ţesuturilor.
5. Mai mult de 350 C – evaporarea
ţesuturilor
Raportul tratamentului endoscopic faţă
de cel conservativ

8,000
Preţul $

7,000
6,000
5,000 Finasteride
TURP
4,000
3,000 Terazosin
2,000
1,000
0
2 4 6 8 10 12 14 16
Year Lowe et al 2005
TRATAMENTUL CHIRURGICAL VS.
MINIM INVAZIV

Djavan et al, Med Economics, 2003

 Principiile tratamentului CP vor fi
următoarele:

• 1. Conservativ (hormonodependenţa) :
- estrogenii (dietilstilbestrol);
- agoniştii de LH-RH (Goserlin, Buserelin);
- antiandrogenii (Flutamid, Androcur, Megestrol).
- Orhidectomia constituie cea mai eficace forma de ablaţie androgenică are
o eficacitate similară sau chear superioară tratamentului medical.

• 2. Tratamentul chirurgical este singurul care poate vindeca definitiv

pacientul cu cancer prostatic. Supraveţuirea pacienţilor supuşi
prostatectomiei radicale sau radioterapiei prostatice, in doză terapeutică,
este de 80 - 94% la 5 ani şi 60 - 80% la 10 ani.

• Ca alternativă pentru prostatectomia radicală se poate efectua radioterapia

care la 10 ani de tratament indică rezultate similare prostatectomiei
 testicol

testosteron castraţia

prostata
Etiologia BPH – Hipoteza hormonală

Dihydrotestosteron (DHT) androjen responsabil de creşterea

prostatei.

Sunt identificate două

isoenzyme al
5-alpha-reductasei

inhibitorii
5-alpha-
reductasei
stopează
formarea DHT

Adapted from Kirby et al. 1994