Apendicita acuta

MODULUL: Chirurgie generala si Nursing

Profesor Constantinescu Marilena

SCOALA POSTLICEALA SANITARA TIRGOVISTE
Clasa II A – AMG
C.RTHR AWM
Apendicita acută
Definiţie şi tipuri anatomopatologice
Apendicita acută este o afecţiune chirurgicală caracterizată prin
inflamarea apendicelui ileo-cecal. Ea este una dintre cele mai
frecvente cauze de suferinţă abdominală şi poate avea o evoluţie
acută sau cronică, forma acută determinând numărul mare de
intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Apendicita acută este numită şi boala tinereţii datorită
frecvenţei cu care se întâlneşte în această perioadă a vieţii (10-20
ani), corespunzând cu perioada de maximă dezvoltare a sistemului
limfatic.
Anatomic, apendicele poate prezenta diverse poziţii faţă de
cec, cea mai frecventă fiind cea în fosa iliacă dreaptă. Mai poate fi
localizat subhepatic, sub-mezenteric, pelvin, în fosa iliacă stângă
etc. În aceste poziţii, la unii pacienţi, este dificilă diagnosticarea.
Localizare
Morfopatologie

Morfopatologic apendicele parcurge mai multe faze:

- apendicita congestivă, când apare procesul
inflamator;
- apendicita flegmonoasă, când procesul inflamator
continuă cu microabcese în peretele apendicular.
Primele două faze sunt reversibile;
- apendicita supurată, când microabcesele cresc în
dimensiuni şi confluiază;
- apendicita gangrenoasă, când în focarele de necroză
pătrund germeni anaerobi producând gangrena. În
locul respectiv se
Apendice acut gangrenos
Semne locale şi generale în apendicita
acută
Apendicita acută se manifestă clinic prin criza apendiculară, care
reuneşte două categorii de simptome: locale şi generale.
Simptomele locale alcătuiesc triada lui Dieulafoi şi constau din:
- durere în fosa iliacă dreaptă. Există puncte dureroase care trebuiesc
căutate şi cel mai caracteristic este cel de la mijlocul liniei spinoombilicale
drepte;
- apărare musculară localizată la nivelul fosei iliace drepte;
-hiperestezie cutanată, adică o sensibilitate excesivă a tegumentului
fosei iliace
Simptomele generale sunt provocate de toxiinfecţia plecată de la
apendice:- greaţă şi vărsături;
- constipaţie sau diaree. Diareea semnificând existenţa unei
complicaţii;
- febră nu prea mare (până la 39 gC) şi chiar poate lipsi la bătrâni;
- puls mai accelerat;
- leucocitoza este aproape totdeauna prezentă;
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este crescută.
Apendice acut flegmonos
Evoluţie şi complicaţii

Evoluţia apendicitei acute este imprevizibilă. Uneori, repaosul,

regimul hidric, punga cu gheaţă pot determina regresiunea
fenomenelor. Totuşi ea trebuie supraveghiată atent şi trebuie intervenit
imediat la orice schimbare de tablou.
Nediagnosticată la timp, sau amânată operaţia duce la complicaţii.
Apendicita acută se poate complica cu:
- Peritonita apendiculară localizată, care este reprezentată de
plastronul apendicular în a cărui evoluţie se disting trei faze: infiltrativă,
e abcedere şi de fistulizare. Au loc alterarea progresivă a stării
generale, curbă febrilă de tip supurativ, evoluţia ascendentă a
leucocitozei;
· Peritonita generalizată poate apărea: primar prin propagarea
infecţiei sau secundar prin perforarea apendicelui;
- Abcese regionale sau la distanţă;
- Tromboflebita venei porte;
- Complicaţii infecţioase pleuropulmonare.
Apendice
Tratamentul apendicitei acute

Tratamentul apendicitei acute este numai chirurgical şi de

urgenţă, fără o pregătire specială a tubului digestiv.
În forma septicemică, tratamentul cu antibiotice trebuie început
preoperator şi va continua postoperator cu antibiotice precizate prin
antibiogramă.
În paralel se va efectua reechilibrarea hidroelectrolitică şi
volemică.
Apendicectomia are ca timpi operatori: anestezia (locală, spinală,
peridurală sau generală), incizia, explorarea FID şi recoltarea de
probe, ligaturarea şi secţionarea mezoului, ligatura cu catgut şi
secţionarea apendicelui la bază, înfundarea bontului apendicular în
bursa cecală, sutura tegumentară.
În privinţa drenajului trebuie avută o atitudine electivă, în
apendicitele neperforate drenajul este inutil.
Evoluţia postoperatorie este bună atunci când febra scade în
primele zile, apoi se normalizează, tranzitul intestunal se reia, scade
leucocitoza şi starea generală se ameliorează.
Apendicectomie
Apendicectomie
Apendicectomie
Apendicectomie
Apendicectomie
Apendicectomie laparoscopica
Bibliografie

1. Ghelase F., Georgescu I., Nemes R. - "Chirurgie generala", Edit. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1999, p.450-469;
2. S. Daschievici, M. Mihailescu - "Manual de chirurgie", Edit. Medicala, 1999;
3. M. Mihailescu - "Chirurgie", Edit. Medicala, Bucuresti, 1979;
4. M. Mihailescu - "Chirurgie pentru cadre medii", Edit. Medicala, Bucuresti, 1974;
5. "Patologia chirurgicala si mica chirurgie", Edit. Medicala, 1974
6. Papilian V. - "Anatomia omului", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 1982
7. E. Proca - "Tratat de patologie chirurgicala", Edit. Medicala, 1974;
8. Lucretia Titirca - "Ghid de nursing", Edil. Viata Medicala Româneasca,
editia IV, Bucuresti, Polirom, 1999
9. Silen W. - "Diagnosticul precoce al abdomenului acul", Edit. Medicala,
Bucuresti, 1994