Sunteți pe pagina 1din 13

CORUPȚIA SI ABUZ DE PUTERE

ELABORAT DE:PANCIUC DANIEL


CORUPȚIE

• Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși), în scopul obținerii de avantaje
financiare private sau de alte beneficii.Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă
deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea,
deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale,
încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.
Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care
exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau
morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare,
intimidare.
Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului datorită ineficienței instituțiilor
acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea respectării principiilor morale,
lipsa unei reforme la nivelul instituțional și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.
În Republica Moldova, Legea Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției definește corupția ca orice
folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcției sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj
necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societății și ale statului ori acordare ilegală a
unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane.
NIVELURI DE CORUPȚIE
• Corupția poate avea loc la diferite scări. Există corupție care apare ca mici favoruri între un număr mic de
persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul la scară largă (marea corupție), cât și corupția care
face parte din structura de zi cu zi a societății (corupția sistemică), inclusiv corupția care permite existenta
unor rețele de crimă organizată.
• Mica corupție
Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor majorității indivizilor
unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru medical, a unui funcționar, etc care prin
deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este
limitată în timp și spațiu.
• Marea corupție
Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar, etc. Acest gen de corupție are
ca și caracteristică principală efectul asupra întregului stat și a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de
corupție se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toți
contribuabilii.Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative, executive și
judecătorești în încercarea de a furniza servicii independente care sunt mai puțin supuse marea corupție din
cauza independenței lor unul față de celălalt.
• Corupție sistemică

• Corupția sistemică (sau corupția endemică) este corupția pe care se datorează în primul rând punctelor
slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau agenți care
acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția sistemică
includ conflictele de interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de transparență,
salariile mici și o cultură a impunității . Printre actele specifice de corupție se numără luarea de mită,
șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine regula, mai degrabă decât o
excepție". Oamenii de știință disting între corupția sistemică centralizată și descentralizată, în funcție de
nivelul din stat sau din guvern la care are loc actul de corupție; în unele țări precum statele post-
sovietice ambele tipuri au loc.
METODE

• În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate
concomitent, având obiective similare.
• Mită
Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru
este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul Mijlociu, de bacșiș.
Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de favoruri oferite sunt diverse și includ bani,
cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei, divertisment, ocuparea forței de muncă sau beneficii
politice. Scopul mituirii poate varia de la a oferi tratament preferențial unor persoane până la a trece cu
vederea o crimă. Darea de mită poate sa fie parte dintr-un proces mult mai generalizat de corupție, fiind
folosită adesea pentru a acoperi furturi sau fraude. Luarea de mită poate face mai mulți oficiali susceptibili
la șantaj sau extorcare.
• Delapidare, furt și fraudă

• Delapidarea și furtul constau in însușirea sau folosirea ilegală de către un angajat a unor sume de bani aflate în
gestiunea sau administrarea sa. Frauda poate implica și înșelăciune, pentru a convinge un proprietar sa își dea
fondurile sau activele unor persoane neautorizate. Printre exemple se numără direcționarea greșită a
fondurilor companiei în "societăți fantomă" (și apoi în buzunarele angajaților corupți), spălarea de bani ce
provin din ajutoare externe, escrocherii și alte activități corupte.
• Extorcare și șantaj
În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte, șantajul se folosește de
elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include amenințări cu violență sau cu închisoarea
precum și expunerea secretelor unui individ sau crime anterioare. Exemple de șantaj includ: o persoană influentă
amenință să meargă la mass-media în cazul în care nu primesc tratament medical rapid (în detrimentul altor
pacienți), amenințarea un funcționar public cu expunerea secretelor lui/ei în cazul în care nu votează într-un
anumit mod sau pretinderea de sume de bani în schimbul menținerii unui secret.
• Favoritism, nepotism și clientelism
Favoritismul, nepotismul și clientelismul implică favorizarea ilegală a unui prieten, membru de familie sau
membru al unei asociații. Exemple ar include angajarea sau promovarea unui membru de familie sau membru al
unui partid politic pentru un rol pentru care nu este calificat, indiferent de merit. Acest tip de corupție poate
apărea și in companii sau firme, unde o persoană este angajată datorită legăturilor familiale sau de prietenie, în
loc de criterii de merit și profesionalism. Unele companii au un cod de etică ce interzice nepotismul sau
favoritismul, iar deciziile de angajare sunt luate de persoane care nu nicio legătură de familie sau de prietenie cu
persoanele angajate.
• Networking în afaceri
• Networking-ul în afaceri (din eng. Business networking) îl reprezintă acțiunile de socializare care au ca
scop crearea de oportunități în afaceri, căutarea de parteneri de afaceri sau comunicarea unor
informații. În procesul de căutare a unui loc de muncă, acest networking poate fi o modalitate eficientă
de a obține un avantaj competitiv asupra altora. Ideea principală este de a cultiva relații personale cu
eventuali angajatori care vor lua interview-uri sau decizii de angajare, în speranța că aceste afecțiuni
personale vor influența deciziile viitoare de angajare. Networking-ul a fost descris ca fiind o încercare de
a corupe procesele formale de angajare, care oferă tuturor candidaților în mod egal posibilitatea de a-și
demonstra meritele. Networker-ul este acuzat de căutarea unor avantaje non-meritocratice față de alți
candidați; Acest avantaj se bazează mai degrabă pe atașament personal decât pe o evaluare obiectivă a
unui candidat.
CAUZE ALE CORUPȚIEI
• Deficitul de informații
Lipsa legislației ce oferă libertate de informare. În contrast, spre exemplu, Actul Indian privind Dreptul la
Informații din 2005 este perceput că ar fi "generat deja mișcări de masă din toată țara și a dus la supunerea
corupției letargice și schimbarea completă a unor jocuri de putere."
Absența unei prese locale de investigație.
Lipsa libertății de exprimare și a libertății presei.
Lipsa unor instrumente de măsurare a corupției. De exemplu, sondajele periodice ale populației sau
întreprinderilor, cu scopul de a cuantifica gradul de percepție a corupției, duc la creșterea gradul de conștientizare
a corupției și la crearea presiunii necesare pentru a o combate. Acest lucru va permite, de asemenea, o evaluare a
funcționarilor care luptă împotriva corupției și poate evidenția metodele utilizate de aceștia. A se vedea și
indicele de percepție a corupției publicat de Transparency International.
Paradisurile fiscale care își taxează proprii cetățeni și propriile companii, dar nu companiile străine și refuză să
dezvăluie informațiile necesare pentru impozitare internațională. Acest lucru permite existența corupției politice
și evaziunii fiscale la scară largă în țări străine.
• Ineficiențe ale guvernului
Nivel ridicat de birocrație și structuri administrative ineficiente [25]
Lipsa unei societăți civile active și a organizațiilor neguvernamentale care monitorizează guvernul.
Lipsa implicării cetățenilor în politică și prezența slabă la vot, în special la alegerile naționale, deoarece alegătorii
se gândesc că fiecare vot are o greutate mică.
Lipsa reformelor din administrația publică.
Lipsa statului de drept.
Un sistem judiciar care nu este independent, vezi independența judiciară și separarea puterilor în stat.
Lipsa protecției avertizorilor de integritate.
Lipsa de benchmarking, ce reprezintă evaluarea continuă și detaliată a procedurilor unui departament ce sunt
apoi comparate cu alte departamente care fac lucruri similare, în special în comparație cu cei care fac cel mai bun
lucru. Spre exemplu, organizația peruviană Ciudadanos al Dia a început să măsoare și să compare transparența,
costurile și eficiența în diferite departamente guvernamentale din Peru. În fiecare an, cele mai bune practici au
fost premiate și au primit multă atenție în mass-media. Acest lucru a creat o concurență între agențiile
guvernamentale, în scopul de a-și îmbunătăți serviciile.
Folosirea de bani lichizi pentru efectuarea plăților, în loc de transferuri electronice, care sunt mult mai atent
supravegheate și mai greu de ascuns.
Fondurile publice sunt centralizate, în loc sa fie distribuite. De exemplu, dacă 1,000 de lei sunt deturnați de la o
agenție locală, care are în total 2,000 de lei, este mai ușor de observat decât de o agenție națională cu fonduri de
2,000,000 de lei. A se vedea principiul subsidiarității.
investiții publice de proporții care nu sunt atent supravegheate de societatea civilă.
Practici contabile slabe și neriguroase, inclusiv lipsa unor deadline-uri în managementul financiar.
Salariile mici ale funcționarilor publici, care îi fac susceptibili la luare de mită.
Licențe guvernamentale necesare pentru a desfășura o activitate, de exemplu, licențele de import, încurajează mita. Renunțarea
la aceste documente nu ar mai oferi ocazia pentru diverse acte de corupție.
Lipsa de legislație care obligă oficialii de rang înalt, funcționarii din stat sau directorii unor companii să fie schimbați periodic în
alte funcții. Menținerea aceleiași persoane într-o funcție de conducere pe termen lung duce la crearea unor relații cu oficiali
guvernamentali, ceea ce încurajează și ajută să acopere corupția și favoritismul. Mutarea periodică a acestor persoane în alte
funcții ajută la evitarea unor astfel de relații. De exemplu, anumiți oficiali din guvernul francez (e.g. trezorierii) trebuie să se
rotească o dată la câțiva ani.
Campanii politice costisitoare, având cheltuieli peste limitele normale, mai ales atunci când sunt finanțate cu bani publici.
Un singur grup sau o familie care deține principalele funcții politice sau guvernamentale. Lipsa de legi care interzic membrilor
aceeași familii să lucreze în același departament sau să interacționeze în scop profesional, prevenind riscul unui conflict de
interese.
Interacțiunea dintre cetățeni și funcționari publici este ridicată. Scăderea acestei interacțiunii reduce posibilitățile de a comite
acte de corupție. De exemplu, se poate folosi Internetul pentru a trimite aplicații la primărie, documente sau formulare fiscale,
iar aceste documente pot fi procesate automat prin sisteme informatice. Acest lucru poate, de asemenea, mări viteza de
procesare și posibilitatea de a face erori umane. A se vedea e-guvernare.
• Ineficiențe economice
Prezența unui sector public mare, în care nu există competiție cu alte companii interne sau externe
Lipsa libertății economice
Nivel scăzut de integrare cu economia globală (i.e. globalizare)
Lipsa competiției pe piață
Drepturi scăzute de proprietate
Exploatarea și exportul unor resurse naturale abundente, ce au fost recent descoperite, pot încuraja corupția. [27]

• Condiții sociale
Sărăcia
Prezența unor cercuri de interese închise care nu se preocupă decât de propria bunăstare.
Structuri sociale centrate pe familie sau clanuri, unde nepotismul și favoritismul devin "tradiții" și sunt social acceptate
O economie bazată pe cadouri, înțelegeri informale sau conexiuni cu partidul de la putere, așa cum se proceda în perioada comunistă din Romania
și Europa de Est.
Lipsa de educație și rata ridicată de analfabetism în rândul populației
Cazuri frecvente de discriminare și intimidare în rândul populației.
Crearea unui sistem în care o familie deține puterea. De exemplu, în sistemul politic din India, conducerea partidelor naționale și regionale sunt
transmise din generație în generație.
Inegalitatea și discriminarea între sexe
Războaie sau alte forme de conflict ce se corelează cu o scădere a securității publice.
Access scăzut la internet
Mass-Media

Cercetările recente au dovedit că libertatea presei este corelată cu reducerea corupției, conform unei analize a unui grup
larg de țări. De asemenea, s-au prezentat dovezi care sugerează că direcția de cauzalitate pornește de la o libertate mai
mare a presei către reducerea corupției. Un alt studiu a constatat că, în aproximativ 100 țări și în diferite state din SUA,
creșterea numărului de cititori de ziar a condus la creșterea responsabilității politice și la reducerea corupției.

Snyder și Strömberg au găsit că, în SUA, "nepotrivirea dintre piețele de ziare și raioane politice reduce nivelul de acoperire
al presei politice. ... Funcționarii care sunt mai puțin vizați de presa locală lucrează mai puțin pentru circumscripțiile lor și
sunt mai putin probabili sa se prezinte ca martori înaintea unor audieri din congres. Cheltuielile federale sunt de
asemenea mai mici în zonele în care se scrie mai puțin în presă despre membrii congresului."

Thomas Jefferson, unul dintre fondatorii Statelor Unite, susținea că:


„Guvernul caută să controleze libertatea și proprietatea privată a oamenilor. Nu există nicio garanție [pentru libertate și
proprietate] ... fără informații. Doar atunci când presa este liberă, și fiecare om este capabil să citească, totul este în
siguranță.”
— Thomas Jefferson
• Mărimea sectorului public

• Cheltuielile publice de amploare sunt expuse la un risc ridicat de corupție precum nepotism, mită sau deturnare de fonduri.
Reglementările complicate și arbitrare, precum și conduita oficială nesupravegheată nu fac decât să exacerbeze problema. Acestea
sunt argumente pentru privatizare și dereglementare. În contrast, oponenții privatizării susțin că nu este neapărat adevărat, întrucât
există țări, cum ar fi țările Nordice, cu un nivel scăzut sau chiar non-existent de corupție dar și cu sectoare publice mai mari. Aceste
țări au în schimb o birocrație foarte scăzută, reglementări simple, care ușurează deschiderea și gestionarea afacerilor (conform
indicelui "Ease of Doing Business"), precum și un stat de drept bine stabilit. Prin urmare, din cauza lipsei corupției ele pot rula mai
eficient sectoarele publice. Studii recente care au în vedere atât mărimea cheltuielilor cât și complexitatea reglementărilor au
constatat că, într-adevăr, țările democrate cu venituri mari dar cu sectoare publice care se măresc au niveluri mai ridicate de corupție.

• Privatizarea, dar și alte activități economice cum ar fi în vânzarea de proprietăți guvernamentale, sunt expuse foarte mult la forme de
corupție precum nepotism, favoritism sau clientelism. Privatizările ce au avut loc în România, Rusia, America latină sau în Germania
de Est au fost însoțite de corupție pe scară largă în decursul vânzării unor companii de stat. Acele persoane care aveau conexiuni
politice au câștigat pe nedrept averi imense, ceea ce a dus la pierderea încrederii pentru privatizare în rândul oamenilor. Cu toate
acestea, studiile susțin că privatizarea a dus în timp la scăderea corupției în rândul acestor companii și la creșterea eficienței
operaționale, și că corupția este mai răspândită în sectoarele non-privatizate. În plus, există dovezi care sugerează că activitățile
neoficiale și extrajudiciare sunt mult mai răspândite în țările care au privatizat mai puțin.

• În Uniunea Europeană se aplică principiul subsidiarității: un servici guvernamental este furnizat de către cea mai mică autoritate
locală care îl poate oferi. Un exemplu ar fi distribuirea fondurilor europene de către macro-regiuni sau sub-regiuni. Această practică
descurajează deturnarea de fonduri pentru că inclusiv sumele mici de bani vor fi ușor de observat. În schimb, într-o autoritate
centralizată care gestionează sume mari de bani, lipsa unor sume mici de bani poate trece neobservată.